Literatură

Copilul deltei este un roman de aventuri ce povesteşte peripeţiile unui băiat de 14 ani din Sulina care fuge de acasă pentru a evita despărţirea de locurile natale, cu gândul să se stabilească în sălbăticia Deltei Dunării.

Laurenţiu Popa este un copil cuminte şi un elev silitor, mereu premiant, cel mai mare dintre cei patru fii ai unei familii modeste. Tatăl, Petrică, ofiţer mecanic, trăieşte cu regretul de a nu fi putut merge la studii pentru a deveni căpitan de vas. Astfel, speră că unul din băieţi îi va îndeplini visul spulberat. Îşi pune toate speranţele în cel mai mare dintre ei, dar se loveşte de îndărătnicia lui Laur, care iubeşte delta, balta, marea şi nu vrea să se despartă de ele. Speriat de tăria cu care tatăl doreşte să îl trimită la studii la Constanţa, în grija unchiului Vili, şi dezamăgit de atitudinea mamei, Sonia, care nu iese din cuvântul soţului, Laur pune la cale un plan de evadare din acel univers ostil…

Copilul Deltei este o superbă poveste a devenirii.
Laur Popa este exponentul adolescentului etern, rebel şi încrezător, cu nelinişti şi supărări, cu accese de încăpăţânare, dar şi cu acel curaj specific vârstei.

JANE AUSTEN s-a nascut pe data de 16 decembrie 1775 in localitatea Steventon din comitatul englez Hampshire. Incercarile sale literare timpurii s-au lovit de neincrederea editorilor, ea reusind sa-si publice primul roman, Ratiune si simtire, abia in 1811, dupa opt ani de cand spera zadarnic ca o alta lucrare, Northanger Abbey, sa vada lumina tiparului. Mandrie si prejudecata (1813) ii aduce consacrarea ca scriitoare, iar Mansfield Park (1814) si, mai ales, Emma (1815), consolideaza prestigiul de care se bucura. Succesul comercial avea sa vina mult mai tarziu, fiecare editie a romanului constituind un eveniment notabil. La varsta de doar 42 de ani si jumatate, Jane Austen parasea aceasta lume. Alte doua romane, Persuasion si mult-amanatul Northanger Abbey, aveau sa apara doar postum, la sfarsitul anului 1817.

Berlin Alexanderplatz (1929), cea mai cunoscută operă a lui Alfred Döblin, opera care i-a pecetluit succesul în epocă și recunoașterea din partea posterității – roman al orașului, se înscrie în tradiția unor volume precum Casa umbrelor de Charles Dickens, Manhattan Transfer de John Dos Passos, Ulise de James Joyce ș.a.m.d.

Acest „mare roman al Berlinului” – scriere atipică, experimentală – a fost interzis în perioada dictaturii naziste, iar autorul său, forțat să ia calea exilului.

Tally e pe cale să împlinească 16 ani şi... de-abia aşteaptă! Nu ca să-şi ia permisul de conducere, ci ca să devină frumoasă.

În lumea ei, cea de-a şaisprezecea aniversare aduce cu sine o operaţie care te transformă dintr-o persoană considerată ca fiind de o urâţenie respingătoare într-una uimitor de frumoasă.

Ciudat însă, noua ei prietenă, Shay, nu vrea să fie atractivă. Mai degrabă ar risca să trăiască în afara acestei lumi. Când Shay evadează, Tally află care este de fapt adevărul în ceea ce-i priveşte pe frumoşi. Autorităţile o pun pe tânără în situaţia de a alege între două variante la fel de rele: fie să o găsească pe prietena ei și să o spioneze, fie să nu mai fie niciodată frumoasă.

„Narațiunea se desfășoară în mare parte în mintea generalului, dar García Márquez intră și în alte minți cu o intensitate de scurtă
durată, vorbind deseori cu vocea colectivă a tuturor oamenilor din națiunea distrusă; și astfel, prin introducerea necruțătoare a
cititorului în aceste perspective deosebit de detaliate, el luminează monstrul în interior și în exterior, oferind întregul. […] Majestos...
Superb... Un portret uluitor al arhetipului, al tiranului fascist patologic. Gabriel García Márquez este la fel de imens ca Melville și
Dostoievski."

Hades, Zeul Morților, a reușit în cele din urmă să o facă a lui pe frumoasa Persefona. Cu nunta foarte aproape, cuplul ar trebui să fie în extaz. Demetra însă le tulbură fericirea, asmuțind asupra Noii Grecii vreme rea și primejdioasă. În același timp, Tezeu își continuă lupta împotriva zeilor, aliindu-se cu Triada, în încercarea de a distruge întregul Olimp.

Hades este hotărât să facă tot posibilul ca Persefona să îi devină mireasă, însă trebuie să se implice într-un joc strategic amplu cu zeii Olimpului pentru a le proteja viitorul. Și nu îi este deloc ușor să își dea seama care dintre zei sunt cu adevărat de partea lui.

Era superb, mai în vârstă decât mine și avea cea mai proastă reputație din întreaga Anglie. Felul în care mă privea însă m-a făcut să mă înfiorez toată.

Prima noastră întâlnire a fost la o nuntă, unde m-a urmărit până afară și m-a sărutat.

A doua întâlnire s-a încheiat cu o ceartă incredibilă, iar eu l-am dat afară.

A treia întâlnire a fost una dublă și pe nevăzute.

Vă puteți imagina ce surprinsă am fost când am zărit peste masă, vizavi de prietena mea, o pereche de ochi albaștri familiari.

Oh, nu…

Era sarcastic, spiritual și, la naiba, cel mai sexy ticălos pe care-l văzusem vreodată!

Apoi mi-a trimis un e-mail cu 30 de motive pentru care ar trebui să merg la o întâlnire cu el.

Mă așteptam la o listă inteligentă. Curioasă, am citit-o.

El mi s-a strecurat pe sub piele…

După ce s-a întâmplat la Katmere, nu ar trebui să mă mai surprindă nimic. Nici măcar existența Tărâmului Umbrelor, o altă lume aflată dincolo de lumea mea. Și totuși, iată-mă captivă aici, într-un loc ciudat și periculos, alături de cea mai rea dintre toate ființele supranaturale, monstrul de care se tem până și alți monștri: Hudson Vega. O fi el fratele lui Jaxon și, în plus, incredibil de sexy, dar, pentru mine, Hudson este o îngrozitoare bătaie de cap. Întrebarea pe care mi-o pun este dacă voi găsi o cale de scăpare de pe Tărâmul Umbrelor înainte să-l ucid… sau să se scurgă timpul.

Ea îmi fură inima…

Este un adevăr universal cunoscut – cel puțin potrivit lui Grace – că totul este din vina mea. Dar am o bănuială neplăcută că Grace nu este atât de umană pe cât crede și că ea este, de fapt, cea care ne ține prizonieri. Acum va trebui să colaborăm nu numai pentru a supraviețui, ci și pentru a-i salva pe toți cei pe care am ajuns să-i numim familie și care locuiesc aici. Pentru că există ceva care ne leagă. Ceva mai puternic decât frica… și mult mai periculos.

„Fanii seriei vor fi înnebuniți să capete răspunsuri la cele mai presante întrebări: ce s-a întâmplat cu Grace în cele patru luni? Cum a supraviețuit? Cum a scăpat? Cum a revenit Hudson la viață? Și, cea mai importantă dintre toate, cum s-au îndrăgostit cei doi?” Book Hype

„Mi s-a părut foarte interesant să pot călători în timp, în perioada de dinainte ca Grace și Hudson să fie împreună. Povestea este prezentată dintr-o dublă perspectivă, alternând capitolele lui Hudson cu cele ale lui Grace, lucru care mi-a plăcut extrem de mult pentru că cititorii au posibilitatea să descopere ambele versiuni.” Chonky Books

Premiul Nobel pentru Literatură 2024 a fost acordat lui Han Kang, „pentru proza ​​ei poetică intensă care explorează traume istorice și expune fragilitatea vieții umane”.

 Roman câștigător al prestigiosului premiu italian Malaparte în 2017

Printre cele mai bune cărți ale anului 2017 pentru: Amazon, The Atlantic, San Francisco Chronicle, NPR, Library Journal, Huffington Post

În centrul romanului Disecție  se află un episod atroce din istoria Coreei de Sud, masacrul de la Gwangju din mai 1980 când armata a ucis cu o brutalitate și o cruzime de neînchipuit civilii care protestau, inclusiv femei și copii. Bilanțul celor împușcați, omorâți în bătaie sau cu baioneta este încă un subiect disputat: armata a declarat sub două sute de morți, presa străină peste o mie. 

Dar cifrele contează mai puțin aici pentru că răscolitorul roman al lui Han Kang vorbește despre un bilanț mai profund și mai devastator: poveștile întrețesute aici ne spun, într-o scriitură de o sensibilitate exacerbată, că o traumă se depune în carnea și în oasele victimei zeci de ani, dar și că moartea unui singur om bulversează ireparabil viețile celor care rămân în urmă.

Ca un omagiu adus victimelor și supraviețuitorilor masacrului care nu au voce și trebuie să fie auziți, romanul este structurat în șapte capitole, fiecare povestit din perspectiva unor personaje diferite și se întinde din 1980 până în 2013. Toate șapte au în comun faptul că au legătură cu acel mai sângeros: întâi auzim vocea lui Dong-ho, un băiat de paisprezece ani care își caută un prieten dispărut în tăvălugul acelor zile și ajunge să aibă grijă de cadavrele victimelor nerevendicate și este ucis și el; apoi auzim povestea prietenului dispărut care este spusă din perspectiva unui leș aruncat într-o groapă comună, urmată, pe rând de istorii ale supraviețuitorilor – un redactor de carte, un prizonier torturat după masacru, o tânără muncitoare într-o fabrică abuzată și brutalizată, mama lui Dong-hi și, în fine, închizând o bulcă, Han Kang însăși, a cărei familie vânduse casa părinților lui Dong-ho și se mutase din oraș cu câteva luni înainte de masacru.

„Mila și compasiunea sunt un impuls uman, dar la fel este și crima” - despre asta ar fi vorba în Disecție: de ce sunt capabile ființele umane, ce își pot face oamenii unii altora. Această carte - pe cât de viscerală și brutală, pe atât de poetică și de intimă - plină de cadavre, suferință, doliu și vină, legi marțiale, muncitori siliți să ia pastile ca să lucreze non-stop, asasinate și constituții făcute să garanteze președinția țării pe viață, rămâne în final un soi de recviem care ne face să ne punem întrebări despre umanitate, violență și demnitate.

„Relevant universal și cu niște rezonanțe adânci, Disecție este un roman frumos și în același timp absolut necesar.” New York Times Book Review

„O carte rară și uluitoare care dă voce celor care au fost reduși la tăcere.” The Observer

„Înfiorător… Romanul lui Han Kang încearcă se verbalizeze ceea ce e de nerostit.” Publishers Weekly

Premiul Nobel pentru Literatură 2024 a fost acordat lui Han Kang, „pentru proza ​​ei poetică intensă, care explorează traume istorice și expune fragilitatea vieții umane”.

Una dintre cele mai bune cărţi ale anului pentru Time şi Entertainment Weekly

Un roman superb şi neliniştitor în trei acte despre rebeliune şi tabuuri, violenţă şi erotism şi metamorfoza contorsionată a unui suflet

Înainte să înceapă coşmarurile, Yeong-hye şi soţul ei aveau o viaţă cât se poate de normală. Dar visele – imagini copleşitoare, însângerate şi brutale – o torturează pe Yeong-hye, făcând-o să încerce să se elibereze de ele renunţând la carne. Acest mic act de independenţă îi tulbură însă căsnicia şi pune în mişcare un şir de evenimente din ce în ce mai groteşti. În timp ce întreaga ei familie se luptă să recapete controlul asupra ei, Yeong-hye îşi apără obsesiv alegerea, dându-i o dimensiune sacră. În curând, încercările apropiaţilor devin disperate, supunând mai întâi mintea, mai apoi corpul lui Yeong-hye unor violuri din ce în ce mai intruzive, aruncând-o pe aceasta în bucla unei înstrăinări bizare şi periculoase.

Apreciată de criticii din întreaga lume, Vegetariana este o poveste întunecată, alegorică şi kafkiană despre putere, obsesie şi lupta unei femei de a se elibera de violenţa care îi stăpâneşte atât lumea exterioară, cât şi pe cea interioară.

 

„O privire complexă şi înspăimântătoare asupra felului în care nişte decizii aparent simple pot afecta vieţile mai multor oameni... Într-o lume în care corpurile femeilor sunt mereu în centrul atenţiei, dorinţa protagonistei de a dispărea în sine însuşi pare înfricoşător de familiară.“ Vanityfair.com

„Un roman despre sexualitate şi nebunie care îşi merită tot succesul.“ Ian McEwan

„Sclipitor... Vegetariana este un roman ingenios, incomod şi de neuitat.“ Publishers Weekly

„Visuri întunecate, tensiune mocnindă, violenţă înfiorătoare. Acest roman sud-coreean e un regal. Este un roman senzual, provocator şi brutal, mustind de imagini puternice, culori uluitoare şi întrebări tulburătoare. Propoziţie cu propoziţie, Vegetariana este o experienţă extraordinară.“ The Guardian

Când era doar un băiețel, Ilyas a fost răpit de la părinții săi de trupele coloniale germane. După mulți ani în care a luptat în război contra propriului său neam, se întoarce în sat numai ca să descopere că părinții săi nu mai sunt, iar sora lui, Afiya, a fost dată în grija unor străini.

Yusuf duce o viață liniștită cu familia sa într-un orășel din Africa de Est, iar când e înștiințat că urmează să plece departe de casă primește vestea senin. Nu-i trece prin minte să întrebe de ce trebuie să-l însoțească pe unchiul Aziz și de ce a fost organizată atât de rapid expediția; nu întreabă nici măcar când se va întoarce. Adevărul este că „unchiul“ e un negustor bogat și puternic, iar Yusuf i-a fost încredințat drept zălog pentru datoriile tatălui său.

Paradis este o tapiserie complexă în care se întrețes mituri, vise și tradițiile biblică și coranică, povestea maturizării unui băiat într-o Africă măcinată de colonialism și violență.

Într-o după-amiază de sfârșit de noiembrie, Saleh Omar aterizează pe aeroportul Gatwick venind din Zanzibar, o insulă îndepărtată din Oceanul Indian. Are la el o geantă în care se află avutul său cel mai de preț – o casetă de mahon conținând tămâie. Pe vremuri deținea un magazin de mobilă, avea o casă și era soț și tată. Acum este un solicitant de azil sosit din paradis. Tăcerea este singura lui apărare.

În acest timp, Latif Mahmud, un personaj important din trecutul lui Saleh, duce o viață singuratică în apartamentul său din Londra. Când cei doi se întâlnesc într-un orășel englezesc de pe țărmul mării iese la iveală o poveste complexă, o poveste despre dragoste și trădare, despre seducție și posedare, despre oameni încercând din răsputeri să găsească o anume stabilitate în tumultul epocii lor.

„Dureros de bun... mai mult decât un roman elocvent: unul necesar... rafinat, de o eleganță aparte și captivant de la prima până la ultima pagină.“ Sunday Telegraph

„Povești împletite delicat și dezvăluite treptat, care se desfășoară pe tot globul... un roman uluitor și superb... De la primele rânduri știm că suntem în mâinile unui scriitor autentic, ale unui om care are ceva de spus despre lume.“ The Observer

„O narațiune excepțională... personajele surprind permanent, fiind mai bune, mai tandre, mai curajoase decât și-au închipuit ele însele sau ceilalți.“ Independent on Sunday

„Splendid și emoționant.“ Daily Mail În curând, cel mai nou roman al autorului, THEFT

„Un povestitor fascinant, cu o voce deopotrivă lirică și caustică, și o operă bântuită de memorie și pierdere. Romanele lui complexe despre sosire și plecare dezvăluie, cu străfulgerări de umor acerb, legăturile de durată dintre continente și modul în care se ciocnesc versiunile rivale ale istoriei.“ Guardian

„Unul dintre cei mai importanți autori postcoloniali din lume... Neobosit și cu o compasiune enormă, Gurnah disecă fenomenul colonialismului în Africa de Est și efectele acestuia asupra indivizilor dezrădăcinați, siliți să-și părăsească locul de baștină.“ Anders Olsson, președintele Comitetului Nobel

„Rareori ți se întâmplă, în decursul vieții, să deschizi o carte și să descoperi că însăși lectura ei prezintă calitățile fermecătoare ale unei povești de dragoste... O citești ținându- ți răsuflarea, de teamă să nu rupi vraja.“ The Times

„Gurnah sculptează cu o incisivitate mușcătoare experiențele imigranților întâmpinați cu dispreț, ostilitate sau o indiferență superioară la sosirea în Marea Britanie.“ Spectator

„Exilul i-a dat lui Gurnah o perspectivă uluitoare, superbă asupra «echilibrului dintre lucruri».“ Observer

RYAN. Sunt noul căpitan al celor de la Devils, echipa NBA din Chicago, iar ultimul lucru de care aveam nevoie era ca Indy Ivers, cea mai bună prietenă a surorii mele, să se mute în apartamentul meu. Este dezordonată, emotivă și mult prea tentantă. Dar când directorul general al echipei își exprimă clar dezaprobarea, considerându-mă un singuratic inabordabil, fără echilibru între viața profesională și cea personală, cea mai bună modalitate de a-l convinge de contrariul este să pretind că, de fapt, Indy este noua mea iubită. Ar fi trebuit să fie simplu să am o falsă iubită, dar să o am pe Indy sub acoperișul și în patul meu chiar este complicat, mai ales când ea își dorește romantismul vieții în doi pe care nu i l-aș putea oferi niciodată.

INDY. Nu mi-am imaginat niciodată că voi locui cu fratele prietenei mele cele mai bune, superstarul NBA Ryan Shay. Dar se întâmplă ceva și mai greu de crezut: are nevoie de mine! Vrea să pretind că sunt iubita lui foarte îndrăgostită, care l-a transformat brusc într-un tip prietenos și sociabil. Și vrea asta pentru că el nu este deloc așa. E distant și nu are încredere în ceilalți. Însă devine aproape imposibil să fac distincția între fals și realitate. Să mă îndrăgostesc de colegul meu de apartament nu a făcut niciodată parte din înțelegere, mai ales că Ryan tot îmi amintește că nu crede în dragoste. Deși sunt o romantică și sper că el se va schimba, destul de curând mă trezesc întrebându-mă dacă a împărți un acoperiș cu fratele celei mai bune prietene chiar a fost mișcarea potrivită.

„Cărțile lui Liz Tomforde oferă un amestec de umor ironic și încercări din viața reală, cu eroii impunători și eroine puternice.” Fantastic Fiction

Clay Johnson are un abdomen demențial și un zâmbet diabolic. Nu trece o zi din campionat fără să-i apară numele în presă și fără să fie vânat de toate fetele din campus. Ca agent PR al echipei, până acum îmi era extrem de ușor să lucrez cu el. Însă după ce s-a despărțit de iubita cu care era din liceu, toată lumea lui s-a prăbușit. Și a devenit bătaia mea de cap. La întâlnirea despre relația lui cu reporterii, Clay observă că-mi fug ochii și mă pierd cu firea în fața chitaristului de pe scenă. În momentul acela, lui Clay îi vine o idee. Și născocește cel mai nebunesc plan. El o să mă ajute să mă fac remarcată. Eu o să-l ajut să-i stârnească gelozia fostei lui iubite. Iar toate astea în timp ce ne prefacem că suntem împreună. Clay nu știe că în pielea acestei tocilare se ascunde o virgină incapabilă să cucerească un muzician. Dar, ca să profit la maximum de situație, îl conving să mă ajute — nu vreau doar să-i atrag atenția tipului la care visez, ci să-i dau toată lumea peste cap. Cu cât ies mai mult în evidență datorită lui Clay Johnson, cu atât îmi este mai greu să deslușesc ce e adevărat și ce e fals între noi. Mai ales că inima mi-o ia la galop ori de câte ori el mă atinge. Noi am stabilit câteva reguli de comun acord. Câteva limite. Dar se zice că regulile sunt făcute să fie spulberate. Probabil că ar fi trebuit să adauge cineva că și inimile sunt menite să fie sfâșiate.

A desfăcut, unul câte unul, fiecare eveniment, fiecare hotărâre, fiecare alegere.

Dacă Davy și-ar fi amintit să-și ia o haină pe el.

Dacă Seamie McGeown n-ar fi fost singur pe o stradă întunecată.

Dacă Michael Agnew n-ar fi intrat pe ușa unui pub anume într-o seară liniștită de februarie, îmbrăcat în cămașa lui albă.

Nu e nimic special la ziua în care Cushla îl întâlnește pe Michael, un bărbat căsătorit din Belfast, în pubul familiei ei. Dar aici, dragostea nu este niciodată departe de violență, iar această întâlnire le va schimba amândurora viețile pentru totdeauna.

În timp ce oamenii se trezesc în fiecare dimineață și merg la muncă, școală, biserică sau pub, știrile zilnice aduc vești despre încă o mașină-bombă explodată, încă un bărbat bătut, ucis sau lăsat să moară. În clasa la care predă Cushla, vocabularul copiilor de șapte ani include acum expresii precum „bombă de kerosen” și „gloanțe de cauciuc”. Și pe măsură ce e nevoită să depășească limite peste care n-a crezut că va trece vreodată, tensiunile în oraș cresc, amenințând să distrugă tot ce se chinuie să țină la un loc.

„J.K. Rowling a format o întreagă generaţie de cititori.“ The Times

„Tu și Lordul Întunecat împărtășiți anumite gânduri și emoții. Directorul crede că nu este de dorit ca această situație să continue. De aceea vrea ca eu să te învăț cum să-ți blochezi mintea față de Lordul Întunecat.“ Profesorul Snape

Timpuri întunecate au venit peste Hogwarts. După atacul Dementorilor asupra vărului său Dudley, Harry își dă seama că Voldemort va folosi orice mijloace ca să-l găsească. Sunt mulți cei care nu acceptă că Lordul Întunecat s-a întors, dar Harry nu este singur: un ordin secret se adună în Piața Grimmauld spre a lupta împotriva forțelor întunericului.

Harry trebuie să-i dea voie profesorului Snape să-l învețe cum să se protejeze de atacurile sălbatice ale lui Voldemort asupra minții lui. Dar atacurile se întețesc pe zi ce trece, iar Harry e în criză de timp...

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura in 1982 Un veac de singuratate, capodopera care l-a propulsat pe Gabriel Garcia Marquez pe orbita celebritatii internationale si i-a adus premiul Nobel (1982), este, in opinia unanima a criticii - dupa Don Quijote de la Mancha, nemuritoarea creatie a lui Cervantes -, cel mai frumos roman de expresie spaniola din toate timpurile, asa cum marturiseste si Pablo Neruda care il numeste "Don Quijote al timpului nostru". Istoria celor o suta de ani ai fabuloasei aventuri traite de cele sapte generatii ale familiei Buendia, cu fanteziile, obsesiile, tragediile, pasiunile, disperarile si sperantele lor, este de fapt istoria miticului Macondo, intemeiat de patriarhul Jose Arcadio Buendia, teritoriu prodigios, unde fantasticul, irealul, se insinueaza adesea in realitate, miraculosul convietuind firesc cu viata de zi cu zi. Insa intregul demers narativ sugereaza ideea ca Macondo nu se margineste la o arie concreta, istoria sa fiind de fapt istoria existentei umane, caci, asa cum arata autorul, "mai curand decat un loc de pe lume, Macondo este o stare de spirit".

Infrunta intunericul din fiinta ta... si invata sa il accepti Atrasi unul de celalalt, Diana - vrajitoare si om de stiinta la Oxford - si Matthew - vampir si specialist in genetica - s-au indragostit si au ramas impreuna in ciuda tabuurilor din cele doua lumi din care provin. Dar acum s-au trezit la viata puteri intunecate si sunt din nou pusi la incercare: Diana si Matthew primesc o cerere oficiala din partea Congregatiei, fiind instiintati ca trebuie sa testeze puterile magice ale gemenilor lor in varsta de sapte ani, Pip si Rebecca.

Sa te iubeasca mama e cel mai frumos lucru din lume. Dar daca iubirea ei se transforma intr-o obsesie? Cand Sienna Walker este aproape concediata din NYPD, primeste o a doua sansa in orasul sau natal, locul in care a jurat ca nu va mai pune niciodata piciorul. Viata ei se transforma rapid intr-un cosmar cand primeste primul caz: un criminal in serie, care nu doar ca ii lasa indicii si notite in care i se adreseaza direct Siennei, ca si cand ar cunoaste-o mult prea bine, dar ii si marturiseste ca propria lui mama este responsabila de unele crime si ca aceasta a sadit in el dorinta de a ucide cu sange rece.

Nu este o poveste de dragoste. Este obsesie. Aceasta nu este o poveste de dragoste. Este o poveste despre obsesie. Dupa ce sotul ei piere intr-un accident devastator, psihiatra Meredith McCall se simte complet pierduta. Prinsa intr-un declin profund atat mental, cat si profesional, ea cauta cu disperare o cale de a-si gestiona durerea. Solutia pare sa apara atunci cand il intalneste pe Gabriel Wright, un barbat care este si pacientul ei. Viata celor doi devine o cursa contracronometru, plina de emotii si obsesii, care ii va arunca pe marginea prapastiei.

„N-am mai scris niciodată povestiri asemenea celor din Nostalgia, căci ele nu pot fi pastişate, continuate sau dezvoltate. După Arhitectul m-am oprit pentru că nu mai era nimic de spus. Nici n-am mai citit din această carte, am rămas doar cu vaga, dar magica ei amintire. Mi-au rămas jocul fetițelor din REM, stiloul ambiguu din Mendebilul, muzeul Antipa din Gemenii, micul râs de gnom al revolverului din Ruletistul. Dar pentru mine n-a existat cu adevărat niciodată decât o singură carte a mea: cea la care tocmai scriu.“ — MIRCEA CĂRTĂRESCU

„O carte stranie, strălucire bruscă pe firmamentul palid al literaturilor europene.“ — Le Monde

„Cărtărescu este un Proust psihedelic, un degustător literar al Apocalipsei care, în acelaşi timp, se lasă în voia aromelor delicate ale după-amiezilor din copilărie.“ — Frankfurter Allgemeine Zeitung

„Nostalgia lui Mircea Cărtărescu este fascinantă, pătimaşă şi neaşteptată – aşa cum poate fi numai literatura adevărată.“ — Los Angeles Times

„Creator al unui univers suspendat între vis şi realitate, Cărtărescu este o revelaţie.“ — El País

„Aşa ar scrie George Lucas dacă ar fi poet. Prin imaginaţia sa prolifică şi ameţitoare, Mircea Cărtărescu se dovedeşte, în pofida avangardismului crepuscular, mai modern decât aproape toată literatura europeană tradusă acum.“ — New York Sun

Roman laureat al Premiului Bancarella 2023. Peste 400.000 de exemplare vandute in Italia. Drepturile de traducere vandute in 22 de tari. Salento, iunie 1934. Un autobuz opreste in piata principala din Lizzanello, un orasel cu doar cateva mii de suflete. Din el coboara o pereche: barbatul, Carlo, un fiu al Sudului, e fericit sa se intoarca acasa; femeia, Anna - sotia lui - este din Nord. E frumoasa ca o statuie greceasca, dar trista si ingrijorata: ce fel de viata o asteapta prin locurile acestea straine?

Oliver Marks tocmai a terminat de ispasit zece ani pentru uciderea unuia dintre prietenii sai cei mai apropiati - o crima pe care nu se stie daca el a comis-o. In ziua eliberarii, este intampinat de detectivul care l-a trimis dupa gratii. Detectivul Colborne se retrage din politie, dar, inainte de asta, vrea sa stie ce s-a intamplat cu adevarat cu zece ani in urma. Ca tanar actor care studiaza teatrul lui Shakespeare la un conservator de arta de elita, Oliver a observat ca talentatii sai colegi par sa joace aceleasi roluri atat pe scena, cat si in afara ei - ticalos, erou, tiran, seducatoare -, desi el s-a simtit condamnat sa fie intotdeauna un personaj secundar in povestea altcuiva. Dar, atunci cand profesorii schimba distributia, o rivalitate amicala ia o intorsatura urata, iar piesa se revarsa periculos in viata reala. Cand loveste tragedia, unul dintre cei sapte prieteni este gasit mort. Ceilalti se confrunta cu cea mai mare provocare actoriceasca de pana atunci: sa convinga politia, si pe ei insisi, ca sunt nevinovati.

„Un roman emoționant și captivant.“ — FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG

„În centrul acestei cărți atât de interesante stă o poveste de fami­lie, uneori amuzantă, alteori tragică. Un roman magic, minunat, o ideală lectură de vacanță; Turnul focului nu vă va dezamăgi.“ — SCHWERINER VOLKSZEITUNG

„Cătălin Dorian Florescu transformă Foișorul de Foc într-un element scenografic. Acest truc regizoral îi permite narato­rului să povestească la persoana întâi o parte semnificativă din istoria României.“ — THÜRINGER ALLGEMEINE

„Tema istorică, umorul subtil și personajele bine conturate fac din acest roman o experiență de lectură extraordinară.“ — MÄRKISCHE ALLGEMEINE

„Turnul focului ne inspiră să privim cu mai mare atenție la istoria României – chiar și dincolo de 1989.“ — DIE FURCHE

•  Premiul Chamisso pentru debut – 2002

•  Premiul pentru Literatură Anna Seghers – 2002

•  Schweizer Buchpreis – Cartea anului în Elveția, pentru romanul Jacob beschließt zu lieben (Jacob se hotărăște să iubească), acordat de Uniunea Editorilor și Librarilor – 2011

•  Premiul Joseph von Eichendorff pentru întreaga activitate literară – 2012

•  Marele Premiu „George Apostu“, Bacău – 2014

•  Medalia de Cavaler pentru merite culturale acordată de Președinția României – 2017

•  Premiul „Andreas Gryphius“ pentru întreaga operă – 2018

„Ceea ce se desfăşoară în faţa ochilor noştri, prin Jocul celor o sută de frunze, este plin de sofisme magice, imprevizibil şi antrenant, ca o mare reţea subterană de rădăcini emiţând imagini halucinogene ce se ridică direct în inimile noastre.” (Badische Zeitung)

„Jocul celor o sută de frunze este o carte fascinantă ce reconfirmă, după Cartea şoaptelor, valoarea autorului. Volumul îşi datorează farmecul magiei personajelor şi întâmplărilor.” (Berliner Zeitung)

„Cu Cartea şoaptelor, Vosganian a avut un mare succes internaţional. Noul volum e mai mult decât o Carte a şoaptelor, e elegia unei întregi generaţii pierdute.” (Tages-Anzeiger)

„Ca şi în Cartea şoaptelor, Varujan Vosganian îşi încântă cititorul cu limbajul său în acelaşi timp poetic şi laconic. Cu Jocul celor o sută de frunze, Varujan Vosganian a ridicat un adevărat monument literar.” (Radio Bavaria).

Nominalizare în cadrul Galei Premiilor Radio România Cultural, secțiunea „Proză”, ediția 2014
Nominalizare la Premiile revistei Observator cultural, ediția 2014, secțiunea „Proză”
Nominalizare la Premiile Uniunii Scriitorilor din România pentru anul 2013, secțiunea „Proză”, dar autorul s-a recuzat de la selecția finală

„Prin Stela, figură pregnantă, inconfundabilă – unul dintre personajele memorabile (nu foarte numeroase!) ale romanului românesc de după 2000 –, martor şi actor în egală măsură, percepem mai bine şi mai nuanţat realităţi ale României din perioada post-tranziţie. Cu mare firesc şi cu multă agerime, uneori cu un dram de umor şi cu un strop de ironie, Stela, aparent modesta menajeră care munceşte în casele unor bucureşteni din clasa de mijloc, înregistrează detalii de viaţă semnificative, mici sau mari drame familiale, istorii personale ce se leagă prin fire nevăzute de istoria mare. Roman de familie (organizat în jurul unui laitmotiv: acela al casei – pierdute, redobândite, construite etc.), Stela este totodată un roman despre identitate și căutări identitare. Eroina Simonei Goşu încearcă să înţeleagă lumea din jurul ei, dincolo de prejudecăţile şi de inerţiile curente, dincolo de clişeele mediatice şi de zgomotul de fundal al unei vieţi politice butaforice. Toate acestea într-o naraţiune structurată dramatic, cu un acut simţ al dialogului şi cu o exemplară sensibilitate faţă de diversitatea vorbitorilor şi a vorbirii, cu o remarcabilă ştiinţă a pregătirii suspansului şi cu un final – lovitură de teatru.” (Bianca Burţa-Cernat)

„Simona Goşu reuşeşte să creeze cu debutul său în roman o voce feminină puternică, cu un potenţial de necontestat de transpunere scenică. Firească şi senzuală, Stela devine o reprezentantă a indiferenţei cu care e privit în societate corpul feminin trecut de prima tinereţe, dar şi a femeii în ipostaza de corp care munceşte, o ipostază, de altfel, prea puţin explorată în literatura română a ultimilor ani. Viaţa domestică a Stelei, rutina existenţei sale fizice ne vorbesc deopotrivă despre experienţa sa individuală, de menajeră, de soţie şi de mamă, dar şi despre cea colectiv-universală, a femeii acaparate de rolurile pe care societatea i le atribuie.” (Amalia Cotoi)

Carte dramatizată și pusă în scenă de Gianina Cărbunariu la Teatrul Nottara din București

Roman nominalizat la Premiile Observator cultural pentru Proză, ediția 2024

Roman nominalizat la Premiul Național pentru Proză al Ziarului de Iași, ediția 2024

Roman nominalizat la Premiile Radio România Cultural, categoria Proză, ediția 2024

Roman nominalizat la Premiul liceenilor pentru cea mai îndrăgită carte, FILIT 2024

„Fred Surugiu, jurnalist și autor al unui manuscris vânat de Securitate, e salvat de la arest de către un lider al Partidului Muncitoresc Român care îi cere în schimb să îi scrie memoriile. Un singur lucru îi leagă pe cei doi – dragostea pentru aceeași femeie. Aruncat în lumea elitelor anilor ’50, Fred pătrunde în secretele sistemului, descoperă mecanismele puterii bazate pe teroare, devine un martor incomod al execuțiilor politice și al comploturilor la nivel înalt. Cu ajutorul lui, pătrundem în dedesubturile unei epoci de un dramatism feroce, în care se confruntă, pe de o parte, nomenclaturiștii ce-și solidifică pozițiile prin crimă și, pe de alta, studenții, cu forța lor de a-și asuma riscurile pentru a încerca să schimbe societatea.

Memoriile unui indezirabil este o ficțiune istorică complexă, dar și un excelent roman de dragoste și aventuri, cu o dinamică a surprizelor și a suspansului ce suprapune poveștile lumii marginalilor pe fundalul sumbru al istoriei postbelice. Măiestria cu care Cristian Englert reînvie în scris acea perioadă doar pentru a expune întâmplările dramatice în lumina adevărului demonstrează încă o dată că este un prozator versat și cult, cu un stil seducător și ludic. Pe cât de traumatizante sunt întâmplările din viața lui Fred Surugiu, pe atât de cald e scrisă această poveste ce răstoarnă în oglindă proiecția demonică a ororii cu cea a iubirii și a prieteniei.” (Irina Georgescu Groza)

Romanul continuă povestea celor trei surori – Vanessa, Caroline şi Agathe – şi a fratelui lor, Alexandre, din Natură umană.

Naraţiunea se desfăşoară pe parcursul a trei luni când Franţa, la fel ca restul lumii, a fost dată peste cap: din ianuarie până în martie 2020. Ţara se află în plină criză socială, mişcarea Vestele galbene este încă activă şi cetăţenii protestează împotriva reformei pensiilor. Cei patru fraţi s-au despărţit cu ani în urmă şi nu s-au mai văzut de-atunci. Până în martie 2020, când sunt obligaţi să se reunească la ferma unde au copilărit, în sud-estul Franţei. Asistăm la o retragere, o întoarcere la natură în timpul lockdownului, care a şters toate diferenţele dintre noi în faţa unei pandemii de neînţeles.

Un roman social, portretul unei perioade atât de absurde, încât n-ar putea fi decât fictivă, şi totuşi a fost aşa de reală.

„Căldură umană îşi propune să arate că tot ce se întâmplă în lume ne afectează, chiar dacă trăim în cea mai mare izolare. E faimoasa teorie a efectului fluturelui.” (Serge Joncour)

„O frumoasă şi înduioşătoare lecţie de viaţă care celebrează natura şi ne îndeamnă deopotrivă să reflectăm la locul pe care trebuie să i-l (re)dăm.” (Le Télégramme)

„O minunată operă universală.” (Télérama)

Roman câștigător al Gotham Book Prize 2024, tradus în peste douăzeci de țări și desemnat Cea mai bună carte a anului de New York Times, Washington Post, Time, NPR și BookPage.

Pe fundalul mizer și tensionat al New Yorkului anilor 1970, familia borfașului, acum retras din branșă, Ray Carney, același din romanul Trișorii din Harlem, își continuă saga. De data aceasta, un act de generozitate părintească – să găsească bilete la concerul Jackson 5 pentru fiica sa adolescentă, May – îl face să suprapună iar statutul său de respectabil cap de familie cu cel de interlop fără voie. Romanul, bine strunit narativ, combină fără stridențe elemente polițiste, picarești și dramatice, strecurând nu în puține rânduri în pagină și detalii de epocă atent documentate. Ipochimeni pestriți, care mai de care mai pitorești, ne fac cu ochiul în cele trei părți cronologic distincte ale cărții: politicieni și polițiști corupți, incendiatori, recuperatori și borfași, activiști violenți și artiști cu năravuri excentrice. Colson Whitehead reușește să imprime personajelor vioiciune, un haz nebun și, adesea, le înzestrează cu o delicioasă istețime de absolvenți ai școlii vieții, care se potrivește ca o mănușă cu pescuitul în apele tulburi ale ghetoului. Un roman despre aspirație, crimă, familie, identitate și conexiuni, care devine comic prin juxtapunerile corupției și brutalității cu detaliile funcționării unei afaceri cu mobilă.

„Pravila borfașului descrie în detaliu istoria culturală și drama familială, cu energia captivantă a unui thriller polițist și umorul ascuțit al satirei sociale. Harlemul însuși este unul dintre personajele principale, iar ecourile altor cronicari ai acestui oraș, precum James Baldwin și Chester Himes, sunt prezente.“ — The Guardian