Literatură străină

În spatele ușilor ornamentate de la numărul 30, rue du Métal din Bruxelles, douăzeci de studenți își încep ucenicia în arta picturii decorative – arta șarlatanilor și falsificatorilor, în care fiecare nod dintr-o scândură ascunde un secret și fiecare vinișoară dintr-un bloc de marmură spune o poveste.

Printre acești studenți se numără Kate, Jonas și Paula Karst. Împreună, într-un an de studiu care nu le lasă nici un răgaz, învață tehnicile de reproducere prin pictură a materialelor, fie acestea de origine animală, vegetală sau minerală, iar intensitatea acelei perioade – ore lungi petrecute în atelier, conversații, certuri, petreceri, povești de iubire – va cimenta o prietenie ce va dăinui mult timp după absolvire.

Pe Paula, inițierea în tehnica trompe l’œil o va purta înapoi în timp, la amintirile din copilărie și mult mai departe, în epocile geologice când s-au format materialele pe care vrea să le stăpânească în cele mai fine detalii. De la institutul bruxellez unde-și începe studiile până la studiourile romane Cinecittà și, în cele din urmă, peșterile de la Lascaux, experiențele acumulate de Paula vor transcende arta, dezvăluind treptat ceva din lumea ei interioară și dorințele secrete, de neatins ale inimii sale.

Lyman Ward, profesor de istorie la pensie şi autor al unor cărţi despre Vestul american, se întoarce la casa părintească din Grass Valley, California, în Sierra Nevada. Deşi ţintuit în scaunul cu rotile de o maladie a sistemului osos, Lyman îşi asumă o misiune de proporţii monumentale, străduindu-se să redescopere viaţa bunicii sale, care a întreprins la rândul ei călătoria spre Grass Valley cu o sută de ani în urmă. Dar, pe măsură ce explorează viaţa bunicii, căutările îl conduc spre cele mai întunecate umbre ale propriei vieţi.

Cu siguranţă, Palmisano este un nume blestemat: rând pe rând, toţi bărbaţii acestei familii din orăşelul Bellorotondo, aflat în sudul Italiei, mor în Primul Război Mondial. Toţi, până la cel din urmă, care se naşte după încheierea războiului. Donata, cea care îl aduce pe lume, hotărăşte să-şi pună fiul la adăpost de blestem încredinţându-l verişoarei sale, Francesca. Astfel, micul Vitantonio va fi considerat un Convertini, frate geamăn al Giovannei, născută la numai câteva ore distanţă. Liniştea nu durează însă decât până la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. Îl va ajunge, oare, din urmă blestemul pe fiul secret al familiei Palmisano?

Pornind de la un fapt real descoperit de autor, romanul parcurge trei decenii din istoria unor aşezări din regiunea Puglia. Tradiţiile, credinţele, arhitectura, cultura şi gastronomia care le caracterizează sunt zugrăvite în detalii bogate, pitoreşti. Peste acestea, apare adevăratul blestem: fascismul care otrăveşte relaţiile sociale şi de familie şi ororile războiului.

Rami Elhanan și Bassam Aramin trăiesc aproape unul de celălalt – și totuși sunt complet diferiți. Rami e israelian. Bassam e palestinian. Plăcuța de înmatriculare a lui Rami e galbenă. Plăcuța de înmatriculare a lui Bassam e verde. Rami face cincisprezece minute cu mașina până în Cisiordania. Același drum îi ia lui Bassam o oră și jumătate.

Ambii bărbați și-au pierdut fiicele. Fata de treisprezece ani a lui Rami, Smadar, a fost ucisă într-un atentat sinucigaș în timp ce se ducea să-și cumpere cărți împreună cu prietenele ei. Fiica lui Bassam, Abir, în vârstă de zece ani, a fost ucisă cu un glonț de cauciuc de un membru al poliției de frontieră în fața școlii. În buzunar avea o brățară de dropsuri pe care nu apucase să le mănânce.

Rami și Bassam au fost crescuți să se urască unul pe celălalt. Și totuși devin cei mai buni prieteni.

În acest roman epic – numit după un poligon cu un număr de laturi infinit numărabil –, Colum McCann străbate secole și continente, realizând o țesătură în care timpul, arta, istoria, natura și politica alcătuiesc o tapiserie de prietenie, dragoste, pierdere și apartenență. Muzical, plin de forță, delicat și ambițios, Apeirogon este romanul vremurilor noastre.

Dintre multele chipuri pe care tradiţia Antichităţii i le-a dat lui Homer, primul ne vine în minte cel al aedului orb din insula Chios. A trăit în secolul VIII î.e.n. şi a ţesut în cele două epopei episoade din ciclul epic al Eladei din epoca bronzului, îmbrăcând în haina mitului eroic istorii petrecute cu aproape cinci secole înainte. Despre el, un comentator din Antichitate pe care-l cunoaştem sub numele de Heraclitus Homericus spunea: „Încă din scutece sufletul nostru se adapă la izvorul versurilor sale. Crescând, el ne rămâne mereu aproape. Nu-l putem părăsi fără a simţi de îndată dorinţa de a ne întoarce la el, iar această legătură nu sfârşeşte decât odată cu viaţa“.

S-a născut la 8 aprilie 1911 la Răşinari (Sibiu), ca al doilea fiu al lui Emilian Cioran, preot în Răşinari, şi al Elvirei (Comanciu) Cioran. Frecventează, începând din 1921, Liceul „Gheorghe Lazăr" din Sibiu, oraş în care se va muta întreaga familie în 1924. Între 1928 şi 1932, urmează cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti. În ultimul an de facultate, publică articole în periodicele Calendarul, Floarea de foc, Gândirea, Vremea, Azi. Îşi încheie studiile universitare cu o teză de licenţă asupra intuiţionismului bergsonian. În acelaşi an (1932), se înscrie la doctorat, sperând să obţina astfel o bursă în Franţa sau Germania. În 1934, îi apare prima carte, Pe culmile disperării, pentru care i se conferă Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitaţi. Va mai publica încă patru cărţi în ţară, înainte de a se stabili definitiv în Franţa. Între 1933 şi 1935, se află la Berlin, ca bursier al Fundaţiei Humboldt. Reîntors în ţară, ocupă vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul „Andrei Şaguna" din Braşov. În 1936, pleacă la Paris cu o bursă a Institutului Francez din Bucureşti, care i se va prelungi până în 1944. În 1940, începe să scrie Îndreptar pătimaş, ultima sa carte în limba română, a cărei variantă definitivă (ramasă inedită până în 1991) va fi incheiată în 1945, an când se stabileşte definitiv în Franţa. După 1945, începe să scrie în limba franceză, iar în 1949 îi apare la Gallimard prima carte, Precis de decomposition; îi vor urma, până în 1987, încă nouă, publicate la aceeaşi prestigioasă editură pariziană. Cu excepţia Premiului Rivarol, care i se conferă în 1950 pentru debutul francez, va refuza toate celelalte importante premii literare decernate ulterior (Sainte-Beuve, Combat, Nimier). Moare la Paris, în data de 20 iunie 1995.

Lucrări: Pe culmile disperării Schimbarea la faţă a României Amurgul gândurilor Cartea amăgirilor Îndreptar pătimaş Lacrimi şi sfinţi Ispita de a exista Istorie şi utopie Silogismele amărăciunii Singurătate şi destin. Publicistică 1931-1944 Tratat de descompunere Exerciţii de admiraţie. Eseuri şi portrete Căderea în timp Mărturisiri şi anateme Demiurgul cel rău Despre neajunsul de a te fi născut Scrisori către cei de-acasă Sfârtecare Ţara mea / Mon Pays Caiete I (1957-1965) Caiete II (1966-1968) Caiete III Caietul de la Talamanca

Cioran, Emil (ed.), Antologia portretului. De la Saint-Simon la Tocqueville, trad. din franceză şi notă de Petru Cretia, Seria Cioran (III), 1997 Cioran (antologie) Cioran şi muzica, selecţia textelor de Aurel Cioran, ed. de Vlad Zografi, Seria Antologiile Humanitas, 1996

KARA COONEY este profesor de egiptologie la UCLA. Activitatea sa aca demică se concentrează pe pregătirile funerare, credințele în viața de apoi și studii de gen. În prezent, studiază reutilizarea sarcofagelor în perioada de declin a Epocii Bronzului, subiectul permițându-i să examineze obiectele funerare din zeci de muzee din întreaga lume, inclusiv din Muzeul Egiptean din Cairo, Luvru din Paris, British Museum din Londra și Metropolitan Museum of Art din New York. A apărut în calitate de expert pe canalul Discovery, în programul special The Secrets of Egypt's Lost Queen și este creatoarea și gazda emisiunii Out of Egypt. Cartea sa The Woman Who Would Be King a fost publicată în 2014. Cooney locuiește în Los Angeles.

Când împlinește douăzeci și cinci de ani, Libby Jones intră în posesia unei moșteniri pe cât de valoroase, pe atât de neașteptate. Casa londoneză pe care o moștenește, cu aspectul ei sinistru, urmează să-i dezvăluie propria poveste învăluită în mister.

În același timp, la mii de kilometri depărtare, în Franța, Lucy, o mamă fără adăpost cu doi copii, primește pe telefon o alertă: „Bebelușul a împlinit douăzeci și cinci de ani“. Acesta este semnalul că, indiferent de mijloace și de prețul plătit, trebuie să revină la Londra.

O voce care se identifică, pas cu pas, pe parcurs, povestește coșmarul prin care trec membrii unei familii, dar mai ales copiii, atunci când în viața și în casa lor se instalează un grup de personaje bizare, cu intenții malefice. Supraviețuirea lor are o singură miză: salvarea bebelușului care vine pe lume în mijlocul ororilor ce se petrec în somptuoasa casă ferecată. Numită de revista People „maestra suspansului“, Lisa Jewell ne prezintă în noul ei roman povestea plină de răsturnări de situație a trei familii ale căror destine se întrepătrund și care trăiesc într-o casă plină de cele mai întunecate secrete. 

Primul volum din seria Blood and Ash

O FECIOARĂ...

Aleasă de la naștere să fie cea care să le ofere oamenilor calea spre o altă lume, Poppy nu a simțit nici o clipă că propria viață îi aparține. Viața Fecioarei este una solitară. Nu trebuie să fie niciodată atinsă sau privită. Nu trebuie să i se vorbească, iar plăcerile de orice fel îi sunt total interzise. În vreme ce așteaptă ziua Ascensiunii, ea ar prefera să își petreacă timpul alături de gardienii castelului în care trăiește, luptând împotriva forțelor răului care i-au ucis părinții, decât să se comporte astfel încât să fie considerată vrednică de către zei. Însă alegerea nu i-a aparținut niciodată ei cu adevărat.

O DATORIE...

Viitorul întregului regat depinde de Poppy, deși ea nu e convinsă că este ceea ce își dorește. Căci Fecioara are și ea inimă. Și suflet. Și dorințe. Iar când Hawke, gardianul cu ochi aurii însărcinat să-i poarte de grijă până la Ascensiune, apare în viața ei, menirea și datoria se întrepătrund cu dorința și cu nevoia. El îi stârnește furia, o face să pună la îndoială toate lucrurile în care crede și o ademenește spre păcate interzise.

UN REGAT…

Uitați de zei și temuți de muritori, susținătorii unui regat decăzut se revoltă, hotărâți să ia înapoi cu forța ceea ce consideră al lor. Și, pe măsură ce umbra celor blestemați se apropie tot mai mult, granița dintre ce e corect și ce e interzis devine tot mai neclară. Poppy nu riscă doar să-și piardă inima și să fie considerată nevrednică de către zei, ci își pune în pericol chiar viața când toate ițele îmbibate de sânge ce țin lumea ei laolaltă încep să se destrame.

Philippa Gregory, una dintre cele mai renumite scriitoare britanice contemporane de ficţiune istorică, s-a născut în Kenya în 1954. A studiat la Universitatea din Sussex, unde a obţinut o diplomă de licenţă în Istorie. Ulterior a devenit doctor în filologie la Universitatea din Edinburgh, cu o lucrare despre literatura secolului al VIII-lea. A lucrat o vreme ca jurnalist şi producător la BBC, însă pasiunea pentru istorie şi literatură a îndemnat-o să se dedice scrisului. Autoare extrem de prolifică, Philippa Gregory a publicat pînă în prezent peste douăzeci de romane, dintre care amintim: Surorile Boleyn, distins cu Premiul Parker Romantic Novel of the Year şi ecranizat de cîteva ori, Prinţesa statornică, Moştenirea Boleyn, Regina albă, Doamna apelor, Blestemul regelui şi Îmblînzirea reginei, apărute şi la Editura Polirom, unele în mai multe ediţii. Cărţile sale au fost traduse în numeroase limbi şi s-au bucurat de succes în întreaga lume.

PENELOPE FITZGERALD (1916–2000) a absolvit Somerville College, Oxford, și a lucrat ca jurnalistă la BBC în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A început apoi să predea la o școală de artă dramatică, iar printre elevele ei s-au numărat Anna Wintour și Helena Bonham Carter. Într-o vreme, chiar a lucrat într-o librărie din Suffolk și a locuit pe o barcă – evenimente care par să fi stat la baza romanului Librăria (The Bookshop, 1978). Fitzgerald a debutat la 58 de ani, cu biografii de artiști, iar în 1977 și-a publicat primul roman, The Golden Child. Acestuia i-au urmat cărțile Offshore (câștigătoare a Booker Prize, 1979), Human Voices (1980), Innocence (1986), The Beginning of Spring (1988), The Gate of Angels (1990, nominalizată la Booker Prize), Floarea albastră (Nemira, 2017; The Blue Flower, 1995, premiată cu National Book Critics Circle Award). Autoarea a fost inclusă în topul The Times al celor mai importanți 50 de scriitori britanici de după 1945.

NICK BRADLEY s-a născut în Germania în 1982 și a copilărit în Marea Britanie, în Bath. După ce și-a luat masterul în literatură, a plecat în Japonia – „doar pentru un an“ –, pentru a preda limba engleză prin programul Japan Exchange and Teaching. După un periplu japonez în care a fost profesor de engleză și japoneză, a lucrat ca traducător de jocuri video pentru companii precum Nintendo, ca jurnalist de călătorie și fotograf, s-a întors în Anglia zece ani mai târziu și s-a înscris la cursurile de masterat ale Universității East Anglia, absolvind, în 2016, cu o diplomă în scriere creativă. În 2020 își încheie studiile doctorale la aceeași universitate, cu o teză despre imaginea pisicii în literatura japoneză. În septembrie 2020 publică romanul său de debut Pisica și orașul (The Cat and the City; Humanitas Fiction, 2021), care ajunge la scurtă vreme de la lansare BBC Radio 2 Book Club Pick și este numit de Independent unul dintre cele mai bune debuturi ale anului 2020. A fost nominalizat, tot în 2020, la Not the Booker Prize și în 2021 la Dublin Literary Award. Este tradus în peste zece limbi.

Cel mai important eseist și prozator baroc al secolului XVII spaniol, BALTASAR GRACIÁN (1601–1658) își publică cele două capodopere, Oracolul manual și Criticonul, în condiţii de cvasiclandestinitate faţă de regulile ordinului iezuit, al cărui membru a fost. A semnat cu pseudonime, și viaţa și-a încheiat-o în condiţii de izolare penitenţială. A intenţionat să realizeze portretul omului desăvârșit în condiţiile complexe ale societăţii mundane a vremii sale. Omul superior, la Gracián, nu este, ci se face, personalitatea, în viaţă și în postumitate deopotrivă, este o totalitate integrativă și dinamică, urmând un traseu „epic“ prin excelenţă. E vorba, așadar, nu de un concept abstract al individului, ci de un ideal care îmbrăţișează deopotrivă abstracţiile și omul viu, ideal ce personifică lumea înconjurătoare și pe el însuși. O demonstraţie romanescă a acestor premise teoretice era deci încununarea firească a operei lui Gracián, care ajunge astfel să elaboreze Criticonul în virtutea unui veritabil destin creativ. Schopenhauer îi intuise clar valoarea: „Cunosc trei opere alegorice de largă respiraţie: prima, în care aluzia e limpede și mărturisită, este incomparabilul Criticón al lui Baltasar Gracián, bogată ţesătură de alegorii ingenioase, înlănţuite între ele; sub o formă plăcută, ele împărtășesc înalte adevăruri morale, cărora le conferă și evidenţă de ordin intuitiv, autorul uimindu‑ne și prin bogăţia inventivităţii sale. Celelalte două opere, în care alegoria este mascată, sunt Don Quijote și Gulliver în Lilliput.“

LOIALITĂŢI ÎMPĂRŢITE, IUBIRI IMPOSIBILE, EROISM DINCOLO DE LIMITE

BESTSELLER INTERNAŢIONAL

SPADA REGILOR este al doisprezecelea roman din seria de succes Ultimul regat scrisă de Bernard Cornwell, o cronică a istoriei Angliei de la începuturile sale, „la fel de captivantă ca Urzeala tronurilor, dar inspirată din evenimente reale“ (The Observer), serie care a stat la baza unui excepţional serial de televiziune realizat de BBC.

ANGLIA ESTE ÎN PLINĂ FRĂMÂNTARE, o în timp ce vikingii şi saxonii se luptă pentru teritoriu. Se zvoneşte că regele e pe moarte, iar ţara aşteaptă un succesor la tron. O ciocnire violentă pe mare îl obligă pe războinicul Uhtred să-şi conducă oamenii din fortăreaţa sa din Northumbria la Londra şi să se arunce în epicentrul furtunii. Doi regi pretind tronul rămas gol, iar un nou regat nu se poate naşte fără vărsare de sânge. Spada lui Uhtred îl va lăsa pe unul din ei mort, iar pe celălalt îl va face rege. Dar este greu să ştii care e voinţa zeilor...

JAMES MEEK s-a născut în 1962, la Londra, şi şi-a petrecut copilăria în Scoţia, la Dundee. Are un masterat în literatură engleză de la Edinburgh University şi unul în jurnalism de la City University din Londra. Şi-a început cariera jurnalistică în 1985, iar reportajele sale din cele mai fierbinţi zone ale globului i-au adus numeroase distincţii britanice şi internaţionale. Între 1991 şi 1994 a fost corespondent al ziarului Guardian la Kiev, unde a învăţat limba rusă, iar în 1994 s-a mutat la Moscova, unde a lucrat în biroul ziarului britanic, al cărui şef a devenit în 1998. În 1999 s-a întors la Londra, ocupând diferite poziţii în redacţia ziarului Guardian. În toamna lui 2001 a fost trimis de ziar în Afganistan, de unde a transmis reportaje despre războiul împotriva talibanilor şi eliberarea Kabulului. Au urmat reportaje incendiare din Irak şi de la Guantánamo Bay. În 2006 renunţă la cariera de jurnalist în favoarea scrisului. James Meek a publicat două volume de povestiri – Last Orders (1992), The Museum of Doubt (2000) – şi cinci romane: McFarlane Boils the Sea (1989), Drivetime(1995), Un gest de iubire (The People's Act of Love, 2005; Humanitas Fiction, 2007, 2011), recompensat în 2006 cu Scottish Arts Council Book of the Year Award, Royal Society of Literature Ondaatje Prize şi nominalizat la Booker Prize, Începem coborârea (We Are Now Beginning Our Descent, 2008; Humanitas Fiction, 2011), distins cu Premiul Prince Maurice şi Invaziile inimii (The Heart Broke In, 2012). | www.jamesmeek.net

foto: Caroline Gillet

Doar unul din cincisprezece oameni are puterea, norocul şi inteligenţa de a supravieţui în închisoarea japoneză Changi, aflată în extremitatea estică a insulei Singapore. Şi deasupra tuturor se află cel supranumit Împăratul, un caporal american care caută pe toate căile şi folosindu-şi toate aptitudinile să-i domine atât pe prizonieri, cât şi pe cei care îi ţin captivi. Armele sale sunt curajul, profunda cunoaştere a naturii umane, precum şi pragmatismul şi simţul afacerilor într-o societate japoneză care, asemenea celei britanice, este structurată cu stricteţe pe clase, dar este legată de un cod al onoarei falimentar.

Inspirat din propria experienţă dramatică trăită în captivitate, la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, Changi, romanul de debut al lui James Clavell, este o poveste despre supravieţuire scrisă în stilul inimitabil al celebrului autor de mai târziu al monumentalului bestseller Shōgun.

„O poveste plină de suspans, teribil de captivantă.“ Ian Fleming

„Changi este cel mai bun roman în limba engleză care s-a născut din lagărele japoneze de prizonieri de război... James Clavell este un povestitor înnăscut. Poveştile lui sunt complicate şi captivante. Eşti disperat să afli ce se va întâmpla cu aceste personaje pentru că ele îţi amintesc de oameni pe care îi ştii din propria viaţă şi propriile experienţe, aflaţi în circumstanţe ciudate, uneori îngrozitoare.“ John Simpson

PAUL CHETREANU-DON s-a născut la 30 aprilie 1985 în Cluj-Napoca. Este un fost jucător profesionist (campion naţional şi selectat în mai multe rânduri în lotul naţional) şi antrenor de baschet, actualmente președinte al unui club sportiv, organizator al unor concursuri de atelaje canine (Cupa Beliş, Cupa Clujului), cantautor, psihoterapeut, conferențiar, publicist şi scriitor, un adevărat „Homo Universalis” (Oliviu Crâznic). A absolvit în 2004 Colegiul Național „George Coșbuc” din Cluj-Napoca, limba germană matern. A cochetat cu Facultatea de Filosofie din Cluj-Napoca a Universității Babeș-Bolyai, însă nu a absolvit. A terminat Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației și cea de Educație Fizică și Sport, ambele în cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, fiind licențiat în ambele. Masteratul l-a absolvit în cadrul Facultății de Psihologie și Științe ale Educației în „Psihologie Clinică, Consiliere Psihologică și Psihoterapie”. În prezent lucrează ca psihoterapeut, având formări profesionale în „Psihoterapie Pozitivă”, „Hipnoză Ericksoniană” și „Terapia cognitiv-comportamentală”, fiind și formator în „Psihoterapie Pozitivă”. A publicat șase volume de poezii: Conglomerat al morții, Eu sunt… un visător malign, Exilul iubirii, Priviri dinspre mine înspre mine, Răstignirea timpului, Pierdut într-un an de poezie și o carte de psihologie, Convorbiri din intimitate, în cadrul Editurilor Eikon și Școala Ardeleană.

GONÇALO M. TAVARES s-a născut în 1970, în Luanda. Este scriitor și profesor universitar, în prezent predând epistemologie la Universitatea din Lisabona. A publicat volume de poezii (Livro da dança, 2001; 1, 2004; Investigaçoes geométricas, 2005), proză scurtă (Biblioteca, 2004; Água, cao, cavalo, cabeça, 2006, distins cu Grande Prémio de Conto „Camilo Castelo Branco” da Associação Portuguesa de Escritores; Histórias falsas, 2014), piese de teatru (A colher de Samuel Beckett e outros textos, 2002; O homem ou é tonto, ou é mulher, 2003) și eseuri (Atlas do corpo e da imaginaçao, 2013). Printre romanele sale se numără, alături de titluri ca Matteo perdeu o emprego (2010) sau Uma viagem a Índia (2010, distins, printre altele, cu Prémio Literário Fernando Namora și Grande Prémio de Romance e Novela da Associação Portuguesa de Escritores în 2011), volumele din seria O reino (Regatul): A máquina de Joseph Walser (2003), Um homem: Klaus Klump (2003), Jerusalém (2004, distins cu Prémio Ler/Millennium-BCP în 2004, Prémio José Saramago în 2005 și Prémio Portugal Telecom de Literatura în 2007), Aprender a rezar na era da técnica (2007). Unele dintre scrierile sale, cum ar fi A perna esquerda de Paris seguido de Roland Barthes e Robert Musil (2004) sau seria O Bairro (Cartierul), cuprinzând titlurile O Senhor Valéry (2002), O Senhor Henri (2003), O Senhor Brecht (2004), O Senhor Juarroz (2004), O Senhor Calvino (2005), O Senhor Kraus (2005), O Senhor Walser (2006), O Senhor Breton (2008), O Senhor Swedenborg (2009) și O Senhor Eliot (2010), îmbină elemente ale mai multor genuri literare, aflându-se adesea la granița dintre narativ și liric sau dintre ficțiune și aforism. Cărțile sale au fost traduse în aproape 50 de limbi.

LEON-IOSIF GRAPINI (n. 3 mai 1961, comuna Şanţ, judeţul Bistriţa-Năsăud). Şcoala Militară de Ofiţeri Activi „Nicolae Bălcescu”, Sibiu, 1983; Facultatea de Geografie a Universităţii „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca, 2001. Volume: Livada cu poeme, versuri, 1997 – Premiul „George Florin Cozma”, pentru debut, al revistei „Viaţa armatei”; Aripi de întuneric, versuri, 1999; Gândurile trupuri, versuri, 2000; Cetatea cu nebuni, proză scurtă, 2000; ediţia a II-a, 2012; Capătul lumii, roman, 2004 – Premiul Clubului Lions pentru proză, 2005; ediţia a II-a, 2011; Memorialul Cetăţii, roman, 2010 – Premiul „Liviu Rebreanu” al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj, 2011; Capăt de linie, proză scurtă, 2012 – Premiul INTERART al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj, 2013 şi Premiul III la cea de-a XXX-a ediţie a Concursului Naţional de Proză „Liviu Rebreanu”, 2012; Viața, de la capăt, roman, 2018 – Premiul „Laureat al Zilelor prozei” al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj, 2019. A publicat poezie și mai ales proză în peste treizeci de reviste literare. Este cuprins în mai multe dicționare și antologii.

Leigh Bardugo este autoare de romane fantasy, #1 bestselleruri New York Times, și creatoarea Grishaverse (acum pe Netflix), care cuprinde trilogia Grisha, duologia Banda celor șase ciori, The Language of Thorns și Regele cicatricilor.
Leigh Bardugo s-a născut la Ierusalim, a crescut în Los Angeles şi a absolvit Universitatea Yale. A lucrat în publicitate, jurnalism şi, mai recent, s-a specializat în make-up şi efecte speciale.
În prezent, locuieşte şi scrie la Hollywood. Este membră a trupei Captain Automatic.
De aceeaşi autoare, la Editura Trei au apărut volumele trilogiei Grisha: Regatul Furtunilor și Regatul Luminilor, Banda celor șase ciori, Răzbunarea ciorilor, Regele cicatricilor și A noua casă.

Leigh Bardugo este autoare de romane fantasy, #1 bestselleruri New York Times, și creatoarea Grishaverse (acum pe Netflix), care cuprinde trilogia Grisha, duologia Banda celor șase ciori, The Language of Thorns și Regele cicatricilor.
Leigh Bardugo s-a născut la
Ierusalim, a crescut în Los Angeles şi a absolvit Universitatea Yale. A lucrat în publicitate, jurnalism şi, mai recent, s-a specializat în make-up şi efecte speciale.
În prezent, locuieşte şi scrie la Hollywood. Este membră a trupei Captain Automatic.
De aceeaşi autoare, la Editura Trei au apărut volumele trilogiei Grisha: Regatul Umbrelor, Regatul Furtunilor și Regatul Luminilor, Răzbunarea ciorilor, Regele cicatricilor și A noua casă.

Jo Nesbø (n. 1960) este muzician, compozitor și economist, precum și unul dintre cei mai apreciați autori de romane polițiste din întreaga lume. Cărțile lui au fost traduse în 50 de limbi, s-au vândut în peste 50 de milioane de exemplare și au fost recompensate cu numeroase premii internaționale, printre care The Riverton Prize, CWA International Dagger Award, The Glass Key Award. Jo Nesbø este autorul celebrei serii Harry Hole, precum și al seriei pentru copii Doctor Proctor (Pandora M). După al șaptelea roman al seriei Harry Hole, Snomannen, a fost realizat filmul Omul de zăpadă, iar romanul Vânătorii de capete a stat la baza filmului cu același nume, lansat în 2011 și nominalizat, printre altele, la Premiul BAFTA pentru cel mai bun film străin.
La Editura Trei, au apărut romanele Fiul, Vânătorii de capete, duologia Sânge pe zăpadă și Soare în miez de noapte, precum și primele cinci volume din seria Harry Hole: Liliacul, Cărăbușii, Pasărea cu piept roșu, Nemesis și Steaua diavolului.

Burhan Sönmez (n. 1965) a studiat Dreptul la Istanbul, unde a și profesat o vreme ca avocat. A colaborat la mai multe reviste și ziare, cu articole pe teme culturale și politice. A fost membru al Societății pentru Drepturile Omului (IHD) și fondator al Fundației pentru Cercetare Sociala, Cultura și Arta (TAKSAV). În 1996 a fost grav rănit în timpul unui asalt al poliției turce și s-a refugiat pentru o perioada mai lungă în Marea Britanie.
În 2009 i-a apărut primul roman, Kuzey (Miazanoapte), urmat în 2011 de Masumlar (Păcate și inocenți, recompensat cu premiul Sedat Simavi, una dintre cele mai prețioase distincții literare din Turcia). Cel de-al treilea roman al său, Istanbul Istanbul, publicat în 2015, i-a adus Premiul EBRD pentru Literatură în 2018. Labirint, cel de-al patrulea roman, a fost publicat în același an. Cărțile sale au fost traduse în 36 de limbi. În prezent, Burhan Sönmez își împarte viața între Cambridge și Istanbul.

Patrick Ness s-a născut în 1971, într-o bază militară unde tatăl său era sergent instructor. A locuit în Hawaii până la 6 ani, apoi încă 10 ani în statul Washington. A studiat literatura engleză la University of Southern California. În 1997, i-a apărut prima povestire în revista Genre și de atunci n-a mai renunțat la scris. „Măcar 1 000 de cuvinte pe zi – orice s-ar întâmpla.“
În 2008 a publicat Vocea pumnalului, prima carte pentru tineri care i-a adus faima internaţională, urmată de celelalte două părţi din trilogia Pe tărâmul haosului și de romanele Chemarea monstrului (Editura Trei, 2015) și More Than This (2013). A scris și literatură pentru adulți: The Crash of Hennington (2003), Topics About Which I Know Nothing (2005), The Crane Wife (2014).

Alejo Carpentier, figură emblematică a literaturii secolului al XX-lea, se naște în 1904, la Havana, în Cuba, ca fiu al unui arhitect francez și al unei profesoare de limbi străine, de origine rusă. La vârsta de doisprezece ani se mută cu familia la Paris, unde, sub îndrumarea mamei sale, se dedică studiului muzicii.

Revenit în Cuba, începe studii de arhitectură, abandonate ulterior. Lucrează ca jurnalist și se implică în mișcări politice de stânga, ceea ce duce la arestarea sa. Se refugiază apoi în Franța, unde intră în contact cu grupul suprarealiștilor; în aceeași perioadă, în urma unor călătorii în Spania, își descoperă fascinația pentru stilul baroc. Nu revine definitiv în țara natală decât după 1959, odată cu victoria Revoluției Cubaneze, și va primi o serie de însărcinări pe linie culturală și diplomatică. Moare la Paris în 1980.

Tatiana Tolstaia s-a născut în 1951 la Sankt Petersburg (pe atunci, Leningrad), într-o familie de scriitori din care au făcut parte și Lev și Aleksei Nikolaevici Tolstoi.

După obținerea diplomei în limbi clasice la Universitatea de Stat din Sankt Petersburg, Tatiana lucrează câțiva ani într-o editură din Moscova, iar pe la mijlocul anilor 1980 începe să publice povestiri în revistele literare ale vremii. Spre sfârșitul anilor 1980 pleacă în Statele Unite, unde predă, vreme de un deceniu, la câteva universități importante, după care revine în Rusia.

Cunoscută pentru eseurile caustice asupra vieții rusești contemporane, Tatiana Tolstaia devine corealizator al unui popular talk-show pe teme culturale și politice. Scrierile ei au apărut în publicații consacrate, precum The New Yorker și The New York Review of Books.

Marzana și prietena ei cea mai bună, Nialla, se plictisesc. Într-un oraș în care regulile obișnuite nu se aplică, s-ar crede că aventura e prezentă peste tot. Totuși, lor nu li se întâmplă nimic interesant. Însă, atunci când părinții Marzanei sunt cooptați pentru a ajuta la rezolvarea unui caz de răpire greu de înțeles, Marzana și Nialla au parte de acțiune din belșug—doar că nu trebuie să se afle că s-au implicat în această poveste.

Ele adună în jurul lor un grup de copii-detectivi cu abilități speciale—inclusiv un magician, un maestru al camuflării și fiica-fantomă a unui căpitan de vas—pentru a lua parte la teribila cursă contracronometru: suma cerută pentru răscumpărare e imposibil de plătit, iar termenul-limită se apropie!

Dar, într-un loc în care nimic nu e ceea ce pare a fi—de la arhitectura care se schimbă peste noapte, la profesorul suplinitor de matematică și chiar la părinții Marzanei—devine repede clar că până și răpirea ar putea să aibă alte substraturi. Sunt multe enigme de dezlegat și multe lucruri de descoperit despre familiile lor și despre ei înșiși, iar tinerii detectivi nu au timp de pierdut!

„Nodul Tâlharului este plin de enigme și de răsturnări de situație surprinzătoare.” — Washington Post KidsPost

„Intrigi, doritori de aventură curajoși și niște fier suspect de ingenios... Cititorii cu spirit de observație se vor bucura să strângă laolaltă indiciile pentru a descâlci nodurile alături de membrii Nodului... O poveste fascinantă și complexă despre prietenie și o misiune de salvare.” — Kirkus, STARRED review

„Un joc de inteligență cu adevărat întortocheat, plin de puzzle-uri, piste false și aventură, bine echilibrat în ceea ce privește ponderea emoțională, perfect pentru publicul aflat la vârsta gimnaziului... Poveștile din Nagspeake ale lui Milford sunt întotdeauna o încântare, dar aceasta, cu subiectul ei dens și inteligent, cu o creștere emoțională încurajatoare și un cadru dinamic, strălucește puternic.” — Booklist, STARRED review

„O adăugire merituoasă în cadrul deja consacrat al Hanului Pungașilor, care va atrage noi cititori... Pasajele descriptive scrise de Milford sunt o încântare.”   — The Bulletin of the Center for Children's Books

Milo, copilul adoptat al administratorilor unui han frecventat de contrabandiști, așteaptă cu nerăbdare bucuria aceea specială care se instalează înaintea sărbătorilor de iarnă. Dar nu e deloc zăpadă, și e greu să intri în atmosfera vacanței de iarnă atunci când tot ce ai la îndemână e o amărâtă de chiciură. Apoi mai e și solitarul musafir de la hanul părinților săi, un student la Arte care pare hotărât să nu plece de la han până nu desenează absolut toate vitraliile. 

Milo nu își dorește decât o vacanță de iarnă la fel ca cea de anul trecut, când casa lor era plină de musafiri secretoși și mistere neașteptate. Nu există însă nicio șansă ca toate lucrurile acelea să se întâmple din nou. Dar chiar atunci se aude soneria…

E iarnă la Greenglass House și, de obicei, vechiul han al contrabandiștilor este liniștit în acest anotimp. Milo, copilul adoptiv al administratorilor hanului, plănuiește să-și petreacă vacanța relaxându-se. Dar în prima noapte înghețată a vacanței, pe neașteptate, a sunat clopoțelul de la recepție.

Încă o dată. Și încă o dată. Curând, casa lui Milo se umple de oaspeți ciudați, secretoși, fiecare dintre ei având câte o poveste stranie care, într-un fel sau altul, se leagă de han. Pe măsură ce obiectele încep să dispară și spiritele să se încingă, Milo și Meddy, fiica bucătarului, trebuie să descifreze indiciul și să descurce ițele unor mistere tot mai adânci pentru a afla adevărul despre Greenglass House și despre ei înșiși.

Povestea din seria de romane polițiste de succes internațional are loc în Berlinul anilor ’20-’30, debutând în anul 1929, când comisarul Gereon Rath face cunoștință cu frenezia metropolei. Cocaină, cluburi de noapte ilegale, bătăi motivate politic, pe străzi, o viață trăită la limită. Tânărul și ambițiosul comisar Gereon Rath se alătură Departamentului Moravuri și își bagă nasul într-o anchetă de omucidere fără să-și dea seama că astfel a deschis cutia Pandorei… Romanul a stat la baza serialului de televiziune german ,,Babylon Berlin” în 2016 și a fost publicat ca o serie de piese radio în opt episoade în 2018.

„Prin romanul său polițist, Volker Kutscher reușește să creeze un portret opulent al moravurilor vremii.” (,,Der Spiegel”)