Moderni & contemporani

De la autorul bestsellerului mondial Ierusalim. Biografia unui oraş

Ce secrete teribile ar dezvălui copiii tăi, forţaţi să depună mărturie împotriva ta?

Moscova, 24 iunie 1945. În timpul Marii Parade a Victoriei, pe unul dintre faimoasele poduri ale oraşului, tineri misterioşi în costume de epocă pun în scenă Jocul, inspirat de duelul lui Oneghin şi de cel al lui Puşkin. Răsună două focuri de armă şi pe caldarâm rămân două victime -- un băiat şi o fată, „copii de aur" ai protipendadei comuniste şi elevi ai exclusivistei Şcoli 801. 

Să fie crimă? Un pact suicidal? O conspiraţie contra statului?
Membrii Clubului Romanticilor Fatali sunt arestaţi şi interogaţi în Lubianka, fiind suspectaţi de a fi conspirat la răsturnarea regimului stalinist. Profesorii şi părinţii lor -- colaboratori apropiaţi ai lui Stalin, devin şi ei ţinte ale poliţiei secrete. 
În atmosfera sufocantă, plină de teroare, suspiciune şi delaţiuni, două poveşti secrete de dragoste merg mai departe…

„Un roman convingător, foarte inteligent construit." -- BBC History Magazine

„Montefiore scrie remarcabil despre iubire, eternele dileme umane, devotamentul faţă de familie, dragostea adolescentină şi adulter." -- Mail on Sunday

„Ghemuieşte-te în faţa şemineului cu un pahar de vin roşu şi această poveste captivantă. Un thriller întunecat, enigmatic, în care ficţiunea şi faptele istorice se împletesc magistral." -- Marie Claire

„În oglinda de pe peretele din fund se vede pe el însuşi, cum o ţine în braţe pe Tamara, părul ei prins în coc, gâtul lung, umerii ei care tresaltă. Şi el se priveşte adânc în propriii ochi şi citeşte în ei o cumplită trădare. Consternat, îşi întoarce privirea spre fotografiile aliniate pe biroul său. Dar în locul copiilor şi Tamarei nu vede decât chipul unei femei.
Într-adevăr, plânge pentru Mariko, pentru George şi Tamriko, dar este totodată un plâns egoist. Se plânge pe el. Şi pe femeia de care s-a îndrăgostit cu disperare."

Istoricul Simon Sebag Montefiore deţine un doctorat în filosofie şi este profesor la Universitatea Buckingham, dar şi prezentator al seriilor BBC TV Jerusalem (2011), Rome (2012) şi Istanbul/Constantinople -- Byzantium: a tale of 3 cities. Romanele şi volumele sale de nonficţiune sunt traduse în 40 de limbi.
Într-o noapte de iarnă a fost numit Cel mai bun roman politic al anului 2013 şi a fost nominalizat la Premiul Orwell. 
De acelaşi autor, la Editura Trei va apărea romanul Sashenka.

Imaginati-va ca ati putea sa va creati propriul cartier utopic de scriitori, o comunitate restransa a celor pe care ii admirati sau care v-au influentat cel mai mult. In Cinci plimbari prin cartier, cinci „domni“ – domnul Valery, domnul Henri, domnul Brecht, domnul Calvino si domnul Walser – bat strazile si cafenelele unui cartier fictiv, un fel de republica a literelor imaginata de scriitorul portughez Goncalo M. Tavares. Fiecare dintre ei are o poveste mai intima sau mai recognoscibila, un simt al umorului mai lumesc sau mai abstract, un ochi exersat pentru grotesc sau o ureche formata pentru vocea inabusita a ratiunii. Se contureaza astfel o utopie in care niste artisti inzestrati cu armele cuvantului, logicii, ironiei si spiritului incearca sa tina piept barbariei si stupiditatii lumii.

„Romanele ne spun cele mai multe adevaruri despre viata: ce este, cum o traim, la ce-ar putea sa ne foloseasca, in ce fel sa ne bucuram de ea si s-o pretuim, cum o ia pe cai gresite si cum o pierdem.“ (Julian Barnes)

„Samsa nu avea nici cea mai vaga idee unde se afla sau ce ar trebui sa faca. Abia daca intelegea, cu greu, ca acum el este omul pe nume Gregor Samsa. De unde stia el asta? Poate ca‑i soptise cineva la ureche in timp ce dormea: «Numele tau este Gregor Samsa». Inainte de asta insa, cine fusese el? Ce fusese?” (Haruki Murakami, Samsa indragostit)

Rabee Jaber, romancier si jurnalist libanez, s-a nascut la Beirut in 1972. Din 2001, este editor la suplimentul cultural Afaaq al ziarului Al-Hayat. A publicat 18 carti, care au primit distinctii importante. Rabee Jaber revitalizeaza romanul arab cu o voce proaspata si plina de forta.

„Cine atinge cartile lui J.R. Moehringer trebuie ori sa poarte manusi, ca sa se protejeze, ori sa stie de la bun inceput ca ele sunt bantuite de un microb ciudat, care starneste in scurt timp, in doar cateva minute, boala grava a cititului. Si nu a oricarui fel de-a citi, ci a unuia arzator (ca febra), care nu te mai lasa nici sa mananci, nici sa bei apa, nici sa dormi. Rar am pomenit la un scriitor si la o scriitura o asemenea forta a seductiei si acapararii.“ - Filip Florian

„Tipul asta scrie despre istorie ca si cum ar fi fictiune, iar fictiunea o face sa para ca si cum s-ar fi intamplat in realitate. Cu lectiile despre parjolirea granitelor dintre genuri bine facute, cu profesori asumati de genul unui Norman Mailer, J.R. Moehringer si-a povestit in Dulcele bar viata ca un roman, aducand la suprafata, din mlastinile memoriei, ruinele templului unei generatii intregi. Acum revine si construieste, din fum si imaginatie, viata unui Robin Hood modern, pe care nu ai cum sa nu-l indragesti. Sutton este cartea cea mai potrivita pe timp de criza, pentru ca se pliaza pe sentimentul care uneste cel mai trainic: ura. Iar cand ura e indreptata impotriva bancilor, sa te tii comuniune! O carte superba.“ - Bogdan-Alexandru Stanescu

„[Zahar Prilepin este] probabil cel mai important scriitor al Rusiei moderne, un critic sensibil si inteligent al situatiei in care se afla propria tara. Pentru a intelege Rusia de azi, trebuie sa-l intelegi pe Prilepin – in primul si in primul rand, pentru ca sfideaza preconceptiile pe care majoritatea strainilor le au despre acest pamant.“ Newsweek

„Nimeni nu descrie viitorul apropiat al Rusiei mai bine ca Prilepin.“ Frankfurter Allgemeine Zeitung

„Prilepin este cel mai mare eveniment din literatura rusa de azi; limbajul sau aminteste de Tolstoi.“ Tatiana Tolstaia

„Patologii ramane una dintre acele carti care au marcat o epoca a literaturii ruse, anii 2000.“ El País

„Patologii ma face fericit! Originala, nemuritoare, intransigenta. Mai dura ca oricare alta critica.“ Viktor Pelevin

Zahar Prilepin s-a nascut in 1975 in apropiere de Riazan, URSS. A absolvit Filologia la Universitatea de Stat din Nijni Novgorod si a lucrat ca ambalator, agent de paza si jurnalist, dupa care s-a inrolat in trupele speciale rusesti OMON, alaturi de care a participat, ca sef de pluton, la conflictul din Cecenia in 1996 si 1999. La scurt timp, Prilepin a abandonat cariera militara si si-a reluat activitatea de jurnalist, colaborand cu ziare si reviste de renume si demarand, in paralel, proiectul literar care avea sa ii aduca faima de autor cult si sa il transforme intr unul dintre cei mai incomozi si mai bine vanduti scriitori din generatia lui. Incepand cu 2003, a publicat in reviste literare, iar in 2005 a debutat in volum cu romanul Patologii, caruia i-au urmat, printre altele, Sankea (2006; Cartier, 2011), Greh (2008) si Cernaia obeziana (2011), premiate si apreciate atat in Rusia, cat si in Occident, unde nu de putine ori au fost comparate cu romanele lui Hemingway (Newsweek) sau privite in descendenta operei lui Tolstoi (The Telegraph). Pe langa veteran de razboi, jurnalist si scriitor, Prilepin este un fervent activist politic impotriva „sistemului Putin“, militant pentru libertatea presei, ilegalist al Partidului National-Bolsevic si sustinator al coalitiei Cealalta Rusie, una dintre cele mai active formatiuni de opozitie fata de regimul de la Kremlin. Cartile sale, profund marcate de experienta razboiului, dar si de constiinta sociala si politica specifica literaturii disidentei rusesti contemporane, au fost traduse in peste cincisprezece limbi.

Cel mai cunoscut roman al lui Patrick Modiano, Strada Dughenelor Intunecoase este singurul din opera sa care a primit Premiul Goncourt in 1978, detinand si recordul de traduceri in peste patruzeci si cinci de limbi. In 2014, scriitorului francez i se acorda Premiul Nobel pentru literatura. Motivatia juriului: „pentru arta rememorarii prin care evoca cele mai absconse destine umane si dezvaluie universul vietii sub Ocupatie“.

„Un tur de forta. O satira necrutatoare, socanta si amuzanta.“ (Literary Review)

„Cand am inceput, acum, la batranete, sa scriu Capitanul Mihalis, scopul meu ascuns a fost acesta: sa salvez, imbracand-o in cuvinte, privelistea lumii asa cum au creat-o ochii mei de copil. Si cand spun privelistea lumii vreau sa spun privelistea Cretei“, scrie Kazantzakis in prologul romanului sau, o impresionanta fresca istorica si totodata o emotionanta poveste bazata pe evenimente reale din tulburata si tulburatoarea existenta a insulei Creta, patria autorului.

Recunoscuta pe plan international drept o mare povestitoare a secolului XX, Karen Blixen (pseudonim literar Isak Dinesen) a fost nominalizata de mai multe ori la Premiul Nobel pentru literatura.

Bezna clara a primit James Tait Black Memorial Prize. In 1983, William Golding a fost recompensat cu Premiul Nobel pentru literatura. Motivatia juriului Nobel: „pentru romanele sale care, cu perspectiva clara a artei narative realiste si cu diversitatea si universalitatea mitului, ilumineaza conditia umana in lumea de astazi“.

„Un roman superb, plin de sensibilitate si de compasiune.“ (Arturo Pérez-Reverte)

„Barbar de inteligent si, lucru rar in literatura, uimitor de onest si inaltator.“ John Freeman, NPR

Opera lui Patrick Modiano este incununata cu numeroase premii franceze si internationale, culminand in 2014 cu Premiul Nobel pentru literatura. Motivatia juriului: „pentru arta rememorarii prin care evoca cele mai absconse destine umane si dezvaluie universul vietii sub Ocupatie“. Opera sa e tradusa in peste patruzeci de limbi.

Romanul Pana la capatul pamantului a fost distins in 2009 cu premiul Albatros, acordat de Fundatia Günter Grass din Germania, si in 2011 cu premiile Medicis etranger si JQ-Wingate.

„Dupa Singuratatea numerelor prime, Paolo Giordano continua sa exploreze ipostazele fiintei umane cu acest roman coral, orchestrat magistral, care confirma talentul sau stralucit." (Le Figaro)

„E ceva neobisnuit ca un roman contemporan sa intre atit de deschis in consonanta cu un basm, insa Craiasa Zapezii al lui Cunningham nu ezita s-o faca; referirile la lacuri inghetate, somn, lumea de dincolo si zapada (personajele viseaza la ea, scriu cintece despre ea, se plimba prin ea, aseamana drogurile cu ea) se insinueaza obsesiv.” (The Independent)

Intr-o Brazilie pietrificata in cutume paternaliste, un dictator petrecaret isi naimeste o sosie si pleaca pe Riviera franceza sa-si toace banii. Sosia isi tocmeste o alta sosie care, la rindul ei… Povestea celei de-a doua sosii devine, in fapt, polul magnetic al romanului. Sedusa aproape patologic de magia cinematografului, aceasta se da drept Charlie Chaplin, dar lumea o ia drept Rudolph Valentino, a carui dublura devine in studiourile hollywoodiene. Dictatorul si hamacul e ca un joc de matriosti in care fiecare personaj ascunde un altul si se ascunde in altcineva, o meditatie despre identitate si instrainare de sine. Adaugind la toate acestea aventura scrierii romanului, punerea lui ingindurat-ironica in abis, Pennac povesteste, de fapt, ce inseamna fascinatia puterii prin arta, fie ca e vorba de cinematograf sau de literatura.

Raul ascuns este cel mai cunoscut roman al scriitorului italian Giuseppe Berto. Imediat dupa publicare, a beneficiat de o calduroasa primire atat din partea publicului, italian si strain, cat si a criticii, fiind distins cu doua dintre cele mai prestigioase premii literare italiene: Viareggio si Campiello. Raul ascuns a fost ecranizat in 1990 de regizorul Mario Monicelli.

Ion Luca Caragiale, dramaturg realist si clasic deopotriva.