Moderni & contemporani

N. 17/30 sept. 1909, Botosani - m. 30 mai 1938, Roman. Prozator si poet. Fiul unui negustor. Gimnaziul „Roman-Voda” din Roman. Urmeaza medicina la Paris; in 1928 se imbolnaveste de tuberculoza osoasa (morbul lui Pott). Internat in diferite sanatorii din Franta, Elvetia si Romania, dar tratamentele sunt ineficiente. Spre sfarsit, se retrage la Roman unde se stinge din viata la numai douazeci si noua de ani. Debuteaza cu schite in Bilete de papagal (1930). Simpatizeaza cu suprarealismul, fara sa adere la vreo grupare anume, si cu filosofia existentialista. Corespondeaza, printre altii, cu Geo Bogza, M. Sebastian, André Gide, M. Heidegger, I. Voronca. Bolnav fiind, a fost ajutat de Geo Bogza si S. Pana. Colaboreaza sporadic si nesistematic la reviste pariziene Le Surrealisme au service de la revolution, Les Feuilles inutiles si la Bilete de papagal, Adam, Azi, Frize, Vremea, Viata Romaneasca s. a. cu proza scurta, cronici plastice, recenzii si trad. Semneaza si cu pseudonimele Mihail Bera, In-Interim. In proza sa (Intamplari in irealitatea imediata, 1936; Inimi cicatrizate, 1937), Blecher amplifica un accident clinic personal la rang de experienta ontologica, ridicand sentimentul la viziune, fiziologia la filosofie.

N. 17/30 sept. 1909, Botosani - m. 30 mai 1938, Roman. Prozator si poet. Fiul unui negustor. Gimnaziul „Roman-Voda” din Roman. Urmeaza medicina la Paris; in 1928 se imbolnaveste de tuberculoza osoasa (morbul lui Pott). Internat in diferite sanatorii din Franta, Elvetia si Romania, dar tratamentele sunt ineficiente. Spre sfarsit, se retrage la Roman unde se stinge din viata la numai douazeci si noua de ani. Debuteaza cu schite in Bilete de papagal (1930). Simpatizeaza cu suprarealismul, fara sa adere la vreo grupare anume, si cu filosofia existentialista. Corespondeaza, printre altii, cu Geo Bogza, M. Sebastian, André Gide, M. Heidegger, I. Voronca. Bolnav fiind, a fost ajutat de Geo Bogza si S. Pana. Colaboreaza sporadic si nesistematic la reviste pariziene Le Surrealisme au service de la revolution, Les Feuilles inutiles si la Bilete de papagal, Adam, Azi, Frize, Vremea, Viata Romaneasca s. a. cu proza scurta, cronici plastice, recenzii si trad. Semneaza si cu pseudonimele Mihail Bera, In-Interim. In proza sa (Intamplari in irealitatea imediata, 1936; Inimi cicatrizate, 1937), Blecher amplifica un accident clinic personal la rang de experienta ontologica, ridicand sentimentul la viziune, fiziologia la filosofie.

N. 17/30 sept. 1909, Botosani - m. 30 mai 1938, Roman. Prozator si poet. Fiul unui negustor. Gimnaziul „Roman-Voda” din Roman. Urmeaza medicina la Paris; in 1928 se imbolnaveste de tuberculoza osoasa (morbul lui Pott). Internat in diferite sanatorii din Franta, Elvetia si Romania, dar tratamentele sunt ineficiente. Spre sfarsit, se retrage la Roman unde se stinge din viata la numai douazeci si noua de ani. Debuteaza cu schite in Bilete de papagal (1930). Simpatizeaza cu suprarealismul, fara sa adere la vreo grupare anume, si cu filosofia existentialista. Corespondeaza, printre altii, cu Geo Bogza, M. Sebastian, André Gide, M. Heidegger, I. Voronca. Bolnav fiind, a fost ajutat de Geo Bogza si S. Pana. Colaboreaza sporadic si nesistematic la reviste pariziene Le Surrealisme au service de la revolution, Les Feuilles inutiles si la Bilete de papagal, Adam, Azi, Frize, Vremea, Viata Romaneasca s. a. cu proza scurta, cronici plastice, recenzii si trad. Semneaza si cu pseudonimele Mihail Bera, In-Interim. In proza sa (Intamplari in irealitatea imediata, 1936; Inimi cicatrizate, 1937), Blecher amplifica un accident clinic personal la rang de experienta ontologica, ridicand sentimentul la viziune, fiziologia la filosofie.

N. 17/30 sept. 1909, Botosani - m. 30 mai 1938, Roman. Prozator si poet. Fiul unui negustor. Gimnaziul „Roman-Voda” din Roman. Urmeaza medicina la Paris; in 1928 se imbolnaveste de tuberculoza osoasa (morbul lui Pott). Internat in diferite sanatorii din Franta, Elvetia si Romania, dar tratamentele sunt ineficiente. Spre sfarsit, se retrage la Roman unde se stinge din viata la numai douazeci si noua de ani. Debuteaza cu schite in Bilete de papagal (1930). Simpatizeaza cu suprarealismul, fara sa adere la vreo grupare anume, si cu filosofia existentialista. Corespondeaza, printre altii, cu Geo Bogza, M. Sebastian, André Gide, M. Heidegger, I. Voronca. Bolnav fiind, a fost ajutat de Geo Bogza si S. Pana. Colaboreaza sporadic si nesistematic la reviste pariziene Le Surrealisme au service de la revolution, Les Feuilles inutiles si la Bilete de papagal, Adam, Azi, Frize, Vremea, Viata Romaneasca s. a. cu proza scurta, cronici plastice, recenzii si trad. Semneaza si cu pseudonimele Mihail Bera, In-Interim. In proza sa (Intamplari in irealitatea imediata, 1936; Inimi cicatrizate, 1937), Blecher amplifica un accident clinic personal la rang de experienta ontologica, ridicand sentimentul la viziune, fiziologia la filosofie.

N. 17/30 sept. 1909, Botosani - m. 30 mai 1938, Roman. Prozator si poet. Fiul unui negustor. Gimnaziul „Roman-Voda” din Roman. Urmeaza medicina la Paris; in 1928 se imbolnaveste de tuberculoza osoasa (morbul lui Pott). Internat in diferite sanatorii din Franta, Elvetia si Romania, dar tratamentele sunt ineficiente. Spre sfarsit, se retrage la Roman unde se stinge din viata la numai douazeci si noua de ani. Debuteaza cu schite in Bilete de papagal (1930). Simpatizeaza cu suprarealismul, fara sa adere la vreo grupare anume, si cu filosofia existentialista. Corespondeaza, printre altii, cu Geo Bogza, M. Sebastian, André Gide, M. Heidegger, I. Voronca. Bolnav fiind, a fost ajutat de Geo Bogza si S. Pana. Colaboreaza sporadic si nesistematic la reviste pariziene Le Surrealisme au service de la revolution, Les Feuilles inutiles si la Bilete de papagal, Adam, Azi, Frize, Vremea, Viata Romaneasca s. a. cu proza scurta, cronici plastice, recenzii si trad. Semneaza si cu pseudonimele Mihail Bera, In-Interim. In proza sa (Intamplari in irealitatea imediata, 1936; Inimi cicatrizate, 1937), Blecher amplifica un accident clinic personal la rang de experienta ontologica, ridicand sentimentul la viziune, fiziologia la filosofie.

N. 17/30 sept. 1909, Botosani - m. 30 mai 1938, Roman. Prozator si poet. Fiul unui negustor. Gimnaziul „Roman-Voda” din Roman. Urmeaza medicina la Paris; in 1928 se imbolnaveste de tuberculoza osoasa (morbul lui Pott). Internat in diferite sanatorii din Franta, Elvetia si Romania, dar tratamentele sunt ineficiente. Spre sfarsit, se retrage la Roman unde se stinge din viata la numai douazeci si noua de ani. Debuteaza cu schite in Bilete de papagal (1930). Simpatizeaza cu suprarealismul, fara sa adere la vreo grupare anume, si cu filosofia existentialista. Corespondeaza, printre altii, cu Geo Bogza, M. Sebastian, André Gide, M. Heidegger, I. Voronca. Bolnav fiind, a fost ajutat de Geo Bogza si S. Pana. Colaboreaza sporadic si nesistematic la reviste pariziene Le Surrealisme au service de la revolution, Les Feuilles inutiles si la Bilete de papagal, Adam, Azi, Frize, Vremea, Viata Romaneasca s. a. cu proza scurta, cronici plastice, recenzii si trad. Semneaza si cu pseudonimele Mihail Bera, In-Interim. In proza sa (Intamplari in irealitatea imediata, 1936; Inimi cicatrizate, 1937), Blecher amplifica un accident clinic personal la rang de experienta ontologica, ridicand sentimentul la viziune, fiziologia la filosofie.

N. 17/30 sept. 1909, Botosani - m. 30 mai 1938, Roman. Prozator si poet. Fiul unui negustor. Gimnaziul „Roman-Voda” din Roman. Urmeaza medicina la Paris; in 1928 se imbolnaveste de tuberculoza osoasa (morbul lui Pott). Internat in diferite sanatorii din Franta, Elvetia si Romania, dar tratamentele sunt ineficiente. Spre sfarsit, se retrage la Roman unde se stinge din viata la numai douazeci si noua de ani. Debuteaza cu schite in Bilete de papagal (1930). Simpatizeaza cu suprarealismul, fara sa adere la vreo grupare anume, si cu filosofia existentialista. Corespondeaza, printre altii, cu Geo Bogza, M. Sebastian, André Gide, M. Heidegger, I. Voronca. Bolnav fiind, a fost ajutat de Geo Bogza si S. Pana. Colaboreaza sporadic si nesistematic la reviste pariziene Le Surrealisme au service de la revolution, Les Feuilles inutiles si la Bilete de papagal, Adam, Azi, Frize, Vremea, Viata Romaneasca s. a. cu proza scurta, cronici plastice, recenzii si trad. Semneaza si cu pseudonimele Mihail Bera, In-Interim. In proza sa (Intamplari in irealitatea imediata, 1936; Inimi cicatrizate, 1937), Blecher amplifica un accident clinic personal la rang de experienta ontologica, ridicand sentimentul la viziune, fiziologia la filosofie.

N. 17/30 sept. 1909, Botosani - m. 30 mai 1938, Roman. Prozator si poet. Fiul unui negustor. Gimnaziul „Roman-Voda” din Roman. Urmeaza medicina la Paris; in 1928 se imbolnaveste de tuberculoza osoasa (morbul lui Pott). Internat in diferite sanatorii din Franta, Elvetia si Romania, dar tratamentele sunt ineficiente. Spre sfarsit, se retrage la Roman unde se stinge din viata la numai douazeci si noua de ani. Debuteaza cu schite in Bilete de papagal (1930). Simpatizeaza cu suprarealismul, fara sa adere la vreo grupare anume, si cu filosofia existentialista. Corespondeaza, printre altii, cu Geo Bogza, M. Sebastian, André Gide, M. Heidegger, I. Voronca. Bolnav fiind, a fost ajutat de Geo Bogza si S. Pana. Colaboreaza sporadic si nesistematic la reviste pariziene Le Surrealisme au service de la revolution, Les Feuilles inutiles si la Bilete de papagal, Adam, Azi, Frize, Vremea, Viata Romaneasca s. a. cu proza scurta, cronici plastice, recenzii si trad. Semneaza si cu pseudonimele Mihail Bera, In-Interim. In proza sa (Intamplari in irealitatea imediata, 1936; Inimi cicatrizate, 1937), Blecher amplifica un accident clinic personal la rang de experienta ontologica, ridicand sentimentul la viziune, fiziologia la filosofie.

N. 17/30 sept. 1909, Botosani - m. 30 mai 1938, Roman. Prozator si poet. Fiul unui negustor. Gimnaziul „Roman-Voda” din Roman. Urmeaza medicina la Paris; in 1928 se imbolnaveste de tuberculoza osoasa (morbul lui Pott). Internat in diferite sanatorii din Franta, Elvetia si Romania, dar tratamentele sunt ineficiente. Spre sfarsit, se retrage la Roman unde se stinge din viata la numai douazeci si noua de ani. Debuteaza cu schite in Bilete de papagal (1930). Simpatizeaza cu suprarealismul, fara sa adere la vreo grupare anume, si cu filosofia existentialista. Corespondeaza, printre altii, cu Geo Bogza, M. Sebastian, André Gide, M. Heidegger, I. Voronca. Bolnav fiind, a fost ajutat de Geo Bogza si S. Pana. Colaboreaza sporadic si nesistematic la reviste pariziene Le Surrealisme au service de la revolution, Les Feuilles inutiles si la Bilete de papagal, Adam, Azi, Frize, Vremea, Viata Romaneasca s. a. cu proza scurta, cronici plastice, recenzii si trad. Semneaza si cu pseudonimele Mihail Bera, In-Interim. In proza sa (Intamplari in irealitatea imediata, 1936; Inimi cicatrizate, 1937), Blecher amplifica un accident clinic personal la rang de experienta ontologica, ridicand sentimentul la viziune, fiziologia la filosofie.

N. 17/30 sept. 1909, Botosani - m. 30 mai 1938, Roman. Prozator si poet. Fiul unui negustor. Gimnaziul „Roman-Voda” din Roman. Urmeaza medicina la Paris; in 1928 se imbolnaveste de tuberculoza osoasa (morbul lui Pott). Internat in diferite sanatorii din Franta, Elvetia si Romania, dar tratamentele sunt ineficiente. Spre sfarsit, se retrage la Roman unde se stinge din viata la numai douazeci si noua de ani. Debuteaza cu schite in Bilete de papagal (1930). Simpatizeaza cu suprarealismul, fara sa adere la vreo grupare anume, si cu filosofia existentialista. Corespondeaza, printre altii, cu Geo Bogza, M. Sebastian, André Gide, M. Heidegger, I. Voronca. Bolnav fiind, a fost ajutat de Geo Bogza si S. Pana. Colaboreaza sporadic si nesistematic la reviste pariziene Le Surrealisme au service de la revolution, Les Feuilles inutiles si la Bilete de papagal, Adam, Azi, Frize, Vremea, Viata Romaneasca s. a. cu proza scurta, cronici plastice, recenzii si trad. Semneaza si cu pseudonimele Mihail Bera, In-Interim. In proza sa (Intamplari in irealitatea imediata, 1936; Inimi cicatrizate, 1937), Blecher amplifica un accident clinic personal la rang de experienta ontologica, ridicand sentimentul la viziune, fiziologia la filosofie.

Cristina Elena Gheorghiu este o economistă care s-a transformat ca prin farmec în autor de cărți pentru copii.

Prin natura profesiei sale, se află zilnic în contact cu cifre, tabele de calcul și sume. Dar cuvintele sunt cele care o înveselesc și îi colorează sufletul. În fiecare seară, citește povești împreună cu Andrei, băiețelul ei. Pornesc astfel în călătorii minunate alături de personaje cunoscute tuturor copiilor sau inventate de ei. Așa s-a născut Năsuc, într-o seară de iarnă, când căutau noi prieteni alături de care să călătorească în lumea nemărginită a poveștilor.

Cristina Elena Gheorghiu este o economistă care s-a transformat ca prin farmec în autor de cărți pentru copii.

Prin natura profesiei sale, se află zilnic în contact cu cifre, tabele de calcul și sume. Dar cuvintele sunt cele care o înveselesc și îi colorează sufletul. În fiecare seară, citește povești împreună cu Andrei, băiețelul ei. Pornesc astfel în călătorii minunate alături de personaje cunoscute tuturor copiilor sau inventate de ei. Așa s-a născut Năsuc, într-o seară de iarnă, când căutau noi prieteni alături de care să călătorească în lumea nemărginită a poveștilor.

Cristina Elena Gheorghiu este o economistă care s-a transformat ca prin farmec în autor de cărți pentru copii.

Prin natura profesiei sale, se află zilnic în contact cu cifre, tabele de calcul și sume. Dar cuvintele sunt cele care o înveselesc și îi colorează sufletul. În fiecare seară, citește povești împreună cu Andrei, băiețelul ei. Pornesc astfel în călătorii minunate alături de personaje cunoscute tuturor copiilor sau inventate de ei. Așa s-a născut Năsuc, într-o seară de iarnă, când căutau noi prieteni alături de care să călătorească în lumea nemărginită a poveștilor.

Alejo Carpentier, figură emblematică a literaturii secolului al XX-lea, se naște în 1904, la Havana, în Cuba, ca fiu al unui arhitect francez și al unei profesoare de limbi străine, de origine rusă. La vârsta de doisprezece ani se mută cu familia la Paris, unde, sub îndrumarea mamei sale, se dedică studiului muzicii.

Revenit în Cuba, începe studii de arhitectură, abandonate ulterior. Lucrează ca jurnalist și se implică în mișcări politice de stânga, ceea ce duce la arestarea sa. Se refugiază apoi în Franța, unde intră în contact cu grupul suprarealiștilor; în aceeași perioadă, în urma unor călătorii în Spania, își descoperă fascinația pentru stilul baroc. Nu revine definitiv în țara natală decât după 1959, odată cu victoria Revoluției Cubaneze, și va primi o serie de însărcinări pe linie culturală și diplomatică. Moare la Paris în 1980.

Héctor Abad Faciolince (n. 1958, Medellín) este un scriitor, eseist, jurnalist și editor columbian. Acesta s-a născut și a fost crescut în Medellín, unul din cele mai mari orașe ale Columbiei. Abad este considerat unul dintre cei mai talentați scriitori ai valului post-latin american, fiind cunoscut mai ales pentru romanele Angosta și Suntem deja uitarea ce vom fi. Și-a început cariera literară de la o vârstă fragedă. Avea doar 12 ani când a scris primele sale nuvele și poezii. La douăzeci și unu de ani i s-a acordat Colombian National Short Story Prize, din 1980, pentru Piedras de Silencio.

Abad face parte dintr-o nouă generație de autori care a apărut în acea perioadă în Columbia. Operele lui literare se concentrează adesea pe actul narativ. Bogăția, complotul, ironia, atragerea permanentă a cititorului, intensitatea poveștilor sale, precum și seriozitatea cercetărilor sociale, istorice și umane din spatele narațiunii sale confesionale dezvăluie un scriitor strălucit, un portretist al societății contemporane columbiene. De asemenea, Abad a tradus numeroase opere ale lui Italo Calvino, Leonardo Sciascia, Primo Levi și Natalia Ginzburg. Totodată, Héctor Abad Faciolince a fost columnist pentru ziare și reviste de prestigiu din Columbia, precum Cromos, La Hoja, El Malpensante, Semana și Cambio, ultima cofondată de autorul columbian Gabriel García Márquez. Și a lucrat ca jurnalist pentru ziarele El Mundo, El Colombiano și El Espectador. Din mai 2008, Abad este membru al consiliului de redacție al El Espectador, cel mai vechi ziar din Columbia.

Tenzin Gyatso, cel de al XIV-lea Dalai Lama, este liderul spiritual al poporului tibetan. În 1950, la un an de la invadarea Tibetului de către China, a fost chemat să își asume puterea politică, iar în 1959, după invazia trupelor chineze în Lhasa, a fost forțat să plece în exil. De atunci trăiește în Dharamsala, în nordul Indiei, acolo unde se află sediul puterii administrative tibetane. În 1989 i-a fost decernat Premiul Nobel pentru Pace.

Constantin Virgil Gheorghiu (1916-1992) s-a născut în localitatea Războieni, Neamț. Studiază filosofia și teologia la universitățile din București și Heidelberg. În 1940, primește Premiul Regal de poezie pentru cartea Caligrafie pe zăpadă. În 1942, va fi numit secretar de legație la departamentul Relații Culturale din cadrul Ministerului Afacerilor Externe al României.
După instalarea regimului comunist în România, în 1948, se stabilește în Franța, unde, după o promițătoare carieră de jurnalist și poet în România, își va lansa primul său roman din lumea liberă – "Ora 25" – ce va fi tradus, în scurt timp, în zeci de limbi. Până în 1992, în îndelungatul său exil parizian, va publica peste treizeci de romane, ce vor cunoaște, de asemenea, mai multe ediții pe toate continentele lumii.

Vida Gábor (n. 1968, Chișineu-Criș, Arad), prozator, redactor. Absolvent al Facultății de Litere a Universității Babeș-Bolyai din Cluj, secția maghiară-franceză (1994). Redactor-șef al revistei literare „Látó” din Târgu-Mureș.

Volume publicate: Búcsú a filmtől (Adio de la film, nuvele, 1994), Rezervátum (Rezervație, nuvele, 1998), Fakusz három magányossága (Cele trei singurătăți ale lui Fakusz, roman, 2005), Nem szabad és nem királyi (Nu-i liber și nu-i rege, nuvele, povestiri, 2007), Noé az indián meg a dinók (Noe, indianul și dinozaurii, carte pentru copii, 2009), A kétely meg a hiába (Îndoiala și zădărnicia, nuvele, 2012), Ahol az ő lelke (roman, 2013; a apărut șase ani mai târziu în română, în traducerea lui Andrei Dósa, cu titlul Acolo unde-i sufletul său), Egy dadogás története (Povestea unei bâlbâieli, roman, 2017). Traduceri în limba maghiară din Eugen Uricaru și Lucie Kaenel.

Laureat al unor premii importante, printre care Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru debut (1994), Premiul „Arany János” (2005), Premiul „Artisjus” (2008), Premiul „Déry Tibor” (2017) și Premiul Merítés (2021).

Kocsis Francisko (n. 1955, Cecălaca, Mureș), poet, prozator, traducător, publicist. Colaborări cu majoritatea publicațiilor literare importante din țară.

Autor a zece volume de poezie (nouă inedite și o antologie), precum și a câte două volume de proză, de însemnări respectiv de cronici și eseuri.

Selecție din traducerile sale: Efectul admirației. Poeți maghiari din Transilvania (2006), Avangarda maghiară în texte și portrete (2008), Locțiitorul lui Caligula, de Székely János (2011), Pace în Ithaca, de Márai Sándor (2016), Badminton, de Markó Béla (2016), Nopțile salamandrelor, de Márton Evelin (2017), Efect de propagare. Poeți maghiari de la Echinox, cu o prefață de Ion Pop (2018), Dâre de lumină, de Jász Attila (2018), Raiul ca toate zilele, de Halmosi Sándor (2019), Csongor și Tünde, de Vörösmarty Mihály (2020), Iartă-ne, Ginsberg, de Markó Béla (2020), Splendidul mistreț, de Demény Péter (2020).

Prezent în antologii, dicționare, volume de critică literară, totodată distins cu numeroase premii pentru poezie, proză și traduceri.

O călătorie de-a lungul unui an, însoțită de citate aparținând lui Paulo Coelho.

„Cum să încep? Tăcere. Tumultul vieții pare să înceteze noaptea. Cuvintele, ideile, amintirile și poveștile sunt căile pe care pașii mei le urmează.“ – Paulo Coelho

Paulo Coelho, considerat de milioane de cititori drept un alchemist al cuvintelor, este unul dintre cei mai influenți scriitori ai acestui secol.

Cărțile sale, pe lângă faptul că se găsesc în fruntea topurilor de vânzări, provoacă dezbateri culturale și sociale. El scrie despre teme, idei și concepții care răspund aspirațiilor atât de numeroșilor săi cititori, aflați în căutarea unui drum propiu și a unor noi moduri de a înțelege lumea.

Catalina Estradaa fost întotdeauna fermecată de natura luxuriantă, fremătând de viață din țara copilăriei sale, Columbia. Astăzi Catalina este o renumită ilustratoare și trăiește la Barcelona. Fascinația cu care privește mereu în jur este ușor de observant în arta ei, marcată de elegante explozii de culoare.

Caracteristici:

• Agendă anuală însoțită cu citate din romanele scriitorului Paulo Coelho (tema – Simplitate)
• Calendar 2022 – sărbători legale și zile libere în România
• Format săptămânal
• Ușor de transportat

EXCLUSIV!Agenda Întâlniri 2022 – Paulo Coelhoeste disponibilă doarîn rețeaua hypermarketuri Carrefour, în librăriile Humanitasdin București și din țară și pe siteul libhumanitas.ro

„Eleganța este atinsă când tot ceea ce e superfluu e dat la o parte și ființa omenească descoperă simplitatea și concentrarea: cu cât postura e mai simplă și mai sobră, cu atât e mai frumoasă.“ – Paulo Coelho

Colectivul de autori

1. Alinel BODNAR – judecător la Judecătoria Sectorului 3 București

2. Dragoș-Alin CĂLIN – judecător la Curtea de Apel București și doctor în drept constituțional

3. Ciprian COADĂ – judecător la Curtea de Apel Constanța

4. Cristi DANILEȚ – judecător doctor

5. Diego GARCIA-SAYAN – fost Ministru al Justiției și de Externe Peru

6. Anca GHEORGHIU – judecător doctor

7. Alina GIOROCEANU – judecător și conf. univ. dr.

8. Augustin LAZĂR – prof. univ. și fost Procuror General al României

9. Sorin Marian LIA – prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia

10. Bogdan PÎRLOG –  prim-procuror adjunct al Parchetului Militar de pe lângă TMB

11. Raluca PRUNĂ – fost Ministru al Justiției

12. Hartmut RANK – avocat, mediator probleme economice și translator

13. Veronica SÎRBU – judecător la Judecătoria sectorului 4 București

14. Dan TĂPĂLAGĂ – jurnalist

15. Anamaria LUCIA ZAHARIA – judecător la Curtea de Apel București

Diana Iepure (n. 1970, Chișinău) a absolvit Facultatea de Istorie din cadrul Universității de Stat din Chișinău. A publicat volumele de poezie Liliuța (2004) și O sută cincizeci de mii la peluze (2011). A tradus din limba rusă cărți de Boris Akunin, Alexei Salnikov și Serghei Timofeev, precum și două antologii din clasici ai literaturii ruse: Iarnă rusească (2013), Pagini alese din literatura rusă a secolului XIX (2017).

Roman autobiografic de o forţă literară neobişnuită, cartea a doua a seriei Lupta mea a dat naştere unei polemici virulente. După ce a abordat în primul volum tema doliului, Knausgård descrie cu aceeaşi vigoare şi exactitate toate etapele sentimentului de iubire. Experienţa de a fi tată dă peste cap totul în jurul lui şi se reflectă în încercările cotidiene ale vieţii de familie, în vacanţele care sfârşesc prost, în disputele cu vecinii, în tensiunile apărute cu ocazia aniversărilor copiilor... în acţiunea de a plimba un cărucior prin Stockholm când singurul lucru pe care doreşte să-l facă este să scrie.

Viaţa scriitorului-narator se desfăşoară sub ochii sideraţi ai cititorului cu toată furia şi sinceritatea ei frustă: un om cu o dorinţă de neoprit de a scrie, pentru care arta este o nevoie fizică, un om care oscilează permanent între energia vitală şi impulsurile morbide. O capodoperă.

Intens şi vital... Irezistibil de la început până la sfârşit... Superb. James Wood, New Yorker

O capodoperă de o forţă magnetică şi hipnotizantă chiar şi în momentele când pare plictisitoare. Le Nouvel Observateur

Cartea mea favorită de anul acesta... Knausgård ştie să facă din micile detalii ale vieţii sale o operă fascinantă. William Leith, Spectator

Personajele din romanul Strada Sardinelor își duc viața la periferia orășelului Monterey, printre pescării. Mack și băieții, Doc, un personaj excentric, tânăr biolog marin care studiază și adună creaturi ale oceanului de pe coasta Californiei, fetele de la bordelul Dorei Flood, care se aventurează din când în când pe afară ca să se bucure de un pic de soare, Lee Chong, băcanul local, Frankie și, cel mai extravagant dintre toți, Henri, artistul care construiește o barcă cu care îi e teamă să navigheze, sunt oameni simpli și sinceri, stângaci și nepricepuți într-ale vieții, care trăiesc cu toții la marginea societății, însingurați și totuși împreună, depinzând unii de alții pentru a supraviețui.

Strada Sardinelor nu este mare, dar Steinbeck ne prezintă poveștile personajelor care o populează cu căldură, înțelegere și compasiune.

Strada Sardinelor este cel mai frumos omagiu adus de Steinbeck ținutului său natal: o lume crudă și aspră, dar populată de personaje pitorești care îi conferă căldură, exuberanță și culoare. Daily Telegraph

Criza economică mondială are urmări și în Cairo. Multe afaceri s-au închis, multe prăvălii au dispărut. Ahmad Abd el-Gawad are de înfruntat un dușman mult mai necruțător: trecerea timpului. Vremurile petrecerilor nesfârșite au apus. Este țintuit la pat de boală, iar vechii lui prieteni se sting rând pe rând. Fiii și fiicele sunt și ei trecuți de prima tinerețe, fiecare cu împlinirile, dar și cu durerile sale. Kamal se vede la vârsta întrebărilor legate de sensul vieții, de comparația între aspirații și realizări. Nepoții întruchipează tânăra generație egipteană a deceniilor ’30–’40: unul dintre ei își construiește o carieră de înalt funcționar de stat; altul activează în rândurile Fraților Musulmani; cel de-al treilea este comunist și visează la revoluție. Și peste toate acestea, vine al Doilea Război Mondial. Neutralitatea formală a țării nu scutește orașul Cairo de spaima și ravagiile bombardamentului.

Mahfuz aduce în Strada Zahărului politica Egiptului și a lumii din febra celui de-al Doilea Război Mondial. De la microuniversul familiei, al orașului, autorul trece la dramele războiului, iar micile certuri de familie din primele romane devin acum dezbateri politice care dau narațiunii un ritm mai vioi. Boston Globe

Marea Britanie a acordat independența Egiptului, iar țara are o Constituție proprie. Totuși, pe teritoriul țării staționează încă trupe britanice a căror prezență nu lasă rănile sufletești să se vindece. Familia Abd el-Gawad este îndurerată de pierderea lui Fahmi, cel mai bun dintre fii. Kamal, mezinul familiei, a ajuns la vârsta marilor decizii, dar și a primei iubiri. Pentru el, dragostea îmbracă o formă pură, incompatibilă cu realitățile vieții. Idealismul tânărului se confruntă timpuriu cu decepțiile: iubita, ca orice femeie, se căsătorește; eroii naționaliști se aliază la guvernare cu cei considerați trădători ai cauzei naționale; credința profundă, care rezistase în fața asaltului influențelor occidentale, se prăbușește sub noile adevăruri ale științei și umanismului.

Prin personajele sale, Naghib Mahfuz merge pe străzile orașului Cairo și urmărește călătoria fascinantă a culturii islamice către noutățile lumii moderne. Palatul dorinței desfășoară în fața cititorilor o poveste ca un arabesc, creând în același timp orizontul de așteptare pentru următorul roman, Strada Zahărului. Paul E. Hutchinson

Primul Război Mondial nu s-a sfârșit așa cum și-ar fi dorit egiptenii. Turcii, frații lor de religie, nu au ieșit învingători; eroul lor național, khedivul Abbas Hilmi, este îndepărtat de la tron, iar țara rămâne sub protectoratul britanic. În peisajul dominat de Islam al societății egiptene, negustorul Ahmad Abd el-Gawad este, pentru cei din familia lui, Stăpânul: mohorât, sever, adesea violent și neîndurător. Pentru cei din societate însă, are un cu totul alt chip: este spiritual, petrecăreț și un mare cuceritor. Pentru el, dragostea cunoaște doar extremele – fie patima trupească pentru femeile libertine din oraș, fie venerația sobră pentru evlavioasa lui soție. O plimbare prin palat este primul roman dintr-o trilogie care urmărește viața unei familii integrată în evoluția, timp de trei decenii și jumătate, a orașului Cairo.

Tot mediul pe care este construit romanul, străduțele, casele, palatele și moscheile, bestiarul uman care le populează, totul este la fel de viu ca pe străzile Londrei din proza lui Dickens. Newsweek

Un roman luminos... Magia și misterul unui Egipt adus la scară umană. The New York Times Book Review

Un tată aflat în închisoare pentru că şi-a ucis copiii îi scrie soţiei despre revelaţia de a fi primit vizita lor dintr-o altă dimensiune; o fetiţă îşi ajută angajatorul bolnav de leucemie să scape de avansurile unei femei lipsite de conştiinţă; în adolescenţă, un fiu îşi părăseşte aparent fără motiv familia şi ajunge să trăiască asemenea unui vagabond, dispreţuind valorile societăţii moderne; în secolul al nouăsprezecelea, Sofia Kovalevskaia, matematician şi scriitor talentat, se luptă cu efectele succesului asupra relaţiei de cuplu. Eroii celor zece povestiri ale volumului lui Alice Munro îndură pierderi, şocuri, dezamăgiri, revelaţii neplăcute despre propriul caracter şi totuşi merg mai departe, pentru că acesta este sensul vieţii. Undeva, prin întunericul în care înaintează, ei simt strălucirea intensă a fericirii, fie că este vorba despre fericirea trecută, despre cea care ar fi putut fi sau despre cea care îi aşteaptă.

Cu dezvăluirile ei despre vremelnicia şi precaritatea existenţei confortabile de zi cu zi, această carte îţi dă fiori... o capodoperă a ficţiunii contemporane. Sunday Times

Alice Munro scrie cu o limpezime uimitoare, matematică, şi cu o minunată înţelegere a lucrurilor. Telegraph

În Shaker Heights, o suburbie liniştită din Cleveland, totul este planificat – de la culoarea caselor până la vieţile oamenilor. Şi nimeni nu întruchipează mai mult spiritul oraşului decât Elena Richardson, al cărei principiu călăuzitor este să respecte regulile. Atunci când Mia Warren – o artistă enigmatică şi mamă singură – ajunge în oraş cu fiica ei adolescentă, Pearl, şi închiriază o casă de la familia Richardson, Mia şi Pearl devin mai mult decât chiriaşe: toţi cei patru copii Richardson sunt atraşi de perechea mamă–fiică. Dar Mia are un trecut misterios şi o lipsă de respect faţă de reguli care ameninţă să distrugă această comunitate ordonată.

Când prietenii apropiaţi ai familiei Richardson încearcă să adopte o fetiţă de origine chineză, se dezlănţuie o bătălie pentru custodie care împarte în mod dramatic oraşul, Mia şi Elena aflându-se în tabere opuse. Însă Elena este hotărâtă să descopere secretele din trecutul Miei, iar obsesia ei va avea urmări devastatoare...

Mici focuri pretutindeni explorează povara secretelor, natura artei şi a identităţii, atracţia irezistibilă a maternităţii şi falsa credinţă că respectarea regulilor poate preveni dezastrul.