Literatură străină

Alexandra Christo este o autoare britanică ale cărei personaje sunt întodeauna mai amuzante și mai periculoase decât ea. A început să scrie la patru ani, după ce educatoarea i-a spus că nu poate fi zână, și refuză să-și țină în frâu imaginația. În prezent locuiește în Hertfordshire, înconjurată de prea multe cărți. Este autoarea romanului Să ucizi un regat, bestseller internațional, și a duologiei Into the Crooked Place.

DIANA GABALDON s-a născut în Arizona, unde locuiește și astăzi. A studiat zoologia și biologia marină și are un doctorat în ecologie. În anul 1991 a debutat cu romanul Călătoarea (recompensat, printre altele, cu Romance Writers of America’s RITA Award), primul volum din seria OUTLANDER, concepută inițial ca trilogie. Așa cum mărturisea scriitoarea, cartea s-a născut, după o documentare „de modă veche“, din interesul pentru călătoriile în timp și pentru universul scoțian. Romanul a cucerit imediat publicul și au urmat încă șapte volume, toate bestselleruri New York Times: Dragonfly in Amber (Talismanul – Nemira, 2016), Voyager (Cercul de piatră – Nemira, 2017), Drums of Autumn (Tobele toamnei – Nemira, 2017), The Fiery Cross (Crucea de foc – Nemira, 2018), A Breath of Snow and Ashes (Prin zăpadă și cenușă – Nemira, 2019), An Echo in the Bone și Written in My Own Heart’s Blood. Seria a fost publicată în 26 de țări și a inspirat, începând cu anul 2014, un serial de televiziune american care se bucură de mare succes. Printre celelalte scrieri ale autoarei se numără seria LORD JOHN, precum și mai multe povestiri apărute în volume colective.

Genevieve Cogman a pornit pe drumul literaturii de la o vârstă fragedă, fiind pasionată de operele lui Tolkien și de povestirile cu Sherlock Holmes. După un masterat în Statistică aplicată în medicină, a lucrat ca programator și analist de date în domeniul sănătății. Biblioteca invizibilă (The Invisible Library, 2015) este primul volum din seria omonimă și primul roman publicat de Genevieve Cogman, cunoscută și ca autoare de scenarii de jocuri de rol. În aceeași serie au urmat Orașul mascat (The Masked City, 2015), The Burning Page (2016), The Lost Plot (2017), The Mortal Word (2018), The Secret Chapter (2019).

ANNE-SOPHIE JOUHANNEAU este o autoare franceză de cărți pentru tineri. Pentru că a crescut în apropierea Parisului, a ajuns să iubească fermecătorul Oraș al Luminilor aproape la fel de mult ca pe les croissants. După ce a locuit în Amsterdam și Melbourne, s-a stabilit la New York, împreună cu soțul ei australian și cu pisica lor americană get-beget. A cucerit publicul francez cu cele 17 romane pe care le-a scris singură sau în colaborare. Săruturi și croissants (Kisses and Croissants, 2021; Editura Nemira, 2021) este cea mai recentă carte a sa.

Salman Rushdie s-a născut la Bombay (azi Mumbai) în 1947. La vîrsta de treisprezece ani a plecat în Anglia, unde a studiat istoria la prestigiosul King’s College din Cambridge. După absolvire s-a mutat la Karachi, în Pakistan. A avut o scurtă şi nefericită experienţă în televiziune, după care s-a întors în Anglia, unde şi-a construit o carieră de scriitor profesionist. A debutat în 1975, cu Grimus, dar romanul care l-a impus definitiv a fost Copiii din miez de noapte (1981), distins în acelaşi an cu Booker Prize şi cu The Booker of Bookers în 1993. I-au urmat volumele Ruşinea (1983), Versetele satanice (1988), pentru care a fost condamnat la moarte de ayatollahul Khomeini în 1989, Harun şi Marea de Poveşti (1990), Ultimul suspin al Maurului (1995), Pămîntul de sub tălpile ei (1999), Furie (2001), Shalimar clovnul (2005), Seducătoarea din Florenţa (2008), Luka şi Focul Vieţii (2010), Doi ani, opt luni şi douăzeci şi opt de nopţi (2015), Casa Golden (2017). Pe lîngă romanele menţionate, a mai publicat culegerea de povestiri Orient, Occident (1994) şi volumele de publicistică Patrii imaginare (1992) şi Dincolo de limite (2002) şi jurnalul de călătorie Surîsul jaguarului (1987). În 2012 i-a apărut volumul de amintiri Joseph Anton: Memorii, în care dezvăluie cu o sinceritate tăioasă evenimentele din perioada cea mai grea a vieţii sale, cînd, în urma condamnării la moarte de către ayatollahul Khomeini printr-un edict religios, a fost silit să se ascundă treisprezece ani sub un nume fals. De-a lungul carierei, Rushdie a fost recompensat cu numeroase distincţii literare pe lîngă cele amintite mai sus: Golden PEN Award, premiul James Tait Black Memorial, James Joyce Award, Prix du Meilleur Livre Étranger. În 1983 prozatorul a devenit membru al Royal Society of Literature. În 1999, Franţa i-a acordat titlul de Commandeur de l’Ordre des Arts et des Lettres. În 2007 i-a fost decernat titlul de Cavaler al Imperiului Britanic, iar în 2008 a devenit membru al American Academy of Arts and Letters. Din anul 2000, Salman Rushdie locuieşte în Statele Unite, în New York City.

Una dintre cele mai reprezentative voci ale literaturii antileze, Maryse Condé s-a născut în Guadelupa în 1937. Şi-a făcut studiile liceale şi universitare la Paris, specializîndu-se în literatură engleză. În 1959 a plecat pe continentul african, lucrînd ca profesoară şi traducătoare în Côte d’Ivoire, Guineea, Ghana şi Senegal. După revenirea în Franţa, s-a dedicat jurnalismului cultural şi carierei universitare, publicînd, după eseuri, povestiri şi piese de teatru, primul său roman, Hérémakhonon, în 1976. A cunoscut succesul şi recunoaşterea internaţionale abia cu Ségou (1984-1985), care i-a adus totodată o carieră academică prolifică în SUA. Numeroasele romane ce au urmat, distinse cu prestigioase premii franceze şi internaţionale, aveau să-i consolideze poziţia de autoare marcantă a literaturii feministe şi postcoloniale: Moi, Tituba, sorcière... Noire de Salem (1986, Grand Prix Littéraire de la Femme), La vie scélérate (1987, Prix Anaïs-Ségalas acordat de Academia Franceză), Desirada (1997, Prix Carbet de la Caraïbe et du Tout-Monde) şi En attendant la montée des eaux (2010, Grand Prix du roman métis). În 2018, după amînarea decernării Premiului Nobel pentru Literatură, a primit premiul Noii Academii Suedeze datorită modului în care descrie, „într-un limbaj limpede şi răscolitor”, „ravagiile colonialismului şi haosul postcolonial” în toată opera sa.

Sonia Fernández-Vidal s-a născut pe 8 martie 1978 în Barcelona. Este doctor în fizică la Universitatea din Barcelona, unde predă în prezent. A lucrat și a colaborat cu cele mai prestigioase centre de cercetare știinţifică din lume, precum CERN, Laboratorul Naţional din Los Alamos sau ICFO. Este cofondatoare a firmei Gauss & Neumann. Membră a academiei RAED, în 2017 a fost desemnată de revista Forbes drept una dintre cele mai ingenioase 100 de persoane din lume. Este autoarea cărţilor: La Puerta de los Tres Cerrojos (2011; Ușa cu trei încuietori), tradusă deja în 12 limbi, ce explică noţiunile de bază ale fizicii cuantice într-un limbaj amuzant, pe înţelesul copiilor, Quantic Love (2012; Iubire cuantică), a cărei acţiune se petrece la CERN, Desayuno con partículas (2013; Mic dejun cu particule), un eseu despre originea universului, El Universo en Tus Manos (2015; Universul în mîinile tale), în colaborare cu ilustratoarea Pilarín Bayés, La Puerta de los Tres Cerrojos 2. La Senda de las Cuatro Fuerzas (2018; Ușa cu trei încuietori 2. Calea celor Patru Forţe) și La Puerta de los Tres Cerrojos 3. Los cinco Reinos Eternos (2019; Ușa cu trei încuietori 3. Cele cinci regate eterne).

JAY INGRAM, scriitor și om de televiziune canadian, a prezentat timp de 16 ani emisiunea Daily Planet difuzată pe Discovery Channel Canada, iar înainte de asta, emisiunea științifică națională Quirks & Quarks pentru CBC Radio.
A scris mai mult de 15 cărți, printre care și primele trei volume ale acestei serii, apărute la Editura NICULESCU, în perioada 2017-2020.

SIMONA LO IACONO s-a născut în 1970, la Siracusa, și este magistrat la Tribunalul din Catania. Romanul său de debut, Tu non dici parole, a apărut în 2008 și a primit Premio Vittorini opera prima. Au urmat, în 2011, romanul Stasera Anna dorme presto, iar în 2013, romanul Effatà, laureat al Premiului Martoglio. În 2016 publică Le streghe di Lenzavacche, câștigător al Premiului Chianti 2017 și finalist al Premiului Strega din același an. Romanul Il morso, din 2017, va câștiga Premiul Racalmare-Sciascia. În 2019 îi apare romanul Albatrosul (L’albatro, Humanitas Fiction, 2021). Este, de asemenea, autoarea volumelor de povestiri I semi delle fave, din 2006, și La coda di pesce che inseguiva l’amore (în colab.), din 2010. Simona Lo Iacono colaborează ca voluntar cu diferite instituții penitenciare, unde ține cursuri de literatură și de teatru pentru deținuți. Scrie în mod susținut la rubricile culturale ale publicației La Sicilia.

CHO NAM-JOO s-a născut la Seul în 1978. A urmat cursurile Facultății de Sociologie din cadrul Universității Ehwa. A lucrat timp de zece ani ca scenaristă pentru diverse programe de televiziune. În 2011 a câștigat Premiul Grupului Editorial Munhakdongne cu romanul său de debut Gwireul giurimyeon (Dacă ai asculta), povestea unui tânăr cu o inteligență extraordinară, care, deși suferă de autism, reușește să își găsească locul în lume. În 2016 a câștigat Premiul Hwangsan pentru tineri autori cu cel de-al doilea roman al său, Komanechireul wihayeo (Pentru Comăneci), inspirat din propria copilărie, în care protagonista, o tânără pe nume Ko Mani, își imaginează că este renumita gimnastă Nadia Comăneci. Apărut în 2016, bestsellerul internațional Kim Jiyeong, născută în 1982 (82 nyeonsaeng Kim Jiyeong; Humanitas Fiction, 2021) are ca punct de plecare experiența personală a autoarei. Romanul a primit în 2017 Premiul „Scriitori de azi“, a fost votat „Cartea anului“ de către librarii coreeni, iar în 2018 depășise deja un milion de exemplare vândute. La sfârșitul lui 2020, vânzările s-au ridicat la peste 1,8 milioane de exemplare. Imediat după publicarea în limba engleză, cartea a devenit New York Times Notable Book of 2020 și Editors’ Choice Selection Best Books of 2020, fiind considerată una dintre cele mai bune cărți ale anului de Time Magazine și NPR, iar în Marea Britanie, de Guardian și Red Magazine. În 2018, Cho Nam-joo publică volumul de nuvele Geunyeo ireumeun(Numele ei) și romanul Gachul (Fuga), în 2019, Saha mensyon (Blocul Saha), iar în 2020, Gyureui mat (Gustul mandarinelor).

Fotografia autoarei © Minumsa

Cecelia Ahern (1981) este o autoare irlandeză care a reușit să facă din fiecare roman pe care l-a scris un bestseller internațional.

S-a născut în 1981 la Dublin și este fiica lui Bertie Ahern, fost prim-ministru al Irlandei. A studiat jurnalism și comunicare la Colegiul Griffith din Dublin. După absolvire, în loc să pornească în căutarea primului ei job în domeniu, scria deja primele capitole din ceea ce avea să devină fenomenul P.S. Te iubesc. În scurt timp de la lansare (2004), romanul a devenit bestseller în Marea Britanie, Statele Unite, Germania şi Olanda, iar în 2007 a fost ecranizat cu Hilary Swank și Gerard Butler în rolurile principale. Ulterior, a fost tradus în 47 de țări.

Următoarele romane au fost la fel de bine primite, fiind traduse în peste 50 de țări și vândute în peste 25 de milioane de exemplare. În 2014, personajele Ceceliei Ahern s-au reîntors la Hollywood odată cu apariția filmului „Love, Rosie”, inspirat de romanul Suflete pereche. Tot în 2014, dupa 8 nominalizari, a castigat premiul Irish Book Award for Most Popular Fiction pentru romanul Anul în care te-am întâlnit.

De un mare succes s-au bucurat și seria de romane Young Adult Defecți și volumul de proză scurtă ROAR. 30 de femei. 30 de povești. În ROAR. 30 de femei. 30 de povești (ALLFA, 2019) a adus laolaltă 30 de povești tulburătoare și amuzante, care pătrund în lumea a 30 de femei cât se poate de diferite, unite, însă, de faptul că toate își regăsesc echilibrul și puterea de a-și schimba viața.

Prin Post-Scriptum (2019), apărut la 15 ani de la prima ediție a bestsellerului PS Te iubesc (2004), autoarea le oferă cititorilor mult așteptata continuare a romanului ei de debut.

FIOR, un roman așteptat, tradus simultan în douăsprezece limbi, poate deveni thrillerul anului 2021.

O poveste despre competiție, prietenie, visuri și aspirații, unde personajele prinse în acțiune sunt supuse unor jocuri ale minții, într-un mediu înconjurător periculos.

Câțiva prieteni pasionați de snow-boarding la nivel profesionist se reunesc, după zece ani, într-o stațiune din Alpii francezi. S-a scurs un deceniu de la dispariția frumoasei și misterioasei Saskia, iar ei nu s-au simțit în stare să se mai întâlnească în acest răstimp.

Oare cine a avut ideea ca ei să fie din nou împreună? Și cât de departe va merge, pentru a afla adevărul, acela care i-a adunat împreună?

Ane Riel este o scriitoare daneză. A studiat istoria artei la Universitatea Aarhus și a dezvoltat, în paralel, o pasiune pentru jazz. În 1996 s-a mutat la Copenhaga ca să urmeze cursuri de ilustrație la Școala de Arte. A scris mai multe cărți pentru copii.
Primul ei roman, Slagteren i Liseleje (Măcelarul din Liseleje), a apărut în 2013 și a fost răsplătit cu premiul pentru debut al Academiei Daneze de Literatură Polițistă.
Al doilea ei roman, Harpiks (Rășină), a primit cele mai importante patru premii scandinave pentru mystery & thriller: The Glass Key, The Golden Bullet, Premiul Harald Morgensen și premiul Academiei Suedeze a Scriitorilor de Literatură Polițistă pentru cel mai bun roman.

Într-o dimineață fierbinte de vară, într-o suburbie sărăcăcioasă din Tokyo, facem cunoștință cu trei femei: Natsuko, în vârstă de treizeci de ani, sora ei mai mare, Makiko, și fiica adolescentă a acesteia, Midoriko. Makiko, care-și câștigă existența ca animatoare, este îngrozită de efectele înaintării în vârstă, așa că a venit la Tokyo să-și facă o operație de mărire a sânilor. Midoriko a hotărât de curând să nu mai vorbească, simțindu-se incapabilă să facă față simultan transformărilor prin care trece corpul ei și obsesiei materne. Tăcerea ei domină apartamentul dărăpănat al lui Natsuko, reprezentând un catalizator pentru eforturile celor trei de a-și depăși anxietățile și de a ajunge la o relație funcțională.

Opt ani mai târziu, Natsuko, acum scriitoare, face o călătorie în orașul ei natal, rememorând vara aceea și trecutul familiei sale în timp ce-și înfruntă viitorul nesigur.

În Povești de vară, Mieko Kawakami zugrăvește un portret radical și intim al unor femei obișnuite din Japonia contemporană, descriind traiectoriile impresionante ale celor trei eroine într-o societate care nu le dă nici o șansă.

În 1988, Saul Adler, un tânăr istoric narcisist, este invitat în Berlinul de Est pentru un proiect de cercetare, în schimb cerându-i-se să publice un text laudativ despre Republica Democrată Germană. Drept cadou pentru sora traducătorului său, o fană a formaţiei Beatles care urmează să-l găzduiască, iubita lui Saul îl va fotografia pe trecerea de pietoni de pe Abbey Road într-o reconstituire omagială a vestitei coperte de album. În timp ce o aşteaptă, Saul este lovit uşor de o maşină, incident care-i schimbă traiectoria vieţii.

Omul care a văzut totul explorează dificultatea de a ne vedea limpede pe noi înşine şi pe ceilalţi. Cartea examinează spectrele care se întorc să bântuie vechea dragoste şi pe cea nouă, fostele şi actualele întrupări ale Europei, păcatele conştiente şi inconştiente şi trădările reale şi închipuite, investigând natura ciclică a istoriei şi modul în care aceasta este reinventată de cei aflaţi la putere. În timp ce străbate întinderile vaste ale imaginaţiei omeneşti, Deborah Levy estompează cu măiestrie dihotomiile sexuale şi politice – feminin şi masculin, Est şi Vest, trecut şi prezent –, pentru a pune în evidenţă vasta gamă de nuanţe a lumii noastre.

Inimă atât de albă începe șocant când, în mijlocul unui prânz în familie, Teresa, abia întoarsă din călătoria de nuntă, merge la baie, își descheie bluza și se împușcă în inimă. Ce a determinat-o să se sinucidă imediat după luna de miere? Ani mai târziu, acest mister îl fascinează pe tânărul Juan, la rândul lui proaspăt căsătorit, al cărui tată a fost însurat cu Teresa înainte de-a o lua de soție pe mama lui. Pe măsură ce Juan se apropie de adevăr, începe să-și pună la îndoială propriile relații și să se întrebe dacă vrea cu adevărat să știe ce s-a întâmplat în trecut.

Tulburător și neliniștitor, Inimă atât de albă este un portret uluitor a două generații, a două căsnicii, un roman despre puterea necruțătoare a trecutului și prețul teribil al cunoașterii.

Madrid, 1980 – cinci ani de la moartea lui Franco. Juan de Vere se angajează ca asistent al lui Eduardo Muriel, un regizor de film aflat la declinul carierei. Muriel, personaj excentric, dar al cărui farmec îl subjugă pe tânărul Juan, îi dă într-o zi o sarcină ingrată: să afle adevărul privind presupusele fapte josnice ale unui prieten, săvârșite în timpul dictaturii. În același timp, Juan se simte tot mai intrigat de misterul căsniciei dificile a lui Eduardo cu frumoasa Beatriz. Rând pe rând, toate secretele ies la lumină și, odată cu ele, profunde conflicte de conștiință. Gravitatea crimelor cu impact social săvârșite în contextul unui regim totalitar este pusă în balanță cu gravitatea unor fapte de proporții mult mai reduse, dar cu impact în viața personală. Asupra celor dintâi, societatea a convenit să păstreze tăcerea; cele din urmă merită răzbunarea continuă, atroce.

În Așa începe răul, Javier Marías prezintă un studiu al granițelor infinit permeabile dintre eul privat și cel public, dintre observator și participant, o poveste despre dragoste și trădare, despre vieți trăite în umbra istoriei.

În spatele ușilor ornamentate de la numărul 30, rue du Métal din Bruxelles, douăzeci de studenți își încep ucenicia în arta picturii decorative – arta șarlatanilor și falsificatorilor, în care fiecare nod dintr-o scândură ascunde un secret și fiecare vinișoară dintr-un bloc de marmură spune o poveste.

Printre acești studenți se numără Kate, Jonas și Paula Karst. Împreună, într-un an de studiu care nu le lasă nici un răgaz, învață tehnicile de reproducere prin pictură a materialelor, fie acestea de origine animală, vegetală sau minerală, iar intensitatea acelei perioade – ore lungi petrecute în atelier, conversații, certuri, petreceri, povești de iubire – va cimenta o prietenie ce va dăinui mult timp după absolvire.

Pe Paula, inițierea în tehnica trompe l’œil o va purta înapoi în timp, la amintirile din copilărie și mult mai departe, în epocile geologice când s-au format materialele pe care vrea să le stăpânească în cele mai fine detalii. De la institutul bruxellez unde-și începe studiile până la studiourile romane Cinecittà și, în cele din urmă, peșterile de la Lascaux, experiențele acumulate de Paula vor transcende arta, dezvăluind treptat ceva din lumea ei interioară și dorințele secrete, de neatins ale inimii sale.

Lyman Ward, profesor de istorie la pensie şi autor al unor cărţi despre Vestul american, se întoarce la casa părintească din Grass Valley, California, în Sierra Nevada. Deşi ţintuit în scaunul cu rotile de o maladie a sistemului osos, Lyman îşi asumă o misiune de proporţii monumentale, străduindu-se să redescopere viaţa bunicii sale, care a întreprins la rândul ei călătoria spre Grass Valley cu o sută de ani în urmă. Dar, pe măsură ce explorează viaţa bunicii, căutările îl conduc spre cele mai întunecate umbre ale propriei vieţi.

Cu siguranţă, Palmisano este un nume blestemat: rând pe rând, toţi bărbaţii acestei familii din orăşelul Bellorotondo, aflat în sudul Italiei, mor în Primul Război Mondial. Toţi, până la cel din urmă, care se naşte după încheierea războiului. Donata, cea care îl aduce pe lume, hotărăşte să-şi pună fiul la adăpost de blestem încredinţându-l verişoarei sale, Francesca. Astfel, micul Vitantonio va fi considerat un Convertini, frate geamăn al Giovannei, născută la numai câteva ore distanţă. Liniştea nu durează însă decât până la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. Îl va ajunge, oare, din urmă blestemul pe fiul secret al familiei Palmisano?

Pornind de la un fapt real descoperit de autor, romanul parcurge trei decenii din istoria unor aşezări din regiunea Puglia. Tradiţiile, credinţele, arhitectura, cultura şi gastronomia care le caracterizează sunt zugrăvite în detalii bogate, pitoreşti. Peste acestea, apare adevăratul blestem: fascismul care otrăveşte relaţiile sociale şi de familie şi ororile războiului.

Rami Elhanan și Bassam Aramin trăiesc aproape unul de celălalt – și totuși sunt complet diferiți. Rami e israelian. Bassam e palestinian. Plăcuța de înmatriculare a lui Rami e galbenă. Plăcuța de înmatriculare a lui Bassam e verde. Rami face cincisprezece minute cu mașina până în Cisiordania. Același drum îi ia lui Bassam o oră și jumătate.

Ambii bărbați și-au pierdut fiicele. Fata de treisprezece ani a lui Rami, Smadar, a fost ucisă într-un atentat sinucigaș în timp ce se ducea să-și cumpere cărți împreună cu prietenele ei. Fiica lui Bassam, Abir, în vârstă de zece ani, a fost ucisă cu un glonț de cauciuc de un membru al poliției de frontieră în fața școlii. În buzunar avea o brățară de dropsuri pe care nu apucase să le mănânce.

Rami și Bassam au fost crescuți să se urască unul pe celălalt. Și totuși devin cei mai buni prieteni.

În acest roman epic – numit după un poligon cu un număr de laturi infinit numărabil –, Colum McCann străbate secole și continente, realizând o țesătură în care timpul, arta, istoria, natura și politica alcătuiesc o tapiserie de prietenie, dragoste, pierdere și apartenență. Muzical, plin de forță, delicat și ambițios, Apeirogon este romanul vremurilor noastre.

Dintre multele chipuri pe care tradiţia Antichităţii i le-a dat lui Homer, primul ne vine în minte cel al aedului orb din insula Chios. A trăit în secolul VIII î.e.n. şi a ţesut în cele două epopei episoade din ciclul epic al Eladei din epoca bronzului, îmbrăcând în haina mitului eroic istorii petrecute cu aproape cinci secole înainte. Despre el, un comentator din Antichitate pe care-l cunoaştem sub numele de Heraclitus Homericus spunea: „Încă din scutece sufletul nostru se adapă la izvorul versurilor sale. Crescând, el ne rămâne mereu aproape. Nu-l putem părăsi fără a simţi de îndată dorinţa de a ne întoarce la el, iar această legătură nu sfârşeşte decât odată cu viaţa“.

S-a născut la 8 aprilie 1911 la Răşinari (Sibiu), ca al doilea fiu al lui Emilian Cioran, preot în Răşinari, şi al Elvirei (Comanciu) Cioran. Frecventează, începând din 1921, Liceul „Gheorghe Lazăr" din Sibiu, oraş în care se va muta întreaga familie în 1924. Între 1928 şi 1932, urmează cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti. În ultimul an de facultate, publică articole în periodicele Calendarul, Floarea de foc, Gândirea, Vremea, Azi. Îşi încheie studiile universitare cu o teză de licenţă asupra intuiţionismului bergsonian. În acelaşi an (1932), se înscrie la doctorat, sperând să obţina astfel o bursă în Franţa sau Germania. În 1934, îi apare prima carte, Pe culmile disperării, pentru care i se conferă Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitaţi. Va mai publica încă patru cărţi în ţară, înainte de a se stabili definitiv în Franţa. Între 1933 şi 1935, se află la Berlin, ca bursier al Fundaţiei Humboldt. Reîntors în ţară, ocupă vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul „Andrei Şaguna" din Braşov. În 1936, pleacă la Paris cu o bursă a Institutului Francez din Bucureşti, care i se va prelungi până în 1944. În 1940, începe să scrie Îndreptar pătimaş, ultima sa carte în limba română, a cărei variantă definitivă (ramasă inedită până în 1991) va fi incheiată în 1945, an când se stabileşte definitiv în Franţa. După 1945, începe să scrie în limba franceză, iar în 1949 îi apare la Gallimard prima carte, Precis de decomposition; îi vor urma, până în 1987, încă nouă, publicate la aceeaşi prestigioasă editură pariziană. Cu excepţia Premiului Rivarol, care i se conferă în 1950 pentru debutul francez, va refuza toate celelalte importante premii literare decernate ulterior (Sainte-Beuve, Combat, Nimier). Moare la Paris, în data de 20 iunie 1995.

Lucrări: Pe culmile disperării Schimbarea la faţă a României Amurgul gândurilor Cartea amăgirilor Îndreptar pătimaş Lacrimi şi sfinţi Ispita de a exista Istorie şi utopie Silogismele amărăciunii Singurătate şi destin. Publicistică 1931-1944 Tratat de descompunere Exerciţii de admiraţie. Eseuri şi portrete Căderea în timp Mărturisiri şi anateme Demiurgul cel rău Despre neajunsul de a te fi născut Scrisori către cei de-acasă Sfârtecare Ţara mea / Mon Pays Caiete I (1957-1965) Caiete II (1966-1968) Caiete III Caietul de la Talamanca

Cioran, Emil (ed.), Antologia portretului. De la Saint-Simon la Tocqueville, trad. din franceză şi notă de Petru Cretia, Seria Cioran (III), 1997 Cioran (antologie) Cioran şi muzica, selecţia textelor de Aurel Cioran, ed. de Vlad Zografi, Seria Antologiile Humanitas, 1996

KARA COONEY este profesor de egiptologie la UCLA. Activitatea sa aca demică se concentrează pe pregătirile funerare, credințele în viața de apoi și studii de gen. În prezent, studiază reutilizarea sarcofagelor în perioada de declin a Epocii Bronzului, subiectul permițându-i să examineze obiectele funerare din zeci de muzee din întreaga lume, inclusiv din Muzeul Egiptean din Cairo, Luvru din Paris, British Museum din Londra și Metropolitan Museum of Art din New York. A apărut în calitate de expert pe canalul Discovery, în programul special The Secrets of Egypt's Lost Queen și este creatoarea și gazda emisiunii Out of Egypt. Cartea sa The Woman Who Would Be King a fost publicată în 2014. Cooney locuiește în Los Angeles.

Când împlinește douăzeci și cinci de ani, Libby Jones intră în posesia unei moșteniri pe cât de valoroase, pe atât de neașteptate. Casa londoneză pe care o moștenește, cu aspectul ei sinistru, urmează să-i dezvăluie propria poveste învăluită în mister.

În același timp, la mii de kilometri depărtare, în Franța, Lucy, o mamă fără adăpost cu doi copii, primește pe telefon o alertă: „Bebelușul a împlinit douăzeci și cinci de ani“. Acesta este semnalul că, indiferent de mijloace și de prețul plătit, trebuie să revină la Londra.

O voce care se identifică, pas cu pas, pe parcurs, povestește coșmarul prin care trec membrii unei familii, dar mai ales copiii, atunci când în viața și în casa lor se instalează un grup de personaje bizare, cu intenții malefice. Supraviețuirea lor are o singură miză: salvarea bebelușului care vine pe lume în mijlocul ororilor ce se petrec în somptuoasa casă ferecată. Numită de revista People „maestra suspansului“, Lisa Jewell ne prezintă în noul ei roman povestea plină de răsturnări de situație a trei familii ale căror destine se întrepătrund și care trăiesc într-o casă plină de cele mai întunecate secrete. 

Primul volum din seria Blood and Ash

O FECIOARĂ...

Aleasă de la naștere să fie cea care să le ofere oamenilor calea spre o altă lume, Poppy nu a simțit nici o clipă că propria viață îi aparține. Viața Fecioarei este una solitară. Nu trebuie să fie niciodată atinsă sau privită. Nu trebuie să i se vorbească, iar plăcerile de orice fel îi sunt total interzise. În vreme ce așteaptă ziua Ascensiunii, ea ar prefera să își petreacă timpul alături de gardienii castelului în care trăiește, luptând împotriva forțelor răului care i-au ucis părinții, decât să se comporte astfel încât să fie considerată vrednică de către zei. Însă alegerea nu i-a aparținut niciodată ei cu adevărat.

O DATORIE...

Viitorul întregului regat depinde de Poppy, deși ea nu e convinsă că este ceea ce își dorește. Căci Fecioara are și ea inimă. Și suflet. Și dorințe. Iar când Hawke, gardianul cu ochi aurii însărcinat să-i poarte de grijă până la Ascensiune, apare în viața ei, menirea și datoria se întrepătrund cu dorința și cu nevoia. El îi stârnește furia, o face să pună la îndoială toate lucrurile în care crede și o ademenește spre păcate interzise.

UN REGAT…

Uitați de zei și temuți de muritori, susținătorii unui regat decăzut se revoltă, hotărâți să ia înapoi cu forța ceea ce consideră al lor. Și, pe măsură ce umbra celor blestemați se apropie tot mai mult, granița dintre ce e corect și ce e interzis devine tot mai neclară. Poppy nu riscă doar să-și piardă inima și să fie considerată nevrednică de către zei, ci își pune în pericol chiar viața când toate ițele îmbibate de sânge ce țin lumea ei laolaltă încep să se destrame.

Philippa Gregory, una dintre cele mai renumite scriitoare britanice contemporane de ficţiune istorică, s-a născut în Kenya în 1954. A studiat la Universitatea din Sussex, unde a obţinut o diplomă de licenţă în Istorie. Ulterior a devenit doctor în filologie la Universitatea din Edinburgh, cu o lucrare despre literatura secolului al VIII-lea. A lucrat o vreme ca jurnalist şi producător la BBC, însă pasiunea pentru istorie şi literatură a îndemnat-o să se dedice scrisului. Autoare extrem de prolifică, Philippa Gregory a publicat pînă în prezent peste douăzeci de romane, dintre care amintim: Surorile Boleyn, distins cu Premiul Parker Romantic Novel of the Year şi ecranizat de cîteva ori, Prinţesa statornică, Moştenirea Boleyn, Regina albă, Doamna apelor, Blestemul regelui şi Îmblînzirea reginei, apărute şi la Editura Polirom, unele în mai multe ediţii. Cărţile sale au fost traduse în numeroase limbi şi s-au bucurat de succes în întreaga lume.

PENELOPE FITZGERALD (1916–2000) a absolvit Somerville College, Oxford, și a lucrat ca jurnalistă la BBC în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A început apoi să predea la o școală de artă dramatică, iar printre elevele ei s-au numărat Anna Wintour și Helena Bonham Carter. Într-o vreme, chiar a lucrat într-o librărie din Suffolk și a locuit pe o barcă – evenimente care par să fi stat la baza romanului Librăria (The Bookshop, 1978). Fitzgerald a debutat la 58 de ani, cu biografii de artiști, iar în 1977 și-a publicat primul roman, The Golden Child. Acestuia i-au urmat cărțile Offshore (câștigătoare a Booker Prize, 1979), Human Voices (1980), Innocence (1986), The Beginning of Spring (1988), The Gate of Angels (1990, nominalizată la Booker Prize), Floarea albastră (Nemira, 2017; The Blue Flower, 1995, premiată cu National Book Critics Circle Award). Autoarea a fost inclusă în topul The Times al celor mai importanți 50 de scriitori britanici de după 1945.

NICK BRADLEY s-a născut în Germania în 1982 și a copilărit în Marea Britanie, în Bath. După ce și-a luat masterul în literatură, a plecat în Japonia – „doar pentru un an“ –, pentru a preda limba engleză prin programul Japan Exchange and Teaching. După un periplu japonez în care a fost profesor de engleză și japoneză, a lucrat ca traducător de jocuri video pentru companii precum Nintendo, ca jurnalist de călătorie și fotograf, s-a întors în Anglia zece ani mai târziu și s-a înscris la cursurile de masterat ale Universității East Anglia, absolvind, în 2016, cu o diplomă în scriere creativă. În 2020 își încheie studiile doctorale la aceeași universitate, cu o teză despre imaginea pisicii în literatura japoneză. În septembrie 2020 publică romanul său de debut Pisica și orașul (The Cat and the City; Humanitas Fiction, 2021), care ajunge la scurtă vreme de la lansare BBC Radio 2 Book Club Pick și este numit de Independent unul dintre cele mai bune debuturi ale anului 2020. A fost nominalizat, tot în 2020, la Not the Booker Prize și în 2021 la Dublin Literary Award. Este tradus în peste zece limbi.