Roman istoric

Cărțile Simonei Antonescu împrospătează, printr-o scriitură modernă, bestsellerul cu tematică istorică. Un epic tensionat, savuroase descrieri de epocă, personaje cu halou mitologic. De astă dată, autoarea o reabilitează pe Doamna Chiajna, cea mai importantă personalitate feminină a Evului Mediu românesc...

Folosim adesea termenul „maniheism”, dar oare cât ştim despre cel de la care provine? Dedicat istoriei lui Mani, romanul „Grădinile luminii” evocă parcursul unui personaj uitat, care a fost pictor, medic şi filozof în Mesopotamia sasanizilor şi care a oferit, în secolul al III-lea d.H., o viziune profund umanistă şi îndrăzneaţă asupra lumii. Credinţa propovăduită de acest gânditor fascinant încearcă să le înglobeze pe toate celelalte, proclamând existenţa unui Dumnezeu unic, în numele căruia Mani pledează pentru dreptatea universală, abolirea castelor şi, mai presus de orice, toleranţă. Numit de chinezi „Buddha al Luminii”, iar de egipteni „apostolul lui Iisus”, Mani a fost urmat de numeroşi adepţi, dar şi prigonit pe măsură şi a avut parte de un sfârşit de martir. Să nu uităm că de la maniheişti se reclamă, o mie de ani mai târziu, catarii, albigensii, bogomilii, văzuţi ca sectari şi prigoniţi cu înverşunare şi mai ales cu ură, o ură religioasă care şi astăzi, sub alte întruchipări, face atâtea victime…

Eiji Yoshikawa schiţează în „Povestea familiei Heiké” tabloul unei Curţi Imperiale japoneze măcinate de războaie, intrigi şi poveşti secrete de iubire. La şaptesprezece ani, războinicul Kiyomori din clanul Heiké e un flăcău uşuratic, sărac şi flămând. La aproape cincizeci de ani a devenit deja căpetenia clanului, tatăl împărătesei şi faima întregului Kyoto. Cartea spune povestea vieţii lui, urzită în mijlocul poveştii celei mari, a curgerii timpului. Eiji Yoshikawa transpune în cheie modernă o celebră legendă japoneză, atmosfera exotică, forţa narativă, descrierile minuţioase şi poeticitatea limbajului cucerind cititorul contemporan şi oferindu-i, totodată, o fermecătoare lecţie de cultură şi istorie a Ţării Soarelui-Răsare.

Acţiunea romanului Mikael Karvajalka este plasată în secolul al XVI‑lea, marcat de procesele Inchiziţiei, de războaiele lui Carol al V‑lea şi de apariţia protestantismului. Tânărul Mikael pleacă să studieze la Paris împreună cu prietenul său Antti Kallenpoika, fierarul care mai apoi îl va însoţi peste tot. Din aventură în aventură, străbate o Europă sfâşiată de conflicte politice, sociale şi religioase. Ajuns în inima unei păduri germane, Mikael întâlneşte o „vindecătoare”, care îl va vrăji definitiv. Dar suntem în anul 1520, când nimic nu mişcă fără ştirea Vaticanului, iar tânărului îi va fi dat să descopere chipul cel mai crud al Bisericii. Dezgustat de metodele barbare ale Romei, Mikael se alătură ţăranilor germani răsculaţi, îl cunoaşte pe Martin Luther şi asistă, în calitate de martor privilegiat al istoriei, la naşterea creştinismului protestant.

E cunoscută drept soţia stearpă a unui rege puternic, dar în spatele acestei imagini se ascunde o poveste fascinantă. Katherine de Aragon este Infanta Spaniei, născută din stirpe de războinici, din părinţi cu sânge nobil. La nici patru ani e făgăduită Prinţului de Wales, Arthur Tudor, şi crescută ca viitoare Regină a Angliei. Nu are nici o îndoială că soarta o va duce la curtea unei ţări de la capătul lumii, o ţară rece şi uitată de Dumnezeu. Arthur este încă un copil când se întâlnesc, obiceiurile noii ei lumi sunt aspre, mâncarea e ciudată, ca şi oamenii, care o privesc cu răceală. Încet-încet îşi uită temerile şi viaţa devine mai uşoară; însă Arthur moare de timpuriu şi Katherine se trezeşte din nou în voia sorţii. Visul ei de a conduce un regat se întunecă iar. Salvarea va veni de la Henric, răsfăţatul şi mai tânărul frate al lui Arthur, cu care Katherine se va căsători. Curtea regală se împotriveşte, părinţii îi sunt prea puţin de ajutor, însă Katherine nu-şi dezminte stirpea războinică: va face orice să-şi împlinească visul, va minţi dacă va fi nevoie şi va muri minţind, dar va fi soţia viitorului Henric al VIII-lea şi Regina Angliei.

Henryk Sienkiewicz (1846-1916) este unul dintre cei mai cunoscuţi prozatori polonezi. Şi-a făcut studiile la Universitatea Imperială din Varşovia, urmând mai întâi Facultatea de Medicină, apoi pe cea de Drept şi în cele din urmă transferându-se la Institutul de Filologie şi Istorie, unde şi-a descoperit pasiunea pentru limba polonă veche. Din această perioadă datează primele încercări literare. A publicat primul roman în 1872, în foileton, în revista Wieniec. A colaborat la revista Wieniec, la Gazeta Polska şi la alte publicaţii, construindu-şi o carieră jurnalistică de succes. A scris numeroase romane şi nuvele care s-au bucurat de aprecierea publicului şi de elogiul criticii. Dintre acestea amintim: trilogia istorică ce cuprinde romanele Prin foc şi sabie (1884), Potopul (1886) şi Pan Wołodyjowski (1888), Fără ideal (1891), Familia Połaniecki (1895), Quo Vadis (1896), Cavalerii teutoni (1900), Pe câmp de glorie (1906), Convulsii (1910), Prin pustiu şi junglă (1912). În 1905 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Literatură. Romanele sale au fost traduse în numeroase limbi şi ecranizate în repetate rânduri.

Autoarea bestsellerului Albastrul din miez de noapte

În 5 iulie 1650, în timp ce merge pe un drum de ţară din împrejurimile Amsterdamului, Geertje Dircx e ajunsă din urmă de o trăsură cu portărei ai magistraturii care au primit sarcina să o aresteze şi să o ducă la casa de corecţie pentru femei din Gouda. Când i se aduce la cunoştinţă că a fost condamnată la doisprezece ani de detenţie, fiind găsită vinovată de furt, dezicere de contract şi desfrâu, femeia îşi dă seama că în spatele acestui verdict se află Rembrandt van Rijn, bărbatul în casa căruia a locuit vreme de opt ani, mai întâi doar ca dădacă a lui Titus, fiul pe care renumitul pictor l-a avut cu soţia sa, Saskia, iar după moartea acesteia, şi ca iubită. După ce a studiat documente de epocă ignorate multă vreme, Simone van der Vlugt şi-a propus în noul ei roman istoric să reabiliteze imaginea lui Geertje Dircx, oferind astfel o perspectivă surprinzătoare asupra unei părţi importante din biografia lui Rembrandt.

„Într-un stil direct, cu o forţă evocatoare care ne apropie trecutul, Simone van der Vlugt scrie o carte cu mesaj feminist, ce repune pe deplin în drepturi o eroină uitată a istoriei.” (Les Echos)

„Van der Vlugt împleteşte impecabil şi cât se poate de firesc istoria cu fantezia.” (Noordhollands Dagblad)

„O incursiune pasionantă în Amsterdamul secolului al XVII-lea, prin intermediul tablourilor lui Rembrandt.” (Sud Ouest)

„Un roman intim, răscolitor, splendid şi minuţios documentat.” (Beaux Arts Magazine)

 

 

Simone Van der Vlugt (n. 1966, Hoorn) este una dintre cele mai îndrăgite scriitoare neerlandeze contemporane. Pasionată de scris încă din copilărie, a trimis primul manuscris la o editură la vârsta de treisprezece ani. A debutat în 1995, cu un roman istoric despre vrăjitoare, Talismanul, care s-a bucurat de mare succes. A publicat mai multe thrillere, un ciclu de romane poliţiste ce o are în centru pe detectiva Lois Elzinga şi care a stat la baza serialului Lois (2018), romane istorice, dar şi cărţi pentru copii. Mare parte dintre acestea au fost traduse în mai multe limbi. La Editura Polirom a mai apărut Albastrul din miez de noapte (2019).

Philippa Gregory, una dintre cele mai renumite scriitoare britanice contemporane de ficţiune istorică, s-a născut în Kenya în 1954. A studiat la Universitatea din Sussex, unde a obţinut o diplomă de licenţă în Istorie. Ulterior a devenit doctor în filologie la Universitatea din Edinburgh, cu o lucrare despre literatura secolului al XVIII‑lea. A lucrat o vreme ca jurnalist şi producător la BBC, însă pasiunea pentru istorie şi literatură a îndemnat-o să se dedice scrisului. Autoare extrem de prolifică, Philippa Gregory a publicat pînă în prezent peste patruzeci de romane, dintre care amintim: Surorile Boleyn, distins cu Premiul Parker Romantic Novel of the Year şi ecranizat de cîteva ori, Prinţesa statornică, Moştenirea Boleyn, Regina albă, Doamna apelor, Blestemul regelui şi Ultimul dintre Tudori, apărute şi la Editura Polirom. Cărţile sale au fost traduse în numeroase limbi şi s-au bucurat de succes în întreaga lume. În 2016 i s-a decernat Harrogate Festival Award for Contribution to Historical Fiction. Philippa Gregory este şi o autoritate recunoscută în domeniul istoriei femeilor.

Philippa Gregory, una dintre cele mai renumite scriitoare britanice contemporane de ficţiune istorică, s-a născut în Kenya în 1954. A studiat la Universitatea din Sussex, unde a obţinut o diplomă de licenţă în Istorie. Ulterior a devenit doctor în filologie la Universitatea din Edinburgh, cu o lucrare despre literatura secolului al XVIII‑lea. A lucrat o vreme ca jurnalist şi producător la BBC, însă pasiunea pentru istorie şi literatură a îndemnat-o să se dedice scrisului. Autoare extrem de prolifică, Philippa Gregory a publicat pînă în prezent peste patruzeci de romane, dintre care amintim: Surorile Boleyn, distins cu Premiul Parker Romantic Novel of the Year şi ecranizat de cîteva ori, Prinţesa statornică, Moştenirea Boleyn, Regina albă, Doamna apelor, Blestemul regelui şi Ultimul dintre Tudori, apărute şi la Editura Polirom. Cărţile sale au fost traduse în numeroase limbi şi s-au bucurat de succes în întreaga lume. În 2016 i s-a decernat Harrogate Festival Award for Contribution to Historical Fiction. Philippa Gregory este şi o autoritate recunoscută în domeniul istoriei femeilor.

Philippa Gregory, una dintre cele mai renumite scriitoare britanice contemporane de ficţiune istorică, s-a născut în Kenya în 1954. A studiat la Universitatea din Sussex, unde a obţinut o diplomă de licenţă în Istorie. Ulterior a devenit doctor în filologie la Universitatea din Edinburgh, cu o lucrare despre literatura secolului al VIII-lea. A lucrat o vreme ca jurnalist şi producător la BBC, însă pasiunea pentru istorie şi literatură a îndemnat-o să se dedice scrisului. Autoare extrem de prolifică, Philippa Gregory a publicat pînă în prezent peste douăzeci de romane, dintre care amintim: Surorile Boleyn, distins cu Premiul Parker Romantic Novel of the Year şi ecranizat de cîteva ori, Prinţesa statornică, Moştenirea Boleyn, Regina albă, Doamna apelor, Blestemul regelui şi Îmblînzirea reginei, apărute şi la Editura Polirom, unele în mai multe ediţii. Cărţile sale au fost traduse în numeroase limbi şi s-au bucurat de succes în întreaga lume.

Philippa Gregory, una dintre cele mai renumite scriitoare britanice contemporane de ficţiune istorică, s-a născut în Kenya în 1954. A studiat la Universitatea din Sussex, unde a obţinut o diplomă de licenţă în Istorie. Ulterior a devenit doctor în filologie la Universitatea din Edinburgh, cu o lucrare despre literatura secolului al VIII-lea. A lucrat o vreme ca jurnalist şi producător la BBC, însă pasiunea pentru istorie şi literatură a îndemnat-o să se dedice scrisului. Autoare extrem de prolifică, Philippa Gregory a publicat pînă în prezent peste douăzeci de romane, dintre care amintim: Surorile Boleyn, distins cu Premiul Parker Romantic Novel of the Year şi ecranizat de cîteva ori, Prinţesa statornică, Moştenirea Boleyn, Regina albă, Doamna apelor, Blestemul regelui şi Îmblînzirea reginei, apărute şi la Editura Polirom, unele în mai multe ediţii. Cărţile sale au fost traduse în numeroase limbi şi s-au bucurat de succes în întreaga lume.

Premiul Nobel pentru Literatură 1905

Prin foc şi sabie face parte, împreună cu romanele Potopul şi Pan Wołodyjowski, dintr-o amplă trilogie dedicată istoriei Poloniei. Cu măiestria unui virtuoz, Sienkiewicz zugrăveşte una dintre cele mai frămîntate perioade din istoria medievală – răscoala cazacilor şi a ţăranilor ucraineni de pe cuprinsul Poloniei –, surprinzînd nu doar evenimentele, ci şi o întreagă paletă de virtuţi şi pasiuni omeneşti. Deşi de cele mai multe ori consemnează evenimente istorice autentice, iar unele dintre personaje au existat în realitate, Prin foc şi sabie este mult mai mult decît o cronică de epocă, împletind în ţesătura sa meşteşugită istoria unei prietenii aparent indestructibile între fraţi de arme şi o poveste de iubire cum puţine se întîlnesc în literatura universală.

„Oamenii se mişcară, un vifor învioră parcă mulţimea de oşteni, apoi se iscară deodată murmure. Cuvintele «Vine oastea!» zburară ca o săgeată de la un capăt al întăriturilor la celălalt. Luptătorii începură să se îmbulzească, să se împingă, să se frămînte. Murmurul aici creştea, aici se potolea, toate mîinile făceau streaşină ochilor, toate privirile erau aţintite cu încordare în depărtare şi inimile băteau să se spargă. Se uitau cu toţii, ţinîndu‑şi răsuflarea, pradă îndoielii şi nădejdii. Deodată, sub arcul multicolor sclipi ceva care devenea tot mai limpede; ieşea din ceaţa depărtărilor, se apropia din ce în ce mai mult şi se vedea din ce în ce mai bine, pînă cînd, în cele din urmă, se arătară pîlcuri, stindarde, tuiuri, apoi o pădure de steguleţe şi ochii nu se mai îndoiră; erau oşteni.”

Publicat postum, Tînărul Ioannis (1981) relatează uimitoarea tinereţe a protagonistului din Amanţii din Bizanţ. Hoinar liber de orice îndatoriri, Ioannis porneşte într‑un periplu din dorinţa de a‑şi potoli setea de cunoaştere. Pe drum, el va fi martorul şi, uneori, actorul invizibil al unor episoade istorice de mare intensitate: luptele politice dintre Biserica orientală şi cea occidentală în preajma încercării de unificare din secolul al XV‑lea, epidemia de ciumă şi cruciada încheiată cu înfrîngerea creştinilor la Varna, în 1444. Căzut apoi în mîinile sultanului Mahomed al II‑lea, bărbatul asistă la amplele pregătiri ale turcilor pentru cucerirea Constantinopolului. Evenimentele istorice descrise cu umor se împletesc cu destinul lui Ioannis. Oscilînd între lumesc şi spiritual, incapabil să iubească, el se modelează intrînd în dezbateri teologice şi filosofice cu înţelepţii vremii şi asistă la începutul unei ere marcate de o violenţă nemaivăzută.

„Cel mai citit scriitor finlandez din lume, Mika Waltari este protagonistul unei vieți agitate și autorul unei opere colosale, în aceeași măsură erudită și accesibilă. O operă ce s-a hrănit din bogăția istoriei și a teologiei. O operă melancolică, stranie și rebelă, care traversează spațiul și timpul, explorînd Antichitatea, tragismul shakespearian și trăirea autentică. O veritabilă «piatră filosofală», ce amintește de Marguerite Yourcenar, dar în stilul propriu al lui Waltari: o alchimie ce îmbină, fără a dilua, onoarea și deziluzia, iubirea și moartea, plăcerea și fatalitatea, frumusețea și sufletul rănit.” (France Culture)

Romanul Leon Africanul explorează ciocnirea a două civilizaţii, islamul şi creştinătatea, folosind ca pretext periplele unui aventurier şi geograf arab, personaj real, Hassan al-Wazzan. Născut în Spania, la puţin timp după alungarea maurilor în 1492, Hassan creşte în Africa de Nord, străbate deşertul Sahara pînă în Tombuctu, ajungînd în cele din urmă la Cairo, în ajunul cuceririi acestuia de către otomani. În una dintre aventurile sale, Hassan poposeşte în Roma papei Leon al X-lea, care îl botează Leo Africanus. Drumurile protagonistului aduc în paginile cărţii o sumedenie de personalităţi contemporane lui, printre care Columb, familia de’ Medici, Martin Luther şi Soliman Magnificul.

Viaţa lui Freud este o operă monumentală, care a necesitat şase ani de scris şi cercetări neîntrerupte, precum şi interviuri cu urmaşii lui Sigmund Freud, construind un portret fascinant şi nuanţat al părintelui psihanalizei de-a lungul evoluţiei sale, atît în viaţa intimă şi de familie, cît şi în lungii ani de cercetări chinuitoare ce au dus la descoperirile sale revoluţionare. Cartea îşi poartă cititorul prin Viena sfîrşitului de secol XIX şi începutului de secol XX, precum şi prin mintea ingenioasă a lui Freud, urmărind îndeaproape complexa reţea de revelaţii care au dus la o înţelegere cu totul nouă a psihicului şi civilizaţiei umane. Astfel, conceptele sistemului freudian sînt explicate limpede, din interior, odată cu impactul pe care l-au avut asupra discipolilor şi vieţii medicale a vremii. Dincolo de imaginea supradimensionată a figurii rămase în istorie, este schiţat portretul unui om excepţional, cu defectele şi excesele sale, devorat mai presus de orice de pasiunea pentru spiritul uman. „Împotriva lui Sigmund Freud s-a dezlănţuit un adevărat uragan. Numele îi era luat în răspăr, era numit dezaxat, maniac sexual, amator de pornografie, defăimător al calităţilor spirituale ale omului, indecent, neruşinat, libidinos, bestial, o ruşine a profesiei sale, un Antihrist. Criticii lui, la fel ca prietenii, îi reproşau mai ales materialele referitoare la sexualitatea infantilă, adunate de la pacienţii care se întorceau, unul după altul, în copilărie, trecînd prin nenumărate straturi ale memoriei ca să ajungă la amintirile ascunse despre sexualitatea timpurie.” (Irving Stone)

În 1666, an care poartă în sine Numărul Fiarei şi prevesteşte sosirea Apocalipsei, Baldassare Embriacco, negustor genovez de curiozităţi, porneşte în căutarea unei cărţi rare, Al o sutălea nume, care ar putea să aducă izbăvirea. Periplul lui Baldassare poate fi citit în mai multe chei: ca un jurnal de călătorie, înfăţişînd în chip fermecător lumea Levantului şi Europa din preajma anului 1666; ca o carte a căutării mistice, dar şi a îndoielii carteziene într-o lume marcată de fanatisme şi bigotism şi, nu în ultimul rînd, ca o călătorie către sine, în căutarea unui sens al propriei existenţe.

Curtea regelui Henric al VII-lea al Angliei este un loc dur, primejdios şi nimeni nu ştie asta mai bine decît Margaret Pole, tînăra moştenitoare a Plantageneţilor. Fratele ei a fost întemniţat şi executat din porunca monarhului, iar ea s-a căsătorit, împotriva voinţei, cu un nobil modest, susţinător al Tudorilor. Margaret pare sortită să rămînă în umbră pentru tot restul vieţii, dar întîmplarea o aduce la rangul de protectoare şi apoi doamnă de companie a reginei Caterina de Aragon, prima soţie a legendarului Henric al VIII-lea. Din această ipostază, Margaret trebuie să înfrunte o triplă provocare: să-şi apere regina, căreia îi este loială, să-şi protejeze interesele şi familia la curtea Angliei şi să se ferească de suspiciunea crescîndă a unui rege vanitos. Mai mult decît orice, Henric îşi doreşte cu disperare un moştenitor, pe care Caterina pare incapabilă să i-l ofere. Pe măsură ce deznădejdea lui creşte, şi duşmănia i se îndreaptă împotriva lui Margaret, de al cărei nume ilustru Henric se simte ameninţat.

O poveste cutremuratoare si fascinanta despre Japonia feudala, semnata de autorul bestsellerului Musashi.

Taiko este o ampla fresca istorica in care sint urmarite vietile unor personaje cu un impact semnificativ asupra destinului tarii lor. Spre mijlocul secolului al XVI-lea, odata cu prabusirea shogunatului Ashikaga, Japonia se transformase intr-un urias cimp de lupta. Seniorii rivali concurau pentru suprematie, dar dintre ei s-au evidentiat trei mari personalitati, minate de aceeasi pasiune de a controla si unifica Japonia: Nobunaga – repezit, decis, brutal, Hideyoshi – increzator, subtil, complex, si Ieyasu – calm, rabdator, calculat. Filosofiile lor divergente au fost indelung rememorate de cultura traditionala japoneza. Furia lui Nobunaga si fatala aroganta a lui Yoshimoto „cel cu dinti negri“, jalnica prabusire a Casei Takeda, istoria dispretuitului Mitsuhide, cel care si-a tradat stapinul, sint doar citeva dintre firele care alcatuiesc tesatura romanului. Dar Taiko este, in primul rind, povestea modului in care un singur om a transformat o intreaga natiune. Cu scenele sale de fast si violenta, cu tradarile si sacrificiile de sine, cu tandretea si salbaticia lui, Taiko este un roman care imbina spectacolul panoramic al unei epopei de Kurosawa cu o vie evocare a Japoniei feudale.

Traducere din limba engleza de Mihnea Columbeanu

Autoarea bestsellerurilor Surorile Boleyn şi Moştenirea Boleyn

„Stăruinţa de a arăta că istoria nu e făcută doar de bărbaţi, o cercetare impecabilă, poveşti pline de viaţă, într-un cuvînt, o carte ce aminteşte cît de capricios poate fi destinul unei femei în vremea dinastiei Tudor.” (Daily Mail)

„Cunoaşterea profundă a perioadei pe care o dovedeşte Philippa Gregory arată că povestea puterii şi a tragediei prin care trec cele trei tinere nobile merită spusă din nou. Romanul este o interpretare atrăgătoare şi convingătoare a unui moment istoric adeseori uitat.” (The Times)

„Ultimul dintre Tudori este o perspectivă asupra sfîrşitului dinastiei Tudorilor, o perioadă tulbure a istoriei. El îi va încînta pe cititorii care cunosc deja opera scriitoarei şi-i va atrage, cu siguranţă, pe cei care îi citesc proza pentru prima dată.” (Library Journal)

„Un roman care dă noi sensuri expresiei rivalitate între fraţi.” (The New York Post)

Philippa Gregory este cea mai iubită autoare de romane istorice din Marea Britanie, cunoscută în întreaga lume datorită bestsellerului Surorile Boleyn.

Fiica eminenţei cenuşii, al patrulea roman din ciclul dedicat Războiului celor Două Roze, aduce în prim-plan una dintre reginele mai puţin cunoscute ale istoriei: Anne Neville. Folosită din copilărie ca pion în jocurile politice ambiţioase ale tatălui ei şi aruncată necontenit între cele două tabere rivale din celebrul Război, Casa de Lancaster şi Casa de York, Anne Neville cunoaşte din plin suişurile şi coborîşurile roţii destinului. Văduvă şi orfană la doar paisprezece ani, hotărăşte să-şi ia viaţa în propriile mîini, căsătorindu-se cu Richard, ducele de Gloucester şi fratele regelui Edward al IV-lea. Această alianţă îi va aduce cele mai înalte onoruri – tronul Angliei, la care a visat tatăl ei –, dar şi cele mai mari nenorociri, duşmănii şi, în cele din urmă, moartea.

Roman ecranizat în 1956 sub titlul Lust for Life, cu Kirk Douglas şi Anthony Quinn în rolurile principale.

Romanul Bucuria vieţii reia şaisprezece ani din viaţa lui Vincent Van Gogh, de cînd acesta era funcţionar la Galeriile Goupil din Londra, pînă la sinucidere, la 37 de ani. Urmărind peregrinările personajului său, Irving Stone surprinde deopotrivă duritatea vieţii minerilor din Borinage, entuziasmul şi frămîntările grupului de pictori postimpresionişti Gauguin, Toulouse-Lautrec, Cézanne, Seurat, Rousseau, dar şi tablouri provinciale din Olanda, Belgia şi Franţa. Povestea artistului olandez lipsit de noroc în dragoste, care-şi caută calea împlinirii, rătăcind ani buni înainte de a se dedica picturii, este în egală măsură un pasionant roman al prieteniei, al renunţării şi al luptei cu sine.

Figura unui muncitor – nimic altceva decît cîteva trăsături de creion într-un cîmp brăzdat de plug –, un fir de nisip, o părticică de cer sau o frîntură din tumultul mării, iată cîteva subiecte serioase, atît de greu de pus pe pînză, dar atît de frumoase, încît merită să-ţi petreci toată viaţa încercînd să scoţi la iveală poezia ascunsă în ele. Vincent Van Gogh

Oricine citeşte Bucuria vieţii va avea în faţă nu numai portretul unui pictor celebru făcut de un scriitor atent, ci şi detaliile minime, fundalul unui destin pe care cei mai mulţi dintre noi abia dacă îl întrevăd. Christian Science Monitor

Ca să pui în cuvinte viaţa unui pictor genial, fie el şi Van Gogh, îţi trebuie profunzime, pricepere şi cel puţin la fel de mult geniu pe cît are subiectul ficţiunii tale: romanul lui Irving Stone le are pe toate. Saturday Review of Literature

Etruscul – bestsellerul international al lui Mika Waltari, autorul romanelor Egipteanul si Amantii din Bizant

Etruscul este o aventura mistica, fascinanta, care se petrece intre 520 si 450 i.Chr. pe tarmurile Mediteranei. Ales de zei sa indeplineasca o misiune misterioasa, Turms devine eroul unei adevarate odisee care-l poarta de la Delfi la Roma. Bintuit de o ciudata amnezie, eroul pleaca in cautarea propriei identitati. Dupa numeroase peripetii, descopera Tarquinia, orasul sfint al etruscilor, si, totodata, motivele pentru care zeii l-au ales in acel moment in care puterea etruscilor se inclina in fata Romei. Etruscul evoca destinul exemplar al unui erou, destin care se intrepatrunde cu legenda intr-o epopee extraordinara desfasurata in decorul magnific al Mediteranei.

Trei surori, trei regine deapana povestea celor doua surori ale lui Henric al VIII-lea, Margaret si Mary, si a cumnatei acestora, Caterina de Aragon, dezvaluind rolul important pe care l-au jucat in Anglia acelor vremuri, caci soarta le pune intr-o situatie unica pentru niste surori: aceea de a fi toate regine – Caterina in Anglia, Margaret in Scotia si Mary in Franta. Unite de loialitatea familiala si de afectiune, cele trei femei se pomenesc uneori aruncate in tabere adverse. Trecind prin tradari, primejdii, pierderi si pasiuni, cele trei surori descopera ca singura constanta in viata lor periculoasa este legatura speciala dintre ele, mai puternica decit orice barbat, fie el si rege.     „Exista o singura legatura in care am incredere, aceea dintre o femeie si surorile ei. Noi trei sintem nedespartite si nu ne scapam niciodata din ochi. In dragoste si rivalitate, ne gindim mereu una la alta.”     „O poveste tot atit de adincita in istorie pe cit e de plina de intrigi si de neintelegeri in familia regala. Philippa Gregory e maestra in a lua femeile din planul secund al scenei lumii reale si a le plasa in centrul atentiei, in roluri celebre.” (Booklist)     „Cel mai bun job in secolele trecute era acela de a conduce o tara. O adevarata cunoscatoare a fictiunii istorice, Philippa Gregory reuseste sa aduca in povestea ei trei femei, toate parte a lumii regelui Henric al VIII-lea, si le pune in ipostaza de regine pe trei tronuri diferite: al Angliei, al Frantei si al Scotiei.” (Library Journal)

Traducere din limba finlandeză şi note de Sigrid Crasnean şi Andreea Niţă

Această carte a fost publicată cu sprijinul FILI – Finnish Literature Exchange.

„Un Mika Waltari al secolului XXI.” (Helsingin Sanomat)

Irod Antipa, conducătorul Galileei şi Pereei, încearcă să-şi înţeleagă rolul în contextul evenimentelor violente ce îi marchează existenţa: conspiraţii, lupte pentru putere, războiul, povestea sa de dragoste cu Irodiada, precum şi apariţia creştinismului. Iosafat, cel mai de încredere servitor şi prieten al lui, este otrăvit, iar comandantul său militar, Beria, primeşte ordin să-i găsească şi să-i pedepsească pe vinovaţi. Însă laţul investigaţiilor începe să se strîngă în jurul lui Irod însuşi. Oamenii devin simpli pioni în jocurile pentru putere ale familiilor bogate şi influente, iar tetrarhul ajunge încet-încet să nu mai aibă încredere în nimeni, nici măcar în rude şi prietenii apropiaţi. În rîndul poporului domneşte o agitaţie necontenită, iar învăţăturile profeţilor creştini ucişi continuă să se răspîndească prin intermediul grupărilor secrete şi să pricinuiască schimbări neaşteptate. De-a lungul deceniilor, educaţia tînărului Irod Antipa, conturată în spiritul hedonist specific aristocraţiei romane, devine treptat o amintire palidă: puterea, responsabilitatea şi suspiciunile îl macină, în timp ce profetul Ioan Botezătorul, a cărui moarte ar fi trebuit să-l elimine din viaţa tot mai bătrînului prinţ, continuă să-i tulbure liniştea. Rod al unei documentări temeinice care a durat zece ani, romanul lui Asko Sahlberg, adesea comparat cu romanele istorice ale lui Mika Waltari, este o călătorie în timp care înfăţişează lumea antică într-o manieră atît de elaborată, încît poate fi asemănat cu o experienţă cinematografică.

Romanul Stînca lui Tanios a fost distins cu Premiul Goncourt în anul 1993. 

"Stînca lui Tanios" este un roman al căutării identităţii în fabuloasa lume a Orientului Mijlociu din preajma jumătăţii secolului al XIX-lea. Întreaga carte stă sub semnul fatalităţii. În lumea Munţilor Libanului, unde istoria şi legenda îşi dau mîna, Tanios, a cărui naştere este învăluită în mister, evoluează de la candoarea copilăriei la cunoaşterea şi asumarea unui destin ieşit din comun. Adevărat erou tragic, devenit străin printre ai săi, Tanios are de ales între acceptarea fatalităţii şi exil, care reprezintă o modalitate de a se regăsi pe sine, rămînînd în acelaşi timp fidel inimii sale.

Cel de-al treilea roman al lui John Williams, Augustus, este o rescriere ficţională a vieţii împăratului Caius Octavius, din anii primei tinereţi pînă la bătrîneţe. Construită într-o manieră originală, din scrisori, rapoarte oficiale şi declaraţii ce refac pas cu pas destinul acestui personaj fascinant, cartea reprezintă un adevărat tur de forţă şi virtuozitate narativă. De la inteligenta şi promiscua fiică a împăratului, Iulia, pînă la conducători militari faimoşi, precum Marcus Antonius, sau cărturari şi poeţi ca Strabon, Horaţiu şi Ovidiu, fiecare personaj îşi păstrează individualitatea şi se povesteşte în acelaşi timp pe sine însuşi. Departe de a fi un simplu roman istoric, Augustus este o naraţiune complexă a devenirii şi transformării unei fiinţe umane remarcabile. În acelaşi timp, cartea reface o epocă şi o lume, cu intrigi şi lupte pentru putere, patriotism şi loialitate, comploturi şi libertinism. 

„Romanul lui John Williams are două calităţi: amplitudinea şi o extraordinară atenţie asupra detaliului; nici una dintre ele nu este sacrificată pentru valorizarea celeilalte.” (Financial Times)

„John Williams a alcătuit o operă de ficţiune atrăgătoare, convingătoare psihologic, un portret elocvent şi bine închegat.” (The New York Times) 

„Geniul acestui uluitor scriitor american stă în faptul că ne arată cum nişte vieţi ce par complet străine pot semăna foarte bine cu propriile noastre vieţi.” (New Statesman) 

„Redescoperirea creaţiei lui Williams este ceva absolut încîntător: dă senzaţia că mai există un dram de dreptate într-o lume grav lipsită de aşa ceva – dreptate pentru un romancier profund, erudit, inteligent, care aproape că nu era în stare să scrie vreo propoziţie şchioapă.” (The Los Angeles Review of Books)

Aceasta carte a fost publicata cu sprijinul Ministerului Culturii si Turismului din Turcia, in cadrul programului TEDA. 

Din lanturile robiei in iatacul unui sultan, mai frumoasa decit sultana Hurrem, mai abila decit Soliman Magnificul

Anul 1603. Moartea lui Mehmed al III-lea aduce noi schimbari in linia conducatorilor otomani. Sultana valide Safiye, in speranta ca va reusi sa ramina la palat si nu va fi izolata la Vechiul Serai, hotaraste, ca strategie de supravietuire, sa sprijine inscaunarea nepotului ei Ahmed I. Kosem, nascuta in insula Tinos si primind numele de Anastasia, ajunge la curtea sultanului ca roaba la virsta de treisprezece ani. Curind devine favorita sultanului Ahmed I, caruia ii va darui mai multi mostenitori la tron. Expresia aleasa ca subtitlu al cartii, Serbetul puterii are gust de singe, este semnificativa pentru descrierea vietii din haremul otoman, pentru lupta dusa de sultana valide si de doamnele din suita sultanului pentru a-si impune si a-si asigura prin copiii lor pozitia si continuitatea in dinastia otomana. Ea ilustreaza perfect viata tumultuoasa a sultanei Kosem, una plina de lupte, sacrificii, ambitii de nestavilit. Romanul reconstituie stralucit, intr-un stil apropiat cititorului contemporan, atmosfera fascinanta a vietii private si a vietii cotidiene din palatul otoman de secol XVII. 

„Cind haremul isi deschide portile, toate acele personaje ascunse ale istoriei ne devin accesibile. Le percepem existenta umana, plina de temeri, de furie, de pasiune.” (Reuters) 

„In rafinatul sau roman istoric, Solmaz Kamuran deapana extraordinara poveste a transformarii unei tinere nevinovate intr-un conducator puternic si influent.” (historia.org) 

„Este fascinant sa patrunzi intr-o lume inchisa, labirintica, o lume ferecata cu gratii… plina de mistere, de intrigi, de spaime si unde nimeni nu se afla in siguranta.” (Calin Felezeu)