Literatură străină

Se spune că istoria a fost scrisă și o cunoaștem de la învingători. Însă cum ar fi să poți călători în tenebrele istoriei, având în rolul călăuzei un personaj care a văzut și a participat direct la unele dintre cele mai mari atrocități cunoscute de omenire? Memoriile lui Henri Sanson, ultimul călău al unei familii care a însângerat eșafodurile Parisului 169 de ani, ne arată istoria din perspectiva unor martori „blestemați” să execute sau să tortureze cele mai controversate personalități ale vremii: de la simpli criminali, tâlhari, trădători, până la regi și marii revoluționari ai Franței; de la spânzurări, decapitări sau arderi pe rug, până la perfecționarea ghilotinei.

Cartea lui Henri Sanson ne arată pe de o parte barbarismul fără limite al unor timpuri crude, cu injustițiile lor sociale, cu credințe învechite care au decimat destine, însă descoperă și o lume plină de sensibilitate, de aventuri, de adevărată cultură și umanitate, atunci când aceste valori par să se pierdut de tot.

Primul volum al Istoriei familiei Sanson ne prezintă povestea de dragoste tragică a lui Charles Sanson de Longval, cel de la care pornește „blestemul” sumbru al urmașilor săi, și ne poartă prin intrigile, procesele și execuțiile misterioasei doamne Ticquet, răzbunarea lui Larcher, abominabila tortură a lui Damiens, care a făcut înconjurul lumii prin vulgaritatea ei, sau sfârșitul neașteptat al locotenentului general Lally-Tolendal. Alerte și pline de suspans, aceste istorisiri nu sunt cu nimic mai prejos decât marile romane ale vremii, iar talentul de povestitor al lui H. Sanson poate rivaliza oricând cu „un” Dumas, Hugo sau Balzac.

Traducere şi note de Luminița Bălan

Roman ecranizat cu titlul I am not Madame Bovary, Marele Premiu al Festivalului Internațional de Film de la San Sebastián, 2017

„Opera lui Liu Zhenyun se bucură de un succes imens în China şi a fost primită cu entuziasm în întreaga lume. Liu Zhenyun este considerat unul dintre cei mai mari umoriști chinezi.“ – Din discursul de decernare a distincției Chevalier de lʼOrdre des Arts et des Lettres

Li Xuelian, soția lui Qin Yuhe, este însărcinată pentru a doua oară. O veste bună? Nicidecum, ci o infracțiune, deoarece în China încălcarea legii care prevede „un cuplu – un copil“ se pedepseaște drastic. Soluția ar fi să divorțeze și să se recăsătorească după naștere. Nici o lege nu interzice unei mame singure cu un copil să-și refacă viața. Qin Yuhe e de-a dreptul entuziasmat de idee, numai că, după divorț, se însoară cu patroana coaforului din orășelul Cotitura. Li Xuelian vrea să se răzbune și să demonstreze că a fost înșelată, chiar dacă se autoincriminează. Procesul pe care i-l intentează fostului soț declanșează o serie de întâmplări amețitoare, la limita absurdului, de pe urma cărora ea are de suferit cel mai mult. Nu mi-am omorât bărbatul este o satiră savuroasă la adresa sistemului judiciar și a politicienilor corupți, o poveste tragicomică a cărei protagonistă se încăpățânează să îndrepte lucrurile când nimeni nu este interesat de adevăr.

Traducere de Liviu Papuc

Ultima carte publicată de Romain Gary, Zmeie de hârtie, este unul dintre cele mai frumoase și mai emoționante romane de dragoste având ca fundal cel de-al Doilea Război Mondial.

Ludo crește într-un sat normand, în casa unchiului său Ambroise Fleury, celebru pentru că bricolează zmeie fabuloase. Viața lui liniștită este bulversată în ziua când o întâlnește pe angelica Lila, o fată din familia aristocratică poloneză care deține un conac în ținut. Este de ajuns o singură privire, și Ludo se îndrăgostește pentru totdeauna, iar astfel debutează aventura unei vieți: pentru a fi demn de inima și mâna Lilei, Ludo devine secretarul contelui Stas de Bronicki, tatăl fetei, jucător la bursă, dar și la mesele din marile cazinouri ale Europei, călătorește în Polonia, în ajunul izbucnirii războiului, și revine acasă în timp ce Germania invadează Polonia, Lila și familia ei dispar și Europa se cufundă în coșmar. Țările capitulează, dar cei care încă mai cred în idealuri nu abdică. Ludo va intra în Rezistență și va afla că eroi pot fi și un bucătar francez obsedat de arta culinară, și un profesor la senectute care redactează manifeste, și o fostă madamă ce se dă drept contesă, și un unchi care meșterește zmeie și are o ascunzătoare în atelier. Va putea însă Ludo să treacă peste ce va afla despre Lila?

Traducere şi note de Cornelia Dumitru

Bestseller New York Times • Bestseller USA Today • Bestseller NPR • Roman în curs de ecranizare

„Melanie Benjamin ne oferă un nou roman istoric de excepție, inspirat din viața unei femei extraordinare. Ficțiune biografică de cel mai înalt nivel.“ – Booklist

Când îl întâlnește pe faimosul Charles Lindbergh la o recepție de Crăciun dată de tatăl ei, ambasador al Statelor Unite în Mexic, Anne Morrow, studentă în ultimul an la un prestigios colegiu pentru fetele din lumea bună, nu bănuiește că viața i se va schimba spectaculos. Obișnuită să fie eclipsată de sora ei, Anne aproape că îl refuză pe tânărul aviator care îi propune să zboare împreună a doua zi în zori. Mica escapadă se dovedește începutul unei mari aventuri, aventura unei vieți trăite la limită, presărată cu uluitoare expediții și recorduri, dar marcată de o tragedie inimaginabilă care va lăsa cicatrici de neșters.

PULITZER PRIZE 2015 — Andrew Carnegie Medal for Excellence in Fiction 2015 — Australian International Book Award 2015 — roman finalist la National Book Award 2014 — bestseller nr. 1 New York Times — cartea anului 2014 la Hudson Booksellers — cartea anului 2014 la New York Times Book Review — una dintre cele mai bune cărţi ale anului 2014 la Powell’Books, Barnes & Noble, NPR’s Fresh Air, San Francisco Chronicle, The Week, Entertainment Weekly, Washington Post, Christian Science Monitor, Daily Beast, Slate.com, Seattle Times, Oregonian, Guardian — bestseller nr. 2 pe Amazon.com — tradus în peste 40 de limbi.

Cu o structură labirintică pusă în pagină magistral, romanul multipremiatului scriitor american Anthony Doerr urmează vieţile a două personaje, Marie-Laure – o tânără franţuzoaică lipsită de vedere – şi Werner – un orfan de origine germană – , care ajung să se întâlnească în timp ce amândoi încearcă să depăşească suferinţa fizică şi psihică îndurată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Marie-Laure se va refugia, dintr-un Paris devenit de nerecunoscut din pricina haosului care a cuprins întreaga Europă, în Saint-Malo, unde locuieşte unchiul ei care suferă de agorafobie. Werner, orfan pasionat de tehnică, şi în special de transmisiunile radio, va ajunge cu armata germană în Franţa şi, în cele din urmă, la Saint-Malo. Deşi întâlnirea dintre cei doi nu va dura mai mult de o zi, ea va fi hotărâtoare pentru destinele personajelor, afectând inclusiv vieţile generaţiilor viitoare. Povestea lor e însă şi a unui misterios diamant, în căutarea căruia se află ofiţerii germani şi despre care se spune că îi va oferi posesorului viaţă veşnică, dar niciodată fericire. Dincolo de farmecul rar al naraţiunii, cititorul va regăsi un mesaj legat de importanţa solidarităţii şi a iubirii aproapelui.

Kiona Matavera este o tanara care locuieste pe insula Manihiki din sudul Oceanului Pacifi c si, alaturi de fratii ei, lucreaza la ferma de perle negre a familiei. Viata i se schimba radical cand iahtul unui suedez, Erik Bergman, esueaza pe tarmul insulei. Kiona si Erik incep o frumoasa poveste de dragoste si totul pare sa fi e minunat…

Dar, cand niste straini vin si-l iau pe Erik cu forta de pe insula, viata Kionei se transforma intr-o lunga si periculoasa cautare a iubitului ei, care va dura ani si o va purta pe patru continente, obligand-o sa-si schimbe identitatea de mai multe ori.

Ce s-a intamplat cu Erik? Va reusi Kiona sa-l gaseasca? Ferma de perle negre este o poveste intensa si tulburatoare despre iubire si singuratate, despre bani, violenta si nazuinta spre fericire.

Yasunari Kawabata este primul scriitor japonez care a primit Premiul Nobel pentru literatura, in 1968. Vechiul oras imperial, capodopera lui Kawabata, a fost ecranizat in 1963 de Noboru Nakamura si in 1980 de Kon Ichikawa.

Traducere de Justina Bandol

Colson Whitehead, al cărui roman Ruta subterană, încununat cu Pulitzer Prize, e tradus în peste 40 de țări, a avut un debut fulminant, ingenios și de o originalitate izbitoare. Romanul Intuiționista a apărut în 1999 și a fost comparat cu Catch-22 de Joseph Heller, V de Thomas Pynchon și Ochiul cel mai albastru de Toni Morrison. A primit Quality Paperback Book Club New Voices Award și a fost finalist la PEN/Hemingway Award.

Provocator, de un umor subversiv livrat cu maximă gravitate, Intuiționista îi are ca protagoniști pe inspectorii de ascensoare dintr-un oraș american semănând cu New Yorkul, într-o perioadă nedefinită. Alegorie a rasei, a societății moderne, sau pur și simplu a naturii umane, cartea jonglează cu procedee stilistice și structurale ale romanului noir, ale genului detectivistic, ale criticii sociale naturaliste, chiar ale distopiei. Whitehead creează o lume perfect credibilă pornind de la elemente aparent neverosimile, un fel de labirint borgesian în care strălucește Lila Mae Watson, una dintre cele mai fascinante eroine din ficțiunea contemporană.

Oxford, 1853. Maya Greenwood asculta fascinata povestile unui oaspete neobisnuit: Ralph Garrett, ofiter al armatei britanice in India. Cand acesta incepe sa o curteze, tanara femeie isi da seama ca o va astepta in curand o viata aventuroasa in strainatate. Familia ei se opune acestei legaturi asa ca Maya fuge cu Ralph. Cand el este trimis in Arabia, Maya cade in mainie beduinilor. Acolo va intelege ce inseamna adevaratul Orient - si trebuie sa admita ca seful razboinicilor desertului, charismaticul Rashad al-Shaheen, i-a cucerit inima..

Noi suntem aici. Note despre viata pe planeta Pamant  

În 1932, Banda trunchiului, roman postum al lui Paul van Ostaijen, stîrneşte scandal încă de la apariţia sa, nu numai din cauza scenelor scabroase, considerate pornografice, ci şi din cauza faptului că în scrierea sa puteau fi recunoscute multe dintre persoanele de vază. Nucleul groteştii îl reprezintă amestecarea lumii criminalilor cu aceea a aristocraţilor. Aici, Van Ostaijen ne arată un univers „de-a-ndoaselea”. Dacă subtitlul acestei groteşti este „o poveste romantică despre briganzi şi dragoste”, găsim o seamă de briganzi, dar puţină dragoste şi deloc romantism. Niciun subiect sacru al burgheziei tradiţionale nu scapă de critica tăioasă a lui Van Ostaijen, fie că e vorba de societate, de căsătorie, de drepturile conjugale sau dragostea romantică. „Un ton satiric este de un impact mai direct în politică şi în faţa maselor decît o demonstraţie logică”, afirmă Van Ostaijen. Reacţiile de ostilitate virulentă la apariţia cărţii sunt, într-adevăr, dovada că autorul a intuit bine. Astăzi, suntem moştenitorii unei povestiri groteşti care nu şi-a pierdut deloc seva. – Jan H. Mysjkin

Publicata in maghiara intre 1934 si 1940, Trilogia transilvana a lui Miklós Bánffy este considerata astazi una dintre operele de referinta ale secolului XX. Romanul a aparut, in ultimele doua decenii, in engleza, franceza, spaniola, germana, italiana si olandeza, bucurandu-se de o receptare entuziasta. Editia romaneasca, in traducerea lui Marius Tabacu, include un cuvant inainte de Marta Petreu si un studiu introductiv si un glosar realizate de Lucian Nastasa‑Kovács.
Miklós Bánffy, conte de Losoncz (30 decembrie 1873, Cluj – 5 iunie 1950, Budapesta), scriitor, om politic si grafician maghiar, a fost descendentul unei vechi familii de aristocrati din Ardeal. Dupa studii de drept la universitatile de la Cluj si Budapesta si un doctorat in drept si stiinte administrative, este ales, in 1901, deputat in Parlamentul maghiar. Intre 1912 si 1918 a condus Teatrul National si Opera de Stat de la Budapesta, acordindu-i, in aceasta calitate, o sustinere importanta compozitorului Béla Bartók. Intre aprilie 1921 si decembrie 1922 a fost ministru de Externe al Ungariei. In 1926 s-a stabilit la Cluj, primind cetatenia romana. Isi continua activitatea pe taram cultural ca redactor-sef al revistei Erdélyi Helikon. In 1943 poarta discutii secrete, la Bucuresti, cu Iuliu Maniu, in vederea unei iesiri concomitente din razboi a Ungariei si Romaniei, iar in 1944 pledeaza pentru ruperea de catre Ungaria a aliantei cu Germania. In septembrie 1944 il convinge pe Miklós Horthy sa accepte evacuarea fara lupta a fortelor armate din Cluj, salvand astfel orasul de la distrugere. Castelul de la Bontida al familiei Bánffy, cel mai mare complex de edificii in stil baroc din Transilvania, descris drept Versailles-ul ardelean, este jefuit si incendiat de trupele germane in retragere. Expropriat in 1945 si exclus din viata literara in 1946, a parasit, in 1949, Clujul si s-a alaturat familiei stabilite deja la Budapesta, unde se va stinge in anul urmator. Conform propriei dorinte, ramasitele sale pamintesti au fost aduse in 1976 in cimitirul central Házsongárd din Cluj. Alaturi de Trilogia transilvana, publicata intre 1934 si 1940, opera sa mai cuprinde piese de teatru, intre care Legenda soarelui (1906) si Marele senior (1913), nuvele, precum si lucrari de grafica.

Miryem provine dintr-o familie de camatari, dar incapacitatea tatalui ei de a recupera datoriile ii aduce familia in pragul saraciei. Asa ca Miryem trebuie sa preia initiativa si devine imuna la incercarile satenilor de a o imbuna. Cand bunicul ei ii imprumuta o punga cu banuti de argint, Miryem se intoarce cu ea plina de aur. Dar reputatia ca poate transforma argintul in aur ii aduce mai multe necazuri decat bucurii, mai ales cand destinul ei se leaga de cel al creaturilor de gheata care bantuie padurile si al caror rege vrea s-o exploateze din motive ce-i raman lui Miryem necunoscute.

Annika este studenta in ultimul an la Litere. Nelinistita si tensionata in situatiile sociale, unde comportamentul majoritatii oamenilor i se pare de neinteles, prefera sa fie inconjurata de ordinea si disciplina cartilor sau de singuratatea tacuta din timpul partidelor de sah. Jonathan se inscrie in clubul de sah frecventat de Annika si pierde prima lui partida - si inima - in fata timidei si stangacei si in acelasi timp inteligentei si frumoasei tinere. Ii admira abilitatea de a fi sincera cu sine, cu bizarerii cu tot, si accepta provocarile pe care le implica o relatie cu ea. Jonathan si Annika scot la iveala ce e mai bun unul in celalalt, gasind in ei insisi curajul si increderea pentru a planui un viitor impreuna. Ceea ce urmeaza este o dragoste unica, dar plina de tandrete, care rezista tuturor incercarilor, mai putin tragediei neprevazute care ii sileste sa se separe, taindu-le legaturile si lasandu-i sa navigheze singuri prin viata. Dupa zece ani, soarta ii aduce din nou impreuna. Ea duce viata pe care si-a dorit-o, ca bibliotecara. El lucreaza in domeniul financiar, revenindu-si dupa un divort si cautand un nou inceput. Atractia si sentimentele puternice pe care le impartaseau odinioara se reaprind imediat, dar, daca nu-si infrunta anxietatile si temerile care i-au despartit, ar putea rata a doua sansa de a-si uni destinele.