Literatură străină

CRISTINA CHEVEREȘAN este conferențiar doctor abilitat la Universitatea de Vest din Timișoara, unde predă cursuri de literatură, cultură și civilizație americană. Director al masteratului de Studii Americane, alumn și ambasador Fulbright, a fost visiting professor la Universitatea Ca’ Foscari din Veneția în 2019. A participat la cursuri de specializare la instituții prestigioase din străinătate precum Cornell University (School of Criticism and Theory), University College Dublin sau Salzburg Global Seminar. Seria de burse câștigate a culminat cu un stagiu de cercetare Fulbright Senior la Harvard University. A publicat opt cărți în limbile română și engleză și numeroase articole, recenzii și interviuri în reviste naționale și internaționale. A coordonat, editat și tradus o serie de alte volume. În 2020 a obținut premiul Cartea Anului pentru critică și istorie literară, eseu, acordat de filiala Timișoara a Uniunii Scriitorilor.

NIKOS KAZANTZAKIS s-a născut pe 18 februarie 1883 la Iraklion, în insula Creta, unde a și fost înmormântat. Între 1902 și 1906 a urmat dreptul la Universitatea din Atena, apoi, timp de doi ani, și-a continuat studiile la Paris, unde a audiat cursurile filozofului Henri Bergson. A străbătut lumea în lung și în lat, călătorind până în ultimele luni de viață. Aflat veșnic în conflict cu autoritățile din Grecia pentru opiniile sale (asemenea prietenului său Panait Istrati, era atașat ideilor de stânga), deși a îndeplinit o vreme și funcții publice, a găsit mai multă audiență în străinătate decât în propria patrie, fiind nominalizat de câteva ori la Premiul Nobel. S-a bucurat de celebritate, deținând recordul de traduceri: în peste 100 de țări. A primit, în 1956, la Viena, Premiul pentru Pace. În jumătatea de secol dăruită literaturii, a fost creatorul unei opere de dimensiuni impresionante: poezie – Odiseea. O continuare modernă din 1938 conține 33 333 de versuri; romane – Grădina de piatră (Le Jardin des rochers, 1936, publicat în 1959; Humanitas Fiction, 2018), Viața și peripețiile lui Alexis Zorbas (1946; Humanitas Fiction, 2011, 2016), Ascensiunea (1946, publicat mai întâi în Franța și apoi în Grecia, 2021; Humanitas Fiction, 2021), Hristos răstignit din nou (1948, publicat în Grecia în 1954, după ce cunoscuse un mare succes în Occident; Humanitas Fiction, 2008), Căpitanul Mihalis. Libertate sau Moarte (1950, publicat în 1953; Humanitas Fiction, 2014), Ultima ispită a lui Hristos (1951, publicat în 1955; Humanitas Fiction, 2011), Sărăcuțul lui Dumnezeu (1954, publicat în 1956; Humanitas Fiction, 2016), Fratricizii (1954, publicat postum, în 1963; Humanitas Fiction, 2017); dramaturgie și lucrări de memorialistică – între care volumul autobiografic Raport către El Greco (scris în 1956 și publicat postum, în 1961; Humanitas Fiction, 2012), Jurnal de călătorie: Italia, Egipt, Sinai, Ierusalim, Cipru, Moreea (1926–1927; Humanitas, 2013), Jurnal de călătorie: Rusia (1928; Humanitas, 2015), Jurnal de călătorie: Japonia, China (1935; Humanitas, 2018); eseuri și traduceri (Divina Comedie, Iliada, Odiseea etc.). S-a stins din viață pe 26 octombrie 1957 la Freiburg im Breisgau, în Germania.

NIKOS KAZANTZAKIS s-a născut pe 18 februarie 1883 la Iraklion, în insula Creta, unde a și fost înmormântat. Între 1902 și 1906 a urmat dreptul la Universitatea din Atena, apoi, timp de doi ani, și-a continuat studiile la Paris, unde a audiat cursurile filozofului Henri Bergson. A străbătut lumea în lung și în lat, călătorind până în ultimele luni de viață. Aflat veșnic în conflict cu autoritățile din Grecia pentru opiniile sale (asemenea prietenului său Panait Istrati, era atașat ideilor de stânga), deși a îndeplinit o vreme și funcții publice, a găsit mai multă audiență în străinătate decât în propria patrie, fiind nominalizat de câteva ori la Premiul Nobel. S-a bucurat de celebritate, deținând recordul de traduceri: în peste 100 de țări. A primit, în 1956, la Viena, Premiul pentru Pace. În jumătatea de secol dăruită literaturii, a fost creatorul unei opere de dimensiuni impresionante: poezie – Odiseea. O continuare modernă din 1938 conține 33 333 de versuri; romane – Grădina de piatră (Le Jardin des rochers, 1936, publicat în 1959; Humanitas Fiction, 2018), Viața și peripețiile lui Alexis Zorbas (1946; Humanitas Fiction, 2011, 2016), Ascensiunea (1946, publicat mai întâi în Franța și apoi în Grecia, 2021; Humanitas Fiction, 2021), Hristos răstignit din nou (1948, publicat în Grecia în 1954, după ce cunoscuse un mare succes în Occident; Humanitas Fiction, 2008), Căpitanul Mihalis. Libertate sau Moarte (1950, publicat în 1953; Humanitas Fiction, 2014), Ultima ispită a lui Hristos (1951, publicat în 1955; Humanitas Fiction, 2011), Sărăcuțul lui Dumnezeu (1954, publicat în 1956; Humanitas Fiction, 2016), Fratricizii (1954, publicat postum, în 1963; Humanitas Fiction, 2017); dramaturgie și lucrări de memorialistică – între care volumul autobiografic Raport către El Greco (scris în 1956 și publicat postum, în 1961; Humanitas Fiction, 2012), Jurnal de călătorie: Italia, Egipt, Sinai, Ierusalim, Cipru, Moreea (1926–1927; Humanitas, 2013), Jurnal de călătorie: Rusia (1928; Humanitas, 2015), Jurnal de călătorie: Japonia, China (1935; Humanitas, 2018); eseuri și traduceri (Divina Comedie, Iliada, Odiseea etc.). S-a stins din viață pe 26 octombrie 1957 la Freiburg im Breisgau, în Germania.

Kester (Kit) Grant este o scriitoare de culoare britanico-maurițiană care a trăit peste tot în lume: Mauritius, Republica Democrată Congo, Anglia, SUA și Franța. A fost copywriter și mentor voluntar de scriere creativă la Ministerul Poveștilor, o asociație nonprofit din Marea Britanie. În calitate de nomazi lipsiți de griji, ea și soțul ei nu sunt siguri în ce țară locuiesc în prezent, dar pot fi găsiți, în general, înconjurați de haita lor diabolică de câini și pisici.

Alexandra Christo este o autoare britanică ale cărei personaje sunt întodeauna mai amuzante și mai periculoase decât ea. A început să scrie la patru ani, după ce educatoarea i-a spus că nu poate fi zână, și refuză să-și țină în frâu imaginația. În prezent locuiește în Hertfordshire, înconjurată de prea multe cărți. Este autoarea romanului Să ucizi un regat, bestseller internațional, și a duologiei Into the Crooked Place.

Alexandra Christo este o autoare britanică ale cărei personaje sunt întodeauna mai amuzante și mai periculoase decât ea. A început să scrie la patru ani, după ce educatoarea i-a spus că nu poate fi zână, și refuză să-și țină în frâu imaginația. În prezent locuiește în Hertfordshire, înconjurată de prea multe cărți. Este autoarea romanului Să ucizi un regat, bestseller internațional, și a duologiei Into the Crooked Place.

Alexandra Christo este o autoare britanică ale cărei personaje sunt întodeauna mai amuzante și mai periculoase decât ea. A început să scrie la patru ani, după ce educatoarea i-a spus că nu poate fi zână, și refuză să-și țină în frâu imaginația. În prezent locuiește în Hertfordshire, înconjurată de prea multe cărți. Este autoarea romanului Să ucizi un regat, bestseller internațional, și a duologiei Into the Crooked Place.

Alexandra Christo este o autoare britanică ale cărei personaje sunt întodeauna mai amuzante și mai periculoase decât ea. A început să scrie la patru ani, după ce educatoarea i-a spus că nu poate fi zână, și refuză să-și țină în frâu imaginația. În prezent locuiește în Hertfordshire, înconjurată de prea multe cărți. Este autoarea romanului Să ucizi un regat, bestseller internațional, și a duologiei Into the Crooked Place.

Alexandra Christo este o autoare britanică ale cărei personaje sunt întodeauna mai amuzante și mai periculoase decât ea. A început să scrie la patru ani, după ce educatoarea i-a spus că nu poate fi zână, și refuză să-și țină în frâu imaginația. În prezent locuiește în Hertfordshire, înconjurată de prea multe cărți. Este autoarea romanului Să ucizi un regat, bestseller internațional, și a duologiei Into the Crooked Place.

Alexandra Christo este o autoare britanică ale cărei personaje sunt întodeauna mai amuzante și mai periculoase decât ea. A început să scrie la patru ani, după ce educatoarea i-a spus că nu poate fi zână, și refuză să-și țină în frâu imaginația. În prezent locuiește în Hertfordshire, înconjurată de prea multe cărți. Este autoarea romanului Să ucizi un regat, bestseller internațional, și a duologiei Into the Crooked Place.

Alexandra Christo este o autoare britanică ale cărei personaje sunt întodeauna mai amuzante și mai periculoase decât ea. A început să scrie la patru ani, după ce educatoarea i-a spus că nu poate fi zână, și refuză să-și țină în frâu imaginația. În prezent locuiește în Hertfordshire, înconjurată de prea multe cărți. Este autoarea romanului Să ucizi un regat, bestseller internațional, și a duologiei Into the Crooked Place.

DIANA GABALDON s-a născut în Arizona, unde locuiește și astăzi. A studiat zoologia și biologia marină și are un doctorat în ecologie. În anul 1991 a debutat cu romanul Călătoarea (recompensat, printre altele, cu Romance Writers of America’s RITA Award), primul volum din seria OUTLANDER, concepută inițial ca trilogie. Așa cum mărturisea scriitoarea, cartea s-a născut, după o documentare „de modă veche“, din interesul pentru călătoriile în timp și pentru universul scoțian. Romanul a cucerit imediat publicul și au urmat încă șapte volume, toate bestselleruri New York Times: Dragonfly in Amber (Talismanul – Nemira, 2016), Voyager (Cercul de piatră – Nemira, 2017), Drums of Autumn (Tobele toamnei – Nemira, 2017), The Fiery Cross (Crucea de foc – Nemira, 2018), A Breath of Snow and Ashes (Prin zăpadă și cenușă – Nemira, 2019), An Echo in the Bone și Written in My Own Heart’s Blood. Seria a fost publicată în 26 de țări și a inspirat, începând cu anul 2014, un serial de televiziune american care se bucură de mare succes. Printre celelalte scrieri ale autoarei se numără seria LORD JOHN, precum și mai multe povestiri apărute în volume colective.

Genevieve Cogman a pornit pe drumul literaturii de la o vârstă fragedă, fiind pasionată de operele lui Tolkien și de povestirile cu Sherlock Holmes. După un masterat în Statistică aplicată în medicină, a lucrat ca programator și analist de date în domeniul sănătății. Biblioteca invizibilă (The Invisible Library, 2015) este primul volum din seria omonimă și primul roman publicat de Genevieve Cogman, cunoscută și ca autoare de scenarii de jocuri de rol. În aceeași serie au urmat Orașul mascat (The Masked City, 2015), The Burning Page (2016), The Lost Plot (2017), The Mortal Word (2018), The Secret Chapter (2019).

ANNE-SOPHIE JOUHANNEAU este o autoare franceză de cărți pentru tineri. Pentru că a crescut în apropierea Parisului, a ajuns să iubească fermecătorul Oraș al Luminilor aproape la fel de mult ca pe les croissants. După ce a locuit în Amsterdam și Melbourne, s-a stabilit la New York, împreună cu soțul ei australian și cu pisica lor americană get-beget. A cucerit publicul francez cu cele 17 romane pe care le-a scris singură sau în colaborare. Săruturi și croissants (Kisses and Croissants, 2021; Editura Nemira, 2021) este cea mai recentă carte a sa.

Salman Rushdie s-a născut la Bombay (azi Mumbai) în 1947. La vîrsta de treisprezece ani a plecat în Anglia, unde a studiat istoria la prestigiosul King’s College din Cambridge. După absolvire s-a mutat la Karachi, în Pakistan. A avut o scurtă şi nefericită experienţă în televiziune, după care s-a întors în Anglia, unde şi-a construit o carieră de scriitor profesionist. A debutat în 1975, cu Grimus, dar romanul care l-a impus definitiv a fost Copiii din miez de noapte (1981), distins în acelaşi an cu Booker Prize şi cu The Booker of Bookers în 1993. I-au urmat volumele Ruşinea (1983), Versetele satanice (1988), pentru care a fost condamnat la moarte de ayatollahul Khomeini în 1989, Harun şi Marea de Poveşti (1990), Ultimul suspin al Maurului (1995), Pămîntul de sub tălpile ei (1999), Furie (2001), Shalimar clovnul (2005), Seducătoarea din Florenţa (2008), Luka şi Focul Vieţii (2010), Doi ani, opt luni şi douăzeci şi opt de nopţi (2015), Casa Golden (2017). Pe lîngă romanele menţionate, a mai publicat culegerea de povestiri Orient, Occident (1994) şi volumele de publicistică Patrii imaginare (1992) şi Dincolo de limite (2002) şi jurnalul de călătorie Surîsul jaguarului (1987). În 2012 i-a apărut volumul de amintiri Joseph Anton: Memorii, în care dezvăluie cu o sinceritate tăioasă evenimentele din perioada cea mai grea a vieţii sale, cînd, în urma condamnării la moarte de către ayatollahul Khomeini printr-un edict religios, a fost silit să se ascundă treisprezece ani sub un nume fals. De-a lungul carierei, Rushdie a fost recompensat cu numeroase distincţii literare pe lîngă cele amintite mai sus: Golden PEN Award, premiul James Tait Black Memorial, James Joyce Award, Prix du Meilleur Livre Étranger. În 1983 prozatorul a devenit membru al Royal Society of Literature. În 1999, Franţa i-a acordat titlul de Commandeur de l’Ordre des Arts et des Lettres. În 2007 i-a fost decernat titlul de Cavaler al Imperiului Britanic, iar în 2008 a devenit membru al American Academy of Arts and Letters. Din anul 2000, Salman Rushdie locuieşte în Statele Unite, în New York City.

Una dintre cele mai reprezentative voci ale literaturii antileze, Maryse Condé s-a născut în Guadelupa în 1937. Şi-a făcut studiile liceale şi universitare la Paris, specializîndu-se în literatură engleză. În 1959 a plecat pe continentul african, lucrînd ca profesoară şi traducătoare în Côte d’Ivoire, Guineea, Ghana şi Senegal. După revenirea în Franţa, s-a dedicat jurnalismului cultural şi carierei universitare, publicînd, după eseuri, povestiri şi piese de teatru, primul său roman, Hérémakhonon, în 1976. A cunoscut succesul şi recunoaşterea internaţionale abia cu Ségou (1984-1985), care i-a adus totodată o carieră academică prolifică în SUA. Numeroasele romane ce au urmat, distinse cu prestigioase premii franceze şi internaţionale, aveau să-i consolideze poziţia de autoare marcantă a literaturii feministe şi postcoloniale: Moi, Tituba, sorcière... Noire de Salem (1986, Grand Prix Littéraire de la Femme), La vie scélérate (1987, Prix Anaïs-Ségalas acordat de Academia Franceză), Desirada (1997, Prix Carbet de la Caraïbe et du Tout-Monde) şi En attendant la montée des eaux (2010, Grand Prix du roman métis). În 2018, după amînarea decernării Premiului Nobel pentru Literatură, a primit premiul Noii Academii Suedeze datorită modului în care descrie, „într-un limbaj limpede şi răscolitor”, „ravagiile colonialismului şi haosul postcolonial” în toată opera sa.

Sonia Fernández-Vidal s-a născut pe 8 martie 1978 în Barcelona. Este doctor în fizică la Universitatea din Barcelona, unde predă în prezent. A lucrat și a colaborat cu cele mai prestigioase centre de cercetare știinţifică din lume, precum CERN, Laboratorul Naţional din Los Alamos sau ICFO. Este cofondatoare a firmei Gauss & Neumann. Membră a academiei RAED, în 2017 a fost desemnată de revista Forbes drept una dintre cele mai ingenioase 100 de persoane din lume. Este autoarea cărţilor: La Puerta de los Tres Cerrojos (2011; Ușa cu trei încuietori), tradusă deja în 12 limbi, ce explică noţiunile de bază ale fizicii cuantice într-un limbaj amuzant, pe înţelesul copiilor, Quantic Love (2012; Iubire cuantică), a cărei acţiune se petrece la CERN, Desayuno con partículas (2013; Mic dejun cu particule), un eseu despre originea universului, El Universo en Tus Manos (2015; Universul în mîinile tale), în colaborare cu ilustratoarea Pilarín Bayés, La Puerta de los Tres Cerrojos 2. La Senda de las Cuatro Fuerzas (2018; Ușa cu trei încuietori 2. Calea celor Patru Forţe) și La Puerta de los Tres Cerrojos 3. Los cinco Reinos Eternos (2019; Ușa cu trei încuietori 3. Cele cinci regate eterne).

JAY INGRAM, scriitor și om de televiziune canadian, a prezentat timp de 16 ani emisiunea Daily Planet difuzată pe Discovery Channel Canada, iar înainte de asta, emisiunea științifică națională Quirks & Quarks pentru CBC Radio.
A scris mai mult de 15 cărți, printre care și primele trei volume ale acestei serii, apărute la Editura NICULESCU, în perioada 2017-2020.

SIMONA LO IACONO s-a născut în 1970, la Siracusa, și este magistrat la Tribunalul din Catania. Romanul său de debut, Tu non dici parole, a apărut în 2008 și a primit Premio Vittorini opera prima. Au urmat, în 2011, romanul Stasera Anna dorme presto, iar în 2013, romanul Effatà, laureat al Premiului Martoglio. În 2016 publică Le streghe di Lenzavacche, câștigător al Premiului Chianti 2017 și finalist al Premiului Strega din același an. Romanul Il morso, din 2017, va câștiga Premiul Racalmare-Sciascia. În 2019 îi apare romanul Albatrosul (L’albatro, Humanitas Fiction, 2021). Este, de asemenea, autoarea volumelor de povestiri I semi delle fave, din 2006, și La coda di pesce che inseguiva l’amore (în colab.), din 2010. Simona Lo Iacono colaborează ca voluntar cu diferite instituții penitenciare, unde ține cursuri de literatură și de teatru pentru deținuți. Scrie în mod susținut la rubricile culturale ale publicației La Sicilia.

CHO NAM-JOO s-a născut la Seul în 1978. A urmat cursurile Facultății de Sociologie din cadrul Universității Ehwa. A lucrat timp de zece ani ca scenaristă pentru diverse programe de televiziune. În 2011 a câștigat Premiul Grupului Editorial Munhakdongne cu romanul său de debut Gwireul giurimyeon (Dacă ai asculta), povestea unui tânăr cu o inteligență extraordinară, care, deși suferă de autism, reușește să își găsească locul în lume. În 2016 a câștigat Premiul Hwangsan pentru tineri autori cu cel de-al doilea roman al său, Komanechireul wihayeo (Pentru Comăneci), inspirat din propria copilărie, în care protagonista, o tânără pe nume Ko Mani, își imaginează că este renumita gimnastă Nadia Comăneci. Apărut în 2016, bestsellerul internațional Kim Jiyeong, născută în 1982 (82 nyeonsaeng Kim Jiyeong; Humanitas Fiction, 2021) are ca punct de plecare experiența personală a autoarei. Romanul a primit în 2017 Premiul „Scriitori de azi“, a fost votat „Cartea anului“ de către librarii coreeni, iar în 2018 depășise deja un milion de exemplare vândute. La sfârșitul lui 2020, vânzările s-au ridicat la peste 1,8 milioane de exemplare. Imediat după publicarea în limba engleză, cartea a devenit New York Times Notable Book of 2020 și Editors’ Choice Selection Best Books of 2020, fiind considerată una dintre cele mai bune cărți ale anului de Time Magazine și NPR, iar în Marea Britanie, de Guardian și Red Magazine. În 2018, Cho Nam-joo publică volumul de nuvele Geunyeo ireumeun(Numele ei) și romanul Gachul (Fuga), în 2019, Saha mensyon (Blocul Saha), iar în 2020, Gyureui mat (Gustul mandarinelor).

Fotografia autoarei © Minumsa

Cecelia Ahern (1981) este o autoare irlandeză care a reușit să facă din fiecare roman pe care l-a scris un bestseller internațional.

S-a născut în 1981 la Dublin și este fiica lui Bertie Ahern, fost prim-ministru al Irlandei. A studiat jurnalism și comunicare la Colegiul Griffith din Dublin. După absolvire, în loc să pornească în căutarea primului ei job în domeniu, scria deja primele capitole din ceea ce avea să devină fenomenul P.S. Te iubesc. În scurt timp de la lansare (2004), romanul a devenit bestseller în Marea Britanie, Statele Unite, Germania şi Olanda, iar în 2007 a fost ecranizat cu Hilary Swank și Gerard Butler în rolurile principale. Ulterior, a fost tradus în 47 de țări.

Următoarele romane au fost la fel de bine primite, fiind traduse în peste 50 de țări și vândute în peste 25 de milioane de exemplare. În 2014, personajele Ceceliei Ahern s-au reîntors la Hollywood odată cu apariția filmului „Love, Rosie”, inspirat de romanul Suflete pereche. Tot în 2014, dupa 8 nominalizari, a castigat premiul Irish Book Award for Most Popular Fiction pentru romanul Anul în care te-am întâlnit.

De un mare succes s-au bucurat și seria de romane Young Adult Defecți și volumul de proză scurtă ROAR. 30 de femei. 30 de povești. În ROAR. 30 de femei. 30 de povești (ALLFA, 2019) a adus laolaltă 30 de povești tulburătoare și amuzante, care pătrund în lumea a 30 de femei cât se poate de diferite, unite, însă, de faptul că toate își regăsesc echilibrul și puterea de a-și schimba viața.

Prin Post-Scriptum (2019), apărut la 15 ani de la prima ediție a bestsellerului PS Te iubesc (2004), autoarea le oferă cititorilor mult așteptata continuare a romanului ei de debut.

FIOR, un roman așteptat, tradus simultan în douăsprezece limbi, poate deveni thrillerul anului 2021.

O poveste despre competiție, prietenie, visuri și aspirații, unde personajele prinse în acțiune sunt supuse unor jocuri ale minții, într-un mediu înconjurător periculos.

Câțiva prieteni pasionați de snow-boarding la nivel profesionist se reunesc, după zece ani, într-o stațiune din Alpii francezi. S-a scurs un deceniu de la dispariția frumoasei și misterioasei Saskia, iar ei nu s-au simțit în stare să se mai întâlnească în acest răstimp.

Oare cine a avut ideea ca ei să fie din nou împreună? Și cât de departe va merge, pentru a afla adevărul, acela care i-a adunat împreună?

Ane Riel este o scriitoare daneză. A studiat istoria artei la Universitatea Aarhus și a dezvoltat, în paralel, o pasiune pentru jazz. În 1996 s-a mutat la Copenhaga ca să urmeze cursuri de ilustrație la Școala de Arte. A scris mai multe cărți pentru copii.
Primul ei roman, Slagteren i Liseleje (Măcelarul din Liseleje), a apărut în 2013 și a fost răsplătit cu premiul pentru debut al Academiei Daneze de Literatură Polițistă.
Al doilea ei roman, Harpiks (Rășină), a primit cele mai importante patru premii scandinave pentru mystery & thriller: The Glass Key, The Golden Bullet, Premiul Harald Morgensen și premiul Academiei Suedeze a Scriitorilor de Literatură Polițistă pentru cel mai bun roman.

Într-o dimineață fierbinte de vară, într-o suburbie sărăcăcioasă din Tokyo, facem cunoștință cu trei femei: Natsuko, în vârstă de treizeci de ani, sora ei mai mare, Makiko, și fiica adolescentă a acesteia, Midoriko. Makiko, care-și câștigă existența ca animatoare, este îngrozită de efectele înaintării în vârstă, așa că a venit la Tokyo să-și facă o operație de mărire a sânilor. Midoriko a hotărât de curând să nu mai vorbească, simțindu-se incapabilă să facă față simultan transformărilor prin care trece corpul ei și obsesiei materne. Tăcerea ei domină apartamentul dărăpănat al lui Natsuko, reprezentând un catalizator pentru eforturile celor trei de a-și depăși anxietățile și de a ajunge la o relație funcțională.

Opt ani mai târziu, Natsuko, acum scriitoare, face o călătorie în orașul ei natal, rememorând vara aceea și trecutul familiei sale în timp ce-și înfruntă viitorul nesigur.

În Povești de vară, Mieko Kawakami zugrăvește un portret radical și intim al unor femei obișnuite din Japonia contemporană, descriind traiectoriile impresionante ale celor trei eroine într-o societate care nu le dă nici o șansă.

În 1988, Saul Adler, un tânăr istoric narcisist, este invitat în Berlinul de Est pentru un proiect de cercetare, în schimb cerându-i-se să publice un text laudativ despre Republica Democrată Germană. Drept cadou pentru sora traducătorului său, o fană a formaţiei Beatles care urmează să-l găzduiască, iubita lui Saul îl va fotografia pe trecerea de pietoni de pe Abbey Road într-o reconstituire omagială a vestitei coperte de album. În timp ce o aşteaptă, Saul este lovit uşor de o maşină, incident care-i schimbă traiectoria vieţii.

Omul care a văzut totul explorează dificultatea de a ne vedea limpede pe noi înşine şi pe ceilalţi. Cartea examinează spectrele care se întorc să bântuie vechea dragoste şi pe cea nouă, fostele şi actualele întrupări ale Europei, păcatele conştiente şi inconştiente şi trădările reale şi închipuite, investigând natura ciclică a istoriei şi modul în care aceasta este reinventată de cei aflaţi la putere. În timp ce străbate întinderile vaste ale imaginaţiei omeneşti, Deborah Levy estompează cu măiestrie dihotomiile sexuale şi politice – feminin şi masculin, Est şi Vest, trecut şi prezent –, pentru a pune în evidenţă vasta gamă de nuanţe a lumii noastre.

Inimă atât de albă începe șocant când, în mijlocul unui prânz în familie, Teresa, abia întoarsă din călătoria de nuntă, merge la baie, își descheie bluza și se împușcă în inimă. Ce a determinat-o să se sinucidă imediat după luna de miere? Ani mai târziu, acest mister îl fascinează pe tânărul Juan, la rândul lui proaspăt căsătorit, al cărui tată a fost însurat cu Teresa înainte de-a o lua de soție pe mama lui. Pe măsură ce Juan se apropie de adevăr, începe să-și pună la îndoială propriile relații și să se întrebe dacă vrea cu adevărat să știe ce s-a întâmplat în trecut.

Tulburător și neliniștitor, Inimă atât de albă este un portret uluitor a două generații, a două căsnicii, un roman despre puterea necruțătoare a trecutului și prețul teribil al cunoașterii.

Madrid, 1980 – cinci ani de la moartea lui Franco. Juan de Vere se angajează ca asistent al lui Eduardo Muriel, un regizor de film aflat la declinul carierei. Muriel, personaj excentric, dar al cărui farmec îl subjugă pe tânărul Juan, îi dă într-o zi o sarcină ingrată: să afle adevărul privind presupusele fapte josnice ale unui prieten, săvârșite în timpul dictaturii. În același timp, Juan se simte tot mai intrigat de misterul căsniciei dificile a lui Eduardo cu frumoasa Beatriz. Rând pe rând, toate secretele ies la lumină și, odată cu ele, profunde conflicte de conștiință. Gravitatea crimelor cu impact social săvârșite în contextul unui regim totalitar este pusă în balanță cu gravitatea unor fapte de proporții mult mai reduse, dar cu impact în viața personală. Asupra celor dintâi, societatea a convenit să păstreze tăcerea; cele din urmă merită răzbunarea continuă, atroce.

În Așa începe răul, Javier Marías prezintă un studiu al granițelor infinit permeabile dintre eul privat și cel public, dintre observator și participant, o poveste despre dragoste și trădare, despre vieți trăite în umbra istoriei.