Literatură

Roberto Arlt (1900 1942) a fost un prozator, dramaturg, ziarist si inventator argentinian, fiind considerat primul scriitor modern in Argentina. Scriitori ca Ricardo Piglia sau Roberto Bolaño i-au fost discipoli, iar Julio Cortázar il recunostea ca maestru. S-a remarcat ca precursor al teatrului social si al existentialismului. Unele dintre operele sale (Trei sute de milioane, Saverio cel crud, Cei sapte nebuni, Jucaria furioasa) au fost adaptate cinematografic.

Despre Obor sau vechiul Târg al Moșilor (urmașul Târgului de Afară) s-au spus și scris nenumărate lucruri – dinainte de Caragiale, trecând prin războaie, prin fabulosul interbelic, prin comunism, până la atracția hipsterilor de astăzi. Se știe că aici se găsesc (și s-au găsit dintotdeauna) cei mai buni mici ai Bucureștiului. Se știe despre bâlciuri, despre piețari și cârciumari, despre distracțiile nesfârșite de altă dată, însă puțini au fost cei care s-au aplecat asupra malaxorului de personaje care a dat viață acestui loc emblematic al capitalei.

Oricât de incredibil ar părea uneori, „pătimiții” acestor povești din Gura Oborului chiar au existat în realitate. Într-o lume astăzi pierdută, dar care încă reverberează printr-o stare de spirit unică. Din copilăria și adolescența sa, Adrian Pârvu readuce la viață destine fascinante, oscilând între comedie și emoții covârșitătoare. Îi vei iubi sau îi vei disprețui pe acești indivizi plini de sfințenie și păcate deopotrivă, însă un lucru e cert: vei privi cu totul altfel lumea Oborului de acum înainte.

După succesul obținut cu romanele Viața lui Kostas Venetis sau Moartea lui Siegfried, Octavian Soviany, considerat unul dintre cei mai importanți scriitori români contemporani, revine cu un proiect în care misterul și povestirile stranii trimit cititorul într-un tărâm al supranaturalului și al unor întâmplări aproape mistice, într-un stil demn de cel al scriitorilor clasici ai literaturii universale.

Într-o seară de Sfântul Andrei, profesorul Faustin invită la o masă îmbelșugată în casa sa veche de pe Strada Sirenelor doisprezece cunoscuți. Firi contrastante, indivizi cu preocupări total diferite, aceștia încep să-și depene amintiri inexplicabile din trecutul lor, pornind de la articolul din presă al unuia dintre invitați, care aborda decizia Bisericii Ortodoxe de a refuza înmormântarea creștinească pentru cei ce aleg să fie incinerați. Urmează o noapte înțesată de istorisiri care îți dau fiori, pline de esoterism sau spiritism, la limita dintre mister și horror, vieți anterioare, prezențe spectrale, sindromul Lazăr și alte întâmplări ieșite din comun, în care ceva cu toul neașteptat se petrece cu unul dintre personaje, punând sub semnul întrebării întregul scop al serii, aparent obișnuite.

„Am scris Casa din Strada Sirenelor din plăcerea de a povesti, poate și din pasiunea pentru Dumas”. Octavian Soviany

„Există în romanul lui Constantin Cheianu doi Dan Mătăsaru: unul e ziaristul curajos, amenințat cu moartea de politicienii corupți care au confiscat Republica Moldova, aclamat ca un erou de popor; altul e cel fragil, care nu poate uita traumele copilăriei din Basarabia sovietică, marcată de tatăl bețiv și mama autoritară. Tot ce a urmat e o evadare nereușită din acea copilărie brutală. Numai că smulgerea definitivă nu e posibilă. Între ipostaza infantilă și aceea matură se înșiră câteva experiențe erotice cu rol formator. E nevoie de multe stângăcii, nereușite, dar și confirmări de sine descoperite de-a lungul câtorva întâmplări afective și senzuale, pentru a putea suplini iubirea atât de dură a mamei. La finalul drumului, în culmea gloriei, protagonistul descoperă că e același ca la șase-șapte ani, ca un ceas rămas neîntors jumătate de veac, și caută o împăcare cu trecutul. Dependența e un roman social, politic, erotic, dar mai ales un bildungsroman scris dezinhibat, cu ruperi de ritm tematice și stilistice, care se citește pe nerăsuflate.” (Bogdan Crețu)

Zambetul etrusc a reusit sa faca dintr-o istorie simpla, universala - aceea a legaturii profunde care se formeaza intre un barbat in amurgul vietii si un copil foarte mic care ii va purta mai departe numele - un roman tulburator de emotionant si poetic, de neuitat.

Opera sa a fost tradusa in peste cincizeci de tari, iar scriitorul a facut parte din Academia de Litere Braziliana din 1961 pana in anul mortii sale.

Simpaticul detectiv Sam Levitt se întoarce şi, ca întotdeauna, adoră să mănânce bine, să bea, să flirteze, adică să se bucure de toate deliciile pe care i le oferă viaţa. Desigur, asta nu îl împiedică să sară în ajutorul unei mai vechi cunoştinţe, miliardarul Francis Reboul, atunci când magnatul rus Oleg Vronsky ameninţă să îşi pună în aplicare planurile diabolice. Sam trebuie să dea dovadă de toată isteţimea cu care este înzestrat pentru a-şi salva prietenul, dar şi pentru a scăpa el însuşi de ticăloşii care l-au luat la ochi. Un roman spumos ca o şampanie bună!

Casino Royale. James Bond 007

In romanul care l-a adus pe James Bond pe lume, Agentul 007 este trimis la un cazinou francez din Royale- les-Eaux. Misiunea lui? De a falimenta un agent rus nemilos – unul dintre cei mai necrutatori colaboratori ai SMERS, omul cunoscut doar ca Le Chiffre – tinta primordiala a Serviciului Secret Britanic de ani intregi.

Plin de combinatii perfecte intre pericol, mister, crima si urmariri salbatice. - Chicago Tribune

Casino Royale al lui Ian Fleming nu este, asa cum ne-am putea astepta, doar o evadare din cotidian. De fapt, intrigile si temele sunt surprinzator de actuale. - Vanessa Thorpe, The Guardian

Sa ingrijesti un bonsai este ca si cum ai scrie. Sa scrii este ca si cum ai ingriji un bonsai, gandeste Julio, care nu a izbutit sa o uite pe Emilia, de care s-a indragostit in studentie. Macinat de dor, tanarul decide sa isi marturiseasca sentimentele intr-un roman inspirat de povestea lor nebuna, ciudata, nonconformista, modelata de romanele pe care le-au citit impreuna cu voce tare si care i-au ajutat sa devina un singur trup, o singura minte. Cand cartea ajunge la final, Julio face gestul suprem de iubire. Dar unde este Emilia, ce s-a ales de sentimentele ei si, mai important decat atat, mai exista vreo speranta ca dragostea din tinerete va reinvia?
O poveste intensa, de o tulburatoare delicatete, ca un bonsai.

„Noua stea a literaturii latino-americane“, cum este considerat unanim de criticii literari, Alejandro Zambra s-a impus prin stilul original si prin placerea de a istorisi. In anul 2007, a fost inclus in Bogota 39, o lista a celor mai importanti scriitori din America Latina sub 39 de ani. In 2010, revista britanica Granda l-a nominalizat printre cei mai importanti 22 de romancieri de limba spaniola sub 35 de ani.

Nathaniel Hawthorne (1804-1864) este considerat primul mare romancier american și unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai prozei scurte din secolul al XIX-lea.

„Buzaul anului 1985 traieste distopia cu majuscule a Societatii Socialiste Multilateral Dezvoltate. Orasul are chip orwellian, incremenit sub o maree de ciment. Securitatea vegheaza, dupa cum ii e menirea, asupra unei turme de oameni care «stiu totul despre ceilalti si nimic despre ei insisi». Veleitari cinici, fachiri ai duplicitatii, traficante ale propriilor nuri, impostori consolati de alcool, neveste ornamentale, activisti slinosi, brute doldora de frustrari, aspiranti la gloriola unei pagini de ziar, delatori cu suras perfid – asa arata distributia pusa de autor sa joace tragicomedia unei minciuni cu miros de sulf. Este minciuna unei vieti proptite de concesii si complicitati, de manevre si timorari. In rasparul propriului nume, Claudiu Soare scrie despre o lume catusi de putin solara – o lume gata sa se inece in smarcuri, o lume unde santajul si amenintarea sunt modus operandi, iar lumina, un rasfat interzis. O hidosenie de care nici moartea nu te scapa definitiv, fiindca la priveghi rasuna glasul lui Dolanescu. «Inocenta e o raza intr-un cerc vicios», conchide pascalian protagonistul cartii. Dur, sec si valabil. Scris cu nerv si plin de imagini care ti se stanteaza in minte, Tratament impotriva revoltei e un roman ca o cruce infipta in mormantul sperantelor.“ (Radu Paraschivescu)

Inceputul secolului al XX-lea a insemnat, in Rusia, epoca tuturor curentelor de avangarda. Daniil Harms (1906-1942) este unul din reprezentantii acesteia. Lectura textelor lui Harms ar putea impune tot felul de apropieri care nu au insa un suport comparativ traditional. Se pot stabili analogii cu literatura expresionista (Ivan Goll, Gottfried Benn), daca-i plasam scrierile intr-un context german. Anume afinitati atitudinale il pot lega de Kafka sau de Slavomir Mrozek. Pus in context frances, Harms se va gasi printre afinii lui Alfred Jarry, Erik Satie, Apollinaire sau printre dadaisti. Eugen Ionescu poate fi pomenit de asemenea, in aceasta ordine de idei. Alte conexiuni au fost stabilite cu englezii Lewis Carroll sau Edward Lear, ca premergatori ai literaturii absurdului.

Scris si circulat in samizdat la sfarsitul anilor ’60 si publicat pentru prima oara la New York in anii ’80, Sectantii este cea mai cunoscuta scriere a lui Iuri Mamleev, o carte-totem care i-a consolidat reputatia de scriitor metafizic „negru" si de continuator al traditiei lui Andrei Platonov in literatura rusa.

Dincolo de povestea unei morti incarcate de mister, Inoue contureaza subtil esentele a doua lumi care de multe ori se suprapun: lumea maestrulului de ceai perfect, Sen no Rikyū, si lumea samuraiul perfect, Toyotomi Hideyoshi.

Gheata este primul meu roman in care continutul conteaza in cel mai inalt grad si nu forma. El reprezinta o reactie la dezamagirea creata de intelectualismul modern. Civilizatia se naruie, oamenii se simt pierduti si — incepand cu hrana si sfarsind cu iubirea — devin biete produse ale tehnologiei. Ajungi sa duci dorul primitivismului, al necontaminarii initiale. Romanul meu vorbeste despre o secta care intruneste multe trasaturi ale unei organizatii totalitare, dar numai formal.Gheata nu vorbeste despre totalitarism, ci despre cautarea paradisului pierdut al sufletului. (Vladimir Sorokin)

Jurnalul ascuns e o odisee populata de personaje memorabile, surprinse in episoade de viata bulversante, ce povesteste un secol din istoria Irlandei in filigranul unei drame individuale - aceea a lui Roseanne McNulty. Centenara, inchisa din pricini ce se pierd in timp, intr-un spital de boli mintale, isi asterne pe hartie amintirile despre copilaria intr-un satuc irlandez, despre presiunile sociale si puterea strivitoare a bisericii, despre barbatii pe care i-a iubit si ranile pe care dragostea i le-a brazdat in suflet, si despre istoria ce isi urmeaza implacabil cursul fara sa-i pese de victimele pe care le lasa in urma. Martor al incercarii lui Roseanne de a-si recupera trecutul e doctorul Grene, psihiatrul si confidentul ei de ani buni, care ajunge, printr-o neasteptata intorsatura a lucrurilor, sa dezgroape dintre paginile ingalbenite de jurnal o taina veche de mai bine de jumatate de veac.

Al doilea volum din seria Andrei Mladin, inceputa cu Atac in biblioteca. Profesionistul si Tinta in miscare. Doua romane intr-o singura carte, aparuta prima oara in 1985, si premiata de Uniunea Scriitorilor din Romania. Prima dintre proze a fost inspirata de un caz real din Romania comunista. Poate de aceea a si atras atentia autoritatilor care au cerut editurii sa n-o tipareasca.Autorul a trebuit sa intervina masiv in textul initial pentru a-si vedea, totusi, cartea publicata.

Explicatia acceptarii sale se afla la sfarsit. Dupa ce rezolvase un caz incalcit dintr-un oras de provincie, unde cele mai inalte oficialitati erau corupte si criminale, Mladin scrisese un articol despre tot ceea ce i se intamplase acolo. Insa articolul nu apare. Prin urmare, exista cenzura, presa nu era libera. Cum de nu se prinsese nimeni de bomba plasata la sfarsit? S-au prins, insa, cititorii.Iar ultima fraza a naratiunii le-a mers si mai mult la inima: "Vocea placuta a unui crainicanunta ca, in toata tara, pentru inca o vreme, continua sa ploua." O aluzie la faptul ca in Romania nimic nu se va schimba prea curand.

Cu putin timp inainte de Craciun, Joakim primeste de la un librar un calendar advent, cu 24 de usite inchise. Asa incepe povestea calatoriei in timp pana la descoperirea misterului de Craciun. In fiecare zi a lunii decembrie, pana in Ajun, baietelul deschide cate o usa si gaseseste cate un desen si o scrisoare, din care reconstituie povestea unei fetite care, cu ceva timp in urma plecase intr-o calatorie miraculoasa pana la pestera din Bethleem, pentru a lua parte la Nasterea lui Iisus. Farmecul acestei povesti care se dezvaluie pe masura ce sarbatoarea se apropie ii cuprinde pe Joakim si pe parintii lui, care vor participa nerabdatori la dezlegarea enigmelor. Alaturi de Elisabet, baietelul ajunge in Copenhaga anului 1648, in Bizantul marii Schisme, in Mira si Damasc, pana la locul unde steaua magilor se oprise. Din galeria personajelor intalnite de cei doi nu lipsesc figurile mitice – pastori, ingeri, Mos Craciun, recompunand, la fiecare pagina emotia specifica sarbatorii. Istoria indepartata si recenta, fictiunea si jocul cu intrigi si personaje, tainele Nasterii se intrepatrund intr-un roman care, in buna traditie a lui Jostein Gaarder, devine o lectura placuta si incitanta pentru cititori indiferent de varsta.

GEORGE ARION s-a născut în 5 aprilie 1946 la Tecuci.
Absolvent al Facultății de Limba și Literatura Română din București – 1970.
În prezent este Director general al S.C. Publicațiile Flacăra S.A., Președintele Fundației „Premiile Flacăra” și Președinte al Romanian Crime Writers's Club.
Membru al Uniunii Scriitorilor din România.
A publicat volume de versuri, critică literară, jurnalistică. A semnat scenariul la două filme polițiste (Enigmele se eplică în zori, 1989, Atac în bibliotecă, 1992) și la serialul TV Detectiv fără voie (2001). Autor al unui libret de operă și al mai multor piese polițiste.

Proză mystery & thriller

Atac în bibliotecă – 1983, Profesionistul – 1985, Trucaj – 1986, Pe ce picior dansați? – 1990, Crimele din Barintown – 1995, Nesfârșita zi de ieri – 1997, Detectiv fără voie (integrala Andrei Mladin) - 2001, Camelonul – 2001, Anchetele unui detectiv singur – 2003, Spioni în arșiță – 2003, Necuratul din Colga – 2004, Crime sofisticate – 2009, Fortăreața nebunilor – 2011, Sufocare – 2012, Insula cărților – 2014, Însoțitorul lui Iisus – 2016.
Cărțile lui George Arion au fost traduse în engleză, franceză, rusă și macedoneană.
A fost distins de trei ori cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1985, 1995, 1999).
Cetățean de Onoare al orașului Tecuci.
În 2013, Asociația Națională a Detectivilor din România i-a acordat titlul de Detectiv de onoare.

Sébastien Japrisot (4 iulie 1931 – 4 martie 2003), „Graham Greene al Franței”, pe numele său adevărat Jean-Baptiste Rossi, a fost un prolific scriitor, scenarist și regizor. S-a născut într-o familie de imigranți italieni stabilită în Franța. Susținut de mama lui (tatăl îi abandonase când băiatul avea doar șase ani), urmează cursurile Ecole de Provence, apoi ale Liceului Thiers – unde începe să scrie primul roman – și, în cele din urmă, studiază filosofia la Sorbona, la Paris.
Ca să aibă o sursă de venit, a tradus literatură din engleză în franceză, apoi a lucrat în agenții de publicitate. În 1961 și 1962 a regizat chiar și două scurtmetraje. Tot în anii ’60, Rossi primește un avans substanțial din partea prietenului său, Robert Kanters, ca să scrie un roman polițist. Rossi scrie două (unul dintre ele fiind Compartimentul ucigașilor, apărut la Crime Scene Press în 2019) și tot atunci își creează pseudonimul, care va rămâne în istorie. Ultimul său roman, O logodnă foarte lungă (Nemira, 2018), a fost recompensat cu Premiul Interallié.
În 1965, Costa-Gavras ecranizează Compartimentul ucigașilor, cu Yves Montand în rolul principal.
În 1983, Jean Becker ecranizează Vară fatală. Pentru prestația în rolul protagonistei, actrița Isabelle Adjani a fost încununată cu Premiul César. Filmul s-a bucurat de un succes uriaș în Franța.

Cuore este un roman pentru copii scris de Edmondo De Amicis și publicat la 15 octombrie 1886, ziua deschiderii scolilor italiene, la editura Emilio Treves. El se prezintă ca un jurnal al unui școlar italian în cursul anului școlar 1881-1882.

Al patrulea volum din seria Vlad Lupu. In incercarea de a afla mai multe despre enigmaticul Vlad Lupu, arheologul care dezgroapa - uneori la propriu - scheletele unui trecut nefast, Corina le ia interviuri altor doi membri ai cercului de umor absurd Parazitul prietenos: Olimpiu "Pilu" Pop si Gabi Ionescu. In tinerete, Pilu a fost prins si "reeducat" de Securitate, iar acum vorbeste despre sine la persoana a treia. Misiunea pe care a primit-o de la Vlad e simpla: sa iscodeasca activitatile Muzeului Judetean de Istorie din Brasov. Insa lucrurile se complica atunci cand ia sub aripa un copil al nimanui pe care il vaneaza si o presupusa binefacatoare occidentala extrem de excentrica. De cealalta parte, Gabi Ionescu s-a indepartat de tot ce inseamna Parazitul prietenos si nu isi aminteste cu prea mare bucurie de momentele petrecute cu Vlad. Certurile si neintelegerile au creat intre cei doi o prapastie greu de trecut. In plus, Gabi e absorbit de pasiunea pentru o femeie al carei trecut ciudat aduce inspre crime petrecute in inima Africii. Dar niciunul dintre ei nu se asteapta la complotul de proportii pus in miscare de fortele oculte impotriva carora lupta. Pentru ca in scena apare Stotca, fost tertionar securist care cauta sa profite de pe urma unui proiect european de mare avengura. Iar dezlegarea misterului e ascunsa in runele secuiesti pe care le descopera Vlad.