Literatură

„Plin de sensibilitate, simpatic, prietenos, Billie este o revelatie, un roman incredibil de delicat, cel mai bun de pina acum al Annei Gavalda.” (France 2)

Mass Media Insider este povestea unui ziarist si a nenumaratelor redactii de ziare, reviste, posturi de radio si TV prin care trece din anii ’90 incoace. Este povestea presei romanesti postdecembriste, spusa de un observator inteligent, ironic si onest.

Fortăreaţa albă este o poveste în care jocurile fanteziei îmblînzesc o realitate altfel de necuprins. Personajele îşi schimbă portretele între ele, iar lumile din care acestea se trag rămîn fără repere pentru un cititor uluit, care nu mai ştie ce să aleagă mai repede: un Orient cu poveşti miraculoase ori un Occident seducător precum un foc de artificii.

Aventură, sentiment, lacrimi și râsete, emoția cinematografului și minunile unei națiuni care reușea să viseze cu ochii deschiși, cu ajutorul celui mai iubit vagabond din toate timpurile.

Buddha din podul casei a fost recompensat în 2012 cu PEN/Faulkner Award, în Statele Unite, și cu Prix Femina Etranger, în Europa.

Centenar Dylan Thomas 1914-2014

„Un nebun! Asta e ceva ce stirneste oroare. Tu ce esti, cititorule? In ce categorie te incadrezi – a prostilor sau a nebunilor? Daca ti s-ar da sa alegi, vanitatea te-ar impinge sa o preferi pe ultima. Da, inca o data intreb, la ce foloseste o carte care nu este nici instructiva, nici amuzanta, nici stiintifica, nici filosofica, nici de agricultura, nici elegiaca, o carte care nu ofera nici o reteta contra cosurilor ori contra puricilor, in care nu scrie nimic nici despre caile ferate, nici despre bursa, nici despre strafundurile sufletului omenesc, nici despre vesmintele din Evul Mediu, nici despre Dumnezeu, nici despre diavol, ci in care este vorba despre un nebun, adica despre lume, aceasta mare neroada care se roteste de secole in spatiu fara sa faca un pas; si care urla, careia ii curg balele si apoi se sfisie singura.” (Gustave Flaubert)

Şi te trezeşti râzând, noua carte a scriitorului irlandez Philip O Ceallaigh, autorul volumelor de povestiri Însemnări dintr-un bordel turcesc şi Dulce e lumina, este un roman în miniatură despre viaţa unui scriitor împins în Bucureşti de aspiraţii înalte.

Romanul Necazuri cu scoala (Premiul Renaudot 2007) ofera cititorului o perspectiva inedita asupra sistemului scolar – cea a elevului slab.

Scris de un veteran al războiului din Irak, Păsările galbene este povestea devastatoare a doi combatanți care încearcă să scape cu viața din focul luptei. Cei doi soldați – Bartle, în vârstă de optsprezece ani, și Murphy, de douăzeci și unu de ani – sunt aruncați în mijlocul asediului orașului Al Tafar, o încleștare sângeroasă care le dovedește că nimeni nu e de fapt pregătit pentru razboiul real.

Urmând un fir narativ pe cât de complex, pe atât de captivant, romanul descrie neobişnuitele aventuri ale lui Arthur Rowe, un fost ziarist chinuit de remuşcări pentru vina de a-şi fi ucis soţia suferindă de o boală incurabilă.

O capodopera a literaturii ruse, redescoperita dupa saptezeci de ani

Functionar la primaria capitalei, Timotei a stiut sa pastreze un viu si constant interes pentru femei. Indeosebi pentru femeile carora natura le-a daruit alunite in cele mai neasteptate locuri. E pasiunea lui „proustiana“. Multe din evenimentele existentei lui anonime, incepand cu nasterea, au anuntat sau au coincis cu marile evenimente care au transformat Romania din monarhie in republica populara, apoi socialista si de doua zeci si patru de ani in republica liberala. Catusi de putin interesat de politica, multumit de viata sa modesta si lipsita de surprize, Timotei nu-si pune intrebari despre viitor, pentru ca e convins ca viitorul nu poate fi decat asemanator trecutului si prezentului.

O minunată enciclopedie care ne sfătuiește cum sa ne protejăm mediul înconjurător, lucru care s-a dovedit a fi  fundamental în ultima perioadă. Trebuie să știm că pământul nu are resurse inepuizabile și nu este corect ca noi să îi facem rău. Din cuprins: Plantele și viața pe Pământ / Ce facem cu deșeurile? / Încălzirea globală și efectele ei / Energii reconsumabile / Ce putem face noi pentru sănătatea planetei?
 

Jeanette Winterson asterne pe hartie o confesiune neingradita de clisee, dezbracata prejudecati. E marturisirea cuiva, fara nume, chip si sex, care tanjeste aproape maladiv dupa iubire. O traieste cu intensitate in visul nocturn si in reveriile diurne, o cauta in toate femeile care ii ies in cale si o alunga agresiv cand devine sufocanta, obositoare.

Un roman al sfârşitului civilizaţiei, al coşmarului colectiv, dar şi al credinţei şi speranţei, Drumul are suspansul unei poveşti de aventuri, însemnătatea unei pilde şi stranietatea unui western filtrat prin frazele lui Faulkner.

„Trei zile daca mai traiesc, dar vreau sa stiu ca s-a limpezit lumea, spune Elisabeta Rizea.
S-a limpezit oare lumea? Mai degraba s-a ales. De o parte a ei, regizorii ororii si supraveghetorii ei, astazi morti, disparuti, stiuti, nestiuti, ascunsi, protejati. Apoi cei care au smuls dintii si gingiile cu clestele de cuie: Oprea si Carnu, si Marin, si Zamfirescu, si Vladicut Tanase; si Mecu, si lordache, si Apavaloaie, si Maromet, si Ivanica. Si multi altii care traiesc printre noi dintr-o pensie de patruzeci de ani pusi in slujba torturii.
De cealalta parte a lumii multi morti (zeci de mii? sute de mii?), cunoscuti si necunoscuti, cam tot ce a avut mai bun locul acesta si care au trebuit exterminati pentru a face sa triumfe legea banditilor; si putinii ramasi in viata, Elisabeta Rizea sau Cornel Dragoi, care au mai putut vorbi si care continua sa astepte cele trei zile in care ar urma sa triumfe legea oamenilor pentru ca lumea sa se poata limpezi...“ (Gabriel Liiceanu, Prefata la o spovedanie)

„Iata deci una din ultimele carti ale privirii dintr-o epoca in care nu totul putea fi privit, dar ceea ce era ingaduit devenea semnificativ si pentru domeniul neingaduit, acuitatea privirii fiind intensificata tocmai de interdictie. Aceasta carte, scrisa inca sub cenzura, suporta din plin lectura timpurilor noi, spre care, chiar cu rateurile stiute, se indreapta si Romania.“ (Monica Lovinescu)

În cele opt povestiri ce alcătuiesc volumul de faţă, drumurile şi destinele personajelor se întâlnesc, întreţesând o naraţiune de complexitate romanescă. Amos Oz aduce la lumină dramele şi speranţele unei umanităţi în ale cărei trăsături ne recunoaştem fiecare chipul.

Un roman de mare finețe, în care realitatea se îngemănează cu literatura, o poveste despre iubire și regăsire tradusă în peste 25 de țări.

Într-o seară nefastă, fără să știe de ce, Alma părăseşte cartierul bogat în care locuiește şi ajunge cu maşina într-una din favelele din São Paulo. Iar cartierul se dovedeşte pentru ea un infern. În urma unui atac traumatizant, decide să părăsească Brazilia și, împreună cu Almut, prietena ei, se mută în Australia. După ce încearcă în zadar să-și afle fericirea în brațele unui pictor aborigen, Alma se lasă în cele din urmă convinsă de Almut să meargă la Perth și să lucreze, timp de o săptămână, pentru un festival dedicat lui John Milton.
Erik Zondag e un critic literar de modă veche, aflat în Perth în aceeași perioadă. E de-ajuns să o vadă o dată pe Alma ca să se îndrăgostească de ea, dar paradisul pe care Erik crezuse că l-a găsit se destramă odată cu fuga tinerei. Peste ani însă, destinul îi va aduce pe cei doi, încă o dată, împreună.

Țara zăpezilor este un roman clasic al literaturii japoneze moderne și a figurat printre cele trei opere citate de juriu în 1968, când lui Yasunari Kawabata i s-a decernat Premiul Nobel pentru literatură. Inițial o povestire publicată într-o revistă literară în 1935, romanul și-a căpătat forma definitivă abia în 1948.

Shimamura are obiceiul de a se retrage iarna într-o micuță stațiune montană, lăsând în urmă agitația capitalei și viața de familie. Aici, în „țara zăpezilor“, o întâlnește pe tânăra gheișă Komako, a cărei franchețe deconcertantă este pe punctul de a-i tulbura bărbatului echilibrul. Oscilând între afecțiunea fățișă și necondiționată a gheișei și farmecul misterios al tăcutei Yoko, al cărei chip îl deslușește fugar, Shimamura este mereu un om al inacțiunii, iar pasivitatea lui o condamnă pe Komako să rămână prinsă fără scăpare în păienjenișul relațiilor și obligațiilor din țara zăpezilor.

Pentru Ana Blandiana, fantasticul e un taram de o stranie familiaritate, in care autor si cititor deopotriva patrund pe nestiute parca. Doar un vag sentiment de suspendare a timpului, o ratacire fara tinta prin locuri la fel de vag cunoscute, anunta in povestirile ei, reunite acum intr-un singur volum, iminenta intrarii in acest "alt" taram.

Castelul intruchipeaza imposibilitatea omului de a descifra sensul existentei sale civice. K., personajul principal, incearca sa-si intilneasca angajatorul, in vederea preluarii postului proaspat obtinut.

Roman câştigător al Irish Times Internaţional Fiction Prize în 1995.

J.M. Coetzee, laureat al Premiului Nobel (2003) pentru literatură, şi Fiodor Dostoievski, unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii. Ce au în comun? Un roman, Maestrul din Petersburg, scris de primul despre viaţa celui de-al doilea.

Poveste de dragoste arhetipală ce surprinde în acelaşi timp esenţa sufletului nipon, romanul Tumultul valurilor (Shiosai) a fost ecranizat în Japonia de cinci ori.

Senzualitatea, nostalgia, regretul si moartea invaluie delicata ceremonie a ceaiului, in care cel mai simplu gest are o semnificatie profunda.

Un univers guvernat de tradiţii străvechi, unde fiecare gest are o semnificaţie aparte şi orice măruntă întâmplare dezvăluie ramificaţii nebănuite, se desprinde din cele opt nuvele cuprinse în volumul de faţă, cu frumuseţea şi rafinamentul stampelor japoneze. Yasushi Inoue, unul dintre cei mai importanţi scriitori japonezi ai secolului XX, a primit, în 1950, Premiul Akutagawa pentru nuvela Lupta de tauri.

Cele opt proze cuprinse în acest volum oferă, prin varietatea lor, o imagine reprezentativă a universului acestui mare scriitor. Tratând de la evenimente din alte epoci istorice până la întâmplări contemporane, textele au fost anume alese numai dintre cele care au ca scenă spaţiul japonez, nu şi continentul asiatic. Fiecare dintre ele reprezintă o remarcabilă introspecţie psihologică, plasată în medii sociale foarte diverse. Nefericita poveste de dragoste a unui împărat din secolul al VI-lea, simbolizată de o pereche de vase de sticlă, peste care se suprapune o situaţie contemporană (Cupa de cleştar), neaşteptata „trădare“ a unui daimyō din secolul al XVI-lea (Viziunea), mecanismul social-religios implacabil în care este prins un călugăr cam în aceeaşi perioadă (Traversarea spre Fudaraku), vechea legendă a abandonării bătrânilor pe munte servind ca suport pentru descrierea unor situaţii actuale (Obasute), misteriosul parcurs iniţiatic al unui artist călător din epoca Edo pus în contrast cu decăderea unui personaj din zilele noastre (Drumul cu staţii din nord), solitudinea deprimantă şi incapacitatea de a comunica ale unui ziarist de talent în anii de după război (Lupta de tauri), obsesia pentru cercetarea ştiinţifică a unui profesor universitar care duce la dezintegrarea familiei sale (Rododendronii din Hira) sau singurătatea copleşitoare şi aspiraţiile care depăşesc cu mult propriile posibilităţi ale unui pictor ratat din perioada interbelică (Viaţa unui falsificator), dincolo de tehnicile narative moderne, sunt redate cu viaţă, culoare şi un ritm cuceritor.

„Bat Parisul în lung şi-n lat de jumătate de secol, astfel că fiecare cartier îmi evocă anumite lucruri, anumite întâlniri, adesea rămase fără viitor. În memoria mea totul se amestecă: locurile şi persoanele, amintirile intime, lecturile. Nu prefer anumite zone, ci pur şi simplu uneori am ciudata senzaţie că aş putea să dau peste nişte oameni pe care i-am văzut cu decenii în urmă, împietriţi şi rămaşi la vârsta şi înfăţişarea de atunci, aşa cum se suprapun spaţiile-timpuri în unele romane SF.“ (Patrick MODIANO)

Un splendid roman de dragoste, cu elemente de policier şi un suspans pe măsură, Accidentul are în centru un cuplu enigmatic, a cărui poveste se încurcă în iţele complicate ale unor jocuri de putere.

Considerat unul dintre cele mai bune romane ale lui Yukio Mishima, Dupa banchet se remarca prin patrunzatoarea explorare a caracterului omenesc si prin atenta observatie realista.