Biografii - Memorii & Jurnale

In Jurnal nediplomatic (1998–2001), autorul face referiri la probleme interne si internationale, dar ofera, in acelasi timp, detalii interesante din lumea artelor si a publicisticii. 

Ioan Grigorescu (1930-2011) – publicist, realizator de televiziune, scenarist, scriitor si diplomat – este bine cunoscut romanilor datorita serialului Spectacolul lumii, filmat in peste 50 de tari. In Jurnal nediplomatic (1998–2001), scris intr-o perioada de mari prefaceri politico-economice pentru Romania, autorul face referiri la probleme interne si internationale (negocierile de aderare la Uniunea Europeana si la NATO, bombardamentele NATO in Iugoslavia, mineriada din 1999 s.a.), dar ofera, in acelasi timp, detalii interesante din lumea artelor si a publicisticii. Este analiza lucida a tarii de bastina, dar si a celei de „adoptie” – Ioan Grigorescu a fost ambasador in Polonia (1993–1998) – a unui om care s-a pus in serviciul natiunii pentru a schimba imaginea Romaniei in lume.

Ioan Grigorescu. Noi ii spunem simplu: Grig. Talmacit in piatra de Ploiesti (baiat de gazari, dupa cum se vede), numele asta de alint e fotografia gri-pal a unui om ce-si arata in litera nu coltii, ci fantoma lor, pentru ca dintii cu care rupem painea si dumicam maretia mortii sunt mai prejos decat sclipirea lor mistificand timpurile. - Fanu Neagu

Om generos, Grigorescu nu calatoreste singur. Vreau sa spun ca tot ce vede nu vede doar cu ochii lui, ci si cu ai posibilului cititor. Daca i-ai spune: «Uite, Ioan Grigorescu, iti oferim o calatorie in Hawaii, cu conditia sa nu scrii ori sa filmezi ceea ce vezi!», sunt sigur ca reporterul frenetic ar refuza invitatia. - GheorgheTomozei

Scriitor, publicist, organizator al vietii culturale, ambasador al Romaniei la Varsovia, Ioan Grigorescu este unul dintre marii reporter ai lumii pe linia lui Egon Erwin Kisch. - Iosif Sava

Şi am spus da, continuarea cărții Mănâncă, roagă-te, iubește, care a făcut-o celebră pe Elizabeth Gilbert, a fost tradusă în numeroase limbi și a figurat pe listele de bestselleruri din SUA și multe alte țări. Mănâncă, roagă-te, iubește… și mai departe? Elizabeth Gilbert s-a căsătorit cu iubitul ei brazilian, întâlnit în Bali. De fapt, Liz și Felipe, traumatizați amândoi de divorțurile prin care trecuseră, își juraseră să nu se mai căsătorească niciodată. Au fost obligați s-o facă – au fost practic condamnați la căsnicie de autoritățile americane de frontieră – doar pentru a putea rămâne împreună pe teritoriul Statelor Unite. La ceremonia de nuntă în cerc restrâns care s-a petrecut într-un orășel liniștit din New Jersey, Liz a spus da. A spus-o din toată inima. Dar pentru asta a trebuit să-și învingă, încetul cu încetul, enorma reticență față de căsătorie. Și a făcut-o în stilul ei: timp de aproape un an, călătorind cu Felipe prin Asia de sud-est, s-a documentat asupra căsătoriei. A încercat prin orice mijloace – lecturi, discuții cu tot felul de oameni, apel la experiența familiei – să se împace cu bătrâna instituție înainte de a-i trece încă o dată pragul. Iar pe drum a descoperit o seamă de fapte interesante despre căsnicie, pe care le împărtășește cititorilor cu hazul, inteligența și compasiunea ei caracteristice. Dincolo de aceste „inserții so-cio-istorice“, cum le numește autoarea, cartea lui Elizabeth Gilbert este o celebrare a iubirii, cu toate consecințele și complexitatea pe care dragostea adevărată, în lumea adevărată, le atrage după sine întotdeauna. Mănâncă, roagă-te, iubește, bestseller New York Times • traduceri în 30 de limbi • 10 milioane de exemplare publicate în lume • film cu Julia Roberts și Javier Bardem un fenomen cultural american

Relatări culese și editate de Irina Nicolau și Theodor Nițu

„Ceea ce îţi taie respiraţia în aceste pagini este să vezi în ce măsură comunismul a fost o crimă organizată la adăpostul legii şi legitimată prin minciună. Comuniştii apar ca bandiţi legalişti. Ca orice bandiţi, ei înjură, bat, torturează, omoară, numai că pentru cele mai teribile atrocităţi ei au legi. Dinţii se smulg în numele poporului, iar «bandiţi» şi «duşmani ai poporului» sunt cei schingiuiţi, şi nicidecum călăii. Pentru judecătorii-bandiţi, pentru anchetatorii-bandiţi, pentru gardienii-bandiţi, pentru toţi aceştia şi pentru crimele lor – nu există legi. Ei sunt legea şi ei comit crimele în numele legii lor.“ – Gabriel Liiceanu

„Uite aşa-mi vin în minte... cum mi-au băgat ochelari d-ăştia de tablă, ferească Dumnezeu să ştiţi ce-i asta, şi m-a luat de braţ, că nu vedeam nimica pe coridor. Şi, ori că mi-a pus el piedică, ori m-am împiedicat - că am venit pă brânci, aşa, jos. Şi el mi-a dat cu bocancu aici, în coastă. Trăieşte în Piteşti. [...] El are burtă şi eu m-am uscat, că mă vedeţi cum sunt, numai piele şi os. Sunt ca o mască acum, doamnă, de chinurile care au fost pe mine şi de inima rea pe care am avut-o. Aşa. Şi să viu acasă să nu mai găsesc nimic!! Nimic n-am găsit. Dacă mă tăiam la un deget, eu n-aveam cu ce mă lega. Tot ce-am lăsat în casă şi în magazia mea şi în curtea mea - n-am mai găsit nimic. Nu mai pot să-mi spun tot amaru care a fost în mine şi tot chinu cu care m-a chinuit hoţii ăştia...“ – Elisabeta Rizea

Ediţie îngrijită, prefaţă şi note de Marius Chivu

„Amintirile, anecdotele, portretele, întotdeauna foarte calde, făcute de tânărul Petre Stoica oferă, indirect, câteva priviri asupra unui mediu literar, în special al anilor ’50, pe cât de nefast, prin dogmatismul realismului socialist, pe atât de complex prin amestecul de impostori, oportunişti politic şi reale personalităţi culturale, artişti insoliţi, supravieţuitori ai lumii de dinainte de război. Prin amintirile sale în tonalităţi nostalgice cu tuşe de umor se perindă sute de scriitori, traducători, gazetari, pictori, actori, dând astfel imaginea unei lumi vii, populate cu nenumărate personaje, nu rareori contradictorii în destinele lor aflate sub vremuri nu tocmai prielnice.
Însemnările cultivatorului de mărar sunt o addendă a poeziei sale. Preocupările, personajele, stările sunt aceleaşi. Prozaismul său melancolic şi plin de umor se manifestă aici din plin, cartea fiind o relatare şi totodată un elogiu al lucrurilor banale, al dialogurilor cazuale şi al muncilor cotidiene, lipsite de grandoare, «de la ţară». În afara unor note de lectură, jurnalul e despre nimic, lăsând însă viaţa să-i pătrundă pe fiecare pagină.“ – Marius Chivu

Prefață de Ioana Pârvulescu

Antologie cu texte de Adriana Bittel, Ana Blandiana, Andrei Pleşu, Antoaneta Ralian, Barbu Cioculescu, Dan C. Mihăilescu, Gabriel Liiceanu, Gabriela Tabacu, Horia-Roman Patapievici, Ioana Pârvulescu, Micaela Ghiţescu, Monica Pillat, Radu Paraschivescu, Tania Radu, Victor Ieronim Stoichiţă

„Rari oamenii unei singure case, aşa cum sunt oamenii unei singure iubiri! Cei mai mulţi ne mutăm de multe ori, de-a lungul vieţii şi, de la o singură casă luată cu noi la prima plecare, ajungem, cu timpul, după toate peregrinările prin lumea mare, să purtăm înăuntrul nostru un adevărat orăşel plin de poveşti, aşa cum este şi cel ridicat de la sine în aceste pagini. Oare nu te simţi acasă în orice carte bună, adică liber şi în acelaşi timp ocrotit, niciodată supravegheat, dar în permanenţă vegheat? Din fericire, uşile cărţilor nu sunt încuiate. Nici chiar atunci când în carte se află case adevărate, cu uşi adevărate. Cititorului nu-i rămâne decât să le deschidă una câte una, să-şi lase grijile în prag şi, pur şi simplu, să se simtă peste tot şi unde vrea acasă." (Ioana PÂRVULESCU)

CARE DINTRE NOI / WHICH ONE OF US este experiența majoră-magică a lui Chris după ce a primit recent diagnosticul de cancer și, în loc să închidă fereastra, a deschis-o larg. Albumul a început ca o joacă între ea și Cătălina, devenind pe parcurs un joc între ea și toată lumea. Chris vede paharul plin și când acesta e gol și scoate din orice suferință sensul, latura izbăvitoare.

„Am ieșit pe plus, acest diagnostic mi-a reamintit ce e esențial. Am primit această «boală» ca pe un dar. Nu ca pe o nenorocire. Și am simțit neîncetat că Dumnezeu e cu mine.“

Chris Simion-Mercurian (n. 1977) este absolventă a două facultăți din cadrul U.N.A.T.C. „I.L. Caragiale“ (teatrologie în 1999 și regie teatru în 2004). A publicat nouă cărți, printre care Ce ne spunem când nu ne vorbim, 40 de zile, În fiecare zi Dumnezeu se roagă la Mine și Imperativele adolescenței, toate la Editura Trei. În teatru este recunoscută drept o regizoare cu o viziune modernă, inedită și cu un curaj estetic rar. Este inițiatoarea Festivalului de Teatru Independent UNDERCLOUD și a proiectului Grivița 53 / G 53 – PRIMUL TEATRU CONSTRUIT ÎMPREUNĂ.

Cătălina Flămînzeanu (n. 1979) este absolventă a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, specializarea Jurnalism, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai“, Cluj-Napoca. Pasionată de portretistică și fotografie de teatru, este fotograful oficial al Festivalului UNDERCLOUD. De asemenea, a realizat expozițiile „FotografIE cu IE“ și „Mama. Eseu despre iubire“. Convinsă că emoțiile nu cad niciodată în banalitate, Cătălina știe să creeze, pentru cel aflat în fața aparatului foto, acel moment unic de încredere și, totodată, de vulnerabilitate. Albumul de față este mai degrabă rezultatul prieteniei dintre cele două.

Shoe Dog pentru tinerii cititori. Memoriile creatorului NIKE

Trebuie sa-ti uiti limitele. - Phil Knight 

In primul an de liceu, dupa ce Phil Knight, fondatorul Nike, a fost exclus din echipa de baschet, mama sa i-a sugerat sa incerce alergarea. Knight a intrat in echipa de atletism si a descoperit ca putea sa alerge repede – si i-a placut. 

Zece ani mai tarziu, tanar si entuziast, Knight a imprumutat 50 de dolari de la tatal sau si a lansat o companie cu o misiune simpla: sa importe din Japonia pantofi de alegare de foarte buna calitate. El si grupul sau de prieteni si alergatori au inceput sa vanda pantofi din portbagajul masinii, dar in cele din urma au construit unul dintre cele mai de succes branduri din toate timpurile. 

Pe parcurs, Phil Knight s-a confruntat cu riscuri si esecuri, dar si-a urmat intotdeauna propriul sfat. Continua sa mergi inainte. Nu te opri. Orice s-ar intampla, nu te opri. Plina de intelepciune, umanitate, umor si sensibilitate, editia pentru tinerii cititori a bestsellerului Shoe Dog este o poveste despre perseverenta, care va inspira.

Recuperarea. Ce urmeaza dupa dependenta

Cu amestecul profund personal si perfect dozat de memorii, istorie culturala, critica literara si reportaj, Recuperarea ne da peste cap ideile despre povestea traditionala a dependentei, aratand ca recuperarea poate fi la fel de electrizanta ca dezastrul in sine. Leslie Jamison scoate la lumina cu pricepere povestile despre dependenta – ale ei si ale altora – si analizeaza ce vrem sa faca aceste naratiuni si ce se intampla cand ne dezamagesc. Pe tot parcursul cartii, ofera o perspectiva fascinanta asupra istoriei mai ample a recuperarii, dar si a influentei rasei si clasei sociale asupra modului in care impartim dependentii in infractori sau bolnavi. 

La baza cartii sta conversatia continua a autoarei cu genii literare si artistice ale caror vieti si opere au fost marcate de alcoolism si de dependenta de diverse substante, printre care John Berryman, Jean Rhys, Billie Holiday, Raymond Carver, Denis Johnson si David Foster Wallace, precum si cu personalitati sclipitoare, dar mai putin cunoscute, ca George Cain, pierdut in obscuritate, dar scos din nou la scena in acest volum. Prin relatarea neinfrumusetata a propriului supliciu, Recuperarea devine si o carte despre un alt fel de dependenta, respectiv despre felul in care dorintele noastre ne fac pe toti un „robinet stricat” prin care curge nevoia, dupa cum spune autoarea. Vorbeste despre singuratatea specifica experientei umane – despre setea de iubire care ne devoreaza si, in acelasi timp, ne modeleaza.

Un studiu tolstoian al conditiei umane. — Andrew Solomon

Putini scriitori de nonfictiune pot combina naratiunea propriei dependente cu o critica a miturilor despre creativitatea lubrifiata cu bautura sau droguri si a artei nascute din suferinta (sau a ideii ca e nevoie de suferinta pentru arta). Leslie Jamison poate, si o face chestionand inclusiv cliseele povestilor despre recuperare si rolul acestora in raportarea societatii la dependenta: ca boala sau ca infractiune. — Cristian Lupsa, editor DOR 

Un triumf colosal. Un portret incomparabil al recuperarii. Jamison este o autoare de o ambitie redutabila. Aici, este memorialist fara ascunzisuri, critic patrunzator si arhivist harnic in acelasi timp. Cartea nu cunoaste limite, creste in profunzime si vitalitate cu fiecare subiect abordat. Expune ceva profund, un adevar despre modul in care ajungem ceea ce suntem, care suna sfasietor de intelept si ne loveste dureros de adanc. — David Canfield, Entertainment Weekly 

Magistrala, splendid de onesta, o lectura esentiala. Cel mai cuprinzator studiu al relatiei dintre scris si alcool pe care l-am citit sau de care am auzit. Proza este curata si limpede, o lectura foarte placuta, complet lipsita de pretentii. Subiectul este sumbru, dar Jamison a reusit sa faca din el o carte captivanta si, adesea, foarte amuzanta. Pe scurt, Recuperarea este formidabila si, daca va intereseaza relatia dintre artisti si dependenta, trebuie sa o cititi. — Clancy Martin, Bookforum 

Cel mai cuprinzator studiu al relatiei dintre scris si alcool pe care l-am citit sau de care am auzit. — Clancy Martin, Bookforum 

Ediție de Georgeta Filitti

„Iancu Bălăceanu este paşoptistul-model: vlăstar al unei mari familii muntene, studiază la Paris - unde se pătrunde de ideile liberale, audiind cursurile corifeilor generației de la '48 -, militează în societăţi studenţeşti, cochetează cu mazzinismul şi îşi face o sumedenie de relaţii ce îi vor folosi mai apoi în cariera diplomatică. Abia ieşit din adolescenţă, revine în ţară, şi soarta îl aruncă în tabăra revoluţiei. După o trecere fulgurantă prin Bucureştii în plină revoltă, e numit, peste noapte, prefect de Câmpulung.

Faptele de atunci, precum şi cei nouă ani petrecuţi într-un exil aventuros, punctat cu misiuni secrete în slujba sultanului - și a cauzei naționale românești - împreună cu prietenii Ion Ghica și Nicolae Bălcescu, îi conferă o aură de revoluţionar. Imediat după Unire se implică într-o serie de misiuni diplomatice delicate. Dintre acestea, esențială este aducerea lui Carol de Hohenzollern pe tronul tânărului principat, în care joacă un rol determinant - un adevărat roman polițist. În deceniile următoare, Iancu Bălăceanu va fi, pe rând, ministru plenipotențiar al României în capitalele puterilor europene, la Paris, Viena, Roma, Constantinopol, Londra.

Memoriile sale, extrem de dense, presărate cu portrete memorabile ale marilor oameni din cea de-a doua jumătate a secolului XIX și cu nuclee narative de la care pot porni tot atâtea filme de aventuri, fixează figura unui personaj exemplar din deceniile în care România se construia." - Georgeta Filitti

Traducere de Elena Drăgușin-Richard

Candelă de-o clipă-n întuneric este continuarea firească și mult așteptată a bestsellerului O curiozitate fără margini, ce cuprinde prima parte a vieții unuia dintre cei mai mari oameni de ştiinţă şi gânditori contemporani. De data aceasta, Richard Dawkins își reamintește cu umor și spirit critic viața dedicată științei și descoperirii. Explorând efectele pe care publicarea Genei egoiste le-a avut asupra biologiei ca ştiinţă, descriind cu ironie și cu afecțiune lumea academică, cea editorială și cea audiovizuală și presărând paginile cu povești nostime despre oamenii importanți pe care i-a întâlnit, Dawkins ne înfățișează cu sinceritate evenimentele și ideile care l-au încurajat în eforturile sale intelectuale la intersecția culturii, religiei și științei.

„Peste un secol, istoricii îi vor trece în revistă pe savanţii din a doua jumătate a secolului XX care au influențat atât știința, cât și cultura umanității. Printre numele cuprinse în această scurtă listă se va afla și cel al lui Richard Dawkins…, care este fără îndoială una dintre marile minți ale vremurilor noastre. Candelă de-o clipă-n întuneric le va oferi acestor istorici din viitor calea către măreție, care începe odată cu publicarea Genei egoiste, în 1976, și își atinge punctul culminant cu Dumnezeu: o amăgire, o carte al cărei impact îl mai simțim și astăzi.“ – Michael Shermer

Pe copertă: detaliu dintr-o pictură a mamei autorului reprezentând scene din viaţa familiei Dawkins în Africa

Biografia, tacticile, strategiile si experientele de lupta ale celor mai mari comandanti din al Doilea Razboi Mondial

Walther Model a fost cel mai tanar Generalfeldmarschall din Wehrmacht (armata germana) in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial si comandantul favorit al lui Adolf Hitler. A fost un lider dur si tenace, mai ales in defensiva, si s-a bucurat de multa apreciere in cariera sa exceptionala. Model a marcat cu adevarat anii din urma ai razboiului, cand deja timpul se scurgea implacabil pentru cel de-al Treilea Reich, iar el era mutat de pe un front in prabusire pe altul, reusind sa stabilizeze temporar situatia. Model a primit porecla 'Pompierul lui Hitler' si merita sa fie recunoscut ca unul dintre cei mai mari comandanti defensivi din istoria militara moderna, asa cum o demonstreaza volumul de fata.

Traducere de Alexandru Macovescu

De-a lungul timpului, și mai ales în ultima parte a vieții, Hemingway i-a dezvăluit prietenului de încredere cu care mergea la vânătoare, la coride și la pescuit amănunte despre evenimentele care i-au marcat existența, dând la iveală o ipostază mai puțin cunoscută a marelui scriitor. Din cartea lui A.E. Hotchner aflăm despre viața romantică de la Paris, despre relația care i-a distrus prima căsnicie și despre tragedia de a fi iubit două femei în același timp, despre legăturile lui cu marii artiști și scriitori ai vremii, despre prietenia cu Scott Fitzgerald, despre întâlnirea cu frumoasa Josephine Baker, dar și despre cele două accidente aviatice cărora le-a supraviețuit ca prin minune.
O carte despre aventură, greșeli, regrete și pierderea adevăratei iubiri; întrebarea care nu i-a dat pace în săptămânile dinaintea morții era: „Cum ştie un tânăr care se îndrăgostește pentru prima oară că aceasta va fi singura mare iubire a vieţii lui?“

Cu ajutorul acestei carti din seria de non-fictiune dedicata celor mai rai oameni din istorie, puteti arunca o privire in culisele vietii unui personaj considerat printre cele mai cumplite care au trait vreodata. 

„Am plecat de la sînul tău cu o zi înainte de a împlini 26 de ani. Om făcut, dar prea semănam cu tine. În timpul cît am fost plecat am învăţat multe lucruri care m-au schimbat puţin. Au fost momente în viaţa mea cînd te-am urît, momente cînd mi-ai fost indiferentă şi momente cînd te-am iubit şi mai mult ca înainte de a te părăsi. Încăpăţînată cum eşti, tu nu m-ai părăsit niciodată. Dimpotrivă, m-ai persecutat cu iubirea ta în numele unui trecut numai al nostru. Am învăţat că aşa face o mamă. Şi că eu, ca fiu, nu pot să mă sustrag iubirii tale. Ţara ţi-o porţi în suflet oriunde ai fi, te urmăreşte obsesiv, chiar şi atunci cînd crezi că nu o mai vrei. Ai încercat şi tu să te schimbi, dar încă nu ţi-a reuşit prea bine. De aceea, după atîta amar de vreme, îţi întorc respectuos amintirile noastre, aşa cum le-am purtat eu
prin lume. M-au ajutat să mă schimb. Sper să te ajute şi pe tine. Ştiu că ai nevoie.” (Teodor Flonta, aprilie 2018, Hobart, Tasmania)

Prezentul volum de amintiri al scriitorului si stenografului Henri Stahl vine in continuarea volumului Porumbacu, ce reuneste mai multe schite ostasesti scrise de acelasi autor.

Un volum splendid despre Dinu Lipatti, ilustrat cu imagini inedite ce ni-l prezinta pe marele muzician in ipostaze atat oficiale, cat si ipostaze personale, de familie.

O noua carte de amintiri parfumate ale Tatianei Margescu, amintiri redate cu aceeasi duiosie pentru vremurile, bune sau rele, de altadata. Cartea surprinde momente din tineretea autoarei, intamplari din vremea studentiei si a primelor contacte profesionale din domeniul Dreptului. Sunt descrise emotii si stari sufletesti variate, personaje reale, evenimente interesante, toate incadrate unui context istoric readus la viata in cel mai fidel mod posibil

 Spatiul gol, prima lui carte, este considerata cea mai importanta scriere despre teatru din secolul XX. Montarile lui vizionare si teoria provocatoare despre creatia teatrala au fost esentiale pentru dezvoltarea artelor spectacolului in lumea de azi. Visul unei nopti de vara, Marat/Sade ori Mahabharata in regia lui Peter Brook sunt cateva dintre productiile de referinta din secolul XX. Punct si de la capat dezvaluie destinul unui creator major asa cum il priveste el insusi atunci cand se uita in urma, amintindu-si inceputul, cautarile, experimentele si insotitorii de drum. Comentarii despre teatrul clasic sau avangardist, amintiri despre lumea filmului si a operei, marturii despre creatori importanti sau explorari ale teatrului lui Shakespeare – toate se gasesc aici, in documentul unei deveniri. De fiecare data ne asteapta un alt inceput, deci punct si de la capat.

 „Peter Brook este un regizor care traieste numai in prezent si pentru care teatrul este intotdeauna work in progress. (...) Pe scurt, geniul lui a constat intotdeauna in cautarea de mijloace noi de a reprezenta realitatea pe scena.“
Michael Billington

 Traducere de Dana Ionescu

Aceasta carte este, in primul rand, povestea unui om care nu stie sa primeasca iubirea neconditionata. Omul care se priveste pe sine si se povesteste este Anthony Quinn, actorul celebru al carui nume va ramane vesnic legat de Zorba Grecul.

Revizitandu-si impreuna cu psihologul trecutul si sentimentele cele mai sumbre, incearca sa inteleaga iubirea si moartea. Inainte de toate, moartea fiului sau. Cum a inceput drumul lui Anthony Quinn prin viata? Unde? Cand? Cu cine? Dar traseul spre Hollywood? Pe parcurs se ivesc figuri precum Mae West, Katherine Hepburn, John Barrymore sau Gary Cooper.

Emotionanta si ampla confesiune a actorului care a cucerit lumea, nepretuit document de viata, este lectura obligatorie pentru oricine vrea sa afle pretul creatiei.

O carte - eveniment
Queen în 3D este primul volum dedicat legendarei formații rock și
realizat de către un membru al acesteia. Acesta conține mărturii, peste
360 de fotografii pe care artistul le-a realizat cu ajutorul
camerei sale stereoscopice de-a lungul mai multor decenii, o pereche de
ochelari speciali și instrucțiuni pentru folosirea acestora
Fotografiile 3D realizate de chitaristul Brian May surprind momente
memorabile ale trupei Queen, din toate epocile. Unele sunt inedite,
altele au o poveste pe care chitaristul o împărtăşeşte publicului,
altele au fost, pur şi simplu, recreate, astfel încât publicul să aibă
acces la ele. Volumul a apărut din pasiunea lui Brian May pentru
fotografia 3D, realizată cu aparatul stereoscopic (aparat fotografic cu
două obiective, în care imaginile apar în relief). Chiar şi cei care nu
se născuseră încă acum 40 de ani, când Queen îşi lansa cel de-al şaselea
album, vor fi cuprinşi de nostalgie văzând
imaginile cu membrii trupei: Freddy Mercury la manşa unui avion sau
făcând fotografii cu un Polaroid, Roger în studioul
rustic din Surrey, Brian May lângă Observatorul din Tenerife şi altele.

Alăturând eseuri, pagini de jurnal, conferințe și dialoguri care descriu spații, obiecte, oameni și momente ale vieții proprii câtorva texte despre cărți, volumul constituie o recapitulare nesistematică în care invitațiile de colaborare pe teme date, întrebările interviurilor și interpelările lecturilor au avut un rol declanșator important. El evocă trasee, de la bulevardele care se succed unind peste Ocean Bucureștiul cu orașul american Providence, la localitățile și țările popasurilor sau ale drumețiilor de suflet (Bozovici, Breb, Săpânța, New York, Paris, Mexic, Spania, Santorini, Timișoara, America, Maramureș, Franța) și etape existențiale: anii de școală, de facultate, cu arestările și ședințele de demascare ale epocii; anii de cercetare (în domeniul lingvisticii structurale, al pragmaticii și semioticii, dar și pe teren, în Maramureș sau la Woonsocket, R.I.) alături de Al. Rosetti, Mihai Pop, Ovidiu Bîrlea, Marius Sala, Solomon Marcus, Thomas A. Sebeok; exilul, începând din 1980; revenirea în România după 1989; proiectele care se clarifică treptat prin munca meditată în arhive din România, Franța sau America, ducând la publicarea mai multor volume postume ale lui A. Golopenția (Ultima carte, Românii de la est de Bug, sau seria Rapsodia epistolară I–IV) și Ștefania Cristescu Golopenția (Descântatul în Cornova–Basarabia sau Sporul vieții).

Textele primei părți sunt scrise între anii 2003 și 2018, cu excepția a două eseuri în limba engleză, primul intitulat 1001 Newspapers or the Romanian Nights (1991), care le vorbește cititorilor americani despre miracolul reînvierii presei în România de după 1989 și al doilea susținând, în 1999, necesitatea abordării transdisciplinare a culturii franco-americane, larg reprezentate în Noua Anglie, în cursurile universității Brown. Ordonarea lor, vag cronologică, s-a făcut în funcție de momentele la care trimit. Multe dintre texte abordează însă, în acest răstimp al rememorărilor, la fel cu interviurile din partea a II-a a cărții, serii de evenimente, complicând astfel înșiruirile. Interviurile din partea a II-a, ca și și lecturile din partea a III-a, se succed în funcție de momentul în care au fost publicate. Ele traversează, în diagonală, porțiuni largi și discontinui ale existenței sau reflecției autoarei, abordând teme cum sunt, între altele, supraviețuirea prin cultură; culturile „mari” și „mici”; educația universitară și post-universitară în România, Franța și America; româna vorbită în spațiul public și româna globală; identitatea emigrantului est-european în spațiul american.

Sanda Golopenția

La 24 de ani, lumea lui Matt Haig s-a prabusit. Nu reusea sa mai gaseasca niciun motiv pentru care sa iubeasca viata. Aceasta este povestea adevarata a depresiei sale si a modului in care a reusit sa depaseasca o boala care-l dusese in pragul sinuciderii.
Emotionanta, amuzanta si, in cele din urma, optimista, cartea lui Matt Haig depaseste granitele memoir-ului sau ale volumelor self-help, devenind o pledoarie pentru a trai mai frumos si, mai ales, pentru a ne ajuta sa gasim cateva motive bune ca sa iubim viata.

Nu este doar o carte de self-help, ci un raspuns personal, intens si creativ la o perioada de criza profunda si relatarea felului in care un om s-a intors de pe marginea prapastiei. - The Guardian

Klopp este antrenorul care transforma jucatori in castigatori, care scoate acel ceva in plus de la majoritatea fotbalistilor si care transforma in doar doua sezoane o echipa de mijlocul clasamentului, precum Borussia Dortmund, intr-o campioana si una dintre cele mai aclamate echipe din Europa. Este autentic, abordabil si amuzant, fermecand deopotriva ziaristii si fanii. Poate fi si nemilos, si extrem de hotarat, temperamentul sau efervescent iesind mai mereu la suprafata. Asteptarile au fost mari si, chiar si cand rezultatele nu au fost favorabile, stilul spectaculos de fotbal al lui Liverpool si pasiunea lui Klopp de pe margine au vrajit, culminand cu o revenire triumfatoare in Liga Campionilor.