Clasici

„De neuitat ramane impresia de-a dreptul electrizanta pe care demian-ul acelui misterios Sinclair a provocat-o din clipa aparitiei sale; o povestire ce atingea cu inspaimantatoare claritate nervul timpului, primita cu incantare si recunostinta de o intreaga generatie ce-si regasea in ea cele mai adanci simtaminte.“ - Thomas Mann

„Doamnele gratioase si egoiste ale lui Fitzgerald descopera ca lumea nu e jucaria lor. In aceste scurte povestiri, tinerii tristi se lupta sa-si pastreze spoiala de frumusete pina cind descopera ca scaparea nu se afla in afara, ci inauntrul lor.” (The New York Times)

„Cind spun stil, ma gindesc de fapt la culoare. Vreau sa fiu in stare sa exprim orice prin cuvinte: sa fac descrieri inflacarate si sfichiuitoare ca ale lui Wells si sa folosesc paradoxul cu limpezimea lui Samuel Butler, cu generozitatea lui Bernard Shaw si cu umorul lui Oscar Wilde, vreau sa zugravesc lumile inabusitoare ale lui Conrad, apusurile aurite si cerurile pestrite ale lui Hichens si Kipling, zorii si amurgurile pastelate ale lui Chesterton. Toate astea sunt doar niste exemple. De fapt, sint un hot literar declarat, care tinjeste sa-si insuseasca cele mai bune procedee ale fiecarui scriitor din generatia sa.” (F. Scott Fitzgerald)

Prin povestirile ciclului Hanshichi torimonochō (Cazurile misterioase ale lui Hanshichi), publicate între anii 1917 şi 1937, Kidō Okamoto inaugurează genul poliţist în literatura niponă. De altminteri, scriitorul este considerat un Arthur Conan Doyle al Japoniei, inventând un personaj emblematic, pe inspectorul Hanshichi, care rezolvă aparent fără efort cazurile cele mai complicate şi enigmatice. La senectute, jovialul inspector rememorează nostalgic anchetele, iar relatarea întâmplărilor trecute este un prilej de evocare plină de culoare a capitalei Edo şi a Japoniei din timpul shōgunatului Tokugawa.

E greu sa nu observi asemanarile cu Proust. Insa modul de a cauta al lui Hesse difera de cel al scriitorului francez. In vreme ce Proust urmareste sa aduca la suprafata, din penumbra subconstientului, trairea ca atare, aparent fara insemnatate, Hesse recheama din intunericul trecutului, randuieste si interpreteaza acele porniri care, aproape intotdeauna, sunt adiacente componentei morale si care pun constiinta in fata dificultatii de a lua o decizie. - Friedrich Sieburg

Un manuscris descoperit la Aga Khan, in Andaluzia, care dateaza din 1234, cu cateva sute de ani inaintea celor O mie si una de nopti. O invitatie in lumea basmelor arabe, in toata puterea si varietatea lor originara: Seherezada spune poveste dupa poveste – in stilul ei crud, poetic si patruns de erotism – in dorinta de a-si salva viata, purtandu-ne pe taramul beduinilor si vizirilor, al cavalerilor si bidiviilor, al fecioarelor si creaturilor fantastice. Un adevarat tezaur de basme arabe.

Povestirea „Stepa” urmareste drumul initiatic al unui baiat de noua ani, parcurs intre desprinderea de cuibul matern (poate, de copilarie) si poarta spre propriul viitor. Peisajele, natura, locurile si numeroasele personaje care se perinda sint primite cu toate simturile de acest copil in care pare a se naste (precum in adolescentul din „Fum toropitor” de Nabokov), in inconfundabila atmosfera trist-comica cehoviana, scriitorul. Iar daca imaginea pare idilica, edulcorata, ea e repede echilibrata de sumbrul „Salon nr. 6” sau de „Doamna cu catelul”, impregnate de tristete, uneori cu infiltratii comice, cu personaje neputincioase in fata sortii care loveste ca un pumn naprasnic. Registrul intunecat isi pierde insa din greutate la rastimpuri, in fata unor memorabile schite-portret precum „Polinka”, „Vanka”, „Grasul si slabul” sau dupa lectura unei povestiri ca amuzantul „Roman cu contrabas”.

De 67 de ani, Micul print v-a cucerit sufletele, devenind un mit care a captivat intreaga planeta.

Cuprins : Mircea Santimbreanu. Fisa biobibliografica Cuvant inainte Convorbiri La inceput cateva cuvinte despre cat dureaza o ora de clasa Disciplina Autodisciplina – forma superioara a disciplinei Despre disciplina la lectie Disciplina pregatirii temelor Control si autocontrol Colegii nostri Cum sa ne ajutam colegii la invatatura E grea matematica? Limba noastra Respectul fata de parinti Despre respectul fata de profesor Respectarea bunului obstesc Onoarea detasamentului Despre recapitulare Despre teze Despre vacanta Carti postale Intalnirea cu scoala Contra cronometru Absenti-prezenti A ajuta Ajutooor!... „Vino, teza, cu viteza... – Pustiule! De ce nu cu post-scriptum? A, B, C Poli opusi Un „duo“ Intalniri si reintalniri Pornind de la trandafiri Masura Fapte pionieresti Fruntasii Steluta Frumusetea oraselor Bunicii

De la aparitia ei initiala in anul 1900, povestea Vrajitorului din Oz a bucurat milioane de copii si adulti deopotriva.

Scrise si publicate la interval de mai multi ani - 1910, 1914, respectiv, 1920 - cele trei proze reunite in acest volum au un element comun: desi in moduri diferite, ele abordeaza problematica artistului. Gertrud este povestea a doi prieteni muzicieni, complet deosebiti prin fire si destin, uniti si despartiti prin dragostea lor pentru aceleasi femei; Rosshalde este povestea unei casnicii de artist sortite destramarii; in timp ce Ultima vara a lui Klingsor evoca ultimele luni din existenta unui pictor a carui sete de viata si intensitate a creatiei ne trimit cu gandul la destinul lui Vincent van Gogh.

Capitanul Conan a fost distins in 1934 cu prestigiosul premiu Goncourt, iar in 1996 a inspirat filmul cu acelasi titlu regizat de Bertrand Tavernier.

Considerat de autoare cel mai plin de „viata adevarata“, de „carne si sange“, romanul Anii nu poate fi analizat totusi in afara oricaror referiri la alte carti de fictiune ale Virginiei Woolf. Vazut de critici fie drept cel mai „bogat“ roman al autoarei, fie drept unul cu totul nereprezentativ pentru modernismul sau literar, Anii ramane o carte esentiala in intelegerea de ansamblu a operei Virginiei Woolf, nu in ultimul rand o reconstituire minutioasa, plina de amanunte de epoca, a cinci decenii de viata privata din istoria Marii Britanii. (Andreea Rasuceanu)

Ion Creanga e un "artist superior" in care poporul intreg isi regaseste vocatia creatoare, iar Amintiri din copilarie reprezinta, incontestabil, momentul cel mai inalt al artei sale de povestitor.

„Chira Chiralina e prima mea opera si-mi ramane scumpa intre toate... Si poate ca azi plangem amandoi pe ruinele unor nazuinti cari ne-au fost deopotriva de scumpe...“ (Panait Istrati)

„Strania poveste a lui Benjamin Button” a inspirat in anul 2008 o celebra ecranizare, cu Brad Pitt si Cate Blanchett in rolurile principale. Filmul a fost distins cu trei premii Oscar, trei premii BAFTA si a obtinut cinci nominalizari la Globul de Aur.

Perfectiunea si imperfectiunea, lumina si intunericul, binele si raul se amesteca in cateva povestiri alese, in care virtutile americanilor de odinioara se vad mai limpede decat oriunde.

Cate universuri, atatea feluri de a vedea realitatea. Fantezie si realism, in cateva bijuterii de (re)descoperit, stranse acum intr-un volum recomandat cititorilor care iubesc (re)lectura in tihna.

Edgar Allan Poe, Harman Melville, Nathaniel Hawthorne si altii se intalnesc in tinutul literaturii neperisabile. Ii regasiti cu acelasi arsenal care nu da gres.

Una dintre cele mai importante creatii existentialiste ale lui Jean-Paul Sartre, Zidul (1939), este o colectie de cinci nuvele, reprezentative pentru scrierile sale ulterioare.

"Ori de cate ori vorbeste, la Exupéry iti apare omul; si chiar cand o face la persoana intai - iar asta se intampla asa de ades! - inainte de orice, vine inaintea atentiei tale pluralul. De parca intreaga rasa umana ar respira prin el si nu s-ar mai auzi decat pe sine din frazele lui - fraze ca niste santinele la portile umanitatii. Anevoie de presupus ca exista pe vreun meridian sensibilitate careia Exupéry sa nu-i comunice. Caci deopotriva cu stelele, cu constiinta, cu responsabilitatea si dragostea, el a descoperit limbajul eternitatii acestora. Iar lumina unei stele, pentru Exupéry, este o constiinta si e chiar mai mult: miracol. ...Din opera cator alti autori epici te mai insotesc, la sfarsitul lecturii, atat de multi eroi, aproape fiecare introducand o idee in circuitul cotidian?" (Ion Caraion)

„Jane Austen avea cel mai minunat dar din cate am intalnit in a descrie implicatiile, sentimentele si caracterele din viata obisnuita. Rafinamentul cu care transforma personajele si situatiile din banale in interesante, tusa de veridic pe care o imprima descrierilor si sentimentelor sunt lucruri la care eu nu pot decat sa aspir.“ - (Sir Walter Scott)

„Una dintre cele mai mari povesti de dragoste din toate timpurile.“ – (Henry James)

Povestea locotenentului Henry, concentrat pe frontul italian in timpul Primului Razboi Mondial, si a pasiunii lui pentru Catherine Barkley, o sora medicala englezoaica. 

„Noua mea carte [Pan] va fi frumoasa; intamplarile se petrec in Nordland, e o poveste de dragoste linistita, mistuitoare. Nu vor exista polemici in ea, doar oameni nascuti sub vazduhuri diferite.“ (Knut Hamsun, intr-o scrisoare din 1893)

„Bestseller international la aparitie, Gradina Raiului este povestea unui tinar scriitor american si a incintatoarei sale sotii, aflati in anii ’20 pe Coasta de Azur, pretindu-se la un joc erotic, periculos, amoral. Un text incordat, cu serpentine, elegant si straniu, dar si foarte contemporan.” (Time)