Literatură română

Mugur Ioniță (n. 1972, la Timișoara) a absolvit Școala de Ofițeri de Aviație „Aurel Vlaicu”, Secția meteorologie, din Boboc, județul Buzău, Facultatea de Geografie din cadrul Universității din București precum și Școala de Înalte Studii Europene Comparative din cadrul Universității de Vest din Timișoara. Din anul 1993 este meteorolog, desfășurându-și activitatea în mai multe locații din țară și din străinătate, inclusiv doi ani în cadrul Misiunii ONU din Republica Democratică Congo și zece ani în cadrul Misiunii Uniunii Europene din Bosnia și Herțegovina. La începutul anilor 2000, a fost corespondent pentru vestul țării al săptămânalului „Observatorul Militar”. „Ultimul meteorolog” este volumul său de debut.

Val Butnaru (n. 1955, în Chișinău) este absolvent al Facultății de Ziaristică din cadrul Universității de Stat din Moldova. A scris peste 20 de piese de teatru, care au fost montate la Chișinău, București, Sibiu, Constanța. Printre cele mai importante opere se numără „Procedeul de jiu jitsu” (1981), „Apusul de soare se amână” (1982), „La Veneția e cu totul altfel” (1989), Iosif și amanta sa” (1993), Saxofonul cu frunze roșii (1997), „Cum Eclesiastul discuta cu Proverbele” (1999), „Șase autori în căutarea unui personaj” (2001), „Fotografi și clovni invizibili” (2005), „Avant de mourir” (2007), „Scrisorile pierdute de I.L.C. ” (2008). După aproape 30 de ani de dramaturgie, Val Butnaru scrie primul său roman, „Cartea nomazilor din B.” (2010), apoi publică „Negru și Roșu. 1930 2056” (2016), „Misterioasa dispariție a lui Teo Neamțu” (2017), dilogia „Manuscrisul lui Zograf – soția lui Faust, desperado.com” (2020) și „Hipnotic” (2021). Începând cu anul 1989, activitatea literară a lui Val Butnaru este recunoscută prin diferite premii naționale precum Premiul Ministerului Culturii pentru cea mai bună piesă (1989, 1999), Premiul „Ion Luca Caragiale” al Academiei Române (1993), Premiul revistei „Convorbiri Literare” (2004), Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (2011), Premiul Opera OMNIA al Uniunii Scriitorilor din Moldova (2018), cel mai recent fiind Premiul Național pentru Literatură (2019).

Adrian Christescu s‑a născut în 1968 la Târgu Mureș. A absolvit Liceul „Alexandru Papiu Ilarian” (1986), a urmat cursurile Facultății de Hidrotehnică din Iași (1988‑1993) și pe cele ale Facultății de Drept din cadrul Universității „Mihail Kogălniceanu” (2004‑2008). Din 1992 a lucrat în vânzări pentru diverse societăți comerciale, iar în prezent este managerul propriilor sale companii. A colaborat în calitate de editorialist la Ziua de Iași (2006‑2007), după care și‑a continuat activitatea publicistică pe blogul personal. Volumul său Trofeul (povestiri, 2011) a primit premiul pentru debut în proză la Salonul Internațional de Carte din Iași. Este autorul romanului‑thriller Destinul lupului singuratic (cea mai vândută carte a editurii Adenium în 2015), al volumului de teatru Dragoste și spațiu locativ (Adenium, 2017) și a tradus din limba maghiară Orașul visurilor de Ildikó Judith Jung.

Adrian Christescu s‑a născut în 1968 la Târgu Mureș. A absolvit Liceul „Alexandru Papiu Ilarian” (1986), a urmat cursurile Facultății de Hidrotehnică din Iași (1988‑1993) și pe cele ale Facultății de Drept din cadrul Universității „Mihail Kogălniceanu” (2004‑2008). Din 1992 a lucrat în vânzări pentru diverse societăți comerciale, iar în prezent este managerul propriilor sale companii. A colaborat în calitate de editorialist la Ziua de Iași (2006‑2007), după care și‑a continuat activitatea publicistică pe blogul personal. Volumul său Trofeul (povestiri, 2011) a primit premiul pentru debut în proză la Salonul Internațional de Carte din Iași. Este autorul romanului‑thriller Destinul lupului singuratic (cea mai vândută carte a editurii Adenium în 2015), al volumului de teatru Dragoste și spațiu locativ (Adenium, 2017) și a tradus din limba maghiară Orașul visurilor de Ildikó Judith Jung.

Autorul despre sine: „Născut în Galați (1973). Locuiesc în Spania din anul 2000. „Un om simplu, din popor, cu Facebook” – așa spune despre mine un amic cu foarte mulți ani în urmă. Observ, mă revolt, încerc să mă temperez și nu reușesc de fiecare dată. Public, comentez, conversez. Scriu și proză scurtă: „Negustorul de pipe” (2018) și „Rapel” (2020) – ambele volume apărute la Editura Herg Benet.”

Haralamb Zinca experimenteaza cu o forma literara speciala, romanul-ancheta. Pe langa insiruirea detasata, rece a faptelor, autorul acestui tip de naratiune isi propune sa sondeze mai adanc in mintile personajelor implicate intr-un dosar de spionaj complicat, pentru a le observa gandurile si reactiile.

Un fotoreporter intra in atentia unei grupari de spionaj straine care e interesata de informatii si fotografii privind tehnica militara romaneasca si anumite manevre efectuate de armata. Pentru a pune mana pe materialul documentar, gruparea exploateaza gelozia fotoreporterului, sotia lui fiind atrasa intr-un vartej de jocuri erotice. Femeia e filmata, fotografiata si santajata.

Achiș Gelu-Flaviu s-a născut în data de 22 octombrie 1992, la Cluj-Napoca, România. În 2015 a absolvit Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, specializarea Biologie. În 2013 a început să scrie seria science fiction Pierduți printre Stele. Seria este adresată în principal publicului tânăr și adolescenților și cuprinde trei romane: Misterele Zarondiei (2017), Cântecul Zăpezilor (2018) și Războiul Începutului (2019).

O serie de studii științifice asupra comportamentului uman arată că, înainte de a cumpăra o carte, 47 % din cititori se reped să citească ultima pagină, pentru a vedea dacă opera respectivă merită efortul.

Astfel apare situația frustrantă în care cititorii respectivi nu-și dau seama din prima secundă unde se află exact ultima pagină și răsfoiesc febril cartea, ceea ce-i face să piardă timp prețios din viața lor, timp pe care ei ar dori să-l piardă într-un mod mai plăcut.

Pentru a vă feri de această neplăcere, aici puteți citi sfârșitul cărții fără s-o mai deschideți deloc! Nu-i grozav?

Doru Antonesi

„Văd acum, când nu mai am niciun chef de scris, că am uitat să povestesc mai multe întâmplări hazlii, cum ar fi: „Dumnezeiasca minune cu întinerirea babei Helisafta”, „Cele patru păcate ale scoțianului Angus MacDonald”, „Cum a ajuns nea Titi cioban corporatist”, sau „Insațiabila sete de absolut a parapsihopatului Korceaghin”.

Dar toate astea, într-o altă carte. Citiți-o întâi pe asta, gen. Că dacă n-o citiți, n-o să înțelegeți mai nimic din ce o să scriu în următoarele.

Titi Smeureac

Ciobanul freelancer

Kiera Aslog este una dintre cele mai tinere autoare Bookzone și, în același timp, un veteran pe platforma Wattpad unde a adunat de-a lungul timpului peste 1 milion de cititori. Cu un condei aparte, autoarea reușește să exprime cele mai complexe emoții prin cele mai frumoase cuvinte, având o afinitate pentru poveștile de dragoste cu întorsături de situație excepționale.

Romanul său de debut, Drako, câștigător al premiului „Cartea anului” pe Wattpad, este dovada vie a modului în care autoarea creionează povești inedite, iar punctele forte ale scrierilor ei sunt cu siguranță energia și puterea de a da viață unor tipologii de personaje pe care nu le vei mai întâlni în nicio altă carte.

Kiera Aslog este una dintre cele mai tinere autoare Bookzone și, în același timp, un veteran pe platforma Wattpad unde a adunat de-a lungul timpului peste 1 milion de cititori. Cu un condei aparte, autoarea reușește să exprime cele mai complexe emoții prin cele mai frumoase cuvinte, având o afinitate pentru poveștile de dragoste cu întorsături de situație excepționale.

Romanul său de debut, Drako, câștigător al premiului „Cartea anului” pe Wattpad, este dovada vie a modului în care autoarea creionează povești inedite, iar punctele forte ale scrierilor ei sunt cu siguranță energia și puterea de a da viață unor tipologii de personaje pe care nu le vei mai întâlni în nicio altă carte.

Kiera Aslog este una dintre cele mai tineri scriitori români contemporani și, în același timp, un veteran pe platforma Wattpad unde a adunat de-a lungul timpului peste 1 milion de cititori ai cărților dragoste. Cu un condei aparte, autoarea reușește să exprime cele mai complexe emoții prin cele mai frumoase cuvinte, având o afinitate pentru poveștile de dragoste cu întorsături de situație excepționale.

Romanul său de debut, Drako, câștigător al premiului „Cartea anului” pe Wattpad, este dovada vie a modului în care autoarea creionează cărți de dragoste inedite, iar punctele forte ale scrierilor ei sunt cu siguranță energia și puterea de a da viață unor tipologii de personaje pe care nu le vei mai întâlni în nicio altă carte.

Sofia Nădejde s-a născut pe 14 septembrie 1865, la Botoșani, într-o familie de țărani liberi. Părinții, Profira și Vasile Băncilă, au mai avut, în afară de Sofia, alți patru copii – Sofia era cea mai mare, iar cel mai mic a fost Octav, viitorul pictor.

Se impune ca personalitate a mișcării feministe, intrând în dispute cu unele dintre cele mai cunoscute personalități ale epocii. De notorietate este o polemică cu Titu Maiorescu, purtată în paginile publicației Contemporanul.

Sofia Nădejde a fost prima femeie din România căreia i-a fost permis să susţină Bacalaureatul într-un liceu de băieţi, prima femeie care a condus o revistă literară, prima femeie care a prezidat un congres al unui partid politic şi autoarea primului roman feminist din istoria literaturii române.

Colectia FeminIN: Zece cărţi de referinţă ale literaturii române. O pleiadă de personaje care, de două secole încoace, au canonizat o anumită viziune asupra femeii și feminităţii. Iubita, Ingenua, Inaccesibila, Mama, Fiica, Soţia, Gospodina, Adulterina – tipuri umane care, în operele reunite în această colecţie, capătă concreteţe în măsura în care corespund unui anumit „ideal de feminitate“ stabilit ex cathedra de bărbaţi. Studiile introductive cu care se deschid toate volumele colecţiei încearcă să deconstruiască această imagine care s-a perpetuat în literatura română, propunând, în același timp, și noi chei de lectură. Scopul e ca operele trecutului să se poată reconecta, în măsura posibilului, atât cu prezentul literaturii, cât și cu realitatea socială.

Literatura evolueaza – dar nu pornind de la capodopere si reusite formale, cum s-a crezut mereu, ci de la „zgomotul de fundal” al productiei literare de piata.
Rusoaica e un roman pe masura timpului in care a aparut. Reconfortant pentru publicul interbelic, el il reasigura pe cititor de faptul ca actiunile omenesti, chiar si cele aflate sub invelisul complex al culturii (aici: fuga dupa Rusoaica din romanele rusesti), sunt naturale si primare – si ca instinctul sexual agresiv-irational si, implicit, relatiile inegale dintre genuri fac parte din acestea.
Citita in context, se poate observa cum naratiunea respectiva promoveaza tacit un sistem de valori desuet. Totusi, ca de obicei, literatura reuseste – cu sau fara voia autorului – sa scoata in evidenta anumite nuante ideologice importante, care au fost ascunse sau ignorate in trecut.

Domnule Stamatiad, ti-a sunat ceasul! E timpul sa-ti primesti pedeapsa si sa mori. Cand, unde si in ce fel vei muri, eu voi hotari.

Un cercetator primeste o amenintare cu moartea. O umbra din trecut ii stie toate miscarile, iar secrete din timpul razboiului, pe care le credea demult ingropate, ies la lumina. Inginerul geolog Dan Stamatiad se ocupa de un proiect extrem de important privind zacamintele de uraniu. Oare toate aceste amenintari sunt legate de proiectul U-74? Capitanul Lucian trebuie sa afle cine-l urmareste pe Stamatiad, inainte de a fi prea tarziu.

Romanul a stat la baza filmului Un om in loden (1978), regizat de Nicolae Margineanu, cu actorii Ovidiu Iuliu Moldovan si Victor Rebengiuc in rolurile principale.

Capitanul Roman se afla la mare, in concediu. E chemat insa de urgenta la Bucuresti, pentru a prelua un caz: un angajat al serviciului vamal din Portul Constanta, aflat in vizita la matusa lui din Capitala, a disparut.

Teoretic, n-ar fi nimic neobisnuit pentru un profesionist. Curand, insa, lucrurile se complica: matusa moare in conditii misterioase, iar logodnica celui disparut, angajata a Bancii Nationale la serviciul valutar, primeste o vizita-surpriza care o socheaza intr-atat incat trebuie internata la Psihiatrie. Mai mult, cel disparut e gasit spanzurat in propria locuinta constanteana.

Cu fler de investigator hollywoodian si cu o gandire logica impresionanta, carismaticul capitan Roman rezolva cazul, dejucand planurile unor traficanti de droguri care-si transportau marfa prin marele port romanesc de la Marea Neagra.

Protagonistii acestui captivant roman de spionaj – capitanii Lucian si Frunza si colonelul Panait – sunt prinsi in valtoarea istoriei tulburi a Romaniei de dupa incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Ofiterii noii Securitati se confrunta cu o veche retea de spionaj, cu agenti „in conservare“, cu crime misterioase si cu itele unui proces controversat care a dus la executarea unui spion, inainte de 23 August 1944. Miza este impiedicarea reactivarii pe teritoriul romanesc a unei grupari de spionaj.

Un glonte pentru rezident nu e doar un thriller cu spioni, ci si o fictionalizare prietenoasa a modului in care ar fi operat Securitatea, dupa instaurarea regimului comunist in Romania.

Se spune că în 1899 a fost o cotitură a vremurilor, că în bezna ca melasa au început să apară fulgere întretăiate, fără legătură şi fără continuitate, intermitenţe interioare ale unor noi impulsuri şi vechi utopii. Socialişti utopici, bolşevici, narodnici, menşevici, aceşti purtători de noi-vechi impulsuri spre egalitate, fraternitate, libertate aveau să înainteze în anii premergători revoluţiei din 1917 printr-o lume care se schimba radical şi definitiv. Cum răzbăteau aceste frânturi de trecut digerat şi de viitor nesigur în conştiinţele unor tinere femei de atunci, precum Aleksandra Kollontai, prima femeie ministru (dar şi comisar) în guvernul lui Lenin, sau feminista Inessa Armand, iubita aceluiaşi Lenin? Cum se despărţeau acestea de reflexele mic-burgheze ale unei discipole liberale, de vechile obişnuinţe sentimentale ale iubirii conjugale, de deprinderile vieţii domestice ale unei mame şi soţii? Cum vedeau viaţa frustă a muncitorimii (inclusiv a muncitoarelor sexuale) pe care n-o ştiau şi câtă cunoaştere a naturii omeneşti, în genere, puteau avea ca tinere de familie bună, ţinute sub obroc? lată câteva întrebări complicate la care Paula Erizanu încearcă să răspundă, cu talent şi curaj, în acest prim volum al docudramei Ard pădurile. (Simona Sora)

Cu ilustrații de Daniel Ionescu

Vîrsta recomandată 10+

Într-o seară, Nimo întîrzie în oraș nepermis de mult. Tocmai a ratat ultimul autobuz care-l putea duce acasă, în cartierul bucureștean Drumul Taberei. În întuneric, un scrîșnet teribil despică tăcerea din Piața Universității. O statuie pîrîie din toate încheieturile și… iat-o cum prinde viață
și-i sare în ajutor băiatului. Călare pe Breazu, calul lui Mihai Viteazul, Nimo pornește spre casă, în vreme ce bunicul său – statuia lui, mai bine zis – își mîngîie mustața liniștit. Așa începe aventura lui Nimo. Una care-l va purta, alături de prietenul său Imran, într-o călătorie spre Macedonia de Nord, loc plin de secrete, unde va descoperi povestea mamei sale.

„Azi-mîine voi împlini 51 de ani. Asta mă face să rîd, fiind mai apropiat de numărul invers de ani, 15, vîrsta începuturilor de drum. Oricum, am înţeles deja că în fiecare adult rămîne ascuns copilul gata de joacă. Ceea ce nu e deloc rău, căci numai așa pot fi întreţinute visurile sau imaginaţia. Priviţi desenele celor mici și ascultaţi-le bazaconiile! Veţi înţelege atunci că ochii lor reflectă lumea cu totul surprinzător. Artistic, aș zice. Asta m-a făcut să născocesc cîteva povești pentru ei, convins că urechile lor vor ști să le-asculte cum trebuie. Cît despre Prieten cu umbra, am scris-o în cel mai ciudat an al vieţii mele. Cu masca pe faţă, dar cu gîndurile zburînd printre nori.” (Călin)

Călin Torsan: „Mă numesc Călin Torsan și sunt născut în 1970. Bucureștean. Atenţia pentru divertismentul copiilor mi-a fost stârnită de mai multe ori, iar lucrurile făcute pentru ei sunt: colaborarea la cele două volume colective Bookătăria de texte și imagini; coordonarea a două volume apărute la Editura Martor a Muzeului Naţional al Ţăranului Român, Piua! și Case-n casă; romanul Totul numai pentru tata (Editura Casa de Pariuri Literare), text distins cu premiul de secţiune al Trofeului Arthur 2015, pentru vârstele 8-14 ani; poemul Bebelușul cu castron, Alexandru Macedon (Editura Casa de Pariuri Literare, 2018); atelierul de educaţie muzicală alternativă Povești cu urechi, pe care îl desfășor de mai mulţi ani în cadrul Muzeului Naţional al Ţăranului Român, locul meu de muncă; albumul O mână de boabe, construit împreună cu grupul abuabua pe baza mai multor cântece de leagăn tradiţionale. La Editura Polirom am publicat două cărţi pentru copii, Vrăjitorul dinţos (2019), roman câștigător al Concursului de manuscrise Polirom Junior, ediţia 2018, și Prieten cu umbra (2021).”

Bogdan‑Alexandru Stănescu (n. 1979) este scriitor, eseist, traducător, editor. A debutat cu cronică literară în revista Luceafărul (1999), pe cînd era junior editor al Ziarului de Duminică. A publicat proză scurtă în majoritatea antologiilor „Prima mea…” de la Editura ART. În 2010 a publicat împreună cu Vasile Ernu volumul Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc (Polirom), iar în 2012 a debutat ca poet, cu volumul Apoi, după bătălie, ne‑am tras sufletul (Cartea Românească), nominalizat la premiile revistei Observator cultural şi la premiile Radio România Cultural pe anul 2012. În 2013 a publicat la Editura ART volumul Enter Ghost. Scrisori imaginare către Osip Mandelştam, în 2014 al doilea volum de poeme, anaBASis (Cartea Românească), nominalizat la premiile Radio România Cultural, iar în 2019 romanul biografic Caragiale. Scrisoarea pierdută (Polirom). Din 2012 este doctor în filologie, cu teza Emil Botta: Ars moriendi. A tradus din Alberto Manguel, James Joyce, Tennessee Williams, William Faulkner, Sandra Newman, Edward Hirsch, Paul Auster, Daniel Mendelsohn, Louise Glück şi Philip Roth.
Romanul Copilăria lui Kaspar Hauser (ediţia I, Polirom, 2017), pentru care a primit Premiul pentru proză în cadrul Premiilor „Nepotu’ lui Thoreau”, ediţia 2017, Premiul pentru proză al revistei Ateneu, 2017, Premiul Radio România Cultural la categoria „Literatură”, ediţia 2018, Premiul Festivalului primului roman de la Chambéry, Franţa, ediţia 2018, a fost nominalizat pe lista scurtă a Premiului European pentru Literatură, 2019, a fost tradus în Franţa (Phébus) şi Croaţia (Fraktura) şi este în curs de traducere în Ungaria (Jelenkor), Bulgaria (Janet 45) şi Macedonia (Antolog).

Iulian Tanase s-a născut pe 3 septembrie 1973 la Moinești, Bacău. A absolvit Academia de Studii Economice București în 1999, și Facultatea de Filosofie, Universitatea București, în 2010. A fost redactor la Academia Cațavencu (1997-2010) și Revista Kamikaze (2010-2011) și realizator de programe la Radio Guerrilla, între 2004-2019.

Este trainer de Creative Writing din 2013 si de Storytelling (pentru adulți și copii), din 2016 și realizator al podcasturilor RSS Reloaded și Tănase Show.

Dintre volumele publicate în Romania:

Îngerotica (1999), Poeme pentru orice eventualitae (2000), Iubitafizica (2002,2003, 2012), Sora exacta (2003), Ochiul exploziv (2006), Trusa instalatorului de umbre (2006, împreuna cu Dan stanciu), Abisa (2007, 2016), Adora (2009), Cucamonga (2011), Oase migratoare (2011), Manualul Îmblînzitorului de cafele (2013), Teoria Tăcerii (2015, 2018), Experimentul MAMATATA (2015), Aventurile lui Sacha în Castelul Fermecat (2017), Extraordinara călătorie a ariciului Ariston (2019), Dumneziac (2019)

În 2009 a primit premiul Hubert Burda pentru tineri poeți din Europa de Est (Offenburg, Germania), iar în 2011 Premiul 1+1+1=1 Trinitate / Literatură (Granz, Austria).

În teatru, Chris Simion este cunoscută ca un regizor de avangardă.

Este absolventă a două facultăți din cadrul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale" București (secția teatrologie în 1999 și secția regie teatru în 2004).

Spectacolele ei reprezintă provocări atât pentru actorii cu care lucrează, cât şi pentru spectatorii care îi consumă poveştile. Printre spectacolele care au consacrat-o, se numără: Domnul Ibrahim și florile din Coran, Oscar și Tanti Roz, Maitreyi, Mecanica inimii, Hoții de frumusețe, Dragostea durează 3 ani, Ce ne spunem când nu ne vorbim, Hell, Studii despre iubire, 7 blesteme, Scaunele și multe altele. Printre actorii cu care colaborează, se numără Maia Morgenstern, Oana Pellea, Marian Râlea, Florin Zamfirescu, Marius Manole, Vlad Zamfirescu, Medeea Marinescu, Cristi Iacob și mulți alții.

În 1999, împreună cu scriitorul francez Pascal Bruckner a înființat unul dintre primele teatre independente din România, Fundația Compania de Teatru D’AYA. Cu această companie de teatru a reprezentat România în multe festivaluri de teatru din lume și a obținut premii care îi certifică munca și experiența și pe plan internațional.

Pe lângă mișcarea independentă de teatru pe care o susține cu încăpățânare și dăruire de 17 ani, Chris Simion colaborează ca regizor și cu teatre de stat, precum Teatrul Bulandra, Teatrul Metropolis, Teatrul Național din Iași, Teatrul de Stat din Oradea sau Teatrul „Mihai Eminescu" din Botoșani.

Din 2007 este inițiatoarea Festivalului Internațional de Teatru Independent Undercloud.

Chris Simion are 9 cărți publicate, ultimele două romane ale sale, Ce ne spunem când nu ne vorbim (2010) și 40 de zile (2015), fiind bestselleruri.

Prima carte i-a fost publicată în 1994, când autoarea avea 16 ani, iar a doua carte i-a apărut peste un an.

În 2009 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Din 2015 este ambasadorul proiectului Chris Simion Theatre & More.

Chris Simion Theatre & More este instrumentul prin care regizoarea își propune să realizeze cel puțin o dată pe an un spectacol inovator și exclusiv cu tineri pe care dorește să-i promoveze, mergând pe principiul că „nu notorietatea convinge, ci performanța".

„Ce poate fi mai romantic – şi în sens cultural, şi în sensul comun – decât următoarea afirmaţie din rama textului: «Un bărbat din milioanele de bărbaţi doreşte pe o singură femeie, din milioanele de femei. Unul singur şi una singură! Adam şi Eva! Căutarea reciprocă, inconştientă şi irezistibilă, e însuşi rostul vieţii omului.»”
Loredana CUZMICI

Doina Popescu, absolventă a Facultăţii de Filosofie din cadrul Universității din București, este autoarea romanelor Șampanie cu soia (2001) și Iluzoria vulpe a fericirii (2014), și a volumului de povestiri Vipia amiezii (2017). Din 1990 a lucrat în presă, ca redactor la Viitorul, România liberă, Agenția de știri Mediafax și Cotidianul. A colaborat la Observator cultural, Cronica veche și alte publicaţii, iar din 1997 a lucrat la Direcţia Știri a Televiziunii Române, ca editor coordonator al Jurnalului și în calitate de coordonator al Biroului EBU (European Broadcasting Union), prin intermediul căruia a furnizat sute de știri și materiale informative de sinteză despre România, preluate și difuzate de televiziuni de pe toate continentele.

Daniela Ulieriu este expert cultural și jurnalist. A călătorit în 65 de țări, petrecându-și doi ani în Asia de Sud-Est și alți doi în Africa. A avut șansa să lucreze cu Prințesa Ly Ma Bat Ngoup-Ly Cea Care Poartă Pielea de Panteră –, o remarcabilă ambasadoare a Continentului Negru în lume. A coordonat două mari studii antropologice. Primul, Perles, couleurs d'Afrique, a avut ca rezultat un album de artă distins cu Premiul Asociației Editorilor din Franța, fiind considerat Cea mai frumoasă carte a anului 2010. Al doilea, Ndop, Etoffes des cours royales et sociétés secrètes du Cameroun, a fost publicat în octombrie 2020. Daniela Ulieriu este și autoarea albumelor de artă Mândrescu, sculptură, și Feodoroff, pictură.

Daniel Bănulescu (n. 1960, București) este un romancier, poet și dramaturg român. A publicat romanele „Te pup în fund, Conducător Iubit!”, „Diavolul vânează inima ta” și „Cel mai bun roman al tuturor timpurilor”, care, împreună cu romanul
„N-ai vrea să te trimit în Paradis?”, alcătuiesc Clanul de Romane intitulat „Cea mai frumoasă poveste a lumii”. Pentru operele sale, a fost laureat al premiilor: Premiul European de Poezie, acordat de orașul Münster, Premiul Academiei Române pentru roman, Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru poezie, Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru dramaturgie. Douăsprezece dintre cărțile sale au fost traduse în alte limbi.

Când scrie aceste pagini, în 1925, Eliade nu are mai mult de 18 ani. Nu apăruse încă Falsificatorii de bani al lui André Gide (1926), roman de tip autobiografic, care a impus un model în proza modernă. Nu apăruse nici Jurnalul Falsificatorilor de bani. Gândul lui este să scrie un roman care să-l izbăvească de toate și să-i justifice inerția școlară. Jurnalul din roman ne dă vești despre el. Romanul ar trebui să fie „o răsfrângere completă și reală a adolescenței mele, a adolescenței noastre”, „o justificare a întregii vieți lăuntrice pe care am viețuit-o în marginea școlii, în adolescență, și crezând că ies din adolescență (…), o carte de viață efectivă, o confesiune brutal de sinceră, o răfuială” și are convingerea că nu va izbuti. Scrie în acest timp jurnalul romanului, care se va substitui romanului ca atare, și notează într-o simpatică dezordine tot ce-i trece prin minte și i se întâmplă, fără nicio preocupare expresă pentru literatură. (…) Dar tocmai ignorarea literaturii dă oarecare valoare literară acestor pagini confesive. Ele spun mult, am impresia, despre biografia tânărului Eliade și spun ceva și despre un posibil personaj adolescent care vrea să iasă din tiparele tradiționale ale literaturii. El nu sărută zarzării înfloriți, și când citește Un om sfârșit este dezamăgit pentru că i-a sfărâmat personalitatea. Romanul adolescentului miop trebuie judecat, desigur, în funcție de biografia lui Eliade și de opera sa ulterioară. (…) La 17-l8 ani, Mircea Eliade descoperise o schemă de roman și, cu inerente modificări, schema trece și în primele romane din anii ’30.

Eugen SIMION,
Mircea Eliade. Nodurile și semnele prozei

„Romanul Lagărul 33 începe cu povestirea unui episod dramatic și tăcut din cel de-al Doilea Război Mondial: masacrul prizonierilor de război din Lagărul 33 de lângă Bălți.

E un roman dureros și fermecător în care realitatea alternează cu fantezia într-un mod sublim, delicat și convingător. Este o carte care revendică valoarea mărturiei istorice în speranța că sacrificiile atâtor oameni uitați vor rămâne ca un avertisment pentru generațiile viitoare, astfel încât ororile de cândva să nu se mai repete niciodată.

Protagonistul romanului, Vittorio Monttini, prizonier de război de origine italiană, este unul dintre puținii supraviețuitori ai hecatombei de la Bălți. Acesta se salvează ieșind cu greu dintr-o groapă comună și evadând din lagăr, după care trece printr-un lung delir provocat de glonțul din omoplat și tifosul exantematic. Când se întremează de-a binelea și decide să se predea autorităților, este deportat în Siberia împreună cu familia care l-a salvat. Astfel rămâne prizonier pentru toată viața într-o țară străină, cu un sistem ostil, în care este prins ca într-un con vulcanic.” (Lilia Bicec-Zanardelli)