Moderni & contemporani

Bine ati venit in America inceputului de secol XX, unde ragtime-ul stabileste ritmul. Harry Houdini uimeste publicul cu eliberarile lui spectaculoase, J.P. Morgan domina lumea finantelor, iar Henry Ford construieste automobile, transformand oamenii in masini. Emma Goldman predica amorul liber si feminismul, iar o fosta dansatoare in musicaluri, Evelyn Nesbit, este scanteia care declanseaza asasinarea unui mare arhitect de catre un milionar nebun. Vietile acestor personaje reale se intrepatrund cu cele ale unui negustor ambulant evreu, unui muzician de culoare si unui tanar rebel din clasa de mijloc, pentru a crea un mozaic literar fascinant.

"Onoare" este o poveste zguduitoare despre crima, iubire si familie, care se intinde pe trei generatii, urmarindu-si personajele in locuri extrem de diferite, dar la fel de fascinante – un sat kurd izolat de linga Eufrat, galagiosul si exoticul Istanbul, ploioasa Londra. Esma, o tinara de origine kurda stabilita in Londra, asterne pe hirtie povestea familiei sale, de la nasterea sub auspicii nefaste a mamei si a surorii ei gemene – Pembe si Jamila – pina la sfirsitul lor tragic. Onoare este in acelasi timp un exercitiu de exorcism menit sa purifice sufletul Esmei de ura impotriva fratelui care i-a ucis mama si o poveste moralizatoare ce arata cit de nociva poate fi obsesia onoarei pentru mintea necoapta a unui adolescent de saisprezece ani. Prin romanul ei, Shafak abordeaza o tema extrem de actuala, cea a „crimelor de onoare”, care continua sa fie o realitate inspaimintatoare nu numai in societatile musulmane, ci si in comunitatile de imigranti din Vest.

Opera lui Amos Oz este tradusă în peste patruzeci de limbi. "Poveste despre dragoste şi întuneric" a primit zece distincţii literare internaţionale, printre care Premiul France Culture în 2004 şi Premiul Goethe în 2005.

Dragostea şi întunericul sunt cele două forţe care dau viaţă extraordinarei poveşti a lui Amos Oz. Scriitorul ne poartă într-o călătorie insolită şi seducătoare prin copilăria şi adolescenţa lui petrecute pe străzile toropite de căldură din Ierusalimul anilor '40-'50, prin istoria neaşezată a Israelului aflat la răscrucea vremurilor şi prin tumultul vieţii de familie alături de o mamă romantică şi visătoare şi de un tată logic şi sobru, antrenaţi în nesfârşite discuţii intelectuale. Prins între cele două lumi, cea dinăuntrul şi cea din afara căminului părintesc, copilul Amos simte greutatea trecutului şi a prezentului apăsându-i umerii, iar prin ochii lui de martor inocent şi curios luăm parte la naşterea unei naţiuni.

Un roman tulburator despre viata, iubire si moarte. Unde se afla viata noastra constienta? E posibil sa o transferam altcuiva? Sa o pastram intacta? Hope, Josh si Luke sunt trei studenti la neurostiinte, legati inseparabil printr-o prietenie neconditionata si o idee geniala. Cand unul dintre ei ajunge pe moarte, hotarasc sa incerce imposibilul si sa-si puna in practica proiectul lor iesit din comun. Emotionant, misterios si in acelasi timp plin de umor, "Orizontul rasturnat" e o poveste de dragoste eterna cu un deznodamant uluitor.

"Cea mai buna carte a lui Marc Levy! Teribil de captivanta!" - Le Parisien

Marc Levy este autorul a 17 romane, publicate in 49 de limbi. Cu peste 40 de milioane de exemplare vandute, Marc Levy este cel mai citit autor francez contemporan. Primul sau roman, Si daca e adevarat…, sta la baza filmului Ca in rai (Just Like Heaven), cu Mark Ruffalo si Reese Witherspoon in rolurile principale. Marc Levy locuieste in West Village impreuna cu sotia si cei doi copii ai sai.

Intoarsa din Irlanda, Diane este hotarata sa inceapa o viata noua la Paris. Cu ajutorul prietenului sau, Félix, redeschide cafeneaua literara „Oamenii fericiti citesc si beau cafea”, oaza ei de liniste. Acolo il intalneste pe Olivier.

Un barbat bland si atent, care intelege refuzul ei de a deveni din nou mama, dupa pierderea cumplita pe care a suferit-o. Dar o intamplare neasteptata o bulverseaza pe Diane si ii spulbera toate certitudinile.

Va avea ea oare curajul de a-si construi un nou camin?

"Talentul de povestitoare al lui Agnès Martin-Lugand este incontestabil - cunoaste in profunzime alfabetul complicat al iubirii." - Le Figaro

"Agnès Martin-Lugand are un simt innascut al povestirii." - L'Express

Dupa ce a profesat ca psiholog timp de sase ani, Agnès Martin-Lugand s-a dedicat scrisului, publicandu-si primul roman, Oamenii fericiti citesc si beau cafea in regim propriu, pe platforma Kindle Amazon, in decembrie 2012.

Remarcata rapid de bloggerii atenti la mediul literar virtual, a trezit interesul Editurii Michel Lafon, care i-a propus debutul in lumea editoriala traditionala.

Odata ce romanul sau a aparut in catalogul Michel Lafon si s-a vandut numai in Franta in peste 300 000 de exemplare, a fost asigurata si traducerea lui in mai multe limbi europene, printre care spaniola, italiana, poloneza si turca. Drepturile de ecranizare au fost achizitionate de producatorul american Harvey Weinstein. La Editura Trei, romanul Oamenii fericiti citesc si beau cafea a aparut in 2016.

„Cel mai bun roman din ultimii ani al acestui adevarat maestru.” (The Telegraph)

Noul roman al lui Ian McEwan, Coaja de nuca, lansat simultan in Marea Britanie si SUA la inceputul lunii septembrie 2016, este o poveste clasica despre crima si tradare, relatata din perspectiva unui narator cu o viziune si o voce unice in literatura ultimilor ani – un fetus a carui mama si-a inselat sotul cu fratele acestuia si acum planuieste sa-l otraveasca. Dar un fetus inzestrat cu constiinta, perfect ancorat in actualitatea acuta a atentatelor teroriste din inima Europei, a noului razboi rece dintre Rusia si SUA, a tragediei refugiatilor. Un thriller psihologic plin de suspans, Coaja de nuca este o dovada de virtuozitate literara si, totodata, un omagiu adus lui William Shakespeare la 400 de ani de la moartea acestuia.

„Un roman inteligent, amuzant si extrem de captivant.” (The New York Times)

„O carte care nu seamana cu nimic din ce am citit vreodata, Coaja de nuca este o palpitanta drama domestica.” (Tracy Chevalier)

„Jucaus, dar si grav, incintator si frustrant, acest roman este una dintre cele mai inclasabile opere ale lui McEwan si, in acelasi timp, extrem de interesanta.” (The Times)

„Coaja de nuca este o istorisire socanta despre crima si tradare, prezentata dintr-o perspectiva absolut inedita si scrisa de unul dintre cei mai buni povestitori din lume.” (The Telegraph)

„Pe masura ce citim acest roman scurt, dar foarte dens – ca un bebelus in pintecele mamei –, el se transforma in ceva mult mai important si mai grav.” (The Spectator)

În cel mai personal roman al său de până acum, Paulo Coelho ne invită într-o curajoasă şi insolită călătorie către descoperirea de sine. La fel ca protagonistul celebrului său roman Alchimistul, Paulo trece printr-o profundă criză sufletească. Pentru a găsi o cale spre renaştere şi îmbogăţire spirituală, hotărăşte să aleagă un nou început, călătorind, cunoscând oameni şi descoperind locuri.
În acest periplu, menit să-i redea energia şi pasiunea pierdute, Paulo poposeşte mai întâi în Africa, apoi în Europa, ajungând în Asia cu Transsiberianul. Întâlnirea cu Hilal este însă cu totul neaşteptată. Tânăra violonistă este de fapt femeia pe care, cu cinci veacuri în urmă, a iubit-o, dar a trădat-o, gest care îi întunecă existenţa prezentă şi îl împiedică să fie fericit. Alături de ea, Paulo va începe o călătorie mistică în spaţiu şi timp, descoperind calea către dragoste, către iertare şi către curajul de a depăşi încercările inevitabile ale vieţii.
Aleph ne îndeamnă să ne privim cu alţi ochi trecerea noastră prin această lume: am ajuns acolo unde vrem să fim? Facem într-adevăr ce ne dorim?
Schimbă-ţi viaţa! Rescrie-ţi destinul! Unele cărţi se citesc. Aleph se trăieşte.

În vara anului 1950, Ricardo Somocurcio trece de la pantaloni scurți la pantaloni lungi. Petrecerile se țin lanț în cartierul Miraflores din Lima, iar viața este trăită în ritm de mambo. Până când Ricardo se îndrăgostește de Lily. Pentru totdeauna. O pierde și o regăsește, mereu sub un alt nume, în scenarii variate: Lima burgheză, apoi Parisul revoluționar al anilor ’60, Londra hippy din ’70, Japonia modernă. El este „băiatul bun“, care visează să trăiască la Paris și crede că întâlnirile lor țin de destin. Ea este „fata rea“, o aventurieră calculată, care crede că întâlnirile lor țin doar de hazard.
Un roman despre bucuria și caznele unei iubiri clandestine urmărite de-a lungul a patru decenii, pe trei continente. Dar și o cronică a lumii postbelice care, asemenea fetei nesăbuite, a avut nevoie de mult timp pentru a-și recăpăta inocența și pentru a învăța să iubească.

Lansată în 2015 la inițiativa editurii britanice Hogarth și preluată deja în 28 de țări, această serie propune revizitarea capodoperelor shakespeariene de către scriitori de faimă internațională, care le reimaginează pentru secolul XXI.

Iarna, un cimitir, Shylock. În această nouă, provocatoare interpretare a "Neguţătorului din Veneţia", Shylock apare deopotrivă ca un personaj de sine stătător, dar şi ca proiecţie a conştiinţei lui Strulovitch, un abil negustor de artă. Dialogurile spumoase, de un umor amar dintre cei doi reprezintă motorul ascuns al romanului, mai ales în secvențele în care dezbat probleme fierbinţi ale contemporaneităţii: ce înseamnă să fii evreu sau să fii numit astfel de ceilalți, modificarea relațiilor dintre părinți și copii sau cum se manifestă dragostea în interiorul familiei.

„Howard Jacobson este în acest roman un autor mai profund şi mai amuzant decât contemporanii săi Martin Amis sau Salman Rushdie.“ (Independent on Sunday)

„Acest elegant roman istoric al lui Kenichi Yamamoto îmbinǎ un talent literar impresionant cu o intrigǎ clasicǎ. Sub pretextul seppuku-ului marelui maestru de ceai Sen no Rikyū din februarie 1591, ordonat de cǎtre Toyotomi Hideyoshi (1536-1598), scriitorul reuşeşte o compoziţie savantǎ şi atractivǎ. Nǎscut în 1956, el se înscrie, într-o manierǎ proprie, în continuitatea unor mari contemporani ai literaturii, precum Yasushi Inoue (Maestrul de ceai), sau ai cinematografului, precum Kei Kumai (Moartea unui maestru de ceai, 1989). Cu multǎ abilitate, textul trece de la un personaj la altul, menţinîndu-se în sfera ceremoniei ceaiului şi oferindu-şi misterul mai mult simţirii decât înţelegerii. Dincolo de reconstituirea vechii Japonii, cititorul va putea aprecia personajele feminine, cronologia fluidǎ, alternanţa între lentoare aerianǎ şi intensitate.“ (Le monde)

Enigma seppuku ului lui Sen no Rikyū, cu substraturile sale politice, economice, estetice, dar şi de relaţii interpersonale, a frǎmîntat de secole mediile culturale japoneze, fǎrǎ a-şi gǎsi pânǎ acum un rǎspuns definitiv. Din lista mult mai lungǎ a celor care au încercat în epoca noastrǎ sǎ ofere ipoteze în literatura lor, putem menţiona pe Kaionji Chōgorō cu romanele Tenshō onna gassen (1936, premiul Naoki) şi Chadō Taikōki (1941), pe Kon Tōkō cu O-Gin-sama (1957, ecranizat în 1962 de Tanaka Kinuyo), pe Nogami Yaeko cu Hideyoshi to Rikyū (1964, ecranizat în 1989 de Teshigahara Hiroshi sub titlul Rikyū) sau pe Inoue Yasushi cu Honkakubō ibun (1981, tradus în românǎ ca Maestrul de ceai, ecranizat în 1989 cu titlul Rikyū – Honkakubō ibun de cǎtre Kumai Kei). La acestea putem adǎuga şi filmul independent O-Gin-sama regizat în 1978 de Kumai Kei.

Yu Hua este primul scriitor chinez căruia i s-a decernat în 2002 James Joyce Award. Romanul "În viaţă", apărut în 1993 şi interzis iniţial de autorităţile chineze, este considerat una dintre cele mai influente zece cărţi ale ultimelor trei decenii în China. S-a vândut de-a lungul anilor în peste şase milioane de exemplare şi a devenit un adevărat fenomen editorial. A fost recompensat în 1998 cu Premiul Grinzane Cavour şi în 2014 cu Premiul Giuseppe Acerbi. Ecranizarea în regia lui Zhang Yimou a câştigat Marele Premiu al Juriului la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes din 1994.

Yu Hua mărturiseşte în introducerea uneia dintre ediţiile chineze că ideea acestui roman i-a venit de la cunoscutul parlor song „Old Black Joe“. În viaţă este cronica unei transformări individuale, fără nici un fel de adaos eroic, iar Xu Fugui, personaj central şi narator spumos, ajunge un maestru al supravieţuirii, captiv în labirintul a patru decenii de istorie modernă a Chinei: Războiul Civil, venirea la puterea a Partidului Comunist, Marele Salt Înainte, Revoluţia Culturală și perioada post-maoistă. Fugui nu încearcă să-și înfrângă destinul și nici nu se răzvrătește. Povestea lui nu este cea a unei lupte continue împotriva tăvălugului istoriei, ci una a răbdării şi a bucuriei de a rămâne în viaţă.

„Cu un realism halucinant, Mo Yan îmbină folclorul, istoria și contemporaneitatea.“ (Motivația juriului Nobel)

Această selecție de zece povestiri reflectă diversitatea de teme și abordări stilistice din proza scurtă a lui Mo Yan. Unele, precum "Frumoasa care trecea bulevardul Chang’an călare pe măgar" și "Femeia cu buchetul de flori", amintesc de tradiția prozei fantastice chineze și aduc în prim-plan personaje feminine, a căror frumusețe exercită o fascinație irezistibilă, la granița supranaturalului. Altele, cum ar fi "Bătălia din pădurea plopilor albi" sau "Cătușe la degetele mari", au în centru secvențe din realitate văzute prin ochii copiilor. „O copilărie nefericită este o sursa de inspirație inepuizabilă“, consideră Mo Yan, iar micii protagoniști îi oferă ocazia de a povesti, pendulând între realismul brutal și poezia sclipitoare, despre indiferență și cruzime. Elementele autobiografice își găsesc locul în "Bumbacul imaculat", dupa cum mărturisește autorul însuși.

„Poate că nu sunt un scriitor cu o formație teoretică solidă, dar am o imaginație fertilă. […] Pot depăna o poveste încântătoare, și această măiestrie am deprins-o de la bunicii mei, dar și de la numeroșii povestitori care se perindau prin sat.“ (Mo YAN)

Romanul a fost ecranizat imediat dupa aparitia sa, in 1962, in regia lui Keigo Kimura, avindu-l in rolul batrinului Utsugi pe actorul japonez So Yamamura. 

Aparut initial in foileton, "Jurnalul unui batrin nebun" este una dintre scrierile tirzii ale lui Junichiro Tanizaki. Conceput sub forma unui caiet de insemnari al batrinului Utsugi, in care acesta isi inregistreaza minutios gindurile si trairile, dar si lucrurile marunte din viata de zi cu zi, romanul este strabatut in acelasi timp de un fior de erotism nascut din obsesia ciudatului personaj pentru nora sa, Satsuko, o fosta dansatoare cu trecut indoielnic. Umbra de tristete si nostalgie care pluteste deasupra intregii scriituri se impleteste cu umorul fin, construind o opera in care citim atit transformarea inevitabila a fiintei umane odata cu scurgerea timpului, cit si schimbarile sociale prin care trece Japonia acelor vremuri.

„Junichiro Tanizaki, cel mai mare romancier modern al Japoniei, alege sa construiasca aici o nesfirsita serie de variatiuni pe aceeasi tema dramatica: puterea iubirii de a crea, dar si de a distruge viata.” (Chicago Tribune) 

„Daca nu se petrecea intr-un bordel, cindva, adulterul era pedepsit cu moartea, astfel incit dorinta de a muri era un test al loialitatii. In proza lui Tanizaki, adulterul este si cea mai rafinata forma a placerii senzuale.” (The New York Times)

„Diaristul Utsugi este o foarte simpatica si cu totul convingatoare creatie fictionala.” (The Atlantic)

Un roman extrem de puternic, emotionant si grandios „Ochiul furtunii” exploreaza stralucit, cu o sensibilitate coplesitoare si cu ironie muscatoare, caracterul si motivatiile umane. A fost publicat in 1973, anul in care Patrick White a primit Premiul Nobel pentru Literatura, si a fost ecranizat in 2011 cu Geoffrey Rush, Charlotte Rampling si Judy Davis in rolurile principale. Candva o femeie frumoasa si plina de viata, octogenara Elizabeth Hunter se afla acum imobilizata la pat, in somptuoasa ei locuinta din Sydney. Desi este dura, egoista si autoritara, Elizabeth atrage in continuare admiratia si respectul celor din jur. Pe slujitoare - trei infirmiere, o guvernanta si o menajera - le inspaimanta si le fascineaza in aceeasi masura. Copii ei, Sir Basil, actor celebru aproape de pensionare, si Dorothy de Lascabanes, fosta sotie a unui print francez, vin din strainatate pentru a-si lua ramas-bun de la mama lor muribunda si a gestiona mostenirea. Explorand vartejurile cumplite de dragoste si ura care definesc relatiile de familie, romanul urmareste povestea vietii lui Elizabeth Hunter. Prezentul se suprapune peste amintirile ei, intr-o tesatura in care se insereaza deopotriva povestile celorlalte personaje. Dincolo de activitatea si de statutul lor social, experientele tuturor compun un tablou apasator al singuratatii. „Frumos si impresionant. Fiecare paragraf merita atentie si ofera satisfactie pe deplin.“ – The New York Times Book Review „ O capodopera de un dramatism profund.“ – The Australian „Cea mai importanta personalitate a literaturii australiene.“ – The New York Times „Pe plan international, Patrick White a facut pentru literatura australiana mai mult decat oricare alt autor. Opera sa tulburatoare este reperul unui scriitor gigantic, esentialmente modern.“ – The Times „Patrick White este, in cel mai propriu sens, un romancier al lumii. Temele complexe ale romanelor sale sunt tratate cu dintr-o perspectiva si cu o energie unice.“ – The Guardian „Unul dintre marii magicieni ai fictiunii […]. Viziunea lui White este vasta, iar inventivitatea sa nu are limite.“– The Observer „Patrick White este unul dintre cei mai mari romancieri ai secolului XX, de talia lui William Faulkner, Halldor Laxness si Thomas Mann.“ – Nicholas Shakespeare „Patrick White este, in cele mai multe privinte, cel mai mare autor pe care l-a produs Australia vreodata.“ – J. M. Coetzee

Un roman al aventurilor stranii și al evenimentelor pline de umor. Pe fundalul unui Trieste aflat în plin carnaval, Svevo construiește, cu o ironie fină și o subtilitate magistrală, un roman demitizant despre slăbiciune, inadecvare și anxietățile unei epoci. 

Senilitate surprinde criza existențială a lui Emilio Brentani, un tânăr de treizeci și cinci de ani, cândva un scriitor promițător, acum funcționar la o societate de asigurări. Până să o întâlnească pe Angiolina, Emilio ducea o viață anostă alături de sora lui mai mică, Amalia, o fată bătrână ștearsă și devotată. Angiolina Zarri este o tânără fermecătoare, dar săracă și promiscuă, aflată în căutarea unei căsătorii convenabile, care să îi asigure un statut social mai înalt în cercurile afaceriștilor din Trieste. Prietenii îl avertizează pe Emilio în nenumărate rânduri cu privire la moravurile îndoielnice ale fetei. El însuși încearcă să se sustragă din calea acestei pasiuni vecine cu obsesia. Măcinat de gelozie și de neputința de a-și aduce iubita pe „calea cea bună“, confruntat cu minciunile ei, Emilio alunecă treptat în angoasă și alienare. Își îndepărtează prietenii și își neglijează sora, iar când aceasta moare după un delir tulburător, Emilio este chinuit de remușcări și hotărăște să renunțe definitiv la Angiolina. Ceea ce începuse ca o comedie a iubirii oarbe se încheie dramatic. Concentrându-se asupra experiențelor (anti)eroului, Svevo surprinde anxietatea crescândă a lui Emilio, care asistă, incapabil să reacționeze și să înțeleagă, la dezintegrarea sinelui și la spulberarea propriilor iluzii de putere și de control. Narcisist, inadaptat și estet, animat de idealuri romantice, Emilio devine treptat reprezentarea parodică a omului modern, bântuit de iluzii, angoasat și inert, senil încă de tânăr.

„Svevo este probabil cel mai important scriitor modernist italian.“ - The Times Literary Supplement

„Acest scriitor există în carne și oase și este cu adevărat una dintre cele mai autentice și mai importante figuri artistice ale vremii noastre.“ - Eugenio Montale 

„În romanul italian contemporan, umor și geniu n-a avut, laolaltă, decât Italo Svevo. […] S-a spus mereu despre Italo Svevo că este un observator și un psiholog, că romanele sale sunt intime și analitice – dar nu s-a atras atenția asupra epicii sale pure, asupra talentului său de a povesti întâmplări variate, concrete, de a construi o istorie adâncă și bogată nu prin introspecție, ci prin aventuri stranii și evenimente pline de umor.“ - Mircea Eliade 

Jonathan Franzen este autorul bestsellerului "Corectii" si una dintre figurile marcante ale literaturii contemporane 

Patty si Walter Berglund sint un cuplu cu o situatie materiala prospera, tineri, cu solide convingeri politice de stinga, parinti ai unor copii straluciti. Si totusi, de la un punct incolo, din motive diferite, cei doi incep sa resimta din plin insatisfactia si dezamagirea vietii. Patty, in trecut sportiva de performanta cu cariera distrusa de un accident, manifesta ca mama un spirit de competitie exagerat, iar Walter, intelectual si ecologist, se vede fortat sa intre in afaceri tocmai cu companiile de energie, pe care le detesta din pricina impactului lor distrugator asupra mediului. Pe masura ce cresc, copiii isi afirma personalitatea, in dezacord cu ambitiile mamei si cu viziunile politice ale tatalui, iar familia devine un front deschis. Sotii Berglund incearca zadarnic sa-si depaseasca deprimarea tot mai accentuata, chinuindu-se fiecare sa raspunda la dificila intrebare „Cum trebuie sa-ti traiesti viata?”.

Ediţie nouă completă cu un capitol final inedit. De la apariţia sa, în 1970, "Pescăruşul Jonathan Livingston" a atins vânzări de peste 60 de milioane de exemplare (primul milion în nici doi ani de la publicare). S-a aflat în fruntea listei de bestselleruri a publicaţiei New York Times 38 de săptămâni şi a ocupat prima poziţie doi ani la rând, în 1972 şi în 1973, în topul din Publishers Weekly. Această ediţie completă, care include un capitol final inedit, a apărut în SUA sub formă de e-book în februarie 2014.

Richard Bach a scris o poveste pentru cei care îşi ascultă inima şi nu trăiesc numai după reguli, cei pentru care efortul desăvârşirii înseamnă o răsplată în sine. Ei ştiu că viaţa adevărată se găseşte dincolo de aparenţe, de aceea locul lor este alături de Jonathan, încercând să-şi depăşească limitele.

„Prin "Pescăruşul Jonathan Livingston", Richard Bach a înfăptuit două lucruri. Mi-a dăruit Zborul. Mi-a redat tinereţea. Îi sunt recunoscător pentru amândouă." (Ray BRADBURY)

Zborul este esenţa unei păsări. Totuşi, pentru pescăruşii din stolul ce trăieşte pe malul stâncos al mării, plutirea a devenit doar un mijloc de a-ţi satisface nevoile primare. Nici unul, în afară de Jonathan, nu vrea să se ridice mai sus, să-şi atingă sau să-şi depăşească limitele. Însă pentru Jonathan zborul – măiestria picajului, vitezele ameţitoare şi înaltul cristalin al cerului – este un scop în sine, oferind răsplata nesperată a eliberării spiritului de trup, de spaţiu şi de timp. Iar această taină pe care vrea să le-o împărtăşească semenilor îi aduce lui Jonathan duşmani, dar şi mulţi discipoli, aflaţi în căutarea unui sens mai înalt al vieţii.
În 2013 Richard Bach a descoperit între manuscrisele lui de tinereţe o parte a patra a poveştii, pe care nu i-o trimisese editorului său în 1970. O întâmplare plină de miez, căci acest capitol final avertizează asupra schimbărilor primejdioase ce îi pândesc, cu trecerea timpului, pe adepţii unei discipline spirituale: aceasta se poate transforma în ritual mecanic, golit de sens, învăţăturile devin dogmă, iar libertatea deplină a căutării este ameninţată de intoleranţa celor cantonaţi în certitudini comode.

Lansatã în 2015 la inițiativa editurii britanice Hogarth și preluatã deja în 28 de țãri, aceastã serie propune revizitarea capodoperelor shakespeariene de cãtre scriitori de faimã internaționalã, care le reimagineazã pentru secolul XXI.

"O parantezã în timp" este o "Poveste de iarnã" contemporanã, scrisã cu verva care o caracterizeazã pe Jeanette Winterson. În locul lui Leontes, regele Siciliei, cititorul îl va cunoaște pe Leo, magnatul londonez cãsãtorit cu MiMi, o cântãreațã de origine francezã. Când Xeno, prietenul acestuia din copilãrie, se întoarce pe neașteptate, Leo crede cã existã o legãturã amoroasã între el și MiMi, suspiciune care merge pânã la obsesie și autodistrugere. Perdita, fiica nerecunoscutã de Leo, în ciuda tuturor evidențelor, se va naște sub semnul acestei închipuite trãdãri, iar drumul vieții ei va deschide o parantezã în timp, una pe care numai dragostea pãrinteascã o va mai putea închide în chip fericit.

Lento este un copil special. A venit vremea ca el să iasă în lume. Are nevoie de timp ca, treptat, să evolueze în realitatea impusă. Mai întâi iese capul, apoi un umăr. Încă din coconul cald al uterului, el contemplă lumea exterioară şi-i descoperă frumusețea. Se uită la ochii luminoşi ai asistentei medicale, inspiră mirosurile, ascultă murmurul frunzelor din copacii de afară. Tranziţia durează șaptezeci și două de zile.

Într-o noapte geroasă din 1954, o femeie coboară treptele barăcii unde spera să înceapă o nouă viață și dispare în iarna australiană, lăsând în memoria Sonjei, fiica ei de trei ani, doar ecoul unui cântec de leagăn. Treizeci și cinci de ani mai târziu, Sonja se întoarce în locurile copilăriei, vrând să înțeleagă motivele acestui abandon. Își întâlnește tatăl, a cărui cumplită furie a alungat-o de acasă, și trebuie să înfrunte demonii trecutului ce i-a bântuit părinții: ororile ocupației naziste din Slovenia, țara ei de origine.

Andrew J. Rush a atins acel tip de succes de critică si comercial la care majoritatea scriitorilor indrăznesc doar să viseze: are un agent şi un editor in New York, iar cele douazeci şi opt de romane poliţiste ale sale s-au vândut in milioane de exemplare. Dar Rush ascunde un secret intunecat. Sub pseudonimul „Jack of Spades" - Valetul de Pică - el scrie o altă serie de romane noir, thrillere violente, lugubre, masochiste. Când fiica lui găseşte una dintre aceste cărţi, ea incepe să pună intrebări. Între timp, Rush primeşte o citaţie in instantă de la o femeie care îl acuză ca i-a plagiat propriile scrieri. Astfel, reputaţia, cariera şi viaţa sa de familie sunt amenintate, iar în mintea lui incepe să audă vocea sarcastică a lui Jack of Spades.

Numită de John Updike „cea mai importantă scnitoare din America", Joyce Carol Oates a primit sau a fost no-minalizată la cele mai mari premii literare: National Book Award, Pulitzer Prize, PEN/Faulkner Award, James Tait Black Memorial Prize, Prix Femina Etranger.

„Se poate spune că, pentru Julia Kalman, fantasticul și ascuțitul său spirit de observație se întemeiază pe o predilecție spre ambiguitate, pe o tentație de a-și exorciza imaginea creatoare. Nu este mai puțin adevărat că, după lectura acestei cărți sclipitoare, inteligentă, ești tentat să folosești mai multe sugestii decât oferă însuși textul. Antimemoriile unei muze anunță apariția unui mare scriitor." Denis Dinulescu

„Julia Kalman păstrează în fiecare clipă un soi de detașare ludică, necesară, dar nu se mutilează, nu se reduce pe sine, ba dimpotrivă, se afirmă, se amplifică, până când ajungi să nu-ți mai dai seama cine privește pe cine, cine creează pe cine, cine domină pe cine: artistul, cel care așază muza delicat pe planșetă și îi pictează pielea în culori fine sau muza însăși, care descrie totul cu atâta măiestrie." Erika Ciuică

„Julia Kalman face parte dintre acele spirite introvertite, erudite și îndrăgostite de artă și frumos, reușind să-și prezinte notațiile existențiale cu o mare acuitate și detașare și din niște perspective neașteptate și extrem de moderne. Pariul ei cu literatura este un câștig care mă face să-i aștept cărțile viitoare cu o foarte mare încredere." Paul Vinicius

Julia Kalman și-a petrecut ultimii zece ani în ateliere de creație plastică, unde a scris două romane și jumătate. Boema a inspirat-o, a vindecat-o de blazare, iar artele i-au schimbat viața. Așa a început scrierea "Antimemoriilor unei muze", un exercițiu stilistic destul de manierist, care s-a transformat într-un joc literar, într-un experiment dureros, dar seducător. Acum lucrează la un volum de proză scurtă, la un nou roman și la un proiect de traducere literară. Julia Kalman este membră a Clubului Scriitoarelor încă de la înființarea acestuia.

Muzician-poet, Bob Dylan este una dintre personalităţile artistice care au marcat evoluţiile culturale din America anilor 1960–1970. Volumul Tarantula a fost scris de Bob Dylan la jumătatea anilor 1960 şi publicat în 1971, cu o întârziere cauzată de accidentul de motocicletă suferit de autor în iunie 1966 şi de dorinţa sa, în cele din urmă abandonată, de a opera modificări în manuscris.

"Tarantula" este un exponat prototip într-un posibil cabinet de curiozităţi literare: singura operă de gen (dar ce gen?) a unui poet-muzician epocal, cunoscută mai curând de iniţiaţi decât de mulţimile de fani, apreciată drept o capodoperă de unii critici şi contestată de alţii. Mai experimentală, formal, decât marile sale cântece, împărtăşeşte cu ele acelaşi spirit de rebeliune bine temperată. Flux verbal semiautomat sau şaradă, roman epistolar „cu cheie" sau farsă poetică sau amalgam din toate cele enumerate şi enumerabile, cartea pune într-o lumină aparte evoluţia unuia dintre cei mai influenţi pop heroes din ultima jumătate de secol.

„Asemenea lui Kerouac, Ginsberg, Burroughs, Gregory Corso, şi poate mai mult decât ei, Bob Dylan a reprezentat în cântecele şi-n scrierile lui (ce alcătuiesc un continuum fără fisură) criza de identitate a Americii de după război, căutările artistice ale unei generaţii obsedate de sentimentul unei schimbări iminente a lumii. «The times they are a-changing», avertiza el: roata se învârteşte, ce-i azi dedesubt mâine va fi deasupra, ce-i azi dispreţuit mâine va face gloria unei literaturi. Tot acest amalgam haotic de cultură înaltă şi cultură populară, de voci ce se-ntind de la nursery-rhymes la citate sofisticate formează marele colaj al "Tarantulei".“ (Mircea CĂRTĂRESCU)

„Premiul Nobel pentru literatura i se acorda lui J.M. Coetzee, care înfățișează într-o multitudine de feluri surprinzătoarea implicare a outsiderului.“ (Motivația juriului Nobel 2003)

"Epoca de fier", considerată în 1990 Cartea anului în Marea Britanie de Sunday Express, împletește cu subtilitate și umor reținut tragedia personală cu dramatismul unei epoci marcate – în Africa de Sud – de rasism și de violențe sociale și politice. Doamna Curren, o fostă profesoară de limbi clasice, suferă de cancer în fază terminală. Într-o scrisoare-jurnal, adresată fiicei ei plecate demult în America, eroina își descrie noua condiție, ce o împinge spre reconsiderarea propriei vieți, pe fundalul unei realități față de care, fără a o fi ignorat, a preferat să se păstreze într-o pasivitate filozofică până în acel moment — ororile apartheidului. Străduindu-se să-și accepte boala care o macină, doamna Curren descoperă cu disperare și mânie crescânde „cancerul“ social și cultural al Africii de Sud. Incendierea unei așezări locuite de negri, uciderea unor activiști adolescenți, abuzurile și brutalitatea poliției și armatei, furia și revolta compun o plasă tot mai strânsă în jurul eroinei, aducând violențele până în pragul casei sale. Episoadele dramatice iau amploare pe măsură ce degradarea fizică a doamnei Curren se accentuează, făcând-o tot mai dependentă de Vercueil, un om al străzii bețiv care și-a făcut culcuș pe aleea ei. Vercueil îi devine singura ființă umană apropiată, iar relația dintre cei doi este surprinsă magistral de Coetzee.

Urmăriţi de amintirea accidentului bizar în care tatăl lor a fost ucis pe când erau copii, Jim şi Bob Burgess pleacă din oraşul natal, Shirley Falls, pentru a se stabili la New York. Jim, avocat de succes, şi-a desconsiderat toată viaţa fratele, iar Bob, avocat din oficiu, care îl idolatrizează pe Jim, a acceptat întotdeauna situaţia. Însă raporturile dintre ei sunt răsturnate atunci când sora lor, Susan, îi cheamă de urgenţă acasă. Fiul ei adolescent, Zach, are necazuri după ce a făcut un gest ofensator la adresa comunităţii musulmane din oraş, iar Susan are nevoie disperată de ajutor. Fraţii Burgess se întorc aşadar în locurile copilăriei lor, unde tensiunile de mult înăbuşite care au modelat relaţia dintre ei încep să iasă la suprafaţă în mod neaşteptat, schimbându-le destinul.

„Cu adevărat excepţional în cazul lui Strout este echilibrul pe care îl atinge între v irtuozitatea narativă şi profunzimea emoţională.” - Chicago Tribune

"Clasici contemporani Litera" pune laolaltă scriitori contemporani laureaţi sau nominalizaţi ai unor prestigioase premii literare, care le prefigurează statutul de „clasici”. Ficţiunile cele mai noi, cele mai vândute, cele mai iubite din zilele noastre – cărţi pe care abia aştepţi să le citeşti.

Exista momente inevitabile de nefericire care ne intrerup viata. Ele nu au loc insa fara motiv. Uneori lumea pare sa fi conspirat impotriva noastra, asa ca ne intrebam: „De ce trebuie sa mi se intample tocmai mie?“ Confruntati cu inevitabilul, unii dintre noi se descurajeaza; altii insa devin mai puternici si intelegerea lor sporeste. Povestea profetului Ilie este o lectie de speranta nepretuita pentru omul contemporan. In ce masura ne putem prezice destinul? Aceasta este intrebarea care pluteste in aer deasupra celui de-al cincilea munte si careia fiecare dintre noi incearca sa-i gaseasca raspuns. Evocand drama si intriga lumii haotice, pline de culoare a Orientului Mijlociu, Paulo Coelho transforma incercarile prin care trece Ilie intr-o poveste tulburatoare si plina de inspiratie – o poveste care aduce cu forta in prim-plan tema universala a triumfului dragostei si credintei.