Clasici

Aventurile lui Sherlock Holmes cuprinde 12 povestiri publicate pentru
prima oară într-un singur volum în 1982, conturate în jurul unor
nedreptăți ilustrative pentru epocă. Aventurile cuprinde multe dintre
povestirile favorite ale lui Conan Doyle, precum „Aventura basmalei
pestrițe" (prima pe lista de cele mai bune 12 titluri trimisă de autor
către The Strand Magazine în 1927), „Liga roșcaților" (a doua),
„Scandalul din Boemia" (pe locul 5). Cartea a fost interzisă în 1929 în
Uniunea Sovietică, pe seama presupusului ei ocultism, devenind populară
pe piața neagră până la ridicarea cenzurii, în 1940.

Traducere și note de Adriana Liciu
Prefață de Sever Voinescu

Un roman picaresc plin de forță, uimitor, ușor deconcertant, semnat de un clasic al literaturii ruse nedreptățit, poate, de contemporaneitatea cu marile nume ale secolului al XIX-lea.

„Fără Leskov nu ar exista nici Cehov, nici Bulgakov, nici García Marques ori Julio Cortázar. […] Leskov este povestitorul esențial: el nu înfățișează viața, o creează în întreg miracolul, teroarea și magia ei.“ – Alberto Manguel

Unele cărţi au un destin de-a dreptul bizar: la publicare devin instantaneu faimoase, nu sunt complet uitate niciodată, dar dispar pentru o lungă perioadă de timp, nu ajung în programa şcolară şi nici nu au parte de ecranizări de succes, iar în cele din urmă, când reapar, cheia textului e de fiecare dată alta şi de fiecare dată pare că e cea bună. Iar dacă subiectul unei astfel de cărţi este povestea unui contabil care naufragiază împreună cu patru femei pe o insulă paradisiacă, lucrurile devin cu mult mai interesante, în special pentru că ceea ce începe ca un banc nu se termină cu o poantă; se transformă într-o naţiune.

Toma Sava

Trândăvia şi îndestularea au trezit în mine pofta de femeie. Începând să ne obişnuim unul cu celălalt, le-am convins pe cele două slujnice să mă lase în patul lor, ceea ce la început am făcut în taină, dar mai apoi, obiceiul luând locul ruşinii (pe insulă fiind doar noi), am făcut-o mai pe şleau, lăsându-ne pradă poftelor trupeşti. Mai apoi, fata jupânului meu a vrut şi ea să facă ceea ce făceam noi trei. Adevărul este că erau toate femei frumoase, cu forme pline (fiind bine hrănite) şi arătau tare bine când erau îmbrăcate.

Henry Neville

 „Legea era: mănâncă ori vei fi mâncat. El mâncase cei șapte pui de găinușă. șoimul mâncase găinușa mamă și ar fi vrut să-l mănânce și pe el. Mai târziu, când se făcuse și el mai grozav, voise să mănânce șoimul. Așa mergeau lucrurile. Toate vietățile din jurul lui trăiau această lege, iar el însuși era o parte din ea. Era un animal de pradă.“

Aventurile extraordinare ale unui pui de om in jungla, crescut de o familie de lupi. Haideti sa ii cunoastem si noi pe Bagheera, pantera inteleapta, pe Baloo, ursul cel mare si bun, pe Kaa, pitonul si pe Shere Khan, tigrul cel temut.Mowgli, puiul de om, fura Floarea de Foc si reuseste sa il invinga pe Shere-Khan.

Aidoma propriilor lui romane, Conrad sfideaza cronologia, asezandu-se firesc printre cei mai reprezentativi si mai valorosi prozatori ai secolului douazeci – Proust, Faulkner, Kafka, Malraux, Joyce –, desi i-a precedat in timp. Romancier al situatiilor extreme, care pun la incercare omul si-i dezvaluie fibra morala, Conrad a fost totodata un artist exemplar, daruit trup si suflet vocatiei sale. - Petre SOLOMON

Cuprins:
• Ines de las Sierras de Charles Nodier
• Familia Cenci de Henri Beyle
• Laurette sau Pecetea rosie de Alfred de Vigny
• Un episod din timpul Terorii de Honore de Balzac
• Dulapul de acaju de Alexandre Dumas
• Venus din Ille de Prosper Merimee
• Emilie de Gerard de Nerval
• Cea mai frumoasa iubire a lui Don Juan  de Jules-Amedee Barbey D'Aurevilly
• Istoria unui mierloi alb de Alfred de Musset
• Mopartea indragostita de Theophile Gautier

„Dracula a încetat să mai fie o carte. Dracula reprezintă pentru romanele cu vampiri exact ceea ce Un studiu în roșu înseamnă pentru romanele cu detectivi: prima și cea mai grozavă poveste în care este introdus personajul emblematic pentru aceste genuri literare.” The Guardian

Patru povestiri stranii și tulburătoare ne aduc mai aproape universul fantastic al lui Edgar Allan Poe. O pisică neagră cu un singur ochi și un semn straniu pe gît își bîntuie stăpînul, un bărbat ajunge într‑un ospiciu unde nebunii se dau drept medici, o femeie se întoarce din lumea de dincolo pentru a‑i tulbura pe cei vii, moartea ia forma unei siluete cu mască, se desprinde dintr‑o tapiserie și‑i înspăimîntă pe cei ce se credeau la adăpost de ea. Cititorii vor regăsi în volum celebrele „Pisica neagră”, „Sistemul doctorului Gudron și al profesorului Pană”, „Morella”, „Masca Morții Roșii”.

Premiul nobel pentru Literatura 1962

Ma apucasem de scris pe Ia mijlocul lui septembrie. Nae lonescu ma intreba uneori cum merge. li spuneam ca visez un roman de dragoste care sa nu semene cu nimic din ce scrisesem pana atunci; o dragoste care era si ar fi trebuit sa ramana perfecta, daca n-ar fi intervenit un element mistic, si anume dorinta de a o prelungi indefinit intr-o durata biologic-temporala — facand-o roditoare. Subiectul era in aparenta simplu: doi barbati, intalnindu-se intamplator la o vanatoare, isi povestesc in aceeasi noapte marea lor dragoste. Confesiunea o incepe cel mai tanar, Mavrodin, un romancier, probabil pentru ca tovarasul lui il intrebase ce scrie si Mavrodin ii raspunse ca scrie Nunta in cer, carte in care voia sa-i ceara iertare Ilenei, pe care o iubise, pe care o iubea inca, si care disparuse fara urma cu un an mai inainte. li vorbeam profesorului de ce-as fi vrut sa fac, dar fara sa-i rezum romanul; mi se parea ca orice rezumat il tradeaza anuland insasi esenta povestii mele. De fapt, niciunul din cei doi barbati care la inceput nici nu banuiau ca vorbesc de aceeasi femeie nu intelegeau de ce fusesera parasiti (...) Dimensiunea mistica, nuptiala, pe care o astepta Ileana ca o implinire finala, le ramasese inaccesibila, desi din motive diferite. - Mircea Eliade 

Considerat de multi cel mai bun roman al lui Dostoievski, o capodopera a literaturii ruse si universale datorita complexitatii si ariei tematice extrem de largi pe care o acopera, Fratii Karamazov vorbeste despre iubire si ura, onoare si tradare, adevar si minciuna, trairi ce se afla intr-un permanent conflict in sufletul omului. Toate sentimentele umane sunt atent analizate cu un stralucit simt al observatiei psihologice. Intregul univers al romanului graviteaza in jurul destinelor fundamental deosebite a trei personaje care reprezinta fatete diferite ale sufletului uman: Aliosa, Dmitri si Ivan. 
Toti fratii sunt in conflict cu tatal lor, Feodor Pavlovici Karamazov, si au fiecare o predispozitie patologica pentru patima. 
Fresca a Rusiei secolului al XIX-lea, Fratii Karamazov este un roman care niciodata nu va fi depasit de timp, o gravura a sufletului omenesc.

Nick Carraway, un tanar atras de visul american, proaspat sosit la New York, intra in lumea fascinanta a lui Jay Gatsby, o lume a succesului si a iluziei. Pe fundalul Americii anilor ’20, Gatsby, impins de iubirea fata de Daisy Buchanan, isi schimba complet existenta, transformandu-se dintr-un tanar sarac in traficant de bauturi alcoolice si apoi milionar. In ciuda petrecerilor grandioase a caror gazda este, Gatsby ascunde o nemarginita nefericire. Tot ce face este destinat sa-i atraga atentia lui Daisy, insa iubirea sa nu ajunge sa se implineasca niciodata... 

Carte emblematica a „generatiei pierdute“, Marele Gatsby este, conform Washington Post, „al doilea mare roman in limba engleza al secolului XX, dupa Ulise, de James Joyce“.

Fragment din cartea "Marele Gatsby" de F. Scott Fitzgerald

"Ea doar improviza, dar o caldura emotionanta plutea dinspre ea, de parca inima ei ar fi vrut sa ti se daruiasca toata, ascunsa intr-unul din cuvintele acelea rostite dintr-o suflare, vibrante. Apoi, deodata, isi arunca servetul pe masa, se scuza si intra in casa. 

Este fiesta din ziua mortilor in micul oras mexican Quauhnahuac.
In umbra vulcanului, copii in zdrente cersesc bani ca sa cumpere cranii de ciocolata, caini vagabonzi bantuie pe strazi, iar Geoffrey Firmin – fost consul, fost sot, un barbat alcoholic si distrus – isi traieste ultima zi din viata. Hotarat sa se inece in mescal sub privirile neputincioase ale fostei sotii si ale fratelui sau vitreg, consulul a devenit o figura tragica. Pe masura ce ziua se scurge, devine evident Geoffrey trebuie sa moara.

Este singura sa evadare dintr-o lume pe care nu o poate intelege. Povestea lui, imaginea calatoriei agonizante a unui om spre Calvar, a devenit o carte profetica pentru o intreaga generatie

Sub vulcan nu poate fi comparata decat cu marile carti totemice ale secolului nostru: De veghe in lanul de secara a lui J.D. Salinger sau Pe drum a lui Jack Kerouac. - The New York Times

Sub vulcan dezvaluie acele doua trasaturi de geniu ale prozei lui Lowry – limbajul poetic si capacitatea de a conferi detaliilor autobiografice o valoare universala. - Los Angeles Times

Prin romanul Europolis, Jean Bart – asa cum remarca un cronicar – «ridica valul de pe un coltisor de viata nebanuita de noi si sapa in granitul nemurirei fresca traiului cosmopolit». Dar prin Europolis, Jean Bart a intentionat in acelasi timp un roman portuar, fluvial si maritim, si comandorul de marina a realizat intr-adevar primul roman al unui port romanesc, ramanand pana azi de neintrecut. - Constantin Mohanu

«Prin basmele și povestirile sale, ca și prin Amintiri..., 
Ion Creangă a acreditat în literatura română un nou mod de-a povesti, conceput după tipare populare, dar realizat într-o manieră personală. Scriitorul din Humulești nu imită pe nimeni. El creează structuri narative și de limbaj atât de originale, încât nu poate avea imitatori. 
Alături de M. Eminescu, I.L. Caragiale, Ion Creangă face parte din acea triadă de aur a culturii române care a intrat în circuit universal. În operele acestor scriitori atât de diferiți întâlnim o fuziune foarte elocventă și convingătoare între spiritul local și spiritul universal. Fertilizat de miracolul geniului, povestitorul din mahalaua Țicăului a scris o operă deschisă spre toate meridianele globului.»

Considerat de critici romanul central al operei lui Stendhal, Rosu si Negru este un portret incisiv si plin de viata al societatii franceze din prima jumatate a secolului al XIX-lea, macinata de coruptie, lacomie si plictiseala. 
Julien Sorel, profitorul fara scrupule, hotarat sa se ridice deasupra originilor sale provinciale umile prin inselaciune si egoism, ramane pana azi unul dintre personajele cele mai interesante din literatura europeana. 
Cariera sa triumfala il poarta pana in cercul restrans al lumii aristocratice pariziene. In cele din urma, acesta comite insa o crima neasteptata si tulburatoare, semnandu-si singur condamnarea la moarte.

Spre deosebire de unele scrieri anterioare marcate de sentimentalism si melodrama, in Marile sperante perspectiva lui Charles Dickens asupra universului infantil nu e una edulcorata. Pentru Pip copilasul sau pentru Pip tanarul, prima intelegere a lumii e, daca nu dureroasa, cel putin suparatoare: personajul descopera in ochii celorlalti ca e necioplit, ca e imbracat saracacios etc.
In Marile sperante stau impreuna multe dintre temele specific secolului al XIX-lea: exotismul social, comportamentele psihice bizare, inocenta si generozitatea declasatilor societatii, slabiciunile naturii umane si capacitatea individului de a-si modifica fundamental conditia, hazardul transformat in destin.

O mare parte din scrierile lui Dickens sunt extrem de realiste, iar in privinta fortei sale de evocare vizuala, probabil ca nu a fost niciodata egalat. Odata ce Dickens a descris ceva, imaginea iti ramane in minte pentru intreaga viata. - George Orwell

Fragment din romanul "Amantul doamnei Chatterley", de D.H. Lawrence

"Coliba era foarte draguta, captusita cu scanduri nevopsite, cu o masuta rudimentara si un taburet care statea langa scaunul ei, un banc de tamplarie, apoi o lada mare, unelte, scanduri, cuie; nenumarate obiecte stateau atarnate in carlige: un topor, o secure, capcane, niste saci plini cu lucruri, haina lui. Coliba nu avea fereastra, lumina venea prin usa deschisa. Era o cocioaba, dar si un fel de mic sanctuar. 
Connie asculta loviturile de ciocan; nu sunau prea vesel. Omul se simtea apasat. Intimitatea lui fusese incalcata in mod periculos! O femeie! Ajunsese la stadiul in care tot ce isi dorea pe lume era sa fie singur. Dar nu putea sa-si apere intimitatea: era simbrias, iar oamenii acestia erau stapanii lui. 
Si mai ales nu voia sa aiba din nou de-a face cu o femeie. Ii era frica; ramasese cu o rana uriasa de pe urma unor legaturi mai vechi. Simtea ca daca nu poate fi singur, daca nu se poate sa fie lasat in pace, o sa moara. Retragerea lui din lumea exterioara era totala; ultimul lui refugiu era aceasta padure; se ascunsese aici! 
Connie se incalzise langa focul care se intetise prea tare; acum ii era prea cald. Se duse si se aseza pe taburet in cadrul usii, privindu-l pe barbatul care muncea. Acesta parea sa n-o bage in seama, dar stia ca este acolo. Insa continua sa lucreze ca si cand ar fi fost absorbit de munca, iar cateaua lui cafenie sedea in fund langa el, supraveghind lumea nedemna de incredere. 
Zvelt, tacut si rapid, omul termina cusca pe care o facea, o intoarse. Incerca usa glisanta, apoi o puse deoparte. Dupa aceea se ridica, se duse sa ia o cusca veche si o aduse la busteanul pe care lucra. Se lasa pe vine si incerca gratiile; cateva din ele se rupsera in mainile lui; incepu sa scoata cuiele. Apoi rasuci cusca si cazu pe ganduri, fara sa dea nici un semn ca ar fi constient de prezenta femeii." 

„Întoarcerea de la iarmaroc ar putea însemna evocarea vieţii, căci viaţa poate fi asemuită cu un iarmaroc. Fiecăruia, după gustul său, îi place să compare cu ceva viaţa omului. Prin Întoarcerea de la iarmaroc ar trebui înţeles aici drumul de întoarcere spre casă... Cu alte cuvinte: eu, Şalom Alehem-scriitorul, am să vă povestesc adevărata biografie a lui Şalom Alehem-omul, fără fasoane, fără marafeturi şi dichisuri, ca şi cînd v-ar povesti-o altcineva, un ins cu totul străin, dar care l-a însoţit peste tot pe Şalom Alehem şi care a trecut, împreună cu el, prin toate cele şapte porţi ale iadului. Iar povestea am să v-o spun cîte puţin, în fragmente, ca nu cumva să omit ceva interesant din cîte mi s-au întîmplat, ca nu cumva să-mi scape din amintire vreun personaj întîlnit cîndva prin marele iarmaroc pe care l-am străbătut în cei cincizeci de ani ai existenţei mele.”

Antologie de texte pentru clasa a IX-a. Editie ingrijita si selectie a textelor de Adrian Savoiu si Florin Ionita