Moderni & contemporani

Traducere din limba engleză şi note de Veronica D. Niculescu

Disperare abordează una dintre temele predilecte ale operei nabokoviene: aceea a dublului. Protagonistul cărţii, Hermann Karlovici, este un afacerist de mîna a doua, cu idei, care a emigrat din Rusia bolşevică la Berlin. Aflat într-o călătorie de afaceri la Praga, Hermann îl întîlneşte întîmplător pe Felix, un vagabond cu care i se pare că seamănă în chip izbitor. Acest capriciu al naturii îi provoacă atît nelinişte, cît şi încîntare, iar în curînd în mintea lui Hermann încolţeşte un plan bizar. Romanul lui Nabokov a fost ecranizat în 1978 de Rainer Werner Fassbinder, scenariul fiind semnat de Tom Stoppard.

„Deşi Nabokov a scris Disperare cu aproape două decenii înainte de Lolita, cele două romane au mult mai multe elemente comune decît viziunea extrem de originală a autorului. Hermann Karlovici din Disperare este însuşi Humbert Humbert, neobositul admirator al Lolitei, poate ceva mai tînăr şi mai puţin sofisticat, dar la fel de orbit de propriile obsesii autodistructive.” (The New York Times)

„Sînt incapabil să prevăd şi să parez inevitabilele tentative de a găsi în alambicurile Disperării ceva din veninul retoric pe care l-am injectat în tonul naratorului dintr-un roman mult mai tîrziu. Hermann şi Humbert sunt asemănători numai în măsura în care doi dragoni pictaţi de acelaşi artist în diferite perioade ale vieţii sale seamănă între ei. Ambii sînt nişte ticăloşi nevrotici, şi totuşi există o fîşie de verdeaţă în Paradis unde lui Humbert i se permite să hoinărească o dată pe an, în amurg; Hermann însă nu va primi niciodată bilet de voie din iad.” (Vladimir Nabokov)

Andrei Makine completeaza prin cel mai recent roman al sau portretul Rusiei natale. Naratorul, plecat in regiunea Arhanghelsk, pe malul Marii Albe, pentru un reportaj despre obiceiurile locale, spera sa afle acolo un concentrat caricatural al epocii sovietice. Se trezeste insa proiectat intr-un tinut atemporal, plin de amintiri si de rituri de neinteles. Nu in ultimul rind, tinarul descopera ruinele marelui vis colectivist, dar si germenii prabusirii imperiului. Personajul cel mai pregnant in acest tinut de dincolo de timp este Vera, o Penelopa prizoniera a juramintului fata de iubitul plecat la razboi in 1945 si niciodata revenit la logodnica sa. Intre Vera, care pentru vesnica sa asteptare abandonase o stralucita cariera universitara, si narator se leaga o relatie pura si luminoasa, bazata pe acelasi imbold: asteptarea celuilalt.

Traducere de Cornelia Rădulescu

Un roman pasionant prin mister și intrigă psihologică, desfășurat în Londra haotică a spionajului din timpul Blitzkrieg-ului și imediat după război, dar și în frenetica metropolă actuală, care fascinează prin istorie, memoria locurilor și literatură.

8 mai 1955. Marea Britanie sărbătorește zece ani de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, iar străzile Londrei sunt pline de oameni. Din mijlocul mulțimii exuberante, în Trafalgar Square, dispare în plină zi o tânără scriitoare, Emily J. Parker. Talentul îi fusese remarcat de însuși Leonard Woolf, iar cariera i se anunța promițătoare. În ciuda căutărilor asidue, nimeni nu reușește să-i dea de urmă. Timpul trece, lumea se schimbă și povestea ei e uitată. După 60 de ani, Rebeca Aldán, o tânără doctorandă din Spania, obține o bursă la Londra pentru a redacta teza care o are ca subiect pe Emily J. Parker și romanul ei neterminat. Cercetând mai ales perioada petrecută de Emily la Bletchley Park, Rebeca descoperă o femeie seducătoare, cu o inteligență speculativă, o maestră a disimulării.

In Istanbul, civilizatia se dezvolta in mai multe straturi. Cartea neagra le uneste intr-un colaj plin de forta, iar unitatea lor vine din propria mea energie, din limbajul meu. Nu sint un purist, nu am vrut niciodata cu tot dinadinsul sa fim doar orientali sau doar occidentali, caci unicitatea vietii in Istanbul nu vine din originile ei occidentale sau orientale. In definitiv, cel mai important este ca aceste povesti, imagini si idei, toate diferite, sa poarte un dialog. - Orhan Pamuk

Traducere de Felicia Mardale

„Corectitudinea politică este acea boală cu transmitere mintală care desființează diferența și pune în locul ei mediocritatea călduță.“ — RADU PARASCHIVESCU

Adio, pitici. Bun venit, entităţi cu dezavantaj vertical. Adio, femeie şi bărbat. Bun venit, entităţi cu drepturi egale. Adio, trăsături, bun venit, deşert al gândului şi al expresiei. Până la urmă, adio, nuanţă şi stil. Bun venit, uniformitate şi imbecilizare. Ăsta e mesajul pe care-l trimite, to whom it may concern, James Finn Garner. Aşezarea unor poveşti celebre ale copilăriei sub lupa corectitudinii politice semnalează un pericol care circulă, de câtăva vreme, prin toate cercurile: pericolul unei gândiri conformiste şi şablonarde. Al unui limbaj castrat şi castrator. Corectitudinea politică este, pentru James Finn Garner şi pentru cei care gândesc mai departe cu mintea lor, un amestec de îngustime vinovată şi precauţie laşă. Şi chiar dacă tenorii de pe această scenă vor cânta mai departe, pulmonar şi imperativ, „Aria şanselor egale“, publicul le va sesiza falsetul. Împotriva acestui moft devenit flagel, James Finn Garner îşi ia un aliat de preţ: umorul. Poveşti corecte politic de adormit copiii e o carte veselă despre o tristeţe iscată, ca în atâtea rânduri ale istoriei, de răul pe care-l fac oamenii pretinzând că fac bine. Căci în clipa când o femeie nu mai e superbă, ci „dispune de o frumuseţe peste medie“, e limpede că s-a stricat ceva în plămada acestei lumi.

Una dintre sursele mele cele mai valoroase si fascinante de inspiratie a fost cartea Svetlanei Aleksievici Rugaciune pentru Cernobil. O lectura absolut esentiala si cutremuratoare. Este evident de ce Svetlana Aleksievici a primit Premiul Nobel. - Craig Mazin, creatorul serialului Cernobil, disponibil pe HBO GO, peste 8 milioane de vizualizari

In 26 aprilie 1986, o serie de explozii au zguduit reactorul nuclear de la Cernobil. Flacarile au aprins cerul, iar radiatiile rezultate au contaminat pamantul si au otravit oamenii vreme de ani intregi. In timp ce autoritatile sovietice au incercat sa musamalizeze efectele accidentului, Svetlana Aleksievici a petrecut mai multi ani adunand marturii de la supravietuitori - fosti muncitori la centrala, oameni de stiinta, medici, soldati, pompieri, stramutati, vaduve, orfani -, ale caror voci compun o istorie orala marcata de frica, furie si incertitudine, dar si de umor negru si iubire. Cronica a trecutului si avertisment pentru viitor, Rugaciune pentru Cernobil este o carte cruciala care, datorita fortei emotionale si onestitatii sale, lasa o amintire de nesters in mintea cititorului.

Traducere și note de Mihnea Gafița

Alo? Albert Einstein la telefon este povestea unei prietenii de ordinul fabulosului și a unei vieți memorabile. Acest roman plin de bună dispoziție, farmec și emoție acoperă aproape un secol de istorie a Europei și prezintă sub o altă lumină omul din spatele mitului Einstein.

În ziua în care împlinește șaptezeci și cinci de ani, pe 14 martie 1954, Albert Einstein răspunde la telefon, în locuința sa din Princeton, New Jersey. De la celălalt capăt al firului, o liceeană de șaptesprezece ani, Mimi Beaufort, își cere scuze - „Probabil c-am greșit numărul“. „Nu, deloc, n-ați greșit numărul“, îi răspunde Einstein. Din acest schimb de replici ia naștere o minunată prietenie, care durează până la moartea omului de geniu, survenită după un an. Este doar una dintre prieteniile evocate de R.J. Gadney în romanul de față.
Scriind la timpul prezent și făcând uz de corespondența și fotografiile lui Einstein, R.J. Gadney reușește perfect să contureze viața trecută a fizicianului, universul academic în care acesta se manifesta, să-i redea meditațiile cu privire la bomba atomică și la propriul rol în construirea ei și, desigur, căutările pentru a formula o lege aplicabilă întregului mecanism al universului. De asemenea, îi pune în valoare șarmul considerabil și tandrețea față de prieteni. Este o carte și savantă, și ușor de citit.

Un microroman emoţionant despre călătoria frumoasă şi dificilă de la copilărie spre adolescenţă, narat cu toată forţa şi delicateţea lui Amos Oz.

Sumki e un băiat de 11 ani din Ierusalimul încă ocupat de britanici după al Doilea Război Mondial. Bicicleta primită în dar de la unchiul excentric care-l răsfaţă promite să fie începutul unei aventuri minunate. După debutul spectaculos, ziua îi aduce lui Sumki nenumărate răsturnări de situaţie, dar nu tocmai cele visate de temerarul biciclist. Băiatul va simţi ce înseamnă trădarea, frica, ruşinea, abandonul. Iar seara va descoperi iubirea.

Traducere din limba engleză şi note de Lavinia Branişte

Cu Drumul spre Wigan Pier, un volum-reportaj apărut în 1937, Orwell îşi cucereşte notorietatea ca scriitor, dovedindu-şi extraordinarele calităţi de observator al realităţii contemporane. Aici, îşi relatează experienţele din timpul şederii în sumbrele zone industriale din Yorkshire şi Lancashire, în nordul Angliei, unde mineritul reprezenta principala sursă de venit – şi, adesea, de supravieţuire – pentru majoritatea oamenilor din clasa muncitoare. Implicat fără a-şi pierde obiectivitatea, Orwell oferă un set de imagini şi poveşti impresionante despre viaţa minerilor, a şomerilor şi a oamenilor rămaşi pe drumuri într-o lume întunecată şi o epocă aspră, între Marea Criză interbelică şi al Doilea Război Mondial. Sensibil la soarta săracilor Angliei, autorul, în ciuda orientării politice de stînga, nu-şi pierde bunul-simţ şi face o pledoarie pentru socialism, deşi, concomitent, ridiculizează socialiştii de budoar ai epocii. Drumul spre Wigan Pier, carte care a impresionat publicul britanic, rămîne o lectură fascinantă, căci dilemele ei sînt şi cele ale lumii contemporane.

Continuarea bestsellerului internaţional Proiectul Rosie

Al doilea roman al „trilogiei Rosie”, în care Don Tillman află că oamenii trebuie să se adapteze împrejurărilor ca să supravieţuiască.

Don şi Rosie sunt de-acum împreună. Proiectul Soţia a luat sfîrşit cu rezultatul aşteptat şi cei doi trăiesc fericiţi în New York, cînd o surpriză le întrerupe ritmul atît de exact al vieţii împreună: Rosie e însărcinată. Încercînd să treacă peste piedicile puse de boala lui genetică, Don caută febril informaţii despre „ce face un tată” şi se-ncurcă în detalii despre hrănire raţională, îngrijire postnatală şi comportamentul copiilor. Din fericire, Gene, vechiul lui prieten, îi e aproape, căci şi-a părăsit soţia şi s-a mutat alături de Don şi Rosie. Şi, în vreme ce Don încă se obişnuieşte cu ideea paternităţii – şi în acelaşi timp face eforturi să-i împace pe Gene şi Claudia, repară frigiderul imens ce-i ocupă jumătate de apartament şi se fereşte de Lydia, asistenta socială cu obsesii nebănuite –, îşi dă seama că e pe cale să rateze tot ce a reuşit să obţină pînă atunci, căci aproape uită de Rosie chiar cînd ea are atîta nevoie de ajutorul lui.

In timpul unui picnic pe malul lacului Leman, Summer Wassner, o fata de nouasprezece ani, dispare in mod misterios. Ultima imagine pe care si-o amintesc toti este cea a unei fete blonde care fuge printre ferigi, in pantaloni scurti si cu picioarele goale, inainte de a disparea in vant, printre copaci, in apa. Soarta ei ramane o enigma indescifrabila: s -a inecat, s -a sinucis sau poate s -a intalnit cu cineva? Douazeci si cinci de ani mai tarziu, fratele ei mai mic, Benjamin, este obsedat de amintiri. Summer ii apare in vis ca o fantoma seducatoare, trezind la viata secretele unei familii incremenite in tacere si aparente.

Un roman răvășitor despre România anilor 1930–1940, inspirat de Jurnalul lui Mihail Sebastian

O ambițioasă frescă a României anilor 1930–1940, Eugenia este un roman vibrant, scris pe mai multe niveluri, în care ficțiunea și realitatea se împletesc pentru a pune sub lupă originea urii și a violenței și, nu în ultimul rând, uimitoarea rezistență a celui mai fragil dintre sentimente – dragostea. Articulându-se în jurul Jurnalului lui Mihail Sebastian, povestea de iubire imaginată de Lionel Duroy ocolește judecățile definitive, dar nu și întrebările dureroase. În 2019, cărții i-a fost acordat Premiul Anaïs-Nin.

„În ultimele pagini ale Jurnalului său, Mihail Sebastian nota că și-ar fi dorit să scrie o carte despre cel de-al Doilea Război Mondial, așa cum îl trăise el. A murit înainte de a putea face acest lucru, strivit de un camion sovietic. [...] Prin apariția frumosului roman Eugenia, Lionel Duroy pare să fi dat propria versiune a cărții nescrise, tocmai ca să repare o nedreptate, să umple un gol, să-i împlinească visul celui dispărut la 38 de ani. Cu această carte, peste decenii, Duroy îi oferă un dar fratern lui Mihail Sebastian, pe care singurătatea l-a făcut să sufere atât.“ – Raphaëlle Leyris, Le Mondes des Livres

„Cu un talent remarcabil, Lionel Duroy își plasează eroina fictivă într-o lume reală, populată de personaje ale căror nume ne sunt cunoscute – Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Curzio Malaparte sau Anton Bibescu, pe care cititorul le întâlnește odată cu Eugenia și iubitul ei cât se poate de real, scriitorul român evreu Mihail Sebastian.“ – Le Figaro Littéraire

„Lionel Duroy recurge la metoda des folosită de scriitori și de cineaști a poveștii de dragoste pe fundal istoric. În felul acesta cititorul este mai ușor condus cu abilitate, obligat într-un fel să devină spectatorul ororii pe fondul unei licăriri de speranță însă. În acest roman, Eugenia incarnează cu adevărat speranța, ea este un personaj luminos care traversează o epocă istorică teribilă, plină de contradicții și de răbufniri de barbarie. Eugenia mai este însă și naratorul în această carte, prin ochii ei ni se derulează istoria și prin ochii ei vedem și noi cum oameni obișnuiți se transformă uneori în ucigași.“ – Matei Vișniec, RFI

Profesorul Ernest Love, matematician italian de faima mondiala, este profund tulburat la aflarea vestii ca faimoasa ipoteza a lui Riemann - formulata in 1859 si devenita piatra de incercare pentru multe generatii de savanti - a fost in sfarsit demonstrata. Vestea ii pricinuieste o dedublare a personalitatii, care il face sa creada ca este insusi Bernhard Riemann. Internat intr-un spital de boli mintale, profesorul da dovada de o luciditate si de o inteligenta uluitoare, fiind foarte credibil in rolul lui Riemann, iar psihiatrul care il ingrijeste are o sarcina extrem de dificila - va reusi el sa-l vindece pe Ernest Love, o minte la fel de sclipitoare precum celebrul sau predecesor german?

Povestea incepe in Italia anilor ’80, in cartierul vechi al orasului Bari, inconjurat de ape, unde stradutele alcatuiesc adevarate labirinturi, o lume cufundata in violenta. Protagonista este Maria, o fata micuta si cu pielea inchisa la culoare, cu gura mare si ochi orientali stralucind ca niste virfuri de ac si un fel de a fi razvratit si obraznic care i-a adus porecla „Soirau”. Mama ei e o femeie blinda si supusa, iar tatal, Antonio, zis si Tony Curtis (cu care seamana izbitor), e un barbat violent, autoritar, de meserie pescar. Maria creste alaturi de cei doi frati ai ei, Giuseppe si Vincenzo, si invata ca sub masca violenta a tatalui ei se ascunde o tandrete pe care doar ea i-o poate vedea citeodata. Singurul lucru de care se agata in viata e prietenia cu Michele, care provine dintr-o familie infama si de care tatal ei ii interzice sa se apropie. Odata deveniti adulti, cei doi descopera ca ceea ce ii leaga e mai mult decit un sentiment fratern. O dragoste imposibila, dar care ii apara de dusmania lumii viciate care-i inconjoara.

Fiecare povestire din Aş vrea să mă aştepte şi pe mine cineva este astfel gîndită încît soarta fiecărui personaj să se decidă într-un unic moment crucial. În Evenimentul zilei, agentul comercial Jean-Pierre nu află de consecinţele catastrofale ale unui moment de neatenţie decît a doua zi, din paginile ziarului Le Figaro. Personajul feminin central din Catgut îşi decide singur viitorul în cele cîteva secunde urmînd unui incident traumatic. Iar cînd străinul misterios din Mici obiceiuri de pe Saint-Germain îşi verifică mesajele telefonice în timpul primei lor întîlniri, eroina hotărăşte să întrerupă sec o foarte posibilă şi promiţătoare aventură amoroasă. Fiecare povestire este unică şi proaspătă datorită abilităţii autoarei de a surprinde dragostea, dorinţa sau singurătatea condensate tocmai în aceste momente definitorii de maximă claritate, al căror impact trezeşte în cititor regretul că lectura s-a terminat atît de repede.

„Unii scriitori transformă disperarea în umor pentru a face lumea mai suportabilă, pentru a descoperi o fărâmă de frumusețe sau de plăcere sau, mai important, de umanitate. Spre deosebire de aceștia, scriitorul bosniac Aleksandar Hemon folosește structura formală a umorului, gramatica comediei și ritmurile glumei pentru a expune disperarea. Romanul său Proiectul Lazarus este o cronică remarcabilă și remarcabil de acaparatoare a pierderii, a deznădejdii și a cruzimii, propulsate de o neliniște existențială elocventă și tulburătoare. Contrar așteptărilor, este plin de umor. În același timp, este nespus de trist.” New York Times

1946: Lilya Wasserfall, membră a mișcării de rezistență împotriva puterii britanice mandatare în Palestina, speră să ia parte la o acțiune de sabotaj, dar primește o misiune aparent neînsemnată. Trebuie să îl caute în Germania devastată de război pe omul de știință evreu Raphael Lind, despre care britanicii susțin că ar fi murit într-un lagăr de concentrare, dar pe care fratele său din Ierusalim îl crede încă în viață. Misiunea se dovedește însă o mare provocare, trezește interesul serviciului secret britanic și pune pe urmele ei un individ misterios, care încearcă să o împiedice prin toate mijloacele să îl găsească pe Raphael Lind.

O adaptare isteata si macabra a romanului Agathei Christie, Zece comici mititei, al carui sfarsit nu-l veti putea ghici! Debutul briliant al lui Van Lente este un omagiu adus epocii de aur a romanelor politiste si, in acelasi timp, o satira extrem de contemporana a lumii show-businessului.

Romanul incepe, cum altfel, atunci cand noua comedieni mai mult sau mai putin cunoscuti sunt invitati sa participe la o reuniune, pe proprietatea aflata pe o insula a legendarului actor de comedie de la Hollywood Dustin Walker. Din grup fac parte fostul prezentator al unei emisiuni TV, un instructor de improvizatie scapatat, un comedian „din popor" ridicol de bogat si o vedeta din Vegas trecuta de prima tinerete. Cei noua sosesc pe mare pentru a descoperi ca toate cladirile de pe insula sunt complet parasite. Izolati, fara semnal la telefon sau internet, curand vor fi ucisi rand pe rand. Dar cine face asta si de ce?

Povestirea se scria de la sine si mi-era greu sa tin pasul cu ea. Am mai cerut un rom St. James si, de fiecare data cind imi ridicam ochii din caiet sau imi ascuteam creionul cu ascutitoarea, lasind spirala subtire de rumegus sa cada in farfurioara pe care era asezat paharul cu rom, ma uitam la fata. Te-am vazut, frumusete, si de-acum esti a mea, indiferent pe cine astepti si chiar daca n-o sa te mai vad niciodata, mi-am spus. Esti a mea si tot Parisul e al meu, iar eu sint al acestui caiet si al acestui creion. Dupa care m-am intors la scris si am patruns adinc in povestire si m-am pierdut in ea. Acum nu se mai scria de la sine, ci eu eram cel care o scria, asa ca nu mi-am mai ridicat privirea, nici n-am mai avut idee de trecerea timpului, am uitat unde sint si nici n-am mai cerut rom St. James. Ma saturasem de rom St. James fara sa-mi dau macar seama. Dupa care am terminat povestirea si eram foarte obosit. Am recitit ultimul paragraf... mi-am ridicat privirea si m-am uitat dupa fata, dar plecase. Sper c-a plecat cu un tip de treaba, mi-am spus. Insa eram trist. - Ernest Hemingway

Imaginati-va un duel intre doi oameni.

Unul, Daniele Mallarico, este un ilustrator de succes care, in amurgul vietii, simte ca reputatia si talentul sau artistic se estompeaza. Celalalt, Mario, este nepotul lui de patru ani. Daniele locuieste de multi ani la Milano, in singuratate, concentrandu-se obsesiv asupra muncii sale, cand fiica lui il roaga sa vina la Napoli pentru cateva zile, ca sa aiba grija de Mario, in timp ce ea si sotul ei vor participa la o conferinta. Inchisi intr-un apartament din centrul orasului Napoli, plin de fantomele trecutului, bunicul si nepotul isi pun la incercare inteligenta in jocuri nu intotdeauna amuzante, in vreme ce Daniele se straduieste sa-si evalueze propriile aspiratii si optiuni de viata.

Pacaleala este o drama eleganta despre ambitie, legaturi de familie si inaintarea in varsta, care depaseste limitele obisnuite si previzibile, scrisa de unul dintre cei mai mari romancieri italieni contemporani.