Literatură română contemporană

Cele treisprezece povestiri ale lui Ionut Chiva aduc la lumina cele mai variate personaje, copii sau adulti, din tara sau din strainatate, care au in comun nevoia de relatii interumane, de evadare din singuratate. Ciinele, cel mai loial prieten al omului, este animalul-totem care umple golul lasat de izolare, insa de multe ori acesta nu poate inlocui apropierea umana. Povestile care se completeaza, se modifica si se explica una pe cealalta in Boddah speriat contureaza o carte a regasirii, a dezgroparii dorintelor pierdute si a reevaluarilor personale.

Femeile vin de pe Venus, barbatii de la baut s-a nascut in paginile saptamanalului de umor Catavencii. La cererea insistenta a cititorilor, o parte dintre textele rubricii Batai in dialog sunt adunate acum in acest volum. Desi pare ca e vorba de un „razboi intre sexe", in realitate, autorii n-au dus niciodata un razboi, ci un dialog. Ei lanseaza, alternativ, cate o tema la care raspunde celalalt. Rand pe rand, toate stereotipurile care circula despre viata de cuplu sunt puse intr-o lumina umoristica, eliberatoare. In mod normal, paginile care urmeaza ar trebui sa va salveze de la divort sau macar sa va scuteasca de a mai da banii pe terapie de cuplu. Cu o singura conditie: sa aveti umor.

Varujan Vosganian este autorul Cartii soaptelor, unul dintre cele mai bune romane aparute in literatura romana de dupa 1989. Romanul, tradus deja in numeroase limbi, a fost considerat de critica o epopee a secolului XX, o carte identitara pentru poporul armean. Dar fiecare popor, fiecare loc, fiecare timp are o Carte a soaptelor a sa. Ea trebuie doar povestita.

Georgian Nicolau este un tinar promitator: elev fruntas al Liceului Militar din Campina, admirat de colegi si apreciat de profesori, isi doreste cu ardoare o cariera de ofiter. Aceasta l-ar ajuta sa se rupa de trecutul sau, de colonia de tigani din care provine si de casa mizera in care au ramas mama si fratii sai. Nimeni nu-i stie secretul si nici nu-l poate banui, caci Georgian are tenul deschis la culoare si ochi albastri si, in plus, si-a inventat un trecut de roman. Iar visul i se indeplineste. Georgian urca pe scara ierarhica, participa la cucerirea Odessei si ajunge chiar un apropiat al idolului sau, maresalul Antonescu. Insa trecutul pe care s-a straduit atit de mult sa-l ascunda il ajunge din urma cind mama si sora sa sint deportate in Transnistria, impreuna cu multi alti tigani, din ordinul maresalului. Atunci Georgian va trebui sa ia o decizie, iar viata lui isi va schimba cursul odata cu istoria.

Deşi formal cartea pare a fi una de interviuri, prin răspunsurile sale Răzvan Petrescu dovedeşte mai degrabă o poftă nestăpânită de a face proză. Întrebarea e prilej de exerciţiu de stil, realitatea şi ficţiunea îşi dau mâna, iar stilul foarte personal al autorului răzbate de la fiecare colţ de frază. Jocurile de cuvinte abundă, după cum extrem de numeroase sunt paralelele cu muzica şi compoziţia. Ironia caustică şi cinismul (bine temperat) fac casă bună cu referinţele savante. O carte numai bună să-ţi stârnească pofta de a citi, de a asculta muzică de cea mai bună calitate, şi ocazie ideală de a arunca o ocheadă în sufletul şi mintea unuia dintre cei mai importanţi autori de proză scurtă români ai zilelor noastre. Răzvan Năstase

Un proiect colectiv iniţiat de Florin Piersic jr

Mai întâi a fost o provocare: „Scrie o povestire la persoana întâi“. Apoi, un grup pe Facebook, alcătuit din oameni dornici să-şi spună poveştile şi să le afle pe ale altora. La capătul firului, Florin Piersic jr, cel care a făcut regulile jocului: „Povesteşte ce ţi s-a întâmplat pe parcursul unei singure zile. Dacă poţi, restrânge acest segment la o oră. Fii prozaic. Povestirea poate fi reală sau inventată“. Iar la sfârşitul jocului, 67 de poveşti – trăite sau închipuite, vesele, triste, tulburătoare, incredibile, neaşteptate, senzaţionale, obişnuite, spumoase, dulci, amărui, mai lungi ori mai scurte, ca toate poveştile care ne locuiesc pe fiecare dintre noi – au trecut pragul dintre realitate şi ficţiune şi s-au aşezat între copertele unei cărţi de ficţiuni reale.

Impunând un povestitor de primă mărime, ciclul Cei O Sută îmbină neuitarea fabuloasă a unui istoric ce străbate memoria secolelor cu virtutea inventivă a creatorului de povești.

Despre noi înșine, fără milă și fără iluzii.

Lectură interzisă proștilor!

Cel care s-a încumetat să scrie această carte a plecat de la premiza după care în vremuri de restrişte, de intensă bulversare socială şi umană datoria celor ce pot scrie e şi aceea că, respingând teoriile pesimiste să demonstreze că omul se poate realiza, îşi poate împlini aspiraţiile, se poate împlini ca personalitate pe linia idealurilor de viaţă ce şi le-a propus indiferent de pragurile, de obstacolele sau de greutăţile ce i se opun. 

Basile Carlasse este un regizor de teatru celebru în Franţa. Fiind de origine română – cu numele neaoş Vasile Cârlice –, se întoarce în România post-revoluţionară pentru a pune în scenă o alegorie a sistemului comunist. Însă odată cu amintirile şi nostalgiile iese la iveală Gelu.

O pădure în proximitatea unui orășel de munte. În pădure, un răpitor și un ostatic. Răpitorul, un psihopat înarmat, evadat din sanatoriu. Ostaticul, un tânăr gay, recepționer pentru moment la un hotel obscur. Să ne așteptăm la un caz clasic de sindrom Stockholm?

Al treilea volum din Supraviețuiri reia povestea lui Radu Costin după „sinuciderea politică” a acestuia în plenul Congresului tinerilor scriitori. Autorul zugrăvește o perioadă comunistă tragicomică, în care proaspătul șomer respins de societate dorește să-și facă un rost în viață, să-și răscumpere păcatele, iar pentru aceasta încearcă să treacă de la meseria de jurnalist și, apoi, de cenzor la nobila profesie de scriitor. În acest volum, Radu Cosașu își continuă autobiografia în aceeași notă ironică, punând pe tapet încercările unui tânăr aspirant de a pătrunde în tagma literară, cu suișurile și coborâșurile pe care această incursiune le presupune. Logica este astfel un veritabil manual de supraviețuire a scriitorului debutant în societatea comunistă.

„Aș remarca la F.L. spiritul de observație, știința de a alege întâmplări și situații care se potrivesc textului unde le folosește, modul în care își apropie personajele de cititor – deși cam ciudate, personajele lui îi amintesc cititorului de cineva pe care-l cunoaște.” (Mihail Vakulovski)

Scrise în colaborare cu H.S. Wiesner

Liceeni guralivi și plini de umor, o fetiță care, în timp ce desenează un șopron, povestește cu inocență lucruri ciudate de acasă, o femeie fără mâini care are drept hobby pictura, o prietena flușturatică, indivizi proaspăt îmbogățiți…

„A fi căpşunar e o stare de spirit. După mai bine de douăzeci de ani trăiţi şi munciţi în străinătate, tot căpşunar mă simt. Un om plecat provizoriu din ţară, oscilând între două lumi. Un om în căutarea mai-binelui, căci binele nu-i e de ajuns. Povestirile din cartea de faţă nu sunt inspirate din realitate, ci sunt chiar realitate. Cu nume schimbate şi câteva mici adaptări cerute de forma literară, ce se întâmplă în carte s-a întâmplat de-adevărat. Realitatea bate filmul, se zice. Şi chiar aşa e. Viaţa, aşa cum e ea, nu are nevoie de multe artificii stilistice pentru a se lăsa citită şi a ne da de gândit. Trăim într-o lume bizară, în care politicoasa minciună ţine loc de drapel. Am vrut ca, măcar în scris, modul în care am privit şi am simţit eu lumea să capteze fărâma mea de adevăr." (Dani Rockhoff)

Lucia, autoarea unui cunoscut blog de critică literară, primește într-o zi o scrisoare de la M., care se dovedește a fi un admirator secret.

Unsprezece povești în care dragostea e privită din unghiuri surprinzătoare și, în același timp, unsprezece secvențe ale unui roman construit pe o unică poveste, a unei iubiri ce nu-și găsește ritmul.

Coeditare cu Mănăstirea „Sfânta Ana”, Rohia

Ediție îngrijită, studiu introductiv, note și referințe critice de Adrian Mureșan

Repere biobibliografice de Virgil Bulat

Începutul anilor '90. Un oraș din România. Noapte. Abaza – dupa toate aparențele, un fost ofițer de securitate – se amuză, asemenea Jokerului din filmele lui Burton și Nolan, să deregleze, mânat de pulsiuni perverse și criminale, regulile oricărui joc.

Trei povești de dragoste, trei vârste ale iubirii și un singur oraș, personaj cuceritor la rândul lui, Florența.

Un roman încins şi proaspăt ca o zi de plajă, toamna, pe ţărmul Mediteranei. Un roman totodată carnal şi misterios, ca un vin roşu din ţările Sudului. Un roman despre iubire şi păcat, dorinţă şi iluzie, despre vanităţi, gelozii şi despre frica de singurătate.

Agentul de pază Benone vrea să râdă din toată inima. Avocatul Cristos caută să devină celebru în urma unui caz de terorism. Comicul Regina caută numărul vieţii lui, iar ambasadorul Puntelată îşi doreşte o viaţă simplă, departe de solicitanta lume a diplomaţiei.

Tînărul inginer Ben Despina, angajat într-un institut de proiectare din orașul natal în care a revenit după absolvirea studiilor, încearcă să se adapteze atît cerințelor profesionale, cît și atmosferei provinciale larvare. Interiorizat, de o sensibilitate extremă, el resimte impactul cu realitatea ca pe o perpetuă agresiune, în care o include și pe mama sa, excesiv de protectoare si anxioasă.

„Ii revine cititorului menirea de a reconstitui coerenta epica, umplind golurile si refacind legaturile dintre episoade si personaje, dincolo de fragmentarea structurii de suprafata. Gabriela Adamesteanu construieste astfel un roman latent – formula narativa hibrida, utilizata, printre altii, si de Milan Kundera in Ridicole iubiri...” (Carmen Musat)

Dacă vreţi să-l cunoaşteţi mai bine pe Tudor Chirilă, citiţi-i textele adunate în volum. Veţi descoperi un scriitor surprinzător, care se exprima cu aceeaşi uşurinţă în proza sau în versuri şi ale cărui rânduri trădează o sensibilitate pe care puţini i-o bănuiesc. Tudor Chirilă scrie dulce-amar despre dragoste, pasionat despre filme, teatru şi cărţi, nostalgic despre oameni dragi dispăruţi, ironic despre locuitorii României de azi. Mesajul lui? Cel mai important e să iubeşti. Şi să fii liber.

„Din Grecia în Delta Dunării şi de la feţele copiilor din nisip până la elogiul amar al risului că «pedeapsa capitală a românilor», Tudor alege să participe la viaţa prin a fi normal în raport cu oamenii din jur. Textele lui se aştern firesc în carte, că o revanşă amicală a literei scrise în faţa lumii digitale. Înainte de a fi blogger, înainte de a fi cântăreţ, înainte de a fi actor, Tudor Chirilă a fost un copil care adormea cu paginile cărţii înghesuite în colţul pernei. Nu lectura l-a învăţat, desigur, să trăiască nestingherit şi egal cu el, dar poate că acele cărţi ale copilăriei l-au împins să ne picure alfabetul albastru de cerneală al unei vieţi libere.” (Cătălin Tolontan)

Fragment: " 4.03.2009

Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveţi o şansă. Noi am fost fericiţi că am descoperit Coca-Cola şi bananele şi am crezut că dacă noi citim şi ei vor citi. Si că toţi vom progresa, iar ţara va avea scăpare. Ne-am înşelat. Unii dintre noi au plecat de aici. Câştigă bani acolo şi tânjesc după oraşul ăsta împuţit. Voi însă, voi aveţi o şansă. Voi aveţi şansa.

Nu vă gândiţi la furat. E calea cea mai simplă. Ştiu că aţi aflat că aşa te îmbogăţeşti - dacă ai pământ sau dacă faci afaceri cu statul. Ştiţi voi ceva despre tva şi cum ai putea să-l furi, dar nu vă e încă foarte clar. Nu ăsta e drumul. Cu cât se va fura mai mult, cu atât se va construi mai puţin, iar copiii copiilor noştri vor moşteni un imperiu de cenuşă. Sunteţi tineri şi totuşi habar n-aveţi ce înseamnă un Bucureşti în care se circulă normal. Dacă voi habar n-aveţi şi dacă ei continuă să fure, gândiţi-vă la copiii noştri. Nu e nicio şansă.

Citiţi. Citiţi mult. Citiţi tot ce vă pică în mână. Nu-i mai ascultaţi doar pe profesori. Citiţi orice, fără discernământ. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, căutaţi-vă între voi. Vedeţi care citiţi aceleaşi lucruri şi înhăitaţi-vă. Numai în haite de oameni deştepţi veţi reuşi. Singuri, veţi fi mâncaţi;  zece însă, s-ar putea să reuşiţi. Gândiţi-vă de pe acum sa-i înlocuiţi. Timpul lor trebuie să se termine. Trebuie să-i dominaţi. Dar nu cu gândul că veţi fura mai mult decât ei. Asta e calea simplă care vă va sufoca moştenitorii. Ce-o să faceţi cu milioanele într-un oraş mort? Ce-o să cumpăraţi cu banii gramezi? La ce-ţi foloseşte un Lamborghini când n-ai autostradă? De ce să. ai o vilă într-un cartier sufocat de inundaţii? 

Nu vă duşmăniţi profesorii. Sunt oameni amărâţi, din ale căror drame puteţi învăţa. Işi dau priceperea pe un salariu de nimic şi vă învaţă carte. Nu vă bateţi joc de ei. Au muncit, şi nu e vina lor că părinţii vostri s-au descurcat mai bine. N-aveţi niciun drept să-i dispreţuiţi. Nu le sunteţi superiori. Banii părinţilor voştri nu vă reprezintă. Vă reprezintă doar ceea ce puteţi scoate pe gură. Aveţi grijă ce scoateţi pe gură. Vremea pumnului şi a bodyguarzilor a trecut. O să călătoriţi, lar copiii francezi invaţă carte, englezii la fel. Vă confruntaţi cu o Iume care acum e mai deschisă ca oricând. Hoţii de la putere nu sunt in stare să vă spună cine este Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp. Nu vă pot spune care e influenţa lui Schopenhauer în Sarmanul Dionis şi nici de ce este Eminescu un romantic întârziat. Foarte puţini au să vă spună cine a pictat Cina cea de taină şi de ce Visconti a ales romanul lui Thomas Mann ca să facă un mare film. Ei vor şti doar să vă înveţe să. furaţi. Iar calea asta, mai devreme sau mai târziu, se va înfunda şi ne va asfixia copiii.

Nu vă mai luaţi după. ziare - nu înţelegeţi că nu dau doi bani pe generaţia voastră? Pentru ei, cu cât sunteţi mai proşti, cu atât le va fi mai uşor să vă vândă orice căcat. Iar căcatul pe care îl veţi curnpăra va fi obţinut de la proşti, plătiţi pe măsură. Adică prost. Eleva porno este un exemplu. Nu citiţi ziarele. Citiţi câteva, cele care vă informează. Nu vă lăsaţi ademeniţi de orice promoţie. Fiţi mai selectivi.

Nu fumaţi iarbă şi nu vă daţi în cap cu alcool, cu orice preţ. O să le daţi apă la moară inculţilor şi hoţilor de la putere. Le va fi mai simplu să vă catalogheze drept o generaţie de distruşi, iar banii destinaţi salvării voastre îi vor fura. E timp şi pentru iarbă, e timp şi pentru tequila. Acum insă trebuie să învăţaţi pentru că în curând nu va mai fi timp pentru asta, căci veţi intra în viaţă adânc de tot, şi e mai rău ca in junglă. Animalele au reguli nescrise. Oamenii au legi scrise.

Nu alergaţi după bani cu orice preţ. Banii trebuie să vă fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie să fie cunoaşterea. Cu cât veţi şti mai multe, cu atât veţi fi mai inalţi. Orice carte citită, orice lecţie învăţată se va aseza sub voi si va va ridica deasupra celorlalti. Veti domina cu mintea. "

Romanul Mihaelei Petculescu este de fapt o prezentare în «pildă». Pentru cei care sunt comozi, el va fi doar o fascinantă reconstrucţie istorică, făcută cu o ieşită din comun acribie. Reconstrucţia unei epoci agitate, fără milă, fără şovăieli sentimentale. S-ar mai putea zice că a fost o «epocă de tranziţie». Iar aici cred că poate fi
aflată cheia romanului. Anecdotic se spune că după alungarea din Rai, Adam ar fi spus Evei, «trebuie sa fim prudenţi căci ne aflăm intr-o perioadă de tranziţie».