Literatură

Al 80-lea volum din seria Maigret

Irvine Welsh este autorul bestsellerului Trainspotting, a carui ecranizare se numara printre filmele-cult ale anilor ’90.

Structurile de adincime ale unei scrieri de rang inalt tin de structurile de adincime ale psihicului. Or, acestea, in taina lor, nu sint niciodata un conglomerat de pulsiuni incongruente, sint ceva tot atit de coerent ca un destin si transmit coerenta acestora si adincimea aceasta operei literare, constituind-o intr-o lume.” (Petru Cretia)

În viaţa lor apare dragostea. Atât de puternică, atât de neaşteptată, încât îi face să lase totul în urmă. Teo uita cât a suferit după despărţirea de Lily, fosta lui nevastă, Mia nu-şi mai plânge condiţia de funcţionară oarecare într-un minister prăfuit. Îşi părăseşte soţul, care se retrage la ţară şi se dedica apiculturii...

„Scopul romanului meu, singurul meu roman cu adresa, a fost sa sublinieze fiorul si farmecul pe care tinarul meu exilat le gaseste in placerile cele mai obisnuite, precum si in aventurile aparent absurde ale unei vieti singuratice.” (Vladimir Nabokov)

Imagine vie a unei vizite furtunoase, această carte fascinantă reprezintă o incursiune în profunzimile vieții personale și, totodată, în filozofia literară a lui Henry Miller, autorul sofisticat și dinamic care a scris Tropicul Cancerului și Tropicul Capricornului.

• Premiul pentru proza al Uniunii Scriitorilor din Romania (2010);


• Premiul pentru proza al Filialei Cluj a USR (2010);


• Premiul „Ion Creanga“ al Academiei Romane (2012).

Premiul de debut al Editurii Cartea Românească, ediția 2013

Romanul Cold Mountain a fost transpus pe marele ecran de Anthony Minghella, filmul avându-i în rolurile principale pe Jude Law şi Nicole Kidman. Renee Zellweger a câştigat cu acest film Globul de Aur pentru cea mai bună actriţă în rol secundar.

Ciprian Valcan propune nu doar o perspectiva sumbra asupra istoriei si asupra intregii alcatuiri a lumii, in care preeminenta raului e un dat metafizic, ci si o vitriolanta descriere a naturii umane. Viziunea sa, exprimata in cele mai surprinzatoare moduri, fortind absurdul, parodicul sau macabrul, mizind pe efectul retoric al paradoxului si al formulei sofistice, conduce la alcatuirea unui adevarat catalog al viciilor omenesti, rizibile ori hidoase, monstruoase sau numai grotesti.

Mihaela-Gentiana Stanisor ne asaza in fata vietii sale interioare, cea de toate zilele. Compusa si descompusa intr-un ritm pe care doar jocul tragic de-a moartea i-l poate impune, proza aceasta cu infiltratii autobiografice tinde sa figureze un personaj polimorfic, polifonic, in care cititorul e chemat sa descopere frinturi de chip si gind, ale autoarei si ale sale, printr-o tensiune care-l prinde-n lanturi si, mai apoi, il desprinde, brusc, de lumea in care obisnuia, linistit, sa viseze. Fictiunea ramine singurul univers in care angoasa existentiala (de)savirseste fiinta.

„Pawel Huelle urmareste istoria recenta a familiei sale prin intermediul masinilor pe care le-a folosit. El este personajul principal, cel care invata sa sofeze, dar nu-i in stare sa mearga patruzeci de metri fara s-o ia pe aratura. Pina la sfirsitul cartii, onoarea ii cere sa-si ia carnetul de sofer. Dar, «asa cum se intimpla in viata, cind te astepti sa urmeze vreun final, vreo coda, vreun deznodamint, nu se intimpla nimic». In schimb, odata cu lectura, asculti parca povesti despre viata de zi cu zi din Gdansk, poate adevarate, desi puse intr-un roman.” (The Guardian)

„Cit timp oamenii vor spune povesti, iadul e departe. Iar povestile, dupa cum ne arata istoria asta de citeva mii de ani, sint despre lacrimi si risete, despre iubire si despartire, despre calatorii si alti oameni care spun povesti. Tot ce trebuie sa facem e sa ne deschidem inima. Ferecata, nici nu sufera, nici nu se bucura, pentru ca nu da nimic, dar nici nu primeste nimic.” (Dragos Ghitulete)

„Tonalitatea resemnat-ironică a povestirilor Constanței Roșoiu, condiționată decisiv de culoarea locală (se întâmplă în România profundă și eternă), necondiționată de artificii-imixtiuni paralite-rare, o face să sară din norma colegilor de generație, prozatori sau poeți." (Radu Aldulescu)

Volum premiat la Concursul de manuscrise al Uniunii Scriitorilor din România, edțtia 2012.

„Vulpea albastra e un roman magic.” (Björk)

„Arta e facuta sa ia realitatea prin surprindere… Ea n-ar trebui, dupa parerea mea, sa prezinte «realul» drept o preocupare. Nimic nu este mai ireal decit unele asa-zise romane «realiste» – sunt niste cosmaruri. E posibil sa creezi intr-un roman un oarecare adevar senzorial – adevaratul sentiment al unui personaj –, atita tot. Sigur, extraordinara iluzie a artei este sa te faca sa crezi ca marea literatura e foarte aproape de viata, insa lucrurile stau exact invers. Viata e amorfa, literatura e formala.” (Françoise Sagan)

„Va place Brahms? schiteaza extraordinarul portret al unei femei inca tinere, care ascunde douazeci de ani de experienta emotionala si cinci ani de scriitura de succes.“ (The Guardian)

Cristina, ea însăși un copil, este nevoită să devină „mama” responsabilă a celor doi frați mai mici, atunci când părinții pleacă la muncă în străinatate, după „bani lungi”. Universul unui sat moldovenesc contemporan, populat în majoritate de copii și batrâni, este văzut din perspectiva acestei fetițe de 12 ani.

„In anii sai de inceput, Gide a fost puternic influentat de formele extreme ale nihilismului fin de siecle – in cazul sau, de Mallarme, Wilde si Nietzsche –, dar a lasat in urma influenta negativista a predecesorilor sai umanizindu-si treptat ideile estetice. A ramas cu totul credincios artei sale, dar a depasit constringerile inerente unei pozitii estetice absolute, adaugind acesteia o dimensiune umana pe care opera maestrilor sai nu a avut-o.” (Paul de Man)

O pădure în proximitatea unui orășel de munte. În pădure, un răpitor și un ostatic. Răpitorul, un psihopat înarmat, evadat din sanatoriu. Ostaticul, un tânăr gay, recepționer pentru moment la un hotel obscur. Să ne așteptăm la un caz clasic de sindrom Stockholm?

Urma nu este cartea unui poet convertit la proză, ci e un roman scris după toate regulile genului. Subiectul e provocator: în închisoarea de la Aiud, în anii ’60, apar urme suspecte pe zăpada dintre pavilioanele înțesate cu „politici”. Se declanșează o anchetă. Mărturiile sunt halucinante: soția unui deținut – desigur, e vrăjitoare – își posedă cu patimă soțul, noaptea, în celulă, călugărul Daniil, mort cu un an în urmă, și Maica Domnului vin să aline suferințele „bandiților”.

„Osamu Dazai este profesorul la a carui scoala s-a format Haruki Murakami.” (The Guardian)

Ca si celelalte romane ale sale, Amurg este o naratiune la persoana intii, sobra si lipsita de sentimentalism, al carei tragism este amplificat de onestitatea brutala cu care personajul principal, Kazuko, o tinara aristo­crata dintr-o familie cazuta prada saraciei, descrie efectele distructive ale razboiului si profundele schim­bari care au afectat societatea japoneza postbelica. Decaderea clasei pe care o reprezinta Kazuko este o metafora a disparitiei modului de viata traditional si a neputintei de adaptare intr-o lume aflata in plina transformare. Dar, in acelasi timp, aceasta onestitate este si solutia supravietuirii, a salvarii dintr-un univers in ruine, plasat sub semnul esecului moral si existential.

 „Titlul acestui roman este o metafora pentru Japonia postbelica, o societate deziluzionata, in care ierarhiile se dizolva si valorile traditionale se dezintegreaza. Concise, inzestrate cu o forta evocatoare de netagaduit si profund autobiografice, cartile lui Dazai sint niste tablouri monocrome ale disperarii.” (Time)

„Am citit Quimera cu placerea pe care numai o carte fermecata, frumoasa, plina de poezie ti-o poate da. Paul Tanicui e un fel de ruda de sange cu Twain si Marquez. Are darul povestirii, dar si inca ceva la fel de important: este un scriitor liber! Poate primul scriitor roman liber din 1989 incoace! Un talent profund contemporan, conectat la literatura de prima mana de oriunde din lume.“ (Andrei Codrescu)

Câștigător al Concursului de Debut „Adenium START”, ediția a treia, secțiunea Proză, romanul "Vrum-vrum" o are în centrul său pe Clara B., care, din empatie pentru pălăriatul artist ratat Poeteski, pleacă spre Hollywood pentru a-i recupera acestuia Muza care îl părăsise. O călătorie donquijotescă spre nicăieri, condimentată cu tot ce a putut reține mai bun literatura absurdului de la Jarry și Harms încoace.