Clasici

Ocolul pamantului in optzeci de zile este unul dintre romanele de aventuri ale lui Jules Verne care s-a bucurat de mare succes la public. Aparut pentru prima data sub forma de serial in Le Temps, intre 6 noiembrie si 22 decembrie 1872, romanul a fost tiparit in volum in 1873.
Aceasta calatorie extraordinara are la baza revolutionarea transporturilor, eveniment care marcheaza secolul al XIX-lea si inceputul revolutiei industriale. Aparitia noilor modalitati de transport si deschiderea Canalului Suez in 1869 au scurtat distantele precum ?i timpul necesar parcurgerii lor.
In acest clasic al fictiunii pentru copii, vocatia aventurii este dublata de umorul voluntar al caracterelor ?i al dialogurilor.

Calatoriile lui Guliver (1726), cu titlul complet Calatorii in mai multe tari indepartate ale lumii, este semnat initial cu pseudonimul Lemuel Gulliver, un medic de corabie imaginar. Este un roman fantezist in patru parti, o satira la adresa societatii engleze din acel timp. In aceasta opera sunt descrise aventurile naivului Gulliver (in engleza gullible=credul) in timpul calatoriilor in tara piticilor "Liliput", in tara uriasilor "Brobdingnag", precum si pe insula zburatoare "Laputa" ai carei locuitori, interesati numai de probleme stiintifice, au pierdut complet simtul realitatii. Cartea a patra il conduce pe erou in tara cailor "Houyhnhnms", fiinte intelepte si cu mult bun simt, spre deosebire de "Yahoo", un fel de oameni-maimuta, fiinte brutale si arierate mintal.
In aceasta carte, Swift satirizeaza vanitatea si ipocrizia contemporanilor sai, sistemul judiciar, mecanismele puterii si tendintele razboinice, cum le cunoscuse in societatea si in special in viata politica engleza. Asa, de exemplu, vistiernicul din "Liliput" este o prefigurare caricaturizata a politicianului Robert Walpole. In ultimele doua carti este ridiculizat pozitivismul, in plina dezvoltare in timpul secolelor al XVII-lea si al XVIII-lea. Calatoriile lui Gulliver este una dintre cele mai citite carti ale literaturii universale.
Lucian Pricop

Hemingway nu s-a ascuns niciodata intr-un turn de fildes. Stia prea bine ca substanta operei unui artist este artistul insusi, viata si trairile lui, si a reusit ceea ce putini scriitori din epoca lui sau dintotdeauna au izbutit sa faca: sa devina, ca om si in vazul lumii in mijlocul careia traia, imaginea vie a semnificatiei celei mai autentice si mai profunde a operei sale, iar acest lucru a continuat sa-l faca neabatut si cu cea mai deplina onestitate pina in momentul mortii. - Tennessee Williams

Traducere din limba engleza si note de Radu Pavel Gheo

Intors la Petersburg dupa un lung tratament la sanatoriu, in Elvetia, printul Lev Nikolaevici Miskin este primit cu indoiala si luat in ris de inalta societate a orasului, care il socoteste sarac cu duhul. Miskin se poarta cu sinceritate stingace, perceputa de majoritatea oamenilor drept prostie sau perfidie. In puritatea lui, Miskin se simte atras, din motive diferite, de doua femei de situatii opuse: Aglaia Ivanovna, femeia „cinstita”, de familie buna, de care e indragostit, si Nastasia Filippovna, femeia „compromisa”, de care printul se simte legat poate chiar mai profund, prin compasiunea pe care i-o inspira. Idiotul este romanul unei perpetue surprize, al nehotaririi si al reactiei convulsive a umanului fata de faptele unei societati violente care, in lipsa ratiunii, se conduce dupa instinct si patimi.

Pasunile Raiului este locul aflat dincolo de bine si dincoace de rau al lui Steinbeck. Las Pasturas del Cielo, cum ii spun, uimiti, cei care-l descopera, are puterea de a renaste sperante, dar si de a sterge fara urma destinele cele mai fericite; este locul unde se nasc copii incredibil de frumosi, insa lipsiti de binecuvintarea iluminarii, dar si locul unde apar, ca-ntr-un Macondo cu spirite ascunse, fiinte ciudate, oameni mici cu puteri stranii, un copil urit, cu sufletul senin precum al animalelor din padure si dovedind insusiri nebanuite. In aceasta parte idilica de lume, calatori veniti din toate colturile pamintului vin sa-si intemeieze familii, sa-si uite trecutul nefericit ori sa-si cladeasca o casa nemaivazuta, pentru ca apoi sa dispara, lasind loc altor povesti pline de speranta. Pe masura ce viata fiecareia dintre aceste familii isi urmeaza cursul, Steinbeck le dezvaluie dezamagirile, pornirile neasteptate care farimiteaza, bucata cu bucata, armonia si visurile ce le-au adus fericirea.

Traducere din limba engleza si note de Dumitru Mazilu

Traducere din limba sîrbă şi note de Dragan Stoianovici şi Virgil Teodorescu

La începutul secolului al XIX-lea, un consul francez şi unul austriac sînt obligaţi să rămînă şapte ani alături de vizirii turci în orăşelul bosniac Travnik, aflat la hotarele unui aproape muribund Imperiu Otoman. În Travnik se trăieşte greu dacă eşti străin; comunitatea de localnici – musulmani, catolici, ortodocşi, evrei şi ţigani – , altfel foarte divizată, e unită de un singur lucru: dispreţul faţă de cei din afară. Izolaţi într-o apăsătoare atmosferă de neîncredere reciprocă şi istoviţi de jocul fără sfîrşit al intrigilor diplomatice, consulii şi vizirii sînt nevoiţi să trăiască şi să sufere unul lîngă celălalt, împinşi de capriciile politice ale ţărilor care i-au trimis la marginea Europei. Scris după ce violenţele etnice devastaseră din nou, a cîta oară, regiunea în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cuprinzător istoric şi cu subtilităţi de psihologie care amintesc de Tolstoi, Cronică din Travnik e o saga ce, simbolic, depăşeşte graniţele Bosniei natale a lui Andrić: potenţialul de neînţelegere şi de conflict naţional, barierele ce împiedică nevoia să capete glas, înstrăinarea şi duplicitatea sînt, ieri ca şi azi, răni ale lumii întregi.

„Şapte ani, zise gînditor şi tărăgănat Hamdibeg, şapte ani! Dar ţineţi minte cîtă zarvă şi tulburare s-a iscat atunci din pricina consulilor ăstora şi din pricina acelui... Bunaparta? Bunaparta-n sus, Bunaparta-n jos. Ba că face aia, ba că face aialaltă. Făcea şi dregea de nu-l mai încăpea lumea; puterea lui n-avea pereche, nici seamăn sub soare. Iar ghiaurii ăştia de pe la noi îşi ridicaseră capul ca spicul fără boabe. Unii se agăţaseră de poala franţuzului, alţii de-a austriacului, alţii îl aşteptau pe muscal. Dar, iacătă, fu şi trecu. S-au ridicat împăraţii şi l-au zdrobit pe Bunaparta. Consulii o să-şi ia tălpăşiţa din Travnik. Lumea o să-i mai pomenească un an, doi. Copiii o să se joace pe maidan de-a consulii, călărind pe nuiele de alun, şi-apoi o să-i uite şi ei, ca şi cum nici n-ar fi fost. Şi iar o să se-aşeze lumea după vrerea Domnului, aşa cum a fost dintotdeauna. Hamdibeg se opri, căci i se tăia răsuflarea, iar ceilalţi tăceau, dornici să-l audă iar glăsuind, şi pufăiau din lulele, înconjuraţi de dulcea tihnă a izbînzii.”

Pentru eroul lui Gib Mihăescu, idealul, din momentul în care devine obsesie, este etern, adică îl va însoţi tot restul existenţei sale biologice, în timp ce realitatea acestui ideal, forma lui concretă, este efemeră, transformabilă cu necesitate şi întâmplătoare ca alegere a unui anume obiect real. Zilele şi nopţile unui student întârziat aduc un tip nou de personaj în literatura noastră, acela al solitarului căruia obsesia idealului îi sporeşte totodată şi un sentiment, de asemenea rar în astfel de cazuri: responsabilitatea - LAURENŢIU ULICI

Ne aflam in anul 1942 – al Doilea Razboi Mondial a cuprins deja mare parte a Europei. Cu greu se mai poate gasi o cale de scapare pentru cei prinsi de valul razboiului. Singurul gind ce insufleteste miile de refugiati, singura nadejde care tine in viata generatii intregi este visul de a fugi in America. In framintatul oras Lisabona, unde speranta libertatii pilpiie inca, un tinar isi lasa iubita la hotel si incearca sa cistige la cazinou banii pentru doua bilete cu care sa se imbarce pe vaporul catre New York. Mai are in buzunar saizeci si doi de dolari, din care pierde mare parte. Deznadajduit, paraseste cazinoul si rataceste pe strazi, riscind sa fie arestat. Asa il intilneste pe acela care, refugiat ca si el, foloseste – ca sa scape de controlul nazist – un pasaport fals si un nume de imprumut, Joseph Schwarz. Acesta ii propune un tirg: trebuie sa asculte povestea aventurii lui si a iubitei, acum moarta, in schimbul celor doua bilete de vapor catre libertate. Desi neincrezator, tinarul accepta, fara sa stie insa ca hotarirea lui de-o clipa ii va schimba pentru totdeauna viata. Nici macar nu-i trece prin cap ca pretul unei nopti in Lisabona va fi mult mai mare decit citeva ore de rabdare in fata povestilor despre trecut.

„Primarul: V-am poftit, domnilor, ca să vă aduc la cunoştinţă o veste foarte neplăcută: vine la noi un revizor.
Ammos Feodorovici: Ce revizor?
Artemi Filippovici: Ce revizor?
Primarul: Un revizor din Petersburg, incognito. Ba şi cu misiune secretă.
Ammos Feodorovici: Asta-i bună!
Artemi Filippovici: Ce să zic, numai grija asta ne mai lipsea!
Luka Lukici: Doamne, Dumnezeule, şi cu misiune secretă pe deasupra!

Primarul: Parcă presimţeam eu ceva: toată noaptea am visat nişte şobolani neobişnuiţi. Zău că n-am mai văzut vreodată asemenea dihănii: negre, nefiresc de mari! Au venit, au adulmecat şi s-au dus...” (N.V. Gogol)

O editie de Liviu Bordas

În colecția Lecturi școlare se regăsesc cele mai importante opere din literatura română și universală, selectate în conformitate cu cerințele programei școlare de limba și literatura română. Astfel, elevii vor avea la îndemână, în formă integrală, creațiile cele mai cunoscute și mai îndrăgite ale scriitorilor clasici și moderni, însoțite de o scurtă prezentare a vieții și a operei autorului. Cărţile de neuitat ale copilăriei, capodoperele literaturii din toate timpurile reprezintă repere obligatorii în formarea gustului pentru lectură și în educația cititorilor mai mici și mai mari

In colectia Lecturi scolare se regasesc cele mai importante opere din literatura romana si universala, selectate in conformitate cu cerintele programei scolare de limba si
literatura romana. Astfel, elevii vor avea la indemana, in forma integrala, creatiile cele mai cunoscute si mai indragite ale scriitorilor dasici si moderni, insotite de o scurta
prezentare a vietii si a operei autorului.

Cartile de neuitat ale copilariei, capodoperele literaturii din toate timpurile reprezinta repere obligatorii in formarea gustului pentru
lectura si in educatia cititorilor mai mici si mai mari.

„Creangă e un scriitor cult, și cazul exagerat ce se face de izvoarele populare ale basmelor lui e un exemplu de erudiție searbădă. Creangă trebuie absolvit de nefericita calificare a junimiștilor («scriitor poporal») și comparat cu marii noștri autori, cu Caragiale și cu Sadoveanu”. (Nicolae Manolescu)

În colecția Lecturi școlare se regăsesc cele mai importante opere din literatura română și universală, selectate în conformitate cu cerințele programei școlare de limba și
literatura română. Astfel, elevii vor avea la îndemână, în formă integrală, creațiile cele mai cunoscute și mai îndrăgite ale scriitorilor clasici și moderni, însoțite de o scurtă
prezentare a vieții și a operei autorului. Cărţile de neuitat ale copilăriei, capodoperele literaturii din toate timpurile reprezintă repere obligatorii în formarea gustului pentru lectură și în educația cititorilor mai mici și mai mari

Traducere din limba franceză de Daniel Nicolescu

Chinuit de gelozie, Patrice Mersault hotărăște să accepte invitația iubitei sale, Marthe, de a-l cunoaște pe primul bărbat din viața ei, acum infirm și țintuit într-un scaun cu rotile, pe care ea îl mai vizitează din cînd în cînd din milă. Bogat, inteligent și excentric, Roland Zagreus consideră că atingerea fericirii trebuie să fie scopul vieții fiecărui individ și discută îndelung cu Mersault despre ce merită să faci pentru asta... poate chiar să ucizi? Moartea fericită, primul roman al lui Camus, la care scriitorul a lucrat între anii 1936 și 1938, a fost publicată postum abia în 1971. Autobiografic, bogat în descrieri hipnotice și presărat cu reflecții originale, acest proiect romanesc are drept temă căutarea asiduă a fericirii, pentru atingerea căreia nici un preț nu este prea mare.

„Sînt convins, începu Zagreus, că nu poți fi fericit fără bani. Atîta tot. Nu-mi plac nici lucrurile simple, nici romantismul. Vreau să-nțeleg. Ei bine, am băgat de seamă că există printre anumite persoane de elită un soi de snobism spiritual, potrivit căruia banii n-au legătură cu fericirea. E o prostie, o minciună și, într-o oarecare măsură, o lașitate. Vezi dumneata, Mersault, pentru un om de viță nobilă nu e niciodată complicat să fie fericit. E de-ajuns să repete destinul tuturor, nu cu intenția renunțării, ca atîtea pretinse mari personalități, ci cu voința fericirii. Numai că, pentru a fi fericit, e nevoie de timp. De mult timp. Fericirea înseamnă și ea răbdare. Şi, în aproape toate cazurile, ne irosim viața ca să cîștigăm bani, cînd s-ar cuveni ca, prin intermediul banilor, să cîștigăm timp. Asta e singura problemă care m-a interesat vreodată. E exactă. E limpede.” (Albert Camus)

Traducere din germană și note de Mircea Ivănescu
Ediție îngrijită de Roxana Albu

„Kafka a fost unul dintre marii autori ai literaturii din toate timpurile. Pentru mine, este primul din acest secol. Am fost la manifestările centenarului Joyce și, atunci când cineva l-a comparat cu Kafka, am spus că e o blasfemie. Și aceasta pentru că Joyce este important în cadrul limbii engleze și al infinitelor sale posibilități, dar este intraductibil. În schimb, Kafka scria într-o germană foarte simplă și transparentă. Neîndoios, pe el îl interesa opera, și nu faima. Oricum, Kafka, acest visător care n-a dorit ca visurile să-i fie cunoscute, face acum parte din visul universal care este memoria. Știm când s-a născut și când a murit, ce viață a avut, că este de origine evreiască și așa mai departe; toate acestea vor fi uitate, însă povestirile sale vor continua să existe.“ – JORGE LUIS BORGES

„Tot ce a scris Kafka, indiferent dacă s-a publicat sau nu în timpul vieții sale, este la același nivel de teroare și iluminare, dincolo de posibilitățile minții omenești. Ca să-l poți înțelege, trebuie ca tu însuți să fii dispus să pără­sești o lume a confortului intelectual și moral pentru un sistem carstic de o infinită măreție. Nici un autor nu răsplătește sacrificiile cititorului ca Franz Kafka. El îți cere să părăsești tot ce este omenesc ca să te-ntorci din nou spre uman, la capătul unei aventuri totale, înveșmântat în veșmintele celui înviat din morți.“ – MIRCEA CĂRTĂRESCU

„Povestirile lui Kafka nu sunt tratate religioase, metafizice sau morale, ci texte poetice. [...] Aceste poeme adesea atât de liniștitoare, adesea atât de exaltante, vor rămâne nu numai ca documente ale unei spiritualități rare, ca expresie a celor mai profunde între­bări și îndoieli ale epocii noastre, ci și în calitate de creații poetice, ca roade ale unei imaginații simbolice și ale unei expresivități lingvistice nu doar foarte cultivate, ci şi originale şi autentice. Chiar și acele teme ale operei sale care ar putea fi percepute ca bizare și deconcertante sau pur și simplu patologice, toate acele drumuri complet problematice și, în sens mai profund, îndoielnice ale imaginației sale singuratice dobândesc, prin forța expresivă și poe­tică a lui Kafka, magia frumosului, harul formei.
Opera uimitoare a poetului din Praga va trăi mai departe în martorii timpurilor noastre tulburi și suferinde, în frații mai tineri ai lui Kierkegaard și Nietzsche. El a avut un talent al căutării reflexive și al suferinței, a fost deschis tuturor problemelor timpului său, adesea în mod problematic deschis; în acelaşi timp, iubit al zeilor, a posedat în arta sa o cheie magică cu care ne-a descoperit nu doar rătăciri și tragice viziuni, ci şi frumusețe și alinare.“ – HERMANN HESSE

Traducere din limba franceză de Modest Morariu

Vara (1954) aduce laolaltă cîteva proze aparent eterogene, scrise între 1939 și 1953, ce ilustrează cu subtilitate uneori ironică și lirism încîntător „soarele și umbra sufletului mediteraneean”. Fie că merge pe urmele Minotaurului prin labirintul de piatră încinsă al Oranului natal, fie că revede mitul lui Prometeu prin ochii lumii moderne împăcate cu propriile păcate sau că meditează la frumusețe, a cărei expresie desăvîrșită este Elena din Troia, Camus ne poartă într-o călătorie uimitoare prin spațiul mediteraneean și prin universul legendelor sale.

„Oranul are și deșerturi de nisip: plajele sale. Cele pe care le întîlnești chiar în preajma porților nu cunosc singurătatea decît iarna și primăvara. Atunci sînt niște cîmpuri acoperite cu asfodele, populate de mici vile golașe, printre flori. Mai jos vuiește lin marea. Dar chiar și atunci, soarele, vîntul ușor, albul asfodelelor, albastrul tare al cerului, totul îngăduie să‑ți închipui vara, tineretul arămiu care împînzește plajele, ceasurile îndelungi pe nisip și dulceața neașteptată a serilor. În fiecare an, pe aceste țărmuri se ivește o nouă holdă de fete‑flori. S‑ar părea că nu dăinuie decît un anotimp. În anul următor le înlocuiesc alte corole fierbinți care, cu o vară înainte, erau încă niște fetițe cu trupurile vîrtoase ca niște muguri. La ora unsprezece dimineața, coborînd de pe podiș, toată această carne tînără, abia înveșmîntată în țesături pestrițe, năvălește pe nisip ca un val multicolor.” (Albert Camus)

Traducere din limba franceză și note de Irina Mavrodin

Născute din contemplarea singurătății și a revoltei în fața absurdului, din credința că fericirea poate fi pînă la urmă descoperită, nu doar căutată cu deznădejde, cele cîteva proze reunite sub titlul Nunta sînt tot atîtea călătorii inițiatice. Ele se suprapun, în filigran, peste sursele bucuriei, soarele și marea și revolta neobosită de a elibera omul de constrîngerile pe care și le‑a impus și de barierele spiritului, care‑l sufocă. Spre deosebire de Jean‑Paul Sartre, veșnicul rival, care‑și „detestă copilăria și tot ce mai supraviețuiește din ea”, pentru Camus nevoia de a căuta fericirea impune o întoarcere la origini. Căci omul poate fi fericit doar asumîndu‑și geneza și‑și poate găsi sensul existenței numai revoltîndu-se. Volumul Nunta, cu cele patru călătorii în spațiul istoric – „Nuntă la Tipasa”, „Vîntul din Djemila”, „Vara la Alger” și „Deșertul” –, e un posibil punct de plecare al gîndirii asupra lumii din romanele lui Camus.

„După cum anumiți țărani din Spania ajung să semene cu măslinii de pe pămînturile lor, tot astfel chipurile lui Giotto, despuiate de umbrele derizorii prin care se manifestă sufletul, se contopesc cu însuși ținutul toscan, în singura lecție pe care acesta le‑o dă tuturor cu generozitate: un exercițiu al pasiunii în detrimentul emoției, un amestec de asceză și de plăceri, o rezonanță comună a pămîntului și a omului, prin care omul, ca și pămîntul, se definește undeva la jumătatea drumului dintre nimicnicie și dragoste. Adevărurile de care inima e sigură sînt puține. Și evidența aceasta mi s‑a impus cu tărie într‑o anumită seară cînd umbrele începeau să înece cu marea lor tristețe mută viile și măslinii din cîmpia Florenței. Dar tristețea acestui ținut e întotdeauna un comentariu al frumuseții. Și, în trenul care alerga prin înserare, simțeam cum în mine ceva era gata să se descătușeze. Astăzi știu că acel ceva care purta chipul tristeții era totuși fericirea.” (Albert Camus)

«Ion e opera unui poet epic care cântă cu solemnitate condițiile generale ale vieții, nașterea, nunta, moartea. Romanul e făcut din cânturi, vădit cadențate în stilul marilor epopei...“ „Hora în sat, bătaia între flăcăi, tocmeala pentru zestre, nunta țărănească și nunta învățătorească, nașterea la câmp a copilului Anei, moartea bătrânului Dumitru Moarcăș, spân­zurarea cârciu­marului și a Anei, sunt momente din calen­darul sempitern al satului, mișcătoare prin calitatea lor elementară. Ion e un poem epic, solemn ca un fluviu american, o capodoperă de măreție liniștită.“»
George Călinescu

In mijlocul birfelor si al torporii unui orasel obisnuit din Rusia, incremenit in prostie si coruptie, se insinueaza un om onorabil, dornic sa cucereasca inimile noilor sai concetateni. Repede placut de apropiati, agreabil si prietenos, scopurile lui sint, in aparenta, celebritatea si bogatia. Curind, cine ajunge sa-l cunoasca va descoperi ca personajul cu pricina, Cicikov, are o pasiune stranie: el nu umbla prin lume pentru a-i tezauriza bunurile, ci cauta rabdator o marfa aparte – suflete moarte. O poveste despre sufletul rus prins in patimi vechi si in latul neputintei si al coruptiei, Suflete moarte este poemul pierzaniei perpetue al fiintei care-si da friu disperarii si-si gaseste mingiierea in intelepciunea strigata taraganat, dramatic: „Unde-i acela care, in limba materna a sufletului nostru rus, s-ar pricepe sa rosteasca acest cuvint atotputernic: Inainte!? Unde-i acela care, cunoscind toate fortele si insusirile si intreaga adincime a firii noastre, printr-o singura fluturare ademenitoare si plina de vraja a miinii, ar putea sa ne faca sa ne luam avint catre o viata superioara? Cu ce lacrimi, cu ce iubire l-ar rasplati rusul recunoscator! Dar veacurile trec dupa veacuri si o jumatate de milion de trintori, de lalii si de malaieti dorm bustean; rareori se naste in Rusia un barbat care stie sa rosteasca acest cuvint atotputernic!"

Traducere din limba rusa si note de Emil Iordache

In Moscova anilor ’30, diavolul, sub infatisarea magicianului Woland, insotit de acolitii sai – printre care Koroviev, Azazello si motanul negru Behemot –, se amuza sa puna pe jar orasul. Retras intr-un sanatoriu, maestrul, autorul unui roman monumental, acum ars, despre viata in vremea lui Pilat din Pont, incearca sa-si retraiasca iubirea pentru frumoasa Margareta care, la randul ei, este in stare sa-si vanda sufletul diavolului pentru a-si revedea iubitul. Intr-un alt plan temporal, in Ierusalimul din urma cu doua mii de ani, Pilat din Pont ingaduie executia lui Iisus Hristos. Roman in care realul si supranaturalul se impletesc cu iscusinta, Maestrul si Margareta, cea mai cunoscuta scriere a lui Mihail Bulgakov, l-a transformat peste noapte pe autor intr-o celebritate nu doar nationala, ci si mondiala, fiind considerat una dintre capodoperele literaturii secolului XX. 

Tanarul provincial Frederic Moreau, proaspat absolvent de bacalaureat, sosit la Paris pentru a studia dreptul, este plin de visuri si de ambitii. Cand o intalneste pe doamna Arnoux, pentru tanar este o adevarata „aparitie“ care il va marca pentru totdeauna. Student ambitios, indragostit fara speranta, aruncat de soarta intr-un Paris aflat in pragul Revolutiei de la 1848, el va trebui sa-si croiasca drum intr-o societate mic-burgheza zugravita de narator cu toate imperfectiunile si discrepantele sale. Educatia sentimentala este un roman de initiere, inspirat partial din experientele autorului, care a deschis calea miscarii literare a naturalismului, indreptata catre critica sociala si politica.

Aventurile lui Sherlock Holmes cuprinde 12 povestiri publicate pentru
prima oară într-un singur volum în 1982, conturate în jurul unor
nedreptăți ilustrative pentru epocă. Aventurile cuprinde multe dintre
povestirile favorite ale lui Conan Doyle, precum „Aventura basmalei
pestrițe" (prima pe lista de cele mai bune 12 titluri trimisă de autor
către The Strand Magazine în 1927), „Liga roșcaților" (a doua),
„Scandalul din Boemia" (pe locul 5). Cartea a fost interzisă în 1929 în
Uniunea Sovietică, pe seama presupusului ei ocultism, devenind populară
pe piața neagră până la ridicarea cenzurii, în 1940.