Literatură română

Daca ar fi sa admitem fara rezerve jocul scriptural, atunci Adela este unul dintre putinele romane care nu au nevoie de „prefata”, de cuvant inainte, de o introducere analitica, pentru ca este el insusi o prefata, o introducere la o anumita lume, la o determinata gama sentimentala. Romanul propriu-zis se reduce la o singura fraza:„Adela este o iluzie paradisiaca, si nu trebuie sa devina o realitate. Restul e „prefata”.

" Gandurile lor nu erau compatibile in acel moment. Fiecare avea alte trairi in minte...insa sigur, gandurile Laurei nu erau ordonate. Erau mai de graba ca niste focuri de artificii care s-au desprins dintr-o pocnitoare. Fugeau catre cer imprastiindu-se in mii de culori…in cercuri perfect rotunde, sarind de la o imagine la alta. Pentru o clipa se rezema cu capul de spatarul bancii... si isi tinti privirea catre cerul albastru si limpede ca apa raului." (Lucia Gargaletus)

La inceputul secolului XX, o expeditie sub conducerea nonconformistului profesor Challenger lasa in urma Londra, pentru a cerceta padurea tropicala din America de Sud, in cautarea unui taram mitic unde se spune ca timpul a ramas pe loc... Si unde salasluiesc inca dinozaurii.

„Am intrat in zodia «lacebunului»: la ce bun mersul la ore? La ce bun studiul? La ce bun cititul? La ce bun bibliotecile? Cata scoala are, in fond, liota de asistente TV si manelisti care populeaza emisiunile de divertisment reambalate sub eticheta showului (late night or otherwise)? Ce rost are sa citesti, cand o cariera de succes se poate cladi atat de usor cu ajutorul unui chirurg plastician sau al unui taraf? Cate BMW-uri iti poate oferi o catedra de istoria artei? Mai lasati-ne cu barometrul de cultura, zau asa.“ (Radu Paraschivescu)

„Iata deci una din ultimele carti ale privirii dintr-o epoca in care nu totul putea fi privit, dar ceea ce era ingaduit devenea semnificativ si pentru domeniul neingaduit, acuitatea privirii fiind intensificata tocmai de interdictie. Aceasta carte, scrisa inca sub cenzura, suporta din plin lectura timpurilor noi, spre care, chiar cu rateurile stiute, se indreapta si Romania.“ (Monica Lovinescu)

Adriana Bittel. Cititoare impatimita si prozatoare, maestra neegalata a prozei scurte. Pe langa alte preocupari, cum ar fi crearea unei splendide fototeci, a stabilit cum (si de ce) incarunteste o blonda, a avut intalniri (tainice) la Paris, unde s-a ascuns sub un nume de cod, a urmarit-o pe Iulia in iulie si l-a citit pe Cehov (de la anticariat), fara sa se sature vreodata de el. De scris, scrie rar, dar bine, adica invers decat se procedeaza indeobste. Tot ce atinge in viata cotidiana devine literatura. Povestirile ei au trecut fluierand proba timpului si n-au incaruntit deloc. (Ioana Parvulescu)

Colonia fabricii este un poem de familie, cu o redare subiectiva a istoriei, avind ca punct de plecare existenta reala, auzita, partial traita si imaginata de poeta.

Proza lui Radu Tuculescu, ajunsa la deplinatatea maturitatii, este remarcabila prin combinatia dintre intriga alerta, bine strunita si atent pusa in scena, si o poezie care cuprinde totul, de la atmosfera pina la numele personajelor si dialogurile acestora.

Nu exista alta carte care sa fi iscat atatea pasiuni contrare, intinse de la ditirambi la negare absoluta, ca Istoria literaturii romane de azi pe maine de Marian Popa, aceasta, in ciuda tirajului de familie si a distributiei care a evitat reteaua comerciala. A produs deja contrarietate titlul, care parafrazeaza pe acela al unor lucrari standard de acest tip, pe de alta parte definind o epoca totalizata, deopotriva dogmatica si labila, precum si corelatiile provizorii publice si secrete ale unei literaturi careia si azi i se revela noi fapte si texte.

Aceasta editie este o reproducere in facsimil (anastatica) a lucrarii Descrierea Moldovei de Dimitrie Cantemir, aparuta in anul 1909, in aceasta forma la "Editura Librariei Socec", Bucuresti .

Din cuprins:

Gandacelul

Hoinar

Vulturul

Cu cosul

Marinimie

Grivei

Caprioara

Calul

Frunza

O raza

Singura sub cer!

Din cuprins:

Cantec

Imnul studentilor

Cantec ostasesc

Dorobantul

Cantec romanesc

Dunarea si Oltul

Pentru libertate

Cantecul cel vechiu al Oltului

Scut si arma

Oltenii lui Tudor

Sarindar

" Caracterizarile bine prinse, redate in linii vii, arata spirit remarcabil de observatie si pricepere in alegerea expresiilor care fixeaza figurile si situatiile. In tot poemul sau Budai Deleanu da dovada ca era un adanc cunoscator al oamenilor si impresiile pe care le culegea din starile de la noi stia sa le transforme in valori literare." (Ovid Densusianu)

„Adrian Paunescu scrie proza cu degetele arse de miracolul poeziei, si de aici succesul tulburator, care, in loc sa mantuie, inspaimanta, obliga si rataceste. [...] Reportajul lui Paunescu e, inainte de toate, unul de atitudine, adevarul sare din pagina ca miezul dintr-o ceapa zdrobita cu pumnul (...), fulgerul, aparent liric si aparent hranit de curcubeie, e un arc al indoielii, un carlig veninos umbland prin crapaturile pamantului, strigatul doare, suspinul are ghimpi in crestet, gerul frige, apasarea ingheata. Durabila forta a reporterului Adrian Paunescu vine de acolo ca el n-are chef, in nici o pagina, sa fie rau de baut in sapte linguri, ci numai fluviu azvarlindu-se in mare, cu toate aluviunile si razboaiele sufletului.“ (Fanus Neagu)

Povestea Soniei, o tanara de douazeci si sase de ani care afla ca are cancer la stomac si numai o jumatate de an de trait, ne conduce catre intelegerea sensului si a libertatii omului intr-o societate urbana tot mai agitata, lipsita de sentimente si plina de artificial. Dincolo de ritmul de cavalcada nebuneasca spre moarte si de bravada dureroasa, perfect justificata de circumstante, Soni are puritate si un romantism cu care tinerii vor rezona intotdeauna. Deoarece, dupa cum afirma personajul principal, "nu e nimic aici in afara dorintei noastre de a muri cat mai tarziu posibil". Multe intrebari incomode, mult sex, multe droguri, intr-un roman contemporan despre decadere si iluminare.

Volumul inaugural al Operelor lui Mircea Nedelciu cuprinde primele doua culegeri ale sale de texte scurte, care l-au impus rapid ca autor talentat si novator, de mare valoare: Amendament la instinctul proprietatii (1979) si Efectul de ecou controlat (1981). Decupaje alerte de realitate cotidiana, patrunzator-realiste, dar si inteligent-experimentale, de o prospetime remarcabila, textele sale schitau la inceputul anilor ’80 contururile prozei postmoderne autohtone, cu adaosul unei foarte personale marci Nedelciu, acrosanta, cuceritoare.

Basme:

Neghinita

Poveste

Norocul dracului

Departe, departe

Palatul de clestar

Adina Rosetti impresioneaza prin abilitatea de a varia tonurile: de la realism la umor si poezie, plus o irizare de fantastic pentru a pigmenta totul – un autor innascut! (Stéphanie Dupays, Le Monde des livres)

Mihnea Rudoiu – nascut la 8 mai 1978 in Targoviste, a absolvit Academia Tehnica Militara (1996-2001) si Facultatea de Stiinte Politice, Universitatea Bucuresti (2001-2005).

A mai publicat: A toi cuando tu no estas (Editura Humanitas, 2005), Micul Abelardy. Viata si opera (Editura Cartea Romaneasca, 2007), N-are momentan titlu (Editura Curtea Veche, 2009).

Cuprins:

• Balta-Alba


• Calatorie in Africa


• O plimbare la munti


• Vasile Porojan


• Dridri


• Postfata


• Tabel cronologic

Anton Pann (c. 1796–1854), „finul Pepelei, cel istet ca un proverb” – cum l-a numit Mihai Eminescu –, unul dintre intemeietorii culturii noastre, a fost poet, folclorist, profesor si compozitor de muzica religioasa. Este cel care a compus muzica imnului national al Romaniei.

De cand s-a deschis, in Piata Teatrului, atelierul fotografic al lui Franz Mayer – fotograf al Curtii Regale –, chipurile bucurestenilor se reflecta, rand pe rand, in oglinda vitrinei. Prin lentila aparatului de fotografiat, tanarul artist imortalizeaza, pe bucati de carton, nu doar marea istorie, ci si sute de istorii personale, in spatele carora timpul curge implacabil.

Baluri cu eticheta, crinoline avantate in cadriluri ordonate, bataile cu flori la Sosea in zi de 10 Mai, trasuri ai caror muscali rabdatori opreau pentru trecerea tramvaiului cu cai, baieti ce vindeau ziare si prizau pe ascuns tutun, jobene si meloane, palariute cochete de dama si umbrelute marginite cu dantela, sacagii si chivute, modiste si negustori evrei ori armeni, poiana Stinii Regale in zi de vara, scaldata in lumina altui veac, eleve de pension cautind cuminti catre catedra, tacimuri de lautari muncindu-si strunele in pragul restaurantului lui jupin Iordache, terasa Casei Capsa si coloanele de la intrare ale Teatrului National – toate fusesera ingramadite in spatele vitrinei de catre cinematografe, rochii din jerse pana la genunchi, automobile, patefoane si becuri electrice. Doua veacuri se studiau cu curiozitate, de o parte si de alta a sticlei unei vitrine, si pufneau dispretuitor.

"Din lumea celor care nu cuvanta se poate ceti, fara concesii si fara dezamagiri. Se poate mai frumos elogii astazi? Nu e o carte buna; e mai mult si mai putin decat atat: e o carte frumoasa. Si nu stiu cate din cartile ceasului ei ar putea primi acest adjectiv, spus cu deplina sinceritate." (Mihail Sebastian)

Chris Simion s-a nascut pe 20 august 1977, in Bucuresti. A absolvit Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica „I.L. Caragiale" – Bucuresti, sectia teatrologie, in 2000 si sectia regie teatru in 2005.

Prima carte, Dragostea nu moare. O concluzie la 16 ani, i-a fost publicata la varsta de 16 ani, in 1994, autoarea fiind numita de criticul George Pruteanu „un fel de pui de Cioran in fusta lunga si neagra". La 17 ani i se publica Dogmatica fericirii, iar in prefata cartii actorul Florian Pittis scrie: „Citindu-ti cartea am tras si eu o concluzie. „Vrei sa fii fericit? Daca esti pregatit sa suferi, iubeste! Chris Simion... nu esti cumva o reincarnare a mea?" Alte titluri publicate: Disperarea de a fi (1996); De ce nu suntem ceea ce putem fi? (1997); Spovedania unui condamnat (1998/2000); In fiecare zi, Dumnezeu se roaga la mine (2002), Ce ne spunem cand nu ne vorbim (Editura Trei, 2010).