Moderni & contemporani

Blazon de bastard (1947) descrie o lume marcată de tirania unei dictaturi politice. Profesorul Adam Krug, renumit filozof în ţara sa, este singurul care refuză să se supună regimului, preluînd funcţia de preşedinte al universităţii în noul an de învăţămînt, nu atît principial, cît din motive legate de viaţa sa personală, în care are loc o tragedie ce îl face să simtă nevoia de‑a se retrage pentru o vreme din societate şi a‑şi petrece timpul împreună cu fiul său. Acest lucru este văzut ca un afront adus noii linii de gîndire impuse de dictatorul Paduk (întîmplător, fost coleg de şcoală cu Adam Krug) şi „Partidul Oamenilor Obişnuiţi”, pentru care traiul individual este considerat periculos, diferenţele dintre oameni trebuie aplatizate, iar unica sursă de bunăstare a societăţii este statul. Dictatorul Paduk dispune, aşadar, să fie arestaţi toţi apropiaţii filozofului, sperînd astfel să atragă sprijinul lui Krug pentru a valida noul regim şi o nouă lume birocratică, sublimă prin absurditatea ei.

„Povestea unui om liber într-un stat totalitar este o tragedie clasică a timpurilor noastre, iar Blazon de bastard abordează subiectul într-o manieră originală, remarcabilă.” (The New Republic)

„Vladimir Nabokov a scris un roman emoționant despre drama unui om civilizat, captiv într-o lume tiranică – există o sumbră și înfiorătoare inevitabilitate în trăirile, acțiunile și umanitatea protagonistului său.” (The New York Times)

„Abilitatea cu care Nabokov își creează momentele de fantezie este formidabilă: o tehnică narativă abruptă, prin explorări minuțioase ale unor scene mărunte, detaliu după detaliu, care dizolvă realitatea într-un coșmar.” (V.S. Naipaul)

În fiecare an, cu ocazia sărbătorii Mi-Carême, are loc foarte bizarul bal al nebunelor. Toată lumea bună a Parisului se întovărășește pentru o seară, în acorduri de polca și vals, cu femei deghizate în colombine, țigănci, zuavi și muschetari. Împărțit în două săli – de-o parte idioatele și epilepticele; de cealaltă, istericele, nebunele și maniacele –, balul este, în realitate, unul dintre ultimele experimente ale doctorului Charcot, dornic să le transforme pe bolnavele de la spitalul Salpêtrière în femei ca oricare altele. Printre ele, Eugénie, Louise și Geneviève, al căror parcurs aventuros este reconstituit de Victoria Mas în romanul său, care scoate la lumină condiția femeii în secolul al XIX-lea.

Un roman scris într-un stil extrem de sobru, în care se întâlnesc spiritismul, sadismul și sexualitatea. Poveștii „istericelor" închise la Salpêtrière la finele secolului al XIX-lea, Balul nebunelor îi adaugă portretul unei femei care vorbește cu morții, un „sport" foarte în vogă în acea epocă. Libération

Romanul Victoriei Mas pledează cu însuflețire cauza unor paria, condamnând respingerea și opresiunea carcerală la care sunt supuse femeile epocii. Livres Hebdo

Acest bal grotesc, unde în mod evident indecența nu este a nebuniei, ci a burghezilor veniți să flirteze cu nebunele și să rătăcească prin azilul lor carceral, este punctul central al romanului istoric scris de Victoria Mas. Cu un stil limpede, elegant, tânăra romanciera stigmatizează machismul triumfător și face auzit tulburătorul glas al celor care au fost reduse la tăcere, înăbușite, hipnotizate. L’Obs

„O poveste superbă cu un mesaj puternic, perfect pentru timpurile noastre." - Jill Santopolo, autoarea bestsellerurilor Mai presus de cuvinte și Lumina pe care am pierdut-o

Un caiet verde aduce laolaltă șase străini, între care se înfiripă prietenii neașteptate și iubiri profunde.
Julian Jessop, un artist septuagenar excentric și solitar, crede că oamenii nu sunt sinceri unul cu altul. Dar dacă lucrurile ar sta altfel?
Julian începe să scrie adevărul despre viața sa într-un caiet verde pe care îl lasă în cafeneaua lui preferată. Monica, proprietara cafenelei, găsește caietul, notează la rândul său câteva mărturisiri personale și îl lasă în barul de vizavi. În scurt timp, caietul circulă, iar cei care își spun povestea în paginile lui vor ajunge să se cunoască în cafeneaua Monicăi.

Galeria de personaje din Proiectul Autenticității – printre care fermecătorul Hazard, care jură că va deveni abstinent, Alice, fabuloasa mamă de pe Instagram a cărei viață reală e mult mai puțin împlinită decât cea virtuală, precum și toți ceilalți prieteni ai lor – alcătuiesc o poveste care este, pe rând, ciudată și amuzantă, nespus de tristă și dureros de adevărată.

O lecție despre curajul de a te arăta fără mască – ceea ce nu este atât de înspăimântător cum pare. Dimpotrivă, aceasta poate fi fericirea.

„Proiectul Autenticității e o lectură extrem de plăcută și de reconfortantă." - USA Today

„Un roman încântător, care abordează cu naturalețe subiecte dificile." - Kirkus Review

„O poveste frumoasă și edificatoare despre cum ne creăm propria identitate." - Publishers Weekly

„Clare Pooley vorbește despre răsplata pe care o primești atunci când te arăți așa cum ești, cu bune și cu rele." - People

„Un amestec savuros de personaje memorabile, relații complexe, încurcături amuzante și nenumărate întorsături de situație. În cazul în care cafeneaua Monicăi ar exista în realitate, m-aș opri acolo în fiecare zi." - Laurie Frankel, autoarea bestsellerului Adio, deocamdată

„Ingenios și tulburător, romanul lui Pooley vorbește deschis despre cum denaturăm cu toții adevărul despre noi. O carte care te pune pe gânduri." - Sophie Kinsella, scriitoare

Clare Pooley a lucrat timp de 20 de ani în lumea trepidantă a publicității înainte de a deveni mamă cu normă întreagă. A absolvit Newnham College, Cambridge, cu o diplomă în economie.
În 2015, a creat blogul, Mummy was a Secret Drinker, unde a început să scrie sub pseudonim despre viața ei după renunțarea la alcool.
A debutat cu The Sober Diaries, o poveste care descrie primul său an de abstinență și cum a ieșit învingătoare în lupta cu cancerul de sân.
Proiectul Autenticității, debutul său în ficțiune, a fost tradus în 16 limbi.
Pooley scrie în bucătăria ei din Fulham, Londra, unde locuiește împreună cu soțul, cei trei copii, un cățel și un arici pitic african.

#1 Bestseller Sunday Times
De la autoarea bestsellerurilor Lasă-mă să mint şi Te văd

Când Dylan se îmbolnăveşte grav, iar doctorii le cer să decidă în privinţa supravieţuirii lui, părinții săi, Max și Pip, nu pot cădea de acord. Pip crede că supraviețuirea cu orice preț este de neacceptat. Max caută cu înfrigurare un tratament nou pentru boala fiului. Nereuşind să găsească o soluţie comună, Max şi Pip ajung în cele din urmă la proces. Care va fi oare soarta lui Dylan?
O captivantă explorare a iubirii, căsniciei şi vieţii de părinte, noul roman al lui Clare Mackintosh este povestea unei familii care trece prin chinuri inimaginabile, dar în cele din urmă reuşeşte să găsească forţa de a merge mai departe. Pentru că uneori sfârşitul nu e decât un nou început.

„O carte emoţionantă, fără sentimentalisme facile, care te va însoţi multă vreme." - Sunday Mirror

„Mackintosh descrie într-o manieră tulburătoare singurătatea, epuizarea şi speranţele părinţilor ai căror copii sunt bolnavi în stadiu terminal." - Sunday Times

„Un roman excelent scris, autentic şi plin de tandreţe. De când l-am terminat, mă tot gândesc la el." - Liane Moriarty

„O carte puternică despre suferinţă, iubire şi felul în care toate deciziile — mari şi mici — ne pot influenţa viaţa." - Jill Santopolo, autoarea bestsellerului Mai presus de cuvinte (Trei, 2019)

Clare Mackintosh a lucrat doisprezece ani în poliție, apoi a fost jurnalist independent și consultant social media. Este fondatoarea Festivalului de Literatură Chipping Norton şi patroana Silver Star Society, o organizație caritabilă care oferă asistență mamelor cu probleme în timpul sarcinii.
În 2006, Mackintosh a născut băieţi gemeni, iar unul dintre ei a făcut meningită, suferind leziuni cerebrale severe. Împreună cu soţul, a hotărât să-l deconecteze de la aparate. Ulterior, Mackintosh a născut din nou gemeni. În prezent, locuieşte cu soţul şi cei trei copii în Cotswolds.
De aceeaşi autoare, la Editura Trei au apărut Te las să pleci, Te văd şi Lasă-mă să mint. Cărţile ei au fost publicate în peste 40 de ţări şi s-au vândut în peste două milioane de exemplare.

H(a)ppy este o poveste postapocaliptică situată într-un viitor foarte îndepărtat. Un viitor în care marile dileme ale umanității par a fi în sfârșit soluționate pentru totdeauna. În care oamenii, așa cum o arată titlul, sunt fericiți. Sau cel puțin așa par.

"Cum aș putea să descriu cel mai bine această construcție extraordinară, acest ciudat și strălucitor nou edificiu? Ce cuvânt aș putea să folosesc? Să-i spun... dorință? Da. Asta o fi? Dorință? Cu siguranță este o râvnire. O năzuință. Se află în locul unde era odată inima mea. Acest măreț edificiu."

"Bineînțeles, există visele standard pe care ni le furnizează Senzorul. Scopul lor este să-i mențină vigilenți pe Tineri și să le întărească fibra morală. Iar sinele meu adormit urmărește conștiincios aceste vise, dar cu un singur ochi... Celălalt ochi scanează orizontul, căutând indicii. Sinele meu adormit simte un gol nedefinit... o distanță."

"A devenit din ce în ce mai greu de descifrat, a spus ****. Narațiunea o consumă. Face niște legături nepotrivite. Declară război Sistemului și în același timp devine sinonimă cu el. Li se amestecă frecvențele, iar ei i se șterg urmele. Cred că oscilația este cheia. A devenit periculoasă pentru noi. Cred că a existat un defect – o spărtură."

Nicola Barker este marea preoteasă a straniului.

The Times

Noul roman caleidoscopic al Nicolei Barker este o viziune socio-politică neîmblânzită și sinceră despre viitor.

The Guardian

La jumătatea secolului al XVI-lea, un paşă dă poruncă să se ridice un pod peste Drina, rîul care străbate orăşelul bosniac Vişegrad. Aşa începe istoria – cu pietre albe aduse de departe şi cu muncă zdrobitoare. Pînă la Primul Război Mondial, podul acesta, făcut din unsprezece arcade mlădioase, e martorul tuturor schimbărilor, suferinţelor şi tulburărilor care trec peste locuitori: stăpînirile se duc una după alta, scoţînd din rădăcini o parte din obiceiurile oamenilor şi punînd altele în loc, generaţiile cele noi îşi amintesc din ce în ce mai şters cum era traiul celor vechi, bătrîni şi tineri, creştini, musulmani şi evrei se întîlnesc pe pod şi privesc cum le trece viaţa, mai molcom ori mai aprig. Podul e martorul istoriei: şi al celei mari, cu războaie, anexări, măriri şi decăderi de imperii, şi al celei mici, cu drame şi neînţelegeri omeneşti, împăcări cu soarta şi fericiri mărunte. Salutat drept un „Tolstoi iugoslav”, Ivo Andrić face în E un pod pe Drina... ceva mai mult decît o sobră frescă istorică: aceasta e însoţită de o fermecătoare plăcere, aproape orientală, a povestirii, dar şi de crude reprezentări literare pentru ceea ce se numeşte „mersul înainte al istoriei” – implacabil şi, de cele mai multe ori, nedrept.

Traducere de Tudora Șandru Mehedinți și Lavinia Similaru

Francesc Miralles ne invită în viitor, într-o fascinantă aventură pe Lună, unde magnatul excentric Kumar întemeiază prima colonie umană, Exovillage, menită să devină un centru turistic pentru milionarii lumii. La Barcelona, Verne, filolog specialist în limba sanscrită, este îndrăgostit de ani de zile de Moira, care se află însă în Exovillage, responsabilă cu telecomunicațiile. Hotărât să încerce imposibilul pentru a câștiga inima Moirei, Verne se va înrola într-o aventură îndrăzneață, cu consecințe inimaginabile. Pentru că pe Lună legile pământene nu se mai aplică, și nici pământenii din Exovillage nu sunt singuri...

Bazată pe o întâmplare adevărată, Drumul unui câine către casă e o poveste frumoasă despre loialitate, despre devotament şi despre legătura profundă dintre oameni şi animalele lor de companie. Lucas Ray descoperă într-o clădire abandonată o căţeluşă adorabilă care îi sare în braţe atunci când îl vede pentru prima dată. Pentru că nu o poate lua pe Bella acasă, începe să o strecoare pe furiş în spitalul în care lucrează. Acolo, Bella aduce bucurie şi alinare celor care au cea mai mare nevoie de afecţiunea sa. După ce e ridicată de autorităţi pentru că pitbullii sunt interzişi în Denver, Lucas e nevoită să o trimită la o familie adoptivă, la aproape 650 de kilometri, în sălbăticia statului Colorado. Mânată de dor, Bella pleacă într-o călătorie aparent imposibilă, ce va deveni o aventură de neuitat.

Nora Eldridge, a cărei viaţă se desfăşoară liniştit la Boston ca profesoară a unei şcoli din oraş, traversează o serie de evenimente neprevăzute, alături de noul ei amic, Reza, şi de părinţii acestuia. Reza este fermecătorul ei elev recent întors de la Paris, cunoscut accidental, şi pe care l-a regăsit în sala de clasă pentru ca, ulterior, să îi devină pe rând profesoară, bonă, salvatoare. Prietenia cu mama lui Reza va scoate la iveală deopotrivă: dorinţa ei reprimată de a face artă şi propriile tendinţe lesbiene nerecunoscute, stofa artistei dezinhibate şi profund nemulţumite, toate credinţele nemanifestate şi ataşamentul gol de semnificaţie pentru familie, colegi şi prieteni, iluziile pierdute şi gesturile de trădare pe care le-a cunoscut sau le-a dăruit.

<p "="">Povestea seducătoare a unui triunghi de dragoste periculos, inspirat de infama căsătorie a lui Nabokov. Autoarea construieşte cu atenţie firul acţiunii, inserând note de jurnal, scrisori şi articole din ziare. Naraţiunea este dominată de jurnalul Zoyei, o tânără refugiată din Uniunea Sovietică şi care se găseşte în peisajul bizar al unui internat de elită al fetelor din New Jersey. După ce şi-a pierdut familia şi casa, Zoya se luptă cu răutatea colegilor şi cu paranoia cu privire la spionii ruşi.

O tanara americana din Boston se retrage pentru o vreme la Florenta, fara sa cunoasca pe nimeni si vorbind italiana doar foarte putin. Dar Hannah este izolata intr-un mod mult mai profund: ea e instrainata de propria identitate dupa o lunga perioada de infometare, care i-a ruinat trupul si i-a distrus viata.

În acest roman unanim aclamat al autoarei Claire Messud, viaţa este departe de aşteptările surorilor Emmy şi Virginia Simpson. Când căsnicia lui Emmy cu soţul australian se sfârşeşte, ea îşi abandonează locuinţa din Sydney pentru paradisul tropical din Bali, într-o încercare de a se „înţelege“ şi de a se regăsi pe sine, însă ajunge în compania unui grup eclectic de personaje cu comportamente controversate. Sora ei, Virginia, în schimb, nu a părăsit niciodată Londra. Pioasă şi pretenţioasă, Virginia se luptă să găsească un sens în viaţa ei, în timp ce mama ei vârstnică, de care ea se îngrijeşte, e de părere că o vizită în insula Skye este exact ceea ce ar putea să o ajute. În aceste două insule de la jumătatea lumii, două surori de vârstă mijlocie îşi confruntă propriile vieţi, ceea ce are consecinţe neaşteptate.

Isabelle este o fată care trăieşte în oraşul St. Michele, în Franţa. Ea are toate motivele să fie fericită. Este pe cale să câştige inima prinţului mult dorit. Doar că Isabelle nu este fata frumoasă de care acesta s-a îndrăgostit atunci când a fost găsit pantoful de cristal; este sora cea vitregă şi urâtă, care şi-a tăiat degetele de la picioare, pentru ca să se potrivească în pantoful Cenuşăresei.
Atunci când prinţul descoperă decepţia Isabellei, ea este îndepărtată şi este umilită de soartă... Evocând o versiune mai întunecată a basmului Cenuşăreasa, Jennifer Donnelly ne demonstrează că urâţenia aparţine de cele mai multe ori unei stări a sufletului şi ca, depinde cum gândeşti sau te comporţi pentru a schimba percepţia proprie asupra ta sau percepţia celorlalţi despre tine.

O carte splendidă… E ca și cum Barker ar fi găsit un artefact cu un alfabet încă nedescifrat printre comorile strălucitoare ale epopeii homerice. The New York Review of Books

O repovestire în cheie feministă, necruțătoare a Iliadei. Barker dă glas furiei lui Briseis, regina captivă. O, The Oprah Magazine

Aproape homeric în măreția sa. Magistral și impresionant. The Economist

Vorbind în numele celor care nu sunt lăsate să vorbească, Tăcerea femeilor este o carte pe care o vor citi și generațiile viitoare. The Daily Telegraph

Când regina Elena este răpită de troieni, grecii pornesc pe mare în căutarea ei, asediind cetatea Troiei. Închisă în tabăra soldaților greci, se află o altă regină captivă, Briseis. Condamnată să i se supună în așternut și să fie sclava lui Ahile, bărbatul care i-a ucis familia, Briseis devine un pion în jocul amenințător între luptătorii epuizați și plini de frustrare. În secolele care vor urma celui mai faimos dintre războaie, Războiul Troian, istoria aproape că o va ignora pe această femeie, reducând-o la un detaliu neînsemnat dintr-o poveste sângeroasă ai cărei actori principali sunt niște bărbați însetați de răzbunare – dar Briseis are de spus o cu totul altă poveste…

Cu o scriitura impecabilă, presărată deopotrivă cu momente de frumusețe și teroare, Tăcerea femeilor urmărește destinul unei femei extraordinare și reînvie una dintre cele mai glorioase povești ale lumii antice.

"O poveste de dragoste, o privire asupra celorlalți. O lectură extrem de plăcută." – France Inter

Trei zile în San Francisco. Trei zile pentru a-ți scrie istoria. Ce ai face dacă o fantomă ar apărea în viața ta și te-ar ruga să o ajuți să-și îndeplinească cea mai scumpă promisiune? Ai fi gata să te urci cu ea în avion până la capătul lumii? Chiar dacă toți cei din jur te-ar crede nebun? Și dacă această fantomă ar fi a tatălui tău?

Thomas, un pianist remarcabil, este antrenat într-o aventură fabuloasă: o promisiune, o călătorie la San Francisco, o încercare de regăsire a timpului pierdut, o întâlnire neașteptată… Comparabilă cu poveștile de dragoste ecranizate de Frank Capra și Billy Wilder, Fantoma și iubirea te face să crezi în miracole.

"Delicios de la un capăt la altul, noul roman al lui Levy te invită să-l urmezi pe Thomas, un pianist talentat, într-o aventură pe cât de incredibilă, pe atât de captivantă și plină de învățăminte." – Le Journal de Quebec

„În cel mai recent roman al său, Fantoma și iubirea, Marc Levy revine la atmosfera din volumul său de debut, Și dacă e adevărat…, devenit în scurt timp bestseller internațional." – Le Figaro

Al doilea volum din trilogia Copiii dezastrului

Februarie 1927. Parisul asistă la funeraliile lui Marcel Péricourt. Fiica lui, Madeleine, trebuie să preia conducerea imperiului financiar pe care l-a moştenit, însă destinul hotărăşte altceva. Cu un gest neobişnuit şi tragic, fiul ei, Paul, o împinge pe panta ruinei financiare şi a decăderii sociale. Confruntată cu adversitatea bărbaţilor, cu lăcomia epocii, cu ambiţiile şi corupţia anturajului ei, Madeleine se vede nevoită să-şi folosească toate rezervele de inteligenţă, energie şi machiavelism pentru a supravieţui şi a-şi reconstrui viaţa. Sarcină cu atât mai dificilă într-o Franţă ce priveşte neputincioasă primele culori ale incendiului ce va pustii Europa.

"O adevărată frescă balzaciană a perioadei interbelice, având în centru portretul impresionant al unei femei hotărâte să răzbune nedreptăţile pe care le-a îndurat. O carte mai profundă, mai emoţionantă şi mai plină de revoltă decât La revedere acolo sus." - Lire

„Culorile incendiului confirmă talentul de povestitor al unui mare romancier." - L’Express

„O adevărată epopee populată cu personaje memorabile şi străbătută de la un cap la altul de un suspans devorator." - Le Figaro Magazine

„Noul roman al lui Lemaitre este o comedie umană impecabil orchestrată." - Le Journaldu Dimanche

Bestseller Amazon Charts, Wallstreet Journal și Washinton Post

Un debut uimitor, despre un copil misterios care îi învață pe adulți cum să iubească.

"Deși romanul pare să înceapă ca un fantasy, devine pe parcurs o adevărată dramă domestică presărată cu elemente de thriller care, împreună, oferă o lectură plăcută." – Booklist

După ce și-a pierdut mama, dar a câștigat propria luptă cu cancerul, Joanna Teale își reia proiectul de cercetare pentru licență și studiază păsările din zona rurală a statului Illinois. Rutina ei solitară este dată peste cap când îi apare în prag o fetiță misterioasă, plină de vânătăi și desculță.
Fetița spune că o cheamă Ursa și vine dintr-o galaxie îndepărtată ca să găsească pe Pamânt, cinci miracole. Jo o lasă să stea cu ea și încearcă să rezolve misterul cu ajutorul vecinului ei, Gabe. Dar, pe măsură ce trece timpul, are tot mai multe întrebari.
Deși între cei trei se formează o legătură incredibil de puternică, știu cu toții că în curând trebuie să ia niște decizii complicate.

"Povestea minunat de omenească scrisă de Vanderah ne aduce aminte că uneori trebuie să privim spre stele, peste vârful copacilor, ca să lăsăm lumina să ne pătrundă în viață." – New York Journal of Books

„Cu o intrigă inteligentă și evoluând într-un crescendo intens în ultimele capitole, Unde pădurea întâlnește stelele este un debut minunat și de neuitat." – Julianne MacLean, autoare de bestselleruri USA Today

„Unde pădurea întâlnește stelele prezintă o perspectivă încântătoare, surprinzătoare și pătrunzătoare asupra modului în care se formează relațiile puternice — atât cele pe care ni le alegem, cât și cele care par să ne aleagă ele pe noi." – Rebecca Kauffman, scriitoare

Înainte să înceapă să scrie, Glendy Vanderah a lucrat ca ornitolog specializat în protejarea speciilor de păsări pe cale de dispariție din statul american Illinois și ca redactor la o revistă științifică.
Născută în Chicago, acum locuiește într-o zonă rurală din Florida, împreună cu soțul ei (ornitolog), cei trei copii și cât de multe păsări, fluturi și flori reușește să atragă în micul refugiu pentru viața sălbatică pe care l-au creat.
Unde pădurea întâlnește stelele este romanul ei de debut.

Traducere și note de Irina Horea

Roddy Doyle este una dintre cele mai importante voci ale literaturii irlandeze contemporane. Cărțile lui sunt traduse în 30 de limbi. În 1993 a fost distins cu Booker Prize.

Singuraticul Victor Forde, un bărbat de vârstă mijlocie, s-a mutat de curând într-un apartament modest și își petrece serile lungi de vară într-un pub din apropiere, bând bere, pălăvrăgind cu barmanul sau citind. Într-una din zile, este abordat în localul respectiv de un alt bărbat de vârsta lui, care pare să-l știe pe Victor din anii petrecuți la aceeași școală catolică de băieți din Dublin. Îl cheamă Fitzpatrick, însă Victor nu-și amintește de el. Totuși, conversează despre întâmplări și persoane cunoscute de amândoi. Din acest moment, acțiunea cărții oscilează între trecutul lui Victor – anii de școală, cariera de cronicar muzical și jurnalist incomod, căsătoria, divorțul – și prezentul tot mai neliniștitor din pricina insistenței lui Fitzpatrick de a-l provoca să-și reamintească lucruri pe care Victor încearcă de multă vreme să le uite.

O parabolă  despre misterele sufletului, și, în același timp, o frumoasă declarație de dragoste a unui băiat pentru mama sa.

În neobositul cartier parizian Belleville, cafeneaua „La Muncă“ e un reper al bunei dispoziții. Fatou, tânăra patroană, o senegaleză plină de viață, și-a câștigat, cu veselia ei molipsitoare și știința de a asculta și sfătui, o clientelă fidelă și pestriță. Simone, travestitul cu talent contabil, domnul Sophronidès, filozoful pesimist, sau înduioșătorul Robert Larousse, care citește marile dicționare în ordine alfabetică, alcătuiesc o mare familie pentru ea și pentru fiul ei, Félix, pe care îl crește singură.

Echilibrul perfect al vieții lor este spulberat într-o zi, odată cu planurile de viitor ale lui Fatou, care devine brusc o umbră. Pentru a-și recăpăta mama, Félix, ajutat de pitorescul unchi Bamba, apelează la vraci și vrăjitori care se dovedesc însă niște șarlatani.

În ultimă instanță însă, Fatou nu-și va putea găsi liniștea și drumul către cei dragi decât prin întoarcerea acasă – pe malul fluviului Senegal. Sufletul ei, asemenea baobabului străvechi de lângă satul natal, este adânc înrădăcinat în pământul fierbinte al Africii, și se adapă din izvorul invizibil al energiei și iubirii care animă tot ce e viu. Iar secretul acestui izvor îi va fi dezvăluit și lui Félix.

Un mic roman strălucit, feeric. (Le Point)

Una dintre cele mai emoționante povești din „Ciclul invizibilului“. (Le Pèlerin )

„O carte al cărei personaj principal este, în acelaşi timp, individual şi generic, simpatic şi detestabil. Un Portnoy ajuns la vîrsta a treia, vorbind pe tonul inconfundabil al lui Roth: arogant, provocator, spiritual şi ironic.” (Publishers Weekly)

„Un roman remarcabil prin concizie şi eleganţă, dar şi prin îndrăzneala cu care abordează o temă prea puţin exploatată în literatura contemporană: degradarea trupului sub asaltul nemilos al timpului. Philip Roth ne oferă o meditaţie tulburătoare despre condiţia omului modern şi relaţia acestuia cu lumea şi cu sine însuşi.” (The Washington Post Book World)

„O nouă capodoperă a unui talent incontestabil.” (The Observer)

Germania anilor ’30. Trei foşti camarazi de arme îşi cîştigă existenţa pe zi ce trece tot mai precară vînzînd maşini de ocazie şi lucrînd în atelierul de reparaţii auto pe care l-au pus pe picioare împreună. Trupe înarmate de soldaţi mărşăluiesc cu mîndrie pe străzi. Nesiguranţa, sărăcia şi violenţa domnesc pretutindeni. Pentru cei trei, prietenia este singurul refugiu în faţa haosului din jur. Cel mai tînăr dintre ei se îndrăgosteşte de o femeie misterioasă, Patrice Hollmann, care se alătură curînd micului lor grup, iar pînă la urmă prietenia le este pusă la încercare în feluri greu de imaginat. Scris cu aceeaşi simplitate şi francheţe copleşitoare ce au făcut din Pe frontul de vest nimic nou un roman clasic, Trei camarazi (1937) portretizează măreţia spiritului uman, ilustrată de personaje silite permanent să găsească resurse interioare pentru a supravieţui într-o lume pe care trebuie s-o înfrunte. Romanul a fost adaptat pentru marele ecran la un an după apariţie de regizorul american Frank Borzage, cu Robert Taylor, Franchot Tone şi Robert Young în rolurile principale, scenariul fiind semnat de F. Scott Fitzgerald.

„Era în timpul inflaţiei. Cîştigam două bilioane de mărci pe lună. De două ori pe zi ni se făcea plata, şi de fiecare dată aveam o jumătate de oră pauză pentru a ne putea repezi în magazine să cumpărăm cîte ceva înainte de a se fi schimbat din nou cursul dolarului, şi astfel valoarea banilor să se reducă la jumătate. Şi apoi? Anii ce-au urmat? Am lăsat creionul din mînă. N-avea nici un sens să mai continui bilanţul. Nici nu-mi mai aminteam exact. Prea se învălmăşiseră multe. Ultima aniversare a zilei mele de naştere o sărbătorisem la cafeneaua Internaţional, unde un an întreg am fost angajat să cînt seară de seară la pian. Apoi i-am regăsit pe Köster şi pe Lenz.”

„O cronică a epocii şi o rapsodie a iubirii cum puţine sînt în literatura modernă.” (Frankfurter Allgemeine Zeitung)

„Trei camarazi marchează, fără îndoială, un progres important în creaţia lui Erich Maria Remarque.” (The New York Times)

Departe de a se îngrijora cu privire la iminentul război mondial, societatea de pe Riviera franceză din 1938 este străbătută de o întrebare arzătoare: să-i facă sau să nu-i facă reverențe ducesei de Windsor?

Cu o distribuție impresionantă de personaje istorice care mai de care mai colorate, politicieni, scriitori și artiști – Winston Churchill, Salvador Dalí, ducele și ducesa de Windsor, Aldous Huxley și Edith Wharton –, având-o în centrul acțiunii pe enigmatica Coco Chanel –, Riviera lui Chanel reînvie cu vervă și o mulțime de date istorice o perioadă în care extreme precum luxul și teroarea nu au fost niciodată mai prezente.

De la extravaganța petrecerilor și vizitelor la cazinou dinaintea războiului până la transmițătorul secret ascuns de Robert Streitz în subsolul vilei La Pausa – locuința lui Chanel pe care chiar el o crease – în timp ce Coco și iubitul ei neamț erau prezenți în concediu, Riviera lui Chanel explorează lumea fascinantă a elitei de pe Coasta de Azur din anii 1930 și 1940, susținută de o documentare originală care pune sub lumina reflectoarelor viețile celor bogați și ale celor săraci, soarta celor protejați și a celor persecutați.

„Anne de Courcy combină perseverența unui specialist în istorie socială cu nervul unui romancier.“ The Times

ANNE DE COURCY este o cunoscută scriitoare, jurnalistă și editoare. În anii ´70 a fost editoarea secțiunii pentru femei a ziarului London Evening News și, la încetarea apariției acestuia în 1980, a mai lucrat ca redactor și colaborator pe proiecte speciale la Evening Standard și Daily Mail.

Din 2003 s-a concentrat asupra scrierii de cărți, publicând volume de istorie socială și biografii, cum ar fi: The Husband Hunters, The Fishing Fleet, The Viceroy’s Daughters și Debs At War.

Anglia secolului al XVI-lea. Datoria unei devoratoare de păcate este să ia păcatele muribunzilor asupra ei și să le poarte cu sine până-n mormânt. Ea trebuie să asculte confesiunile acestora și să le devoreze păcatele, într-un ritual funerar complex, în care tuturor păcatelor, mai mici sau mai mari, le corespund anumite bucate. Întinată de păcatele altora, devoratoarea este evitată de toți și redusă la tăcere, trăind izolată la periferia orașului.

May Owens este o copilă orfană, în vârstă de paisprezece ani, a cărei principală preocupare este procurarea hranei de zi cu zi. Arestată pentru că a furat o pâine, ea este condamnată să devină devoratoare de păcate. Este o sentință nimicitoare, care îi schimbă peste noapte întreaga viață, dar îi deschide totodată multe uși. Și atunci când două dintre doamnele de la curtea reginei se îmbolnăvesc grav, May le ascultă confesiunile pe patul de moarte și începe să cerceteze un zvon teribil, abia șoptit pe coridoarele palatului.

Romanul Devoratoarea de păcate este o poveste captivantă despre trădare, putere, destinul femeii și strania libertate pe care ți-o poate oferi statutul de paria al societății – căci, așa cum va afla May, să fii un nimeni schimbă uneori totul...

„Un debut răsunător, impresionant... Imaginea tulburătoare a nedreptății, pictată de Campisi, este consolidată de inteligența, frustrarea și suferința lui May. Romanul acesta fascinant este un adevărat deliciu pentru adepții prozei feministe speculative.“ Publishers Weekly

„Un roman care amintește foarte mult de Povestea slujitoarei. În acest sens, transcende originile sale istorice, pentru a ne oferi o eroină modernă. De o imaginație debordantă și uimitor de contemporan.“ Kirkus Reviews

„O carte captivantă și întunecată, care privește distopic trecutul, dintr-o perspectivă tulburător de contemporană.“ Emma Donoghue

„Campisi conturează o poveste a datinilor străvechi, a superstițiilor sumbre și a puterii feminine... Recomand acest debut, un amestec original de mister și istorie alternativă, pentru admiratorii thrillerelor medievale, cu nuanțe folclorice ale lui Karen Maitland și cei ai romanului A fost odată un râu de Diane Setterfield.“ Booklist

„Devoratoarea de păcate este o surpriză încântătoare – Megan Campisi se folosește de istoria nedreptății patriarhale pentru a crea o poveste cu tematică feministă, bine documentată, despre abundența nesperată, judecată, intelect și supraviețuirea feroce.“ Maria Dahvana Headley

„Întâlnim o combinație între Numele trandafirului și Wolf Hall în acest roman strălucitor, fascinant. Megan Campisi invocă o versiune deformată, dar absolut delicioasă, a Angliei secolului al XVI-lea: Anglia dinastiei Tudorilor, văzută printr-o oglindă distorsionată. Eroina, o tânără fată transformată brutal într-o paria a societății, este conturată cu ingeniozitate și un realism tulburător. Megan Campisi a creat o poveste sumbră, intensă, plină de umor, personaje de neuitat și mistere adânci. Îți vrăjește mintea și sufletul deopotrivă, de la prima până la ultima pagină.“ Jennie Melamed

„Bogat în detalii imaginative și istorice, romanul Devoratoarea de păcate prezintă o poveste cu mistere, cu orori, dar, mai presus de orice, povestea unei femei care își redobândește puterea. Mi-a plăcut de la un capăt la altul.“ Christina Dalcher

„Devoratoarea de păcate de Megan Campisi: o poveste distopică despre o fată din Anglia secolului al XVI-lea, condamnată să devină o devoratoare de păcate, o femeie care nu poate fi atinsă, care nu poate vorbi și a cărei datorie este să asculte confesiunile muribunzilor și să mănânce alimentele care simbolizează păcatele lor, pentru ca sufletele acestora să poată ajunge în rai. Gândiți-vă la o combinație între Margaret Atwood și Umberto Eco, rezultatul fiind o lectură incredibilă.“ Palm Beach Post

MEGAN CAMPISI a absolvit Universitatea Yale și are un masterat de la École Internationale de Théâtre Jacques Lecoq din Paris. A primit premiile French Alfa și ADAMI pentru dramaturgie, iar piesele sale au fost puse în scenă cu succes în Franța, China și Statele Unite. În 2019 a primit o bursă de excelență Fulbright pentru a ține cursuri de dramaturgie la teatrul Tatbikat din Turcia. Devoratoarea de păcate (Sin Eater, 2020) marchează debutul ei ca romancieră. Locuiește în Brooklyn, New York, împreună cu familia.