Literatură

Alina Nedelea debutează cu un roman autobiografic scris dintr-o suflare, într-un stil direct, colocvial

Spuma zilelor, publicata in 1947, este romanul care l-a facut celebru pe Boris Vian, “copilul teribil” al literaturii franceze. Prima editie in Romania a “celui mai sfasietor roman de dragoste din literatura contemporana” dupa afirmatia lui Raymond Queneau, a fost publicata de Univers in 1969.

„Per rămâne până la sfârșit un erou romantic, ale cărui aventuri și metamorfozări multiple sunt descrise cu obiectivitatea romanului realist, de unde și puternica impresie pe care o lasă lectura acestui roman-fl uviu. «În Danemarca», spune un personaj care îl citează pe Brandes, «oamenii se nasc, trăiesc, îmbătrânesc și mor ca niște visători». “ Ioana Drăgan

Anxiosul Elling, in varsta de treizeci si doi de ani, locuieste la periferia orasului Oslo, cultivandu-si tabieturile compulsive si evitand cu indarjire orice aventurare in „jungla“ urbana de dincolo de usa apartamentului sau.

Recreatia mare, de Mircea Santimbreanu

Un detectiv caruia i se spune Vicele si care sufera de o boala grava ancheteaza moartea unui avocat.

Aventurile lui Tom Sawyer este considerat un roman pentru copii, desi este citit in egala masura si de adulti. Din cauza jargonului folosit de autor, a fost inclus pe lista cartilor interzise. Povestea aventurilor unui baiat nazdravan numit Tom Sawyer este cea care a generat interesul pentru lectura a milioane de contemporani, dar, pentru ca povestea este replicabila dincolo de realitatile istorice imediate (sfarsitul secolului al XIX-lea). Aventurile lui Tom Sawyer este intre preferintele tuturor generatiilor de adolescenti.

„Aceasta carte s-ar putea intitula: Istoria unui an de scoala, scrisa de un elev din clasa a III-a. Cand spunem ca e scrisa de un elev, nu voim sa zicem ca el a scris-o intocmai, ci a insemnat zi de zi intr-un caiet tot ce a vazut, a simţit, a cugetat; la sfarsitul anului, tatal sau a scris aceste pagini dupa notele lui, silindu-se a nu schimba nimic din ganduri si a pastra, pe cat se poate, cuvintele fiului sau.“ (Edmondo de Amicis)

In colectia Cartile elevului smart, cititorul - elev de scoala primara, gimnaziala, liceala - are dreptul sa-si alcatuiasca propriul text, sa patrunda in poveste, sa ia la intrebari personajele. De aici vor aparea si satisfactiile, din defrisarea cararilor labirintului literaturii de raftul intai.

„Draga mea, citesc pe nerasuflate de cand m-am trezit. Sunt acolo, in povestea ta, ca si cum as sta o noapte-ntreaga la taclale cu o prietena al naibii de desteapta, cu toata fiinta ei interesanta si incredibil de asumata. O prietena de care te indragostesti iremediabil si despre care stii precis ca nu o sa te plictiseasca niciodata, o viata-ntreaga. Si ca nu-ti va face niciodata rau, decat cand o vezi ca-si face ei rau. Citesc si ma tot mir cat de intima e cartea ta, cat te dezvelesti, citesc cu senzatia ca ti-ai taiat sternul in doua si ne dai acces direct la sufletul tau in cartea asta. Nici nu stiu daca tu iti dai seama ca e asa. E atata viata in cartea asta, viata adevarata, cu stari pe care le-am trait si eu, si oricine citeste, viata aia adesea nevorbita, doar traita, incat e aproape ca un film care te deconspira, nu povestea alora pe care ii vezi pe ecran. Iti multumesc ca mi-ai trimis-o. Ca ai scris-o. Ca ai inteles ca esti personaj. Ca-ti dai voie sa traiesti cum se traieste, nu cum ti-ar recomanda gura lumii, bunicile de la tara, prietenele binevoitoare. Ca mai simti vantul, ca poti sa scrii despre florile pe care ti le cumperi, despre bere, plans si iubiri. Te las, mai am de citit.“ (Amalia Enache)

Somnul vamesului este o constructie epica serioasa, densa, in care tema omului justitiar, frecventa in romanul modern, intalneste tema mai veche a destramarii familiei

,,Calvino scrie despre cum compasiunea, toleranţa şi înţelegerea îşi au rădăcinile în conexiunea imaginativă cu alţi oameni, cu alte vieţi. Oraşele invizibile este capodopera sa." -Jeanette Winterson

Viorel Zaicu (n. 1968) a facut studii de filosofie la Universitatea din Bucuresti si a ingrijit cateva sute de carti de specialitate si romane ale unor autori romani si straini, pentru foarte multe dintre acestea semnand si traducerea. Are in spate multiple si diverse experiente jurnalistice publicand (de cele mai multe ori sub pseudonimul Martin Zick), articole in reviste de filosofie si cultura din tara si din strainatate. In mediul virtual ingrijeste noiq.ro, un blog care aduna pasaje filosofice si literare memorabile, lectii de filosofie si logica, anecdote „vesnic verzi“ si o colectie de lucrari de arta.

Pasionat de opera lui Lewis Caroll, ale carui scrieri mai putin cunoscute le traduce pentru publicul roman incepand din 1999, Viorel Zaicu iese la rampa de aceasta data cu primul sau roman de fictiune si ne uimeste cu dibacia limbajului, agilitatea constructiei frazei, coloritul personajelor si ineditul situatiilor in care acestea sunt regasite. Altfel spus, autorul ne propune prin Intoarcerea o carte pe care s-o citim dintr-o rasuflare, razand in hohote, dar si ridicandu-ne macar un semn de intrebare.

„Nu era clipa in care sa nu se gandeasca la George. Il stia singur si sfasiat de temeri si de conicte. Caci, pentru ea, care statuse atata vreme ca si paralizata la Worsted Skeynes, fara sa cunoasca faptele, amploarea zbuciumului din sufletul fiului ei parea uriasa. Instinctul ei de mama nu se insela in ce priveste forta pasiunii lui.

Astepta rezultatul cu simtaminte bizare si contradictorii. Se gandea: «este o nebunie, trebuie neaparat sa promita... E prea ingrozitor!» Apoi isi spunea iar: «Dar cum va putea, Daca o iubeste atat de mult ? Este imposibil. Vai, ce ingrozitor! La fel si pentru ea...» “

După succesul avut cu Lumea Sofiei, Jostein Gaarder continuă poveştile pline de întrebări şi enigme. La 15 ani, Georg află că, printr-o scrisoare, tatăl său îi lăsase moştenire o serie de întrebări la care să caute răspunsul şi un mister cu totul neobişnuit pe care băiatul va trebui să-l rezolve. Ceea ce întâi apare ca o datorie pentru părintele de care abia îşi aminteşte, devine pentru Georg o adevărată obsesie, concentrându-şi toate eforturile pentru a o descoperi pe enigmatica fată cu portocale. Citind scrisoarea lăsată de tatăl său, băiatul află o extraordinară poveste de dragoste, capabilă să învingă fricile vieţii şi inevitabilitatea morţii; emoţia trecutului ce transpare prin manuscrisul moştenit se transformă într-o meditaţie asupra sensurilor existenţei. Principala întrebare la care Georg trebuie să răspundă este dacă viaţa, fiind atât de scurtă, mai merită trăită. Parcurgând până la capăt povestea fetei cu portocale, băiatul va putea să găsească răspunsul şi va afla, împreună cu cititorul lui Gaarder, care este  condiţia necesară şi suficientă pentru ca viaţa să fie cel mai frumos lucru din lume.

„În noul ei roman, Katja Lange-Müller spune o poveste de dragoste stranie şi plină de suspans, creionând un portret psihologic de o mare fineţe.“ Ingo Schulze

„Nu sunt dintre cei care cred că artistul, scriitorul sunt scutiţi de responsabilităţi. Dimpotrivă, responsabilitatea lor este mai mare decât a celorlalţi oameni, pentru că ei se află în capul coloanei și trebuie să arate drumul de urmat. Sunt adânc recunoscător Academiei Suedeze pentru că mi-a recunoscut eforturile în această direcţie și vreau să ridic acum paharul pentru succesul activităţii sale în promovareaa ceea ce este reprezentativ și nobil în literatură.“ Bjørnstjerne Bjørnson, Discursul de la Stockholm, 1903

Când J., naratorul, George și Harris, trei orășeni din clasa de mijloc, pleacă împreună cu câinele Montmorency într-o călătorie de plăcere pe Tamisa, cu greu își pot imagina că aceasta va căpăta proporțiile unei expediții aventuroase, pline de neprevăzut. Umorul spumos al lui Jerome K. Jerome și spiritul său de observație, care i-au captivat pe contemporanii scriitorului, transformă Trei într-o barcă într-un roman clasic al genului.

 

Din fapte mărunte, subtil analizate și voit îngroșate, reiese comicul situațiilor, iar urmările caraghioase ale unor asemenea fapte și atitudini sunt generatoare de multe adevăruri. Petru Comarnescu

Cartea prezinta destinele a trei personaje Alfredo, Andrea si Fabio. ,,Am facut-o pentru binele tau!”, ,,Am facut-o pentru binele lui!”, formule care se regasesc in titlul cartii, sunt folosite des in viata reala, insa ascund de multe ori atitudini si fapte reprobabile – minciuna, aroganta, egoism sau amagire. Acestea sunt ,,micile crime” savarsite in numele iubirii, pe care le reda Gianna Schelotto.

Odata cu Ciocoii vechi si noi debuteaza in literatura romana un nou gen literar: romanul. Ca in mai toate incepututile de drum cultural, imaturitatea estetica este compensata cu aspiratii auctoriale. Din tentatia mimetica a lumii reale se naste tensiunea intre literar si extraliterar, intre valorile morale si starea de fapt a lumii romanesti. De aici si schematismul caracterelor umane, din dorinta de a ingrosa liniile, de a imparti pe categorii clare, evidente. (Lucian Pricop)

"Momentele si schitele aduc o umanitate grotesca, in care oamenii nu traiesc, ci mimeaza ca o fac, pana la dezagregarea omenescului: lumea lor e un moft al unor inadaptabili, cautand in palavrageala de la berarie un mod de a trece timpul, in insecuritate si ambianta nevrotica." (Ioan Holban)

In colectia Cartile elevului smart, cititorul - elev de scoala primara, gimnaziala, liceala - are dreptul sa-si alcatuiasca propriul text, sa patrunda in poveste, sa ia la intrebari personajele. De aici vor aparea si satisfactiile, din defrisarea cararilor labirintului literaturii de raftul intai.

Toate povestirile sunt fragmente ale conditiei umane, dramatice prin lipsa lor de speranta, din viata apasatorului Dublin: au ca personaje oameni simpli, cu vieti pline de greutati si de frustrari, cu totii prinsi in mecanismul necrutator si impasibil al oras ului. Joyce as a vedea Dublinul s i despre asta voia sa scrie in povestirile sale: „Intentia mea a fost sa scriu un capitol din istoria morala a tarii mele si am ales Dublinul ca scena pentru ca oras ul mi-a parut a fi centrul paraliziei. Am incercat sa-l prezint publicului in patru ipostaze: copilarie, adolescenta, maturitate si viata publica“. Povestirile vorbesc, in fond, despre instrainare si ratare, despre limitele umane, despre felul in care viata cu circumstantele ei, simbolizate aici de marele organism al orasului, subjuga si macina destinele oamenilor. (Marius Chivu)

Intr-o zi de toamna din al doilea patrar al celui de-al saisprezecelea veac, la Londra se nasteau doi baieti. Unul dintre ei era Tom, copilul nedorit al familiei Canty, o familie saraca de cersetori. Traiul le fusese spulberat de baiatul care acum dormea in zdrente, nebagat in seama de nimeni. Celalalt baiat era Eduard Tudor, print de Wales, viitor rege al Angliei. Si el dormea, dar infasat in scutece de matase, vegheat de lorzi si doamne de la curte.

Dupa nenumarate intorsaturi de situatie, la capatul unei aventuri incredibile, din care de-abia scapa cu viata, Evlampia reuseste sa desfaca un nod incalcit de mistere, oferindu-i cititorului o poveste plina de umor si de suspans.

La douazeci si opt de ani, doamna Hawkins este o vaduva plinuta, „o femeie minunata“ si angajatul bun la toate al Editurii Ullswater, aproape ruinata dupa Al Doilea Razboi Mondial. Atat la slujba, cat si acasa, in pensiunea din Kensington, este inconjurata de personaje excentrice, bizare, pline de secrete. Cand doamna Hawkins ii spune lui Hector Bartlett, scriitor de mana a doua, adevarul in fata - intr-o formula memorabila -, nici nu-si imagineaza care vor fi repercusiunile. Dupa zeci de ani si, din fericire, departe de Kensington, ea rememoreaza zilele involburate ale unui conflict tenebros, cu dusmani de moarte, scrisori anonime, practici oculte, sinucidere si santaj.

"Niciodată nu se mai aflase Octave într-o stare atât de nepotrivită cu jurămintele ce și le facuse împotriva dragostei. Crezuse că glumește, ca de obicei, cu Armance, iar gluma luase pe neașteptate o întorsătură gravă, neprevăzută. Se lasă dus în voie, nu mai judeca, trăia o culme a fericirii. A fost una dintre fugarele clipe pe care numai întâmplarea le dăruiește uneori celor făcuți să trăiască intens, drept răsplată pentru atâtea suferințe. Viața năvălește în inimă, iubirea te face să uiți tot ceea ce nu este de esență divină ca ea, și trăiești mai mult în câteva clipe decât în lungi răstimpuri."

Cyril Massarotto s-a nascut in 1975 si este institutor intr-o gradinita din Perpignan. Atras de literatura, dar si de chitara electrica, mult timp s-a multumit sa scrie doar textele cantecelor pe care le compunea pentru grupul sau Saint-Louis. Din 2006 s-a hotarat sa-si extinda orizontul si s-a apucat serios de scris. Dumnezeu, mi-e bun amic, aparut in 2008, este romanul lui de debut. Un roman amuzant, emotionant si concis, care are pur si simplu gustul vietii.