Moderni & contemporani

MAAZA MENGISTE s-a născut la Addis Ababa, Etiopia, în 1974, dar a părăsit țara împreună cu familia ei când avea 4 ani. Și-a petrecut restul copilăriei în Nigeria și Statele Unite, apoi a studiat în Italia, ca Fulbright Scholar, și la New York University. A publicat masiv, în special pe tema imigrației și a Revoluției din Etiopia, în The New Yorker, The New York Times, Granta, Lettre Internationale. Romanul ei de debut, Beneath the Lion’s Gaze (2010), a fost menționat printre cele mai importante 10 cărți africane contemporane de către Guardian. Cel de-al doilea roman al său, Umbra regelui (The Shadow King, 2019), a fost nominalizat la Booker Prize și la Historical Writers’ Association Gold Crown Prize (2020). În prezent, Maaza Mengiste trăiește la New York și este profesoară de scriere creativă și traducere literară la Queens College.

Clara Usón s-a născut în 1961 la Barcelona. A făcut studii de drept şi a profesat ca avocat, apoi şi-a îndreptat atenţia spre literatură. A publicat mai multe romane, printre care Noches de San Juan (1998), distins cu Premiul Lumen, Primer vuelo (2001), El viaje de las palabras (2005) şi Perseguidoras (2007). În 2009, romanul Corazón de napalm este distins cu Premiul Biblioteca Breve. Fiica Estului (2012; Polirom, 2017) se va dovedi un bestseller, ajungînd la şapte ediţii. Pentru el, Clara Usón primeşte Premiul Ciudad de Barcelona, Premio per la Cultura Mediterranea şi prestigiosul Premio de la Crítica, o recompensă literară acordată anual de un juriu al criticilor literari spanioli celui mai bun roman scris în limba spaniolă din întreaga lume. Pentru romanul Asasinul timid, Clarei Usón i s-a decernat, în cadrul Tîrgului de Carte de la Guadalajara, Mexic, Premiul Sor Juana Inés de la Cruz, cel mai important premiu internaţional care se acordă pentru a promova literatura scrisă de femei, în limba spaniolă, în orice ţară a lumii.

Scriitorul japonez de expresie franceză AKIRA MIZUBAYASHI s-a născut în 1951. După studii la Universitatea Națională de Limbi și Civilizații Străine din Tokyo, a plecat în Franța în 1973 și a urmat o pregătire pedagogică la Montpellier pentru a deveni profesor de limba franceză. În 1976, a absolvit la Tokyo un masterat de literatură modernă, apoi, în 1979, s-a întors în Franța ca student la École Normale Supérieure, unde și-a susținut doctoratul cu o teză despre Jean-Jacques Rousseau. Din 1983 predă limba franceză la Tokyo. În 2011, a câștigat Prix du Rayonnement de la langue et de la littérature françaises, precum și Prix littéraire de l’Asie pentru debutul său, Une langue venue d’ailleurs (2010). În 2013, a obținut Prix littéraire Richelieu de la francophonie. A mai publicat autobiografia Mélodie. Chronique d’une passion (2014), eseul Petit éloge de l’errance (2014), precum și romanele Un amour de Mille-ans (2017) și Inimă frântă (Âme brisée, 2019; Humanitas Fiction, 2021), recompensat în 2020 cu Prix des libraires, Prix Culture et Bibliothèque pour tous, Prix de la Ville de Deauville și Prix des Lecteurs des Écrivains du Sud. În 2014 i s-a acordat distincția Chevalier dans l’Ordre des Arts et des Lettres.

Jean-Louis (Jack) Kerouac (1922-1969) s-a născut în Lowell, Massachusetts, într-o familie canadiano-franceză. La terminarea liceului a obţinut o bursă la Columbia University şi a plecat la New York împreună cu întreaga familie, dar în scurtă vreme şi-a întrerupt studiile şi s-a înrolat în Marina Militară. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, viitorul scriitor a fost lăsat la vatră, considerîndu-se că ar avea un comportament schizoid. A lucrat o perioadă în Marina Comercială, apoi a pornit într-un şir de călătorii prin Statele Unite şi Mexic. Primul său roman, The Town and the City, a apărut în 1950, în timp ce romanul Pe drum, incluzînd numeroase elemente autobiografice, considerat adesea marca „generaţiei beat”, a fost publicat abia în 1957. Printre cărţile publicate ulterior de Jack Kerouac se numără Vagabonzii Dharma (1958), Tristessa (1960), Big Sur (1962), Visions of Gerard (1963). După moartea sa au mai fost publicate cîteva volume reprezentative, dar rămase în manuscris, printre care şi hipopotamii au fiert în bazinul lor, scris în 1945 împreună cu William S. Burroughs şi apărut în 2008, şi Oceanul e fratele meu, scris în 1942. La Editura Polirom au apărut: Pe drum, Vagabonzii Dharma, şi hipopotamii au fiert în bazinul lor, Oceanul e fratele meu şi Cartea trezirii. Viaţa lui Buddha.

Valeria, o tânără învățătoare, are o relație cu Tom, un bărbat mult mai în vârstă, încercând să înțeleagă semnificația iubirii. Într-o familie din același sat din Iowa, nenorocirea lovește atunci când Lilian dispare lăsându-și șocați și îndurerați soțul și pe cei doi fii. Emily de la clubul de striptease visează să scape de droguri și de viața în promiscuitate. În locul promovării așteptate, Aurora, o corporatistă spaniolă, se trezește detașată într-o zonă rurală aridă din America. Orbitele acestor personaje sunt tangente, iar dramele, decepțiile, dar și revelațiile lor se intersectează ocazional, pentru mai scurtă sau mai lungă durată. Urmărind destinul fiecăruia dintre numeroasele personaje, narațiunea evoluează pe parcursul a două decenii, purtându-ne de la cauzele prefigurate în primele intervenții până la efectele de mai târziu. Condiționată de forța sentimentelor, această țesătură a destinelor individuale este străbătută, convingător și fără ostentație, de firele viguroase ale problematicii universale contemporane: falsitatea feminismului și lipsa de principialitate a capitalismului corporatist, războiul și sacrificiul nejustificat, trauma catastrofelor naturale, amenințarea dezastrelor ecologice, dramele migrației și ale neputinței.

Nicola Barker (n. 1966) este o scriitoare din Marea Britanie. La vârsta de nouă ani, a emigrat împreună cu părinții și sora ei în Africa de Sud. S-a întors în Anglia în 1981, împreună cu mama sa. A publicat primul volum de proză în 1993, Love Your Enemies, pentru care a primit Premiul PEN/Macmillan Silver Pen și Premiul pentru Ficțiune „David Higham“. Până în prezent i-au apărut treisprezece romane și trei volume de povestiri. În general, scrie despre oameni neobișnuiți – inadaptați, excentrici – aflați în situații obișnuite.

Pentru romanul H(a)ppy (Curtea Veche Publishing, 2020), a primit prestigiosul premiu Goldsmiths în 2017 și a fost nominalizată la Premiul Gordon Burn în 2018 și la Women’s Prize for Fiction în același an. Romanul a fost considerat cartea anului de către publicațiile The Guardian, The Telegraph și The Independent.

În cartea a treia a romanului său autobiografic, Karl Ove Knausgård descrie cu o onestitate dureroasă intensitatea și noutatea experienței copilăriei unui băiat hipersensibil, pasionat de muzica rock, care crește în umbra unui frate sociabil, a unei mame adesea absente și a unui tată cu accese de mânie imprevizibile. Este începutul anilor ’70, familia s-a mutat într-o casă nouă pe coasta de sud a Norvegiei, iar viitorul pare să nu cunoască limite.

O călătorie afectivă de o fidelitate absolută, o explorare proustiană a propriului trecut, o poveste deopotrivă intimă și universală, care pune problema capacității literaturii de a descrie viața în toate aspectele ei.

O reușită rară. Nici un scriitor din generația sa nu egalează combinația lui Karl Ove Knausgård de talent, stil, spirit de observație și originalitate... Dagens Næringsliv

Intens şi vital... Irezistibil de la început până la sfârşit... Superb. The New Yorker

Donna Tartt este o scriitoare americană născută în 1963, în Greenwood, Mississippi. A studiat la University of Mississippi și la Bennington College.

În 1992 a publicat romanul Istoria secretă (The Secret History), care a înregistrat un succes fără precedent: primul tiraj s-a epuizat imediat, romanul a rămas pe lista bestsellerurilor timp de treisprezece săptămâni și a fost tradus în peste douăzeci și cinci de limbi.

Kate Atkinson (n. 1951) este una dintre cele mai îndrăgite scriitoare britanice din zilele noastre. După studiile de specialitate în literatură britanică şi doctoratul în literatură americană, Atkinson a început să scrie proză scurtă şi să colaboreze cu diverse reviste dedicate femeilor. În 1995, primul său roman, Behind the Scenes of the Museum (În culisele muzeului), i-a adus premiul Whitbread (sau Costa Book, după cum a fost redenumit). După romanele Human Croquet (Viaţa ca un joc de crochet) şi Emotionally Wierd, colecţia de povestiri Not the End of the World şi piesa Abandonment, scriitoarea a început odată cu Case Histories (Istorii de caz) o serie de romane avându-l drept personaj central pe detectivul particular Jackson Brodie. Acestea au fost adaptate pentru televiziune într-un serial produs de BBC.

Viaţă după viaţă și Un zeu năruit, două dintre cele mai recente și izbutite cărți ale lui Atkinson, au fost câștigătoare ale Premiului Costa în 2013, respectiv 2015. Transcrieri (2018) păstrează ca temă centrală viața ca angrenaj al minciunilor și-al înșelăciunii în contextul celui de-al Doilea Război Mondial.

Nicolas Mathieu s-a născut în anul 1978 în Épinal, Franța. După ce și-a finalizat masteratul de istorie și studii de film la Universitatea din Metz, a lucrat în diverse sectoare culturale și de media. În 2014, a debutat cu romanul Aux animaux la guerre, pentru care a primit premiile Prix Erckmann-Chatrian (2014) și Prix Mystère de la critique (2015). În 2018, Și copiii copiilor lor, cel de-al doilea roman al său, a câștigat prestigiosul premiu literar francez Goncourt. În prezent, Mathieu locuiește în Nancy.

Peter Handke se naște în decembrie 1942 în Griffen, un sat din regiunea Kärnten, situată în sudul Austriei. Mama sa, Maria, aparținea minorității slovene, iar tatăl său era un soldat de origine germană, pe care avea să-l întâlnească mai târziu, la vârsta adultă. După absolvirea liceului în Klagenfurt, se înscrie la facultatea de Drept a Universității din Graz, însă își abandonează studiile câțiva ani mai târziu, odată cu apariția romanului său de debut, Die Hornissen (1966). Se remarcă drept dramaturg neconvențional în momentul punerii în scenă a piesei de teatru Publikumsbeschimpfung (Insultarea publicului), care a avut un impact nemaiîntâlnit asupra spectatorilor. La vârsta de douăzeci și trei de ani este deja celebru, astfel că în 1966 prestigioasa grupare literară germană Gruppe 47 îl invită să participe la una dintre întâlnirile ei anuale. Printre scrierile sale de succes se numără Frica portarului înaintea loviturii de la 11 metri (1970, Editura Art 2019), Scurtă scrisoare pentru o lungă despărţire (1972, Editura Art 2019), Femeia stângace (1976, Editura Art 2021), Wunschloses Unglück (1972) – o nuvelă cu puternice nuanțe autobiografice, scrisă după sinuciderea mamei sale. Handke s-a remarcat, de asemenea, ca poet, eseist și scenarist (a colaborat cu regizorul german Wim Wenders pentru mai multe producții cinematografice). A primit numeroase premii literare (Premiul Franz Kafka – 2009, Premiul Ibsen – 2014), iar în 2019 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Literatură.

SUSAN CHOI s-a născut la South Bend, Indiana, tatăl său fiind de origine coreeană. A obținut licența în literatură la Yale University și un master la Cornell University. Primul ei roman, The Foreign Student (1998; Studentul străin, în pregătire la Humanitas Fiction) a câștigat Asian-American Literary Award for Fiction și a fost finalist la Discover Great New Writers Award oferit de Barnes&Noble. În 2003 publică cel de-al doilea roman, American Woman, care ajunge finalist la Pulitzer Prize pentru literatură 2004. Cu cel de-al treilea roman, A Person of Interest (2009), Susan Choi câștigă PEN/W.G. Sebald Award, acesta fiind de asemenea finalist la PEN/Faulkner Award, în anul publicării. În 2014 îi apare My Education, cu care câștigă Lamda Literary Award. Cel mai recent roman al său, Exercițiu de încredere (Trust Exercise; Humanitas Fiction 2021) e publicat în 2019 și câștigă National Book Award. Tot în 2019 apare și prima ei carte pentru copii, Camp Tiger. În 2020, împreună cu David Remnick, Choi a editat o antologie de proză scurtă cu titlul Wonderful Town: New York Stories from The New Yorker. În prezent, predă scriere creativă la Yale University.

Anna Ellory locuiește în Bath și a obținut masteratul în Scriere creativă la Bath Spa University, după ce, în trecut, a fost asistentă maternală.  Pentru scrierea romanului Scrisoarea pierdută de la Auschwitz, s-a inspirat din puținele relatări ale femeilor și copiilor care au trecut prin experiența Holocaustului. Al doilea roman al ei este The Puzzle Women.

Sylvie Germain (n. 1954), una dintre cele mai rafinate și apreciate scriitoare franceze, a studiat filosofia cu Emmanuel Levinas și a obținut doctoratul cu o teză despre chip, trans-gresiune și trans-figurare.
Primele ei romane, o saga familială (Le Livre des Nuits, 1985, și Nuit-d’Ambre, 1987) îi aduc și primele premii importante. După șapte ani petrecuți la Praga, unde a predat filosofia și franceza, publică Jours de colère (1989), recompensat cu premiul Femina în același an.
Apărut în 2005, Magnus este primit cu entuziasm de public și de critici, obținând premiul Goncourt al liceenilor și Goncourt, alegerea poloneză.
Dintre romanele și nuvelele publicate, mai amintim: Opéra muet (1989); La Pleurante des rues de Prague (1991); L’Enfant Méduse (1992) Vermeer: patience et songe de lumière (1993); Les Échos du silence; Couleurs de l’invisible (2002); Songes du temps (2003); L’Inaperçu (2008); Hors champ (2009); Le Monde sans vous (2011); Rendez-vous nomades (2012); Petites scènes capitales (2013); Le vent reprend ses tours (2019); Brèves de solitude (2021).
În 2013, Sylvie Germain este aleasă în Academia regală de limbă și literatură franceză a Belgiei, iar în 2016, i se decer-
nează premiul mondial Cino Del Duca.

Născută la Rejkjavik, profesor de istorie la Universitatea din Islanda, cu studii terminate la Sorbona pariziană, Auður Ava Olafsdóttir este unul dintre scriitorii remarcabili ai lumii nordice, şi aceasta în primul rând grație câtorva romane interesante, chiar dacă mai puțin cunoscute. Le Rouge vif de la rhubarbe (1998) şi L’Embellie (2004), primele romane ale autoarei, cel de-al doilea fiind distins cu premiul Tómasar Guðmundssonar, sunt urmate de alte trei – Rosa Candida (2010) – foarte apreciat peste tot în Europa, The Exception (2012), Ör (2016, distins cu Íslensku bókmenntaver ðlaunin, cel mai prestigios premiu lierar islandez, și cu Nordic Council Literature Prize, cel mai important premiu decernat unui scriitor din cele cinci țări scandinave).
Miss Islanda a fost recompensat cu premiul Médicis în 2019.

Poet, prozator, publicist, dramaturg și traducător, Ajdar Ol este un scriitor notoriu și un reprezentant marcant al generației ’80 din Azerbaidjan.
Deținător al premiului Cărții Naționale.
A publicat peste 30 de cărți. Piesele Molla Nasreddin și elefanții lui Emir Teymur, A fost odată… și Ultima scrisoare au fost montate pe scenele multor teatre din Azerbaidjan.
Povestirile „O poveste nouă despre Kadîr”, „Întâlnire cu ucigașul”, „Kemanceaua lui usta Yosif” au fost ecranizate.
Cărți semnate de Ajdar Ol au fost publicate în Iran, Turcia, Rusia, Polonia, Germania și Georgia.
Volumul de poezii Trăiește a fost recompensat cu Marele Premiu pentru poezie „Cuvântul de Aur” al Ministerului Culturii și Turismului din Azerbaidjan.
Povestirea „Maimuța comandantului de campanie” a obținut Marele Premiu „Mahmud Kashgari” în cadrul Concursului Internațional de Literatură din Țările Turcice (2012).

Publicată inițial în 1973, Femeie în punctul zero a fost tradusă în peste 35 de limbi și reeditată de nenumărate ori. Cartea spune povestea lui Firdaus, o deținută din penitenciarul de femei din Qanatir, consemnată de Saadawi în urma unei conversații din ultima zi de viață a acestei femei extraordinare. În celula sa, acuzată de crimă și condamnată la moarte, Firdaus vorbește despre viața ei, privind condamnarea ca pe o ușurare, ca pe o eliberare. Născută într-o familie dintr-un sat egiptean, Firdaus se confruntă cu nepăsarea și cruzimea în copilărie. Dorința ei de a avea acces la educație îi este ignorată de familie, și viața ei ia o altă turnură. 

Felul în care Saadawi expune direct și neșlefuit tratamentul brutal al societății față de femei este la fel de răsunător și de rezonant și astăzi. Acest roman clasic a devenit de-a lungul anilor o sursă de inspirație pentru nenumărate persoane din întreaga lume.

„După 40 de ani, rămâne la fel de actuală, de puternică și de necesară ca la data publicării. Firdaus este condamnată la moarte pentru crimă. Mândră și aparținându-și pe deplin, în ciuda necontenitei dureri și a trădărilor repetate, își povestește viața cu o zi înainte de a fi spânzurată. Textul este incredibil de vizual, ca un film expresionist în cuvinte. [...] Deși contextul ar putea părea specific societăților arabe, nucleul cărții are ecou dincolo de timp și de culturi.” The Guardian

„Când eram în închisoare, gardianul mi-a spus: «Dacă aș găsi un creion și o foaie de hârtie în celula ta ar fi mai periculos decât dacă aș găsi o armă». Nu-mi mai e frică de moarte, nu-mi mai e frică de închisoare.” declara Nawal El Saadawi pentru Reuters în 2018

Nawal El Saadawi a fost scriitoare, romancieră și luptătoare pentru drepturile femeilor, în Egipt și în afara granițelor. Născută în 1931, într-un sat de lângă Cairo, a scris primul roman la vârsta de 13 ani. După ce a absolvit Facultatea de Medicină din Cairo în 1955, cu specializarea în psihiatrie, a lucrat ca medic timp de doi ani. Din 1963 până în 1972, Saadawi a lucrat în guvernul egiptean ca Director General al Departamentului de Sănătate Publică. În această perioadă, a studiat la Columbia University, New York, unde a făcut un masterat în sănătate publică, finalizat în 1966. În 1972, însă, și-a pierdut slujba din cadrul guvernului în urma presiunilor politice, ca urmare a publicării cărții والجنــس املــرأة (Femeia și sexul). Revista Sănătatea, pe care a fondat-o și pe care a condus-o mai bine de trei ani, a fost și ea închisă. Din 1973 până în 1978, Saadawi a lucrat la Institutul pentru Literatură și Știință, concentrându-se pe opresiunea femeilor din lumea arabă. Cel mai cunoscut roman al său, Femeie în punctul zero a fost publicat în 1973 la Beirut.
În 1981, în urma criticilor aduse public regimului opresiv al președintelui Anwar Sadat, a fost arestată și închisă, fiind eliberată la o lună după asasinarea lui Sadat. În 1982 a înființat Asociația pentru Solidaritatea Femeilor Arabe, scoasă în afara legii în 1991. Cartea sa de memorii, النســا ســجن يف مذكــرات, (Memorii din penitenciarul de femei) a fost publicată în 1983. Timp de câțiva ani, în timpul regimului Mubarak, Saadawi a trăit în exil, predând la universități din Statele Unite și din Europa. S-a întors în Egipt în 1996. În 2004, a candidat la alegerile prezidențiale din Egipt cu o platformă electorală bazată pe drepturile omului și, cu precădere, o mai mare libertate a femeilor. Însă în iulie 2005 a fost nevoită să-și retragă candidatura din cauza persecuțiilor din partea guvernului.
Cărțile ei au fost traduse în peste 40 de limbi și sunt studiate la universități din întreaga lume. Nawal el Saadawi a încetat din viață pe 21 martie 2021.

GREGG BRADEN

Autor de bestselleruri în topul New York Times și conferențiar la nivel internațional pe tema rolului spiritualității în tehnologie. Este o autoritate în fuziunea dintre înțelepciunea trecutului și știința, vindecarea și pacea viitorului.

De peste 20 de ani, Gregg caută prin sate din vârful munților, prin mănăstiri îndepărtate, prin temple străvechi și texte uitate ca să descopere secretele de dincolo de vremuri. Cărțile sale trezesc ce este mai bun în fiecare dintre noi, inspirându ne cele mai profunde pasiuni cu instrumentele potrivite pentru a construi o lume mai bună.

DR. MADAN KATARIA

Supranumit „Guru al râsului” (The Times), e fondatorul mișcării Yoga prin râs (Laughter Yoga) și al cluburilor în care este practicată. Conferențiar renumit, este invitat în corporații și organizații din întreaga lume; a coordonat seminare și workshopuri pentru UBS, Emirates Bank, IBM, Hewlett-Packard și Volvo, printre multe altele. 

Participă la numeroase proiecte de cercetare medicală ce analizează beneficiile râsului. Este creatorul extrem de popularei Zile Internaționale a Râsului, care se sărbătorește în prima duminică din luna mai.

Haralamb Zinca (pseudonimul literar al lui Hary Isac Zilberman) s-a nascut pe 4 iulie 1923, la Roman. A scris peste 50 de romane politiste si de spionaj, dar si jurnale de front si carti de cercetare istorica. Este considerat parintele literaturii de gen din Romania, Sfarsitul spionului fantoma fi ind prima carte de spionaj scrisa de un autor roman, iar O crima aproape perfecta, prima carte politista. A fost unul dintre cei mai vanduti scriitori romani ai epocii sale. Cartile lui, tiparite in tiraje de 250 000-300 000 de exemplare, se epuizau in doar cateva zile. Cazurile inventate de el erau atat de surprinzatoare, incat anchetatorii profesionisti ii cereau sfaturi pentru rezolvarea unor cazuri reale. A fost distins cu Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti – pentru cartea-document Si a fost ora H (1971) – si cu Premiul Uniunii Scriitorilor (1976). A murit, dupa o lunga suferinta, la Bucuresti, pe 24 decembrie 2008.

DR. MADAN KATARIA

Supranumit „Guru al râsului” (The Times), e fondatorul mișcării Yoga prin râs (Laughter Yoga) și al cluburilor în care este practicată. Conferențiar renumit, este invitat în corporații și organizații din întreaga lume; a coordonat seminare și workshopuri pentru UBS, Emirates Bank, IBM, Hewlett-Packard și Volvo, printre multe altele. 

Participă la numeroase proiecte de cercetare medicală ce analizează beneficiile râsului. Este creatorul extrem de popularei Zile Internaționale a Râsului, care se sărbătorește în prima duminică din luna mai.

Dr. Robert Blaich

Este unul dintre cei mai importanți experți holistici din lume în domeniul sănătății. 

Gama sa largă de abilități, numeroasele licențe de practică obținute, alături de multe diplome și premii, i-au adus respectul atât al medicilor tradiționali, cât și al practicienilor alternativi. 

Integritatea sa, cunoștințele complexe și capacitatea lui de a explica clar ce face și de ce creează un mediu sigur în care pacienții pot face tranziția de la paradigma medicală tradițională la cea holistică, ce include ce este mai bun din toate abordările legate de sănătate.

Orhan Pamuk s‑a născut în 1952, la Istanbul, şi a crescut într‑o familie numeroasă, asemănătoare acelora pe care le descrie în romanele Cartea neagră şi Cevdet Bey şi fiii săi, într‑o zonă înstărită din Nişantaşı. La douăzeci şi trei de ani, Orhan Pamuk hotărăşte să devină romancier; trăieşte retras în apartament şi începe să scrie. Cu excepţia unei perioade de trei ani petrecute la New York, a locuit numai la Istanbul. Scrie romane de treizeci de ani şi nu a avut niciodată altă meserie. Cărţile i‑au fost traduse în peste cincizeci de limbi, iar unul dintre cele mai apreciate romane ale sale, Mă numesc Roşu, a cîştigat în anul 2003 IMPAC Dublin Literary Award. În 2006, Orhan Pamuk a primit Premiul Nobel pentru Literatură, numărîndu‑se printre cei mai tineri laureaţi ai săi.