Literatură română

Simion liftnicul. Roman cu îngeri şi moldoveni a primit Premiul revistei Cuvântul şi Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor din România. De asemenea, a fost tradus în limba cehă cu titlul Simion Vytaznik, fiind declarat cartea anului 2006 în Cehia şi distins cu Premiul „Magnesia Litera”.

Ceea ce uimeşte şi seduce cu precădere în Amintiri... este puterea privirii de a călători nestingherit, încoace şi-ncolo, în acest univers lăuntric, fie evocând poznele lui Nică de parcă ar fi văzute chiar cu ochii copilului de odinioară, fie alunecând, în treacăt, peste melancoliile scriitorului adult.

Preocupat de arta şi puterea ei de fascinaţie, N. Steinhardt caută forme artistice în literatură, dar şi în teatru sau în viaţa de zi cu zi.

Sub pretextul unei scrisori către un destinatar absent, romanul relatează două poveşti ale unor vieţi care se intersectează pentru scurt timp în România postdecembristă.

Paul este un scriitor mediocru, un editor amoral, un sot jalnic si un fiu revoltat intr-o lume a succesului rapid si a vedetelor de tot felul. Se viseaza un mare romancier, isi doreste sa fie un Superhero. Apasat de amintiri traumatizante din copilarie si format de povesti cu supereroi de mucava, oscilind intre bovarism si impostura, el reuseste totusi sa dobindeasca celebritatea mult visata in urma unui furt literar care insa nu ramine fara urmari. Romanul lui Ciprian Macesaru este prima dintre ele.

Mass Media Insider este povestea unui ziarist si a nenumaratelor redactii de ziare, reviste, posturi de radio si TV prin care trece din anii ’90 incoace. Este povestea presei romanesti postdecembriste, spusa de un observator inteligent, ironic si onest.

Asezata in fata unui barbat mult mai tinar decit ea, Anna isi istoriseste viata, amestecind amintirile despre tinutul natal, despre sotul ei Nino sau despre Terry, prietena care ii este mereu alaturi in diferite imprejurari, cu detalii amuzante privitoare la lumea literara a anilor ’70, dar si cu personaje si intimplari de mai tirziu. Rezultatul este o poveste densa, in mare masura autobiografica.

O naucitoare cascada de intimplari descrise cu umor (uneori negru), ironie si sarcasm.

Virstele jocului. Strada Cetatii este o imersiune high fidelity in datele si atmosfera unei epoci si incercarea de a schita confluenta dintre cinci mentalitati (ardeleneasca, olteneasca, saseasca, „regateana”, vest-germana), patru generatii (strabunici, bunici, parinti, copil – prezente sincronic, in acelasi moment temporal), trei istorii (romaneasca, saseasca, germana), doua culturi (a romanilor si a sasilor transilvaneni) si un prezent continuu (mijlocul anilor ’70, avind ca punct terminus moartea dictatorului chinez Mao Zedong si… inceputul scolii primare).

Crescuta pe o mosie din Romania anilor ’30 sub ocrotirea unei bunici si a unui var, Zaira impartaseste cu acesta din urma pasiunea pentru teatru. Razboiul si fascismul, apoi venirea comunistilor schimba insa dramatic soarta familiei. O fuga primejdioasa o poarta pe Zaira, impreuna cu sotul si fiica ei, in Praga ocupata de tancuri, iar de aici la Washington. Ambitioasa si tenace, reuseste sa-si construiasca o viata noua printre straini, dar, la batrinete, se va intoarce in patrie, in cautarea unei vechi iubiri pierdute. Un roman cu un final surprinzator, despre o dragoste imposibila care supravietuieste deceniilor si soarta unei femei care, in ciuda tuturor piedicilor, isi asculta glasul launtric intr-un secol al razboaielor si al violentei.

Lumina din titlul acestui roman de tinerete al lui Eliade nu este nicidecum simpla lumina a zilei. Ea este mai degraba lumina interioara, pe care Cezare, erou fara voie al unui straniu incendiu petrecut intr-o biblioteca dintr-un oras de provincie, este amenintat s-o piarda o data cu vederea.

Mihail Sebastian dezbate problema iudaismului pe un caz concret.

Adevarat roman-fluviu, "Noaptea de Sinziene" concentreaza ca intr-un focar in paginile sale toate temele prozei lui Mircea Eliade, atit temele romanelor de tinerete - dragostea, prietenia sau obsesia realizarii -, cit si pe cele care deriva nemijlocit din obsesiile savantului - camuflarea sacrului in profan, "teroarea istoriei" sau posibilitatea existentei in afara Timpului.

Adevarat roman-fluviu, "Noaptea de Sinziene" concentreaza ca intr-un focar in paginile sale toate temele prozei lui Mircea Eliade, atit temele romanelor de tinerete - dragostea, prietenia sau obsesia realizarii -, cit si pe cele care deriva nemijlocit din obsesiile savantului - camuflarea sacrului in profan, "teroarea istoriei" sau posibilitatea existentei in afara Timpului.

Romanul, cenzurat la prima sa aparitie, e un elogiu absolut al invinsului. Intr-un mod criptic, sint evocate orori, suferinte, crize, o lume nefericita, esuata, tragica.

"Eminescu, scria Nicolae Iorga in 1909, se deosebeste de toti scriitorii vremii sale si prin aceea ca opera lui intreaga n-are nici cea mai slaba masura si supt nici un raport caracterul local, provincial, ci numai caracterul general romanesc. E cel dintai scriitor roman care scrie catre toti romanii intr-un grai pe care romanii de oriunde il pot recunoaste ca al lor. Nascut in coltul de catre granita al Moldovei de Sus, crescut in Bucovina, apoi scolar intr-un asezamant ardelean, in sfarsit studiind la Viena intre romanii din toate partile, care supt indemnul lui pun la cale inaintea mormantului din Putna a lui Stefan cel Mare cea dintai serbare a sufletului, a traditiilor, a gloriei romanesti, care sunt ale tuturor celor de sangele nostru si de limba noastra, infratit apoi cu poporul prin strabaterea adanca a tainelor cantecului multimilor - Eminescu e intruparea literara a constiintei romanesti, una si nedespartita."

Pagini alese - Literatura romana

„Forta epica dovedita de Eugen Uricaru in toata proza sa nu sta doar in stiinta constructiei narative, a explorarii timpului-epoca si a analizei raporturilor tensionale, toate cu miez, dintre individ si istorie, victima si calau, omul fara suflet si sufletul insusi, ci si in identificarea mecanismelor psihologiei oamenilor si a comunitatilor pe care acestia le constituie oricind in istorie si oriunde in societatile totalitare, trecute si viitoare.” (Ioan Holban)

„CITITOR şi CITITOARE, acum sunteţi soţ şi soţie. Un pat dublu, mare, e locul lecturilor voastre paralele.” (Italo Calvino, Dacă într-o noapte de iarnă un călător)

„Pornografia este erotismul celorlalţi." (André Breton)

Caseta conţine volumele: De ce iubim femeile, Frumoasele străine şi Enciclopedia zmeilor.

In anii de dupa razboi, in decorul modest al unui tirg moldovenesc, se prefigureaza viitoarele destine si cariere ale lui Anton Maurer, Raul Siriopol si Toma Ungureanu, trei copii care vor ramine prieteni pe viata.

O tinara europeana si un musulman sunnit din Magreb se indragostesc fulgerator si compun o intensa, dar scurta poveste de dragoste, pe fundalul saturat de culori si miresme al unei lumi stravechi aflate in plina transformare.

„Mă gândesc la Contorsionista de pe la mijlocul ultimului deceniu din mileniul trecut, am renunţat între timp la vreo patru variante pe care începusem să le pun pe hârtie şi la încă de două ori pe atâtea doar schiţate în minte (...)'' (T. O. BOBE)

Carmen Sylva şi Mite Kremnitz, scriitoare de limbă germană care au trăit în România, participând intens la viaţa ei politică şi culturală, sunt unele dintre personalităţile europene de prestigiu de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX.

„Prin aceste texte mi-am propus de fapt un joc cu literatura erotică. Personajul pe care l-am imaginat nu-şi interzice nimic, cu excepţia vulgarităţii (unul dintre marile flageluri ale lumii contemporane, mai ales în literatură).'' (Matei VIŞNIEC)

Volum câştigător al Concursului de Debut Literar UniCredit (proză scurtă), ediţia a IV-a, 2011

Volum câştigător al Concursului de Debut Literar UniCredit (roman), ediţia a IV-a, 2011

„Prin franchetea confesiunii si eleganta naturala a stilului, Radu Jorgensen este unul dintre cei mai interesanti scriitori din diaspora romaneasca a ultimului val, un scriitor ajuns la deplina maturitate artistica.” (Tudorel Urian)

„Sunt oameni care te fac să crești, iar Mircea Cărtărescu este unul dintre aceștia. De fiecare dată când am fost în prezenţa lui, am încercat să fiu mai frumos. Asta numesc eu să crești.“ (Edmond BAUDOI)