Biografii - Memorii & Jurnale

Asa vedea un diplomat roman din scoala cea veche, in 1943, Calea Victoriei, axa sentimentala a Bucurestilor, intr-o carte-bijuterie care nu si-a pierdut niciodata stralucirea. Orfevrierul, Gheorghe Crutzescu, care nu iubea calpuzanlacurile, a scotocit prin ziare ingalbenite si duioase amintiri de familie si a ales s-o faca din aur cel bun si din pietre veritabile. Simtea ca, astfel, cartea sa va dobandi cel mult o patina, dar tocmai patina aceasta, care o face si mai valoroasa, e pretuita de colectionari.

„Nu e simplu sa incerci sa convingi oamenii sa vorbeasca despre companie. Angajatii Apple nu vorbesc, chiar daca lucrurile s-au intamplat cu 30 de ani in urma. Compania este atat de secretoasa, incat a divulga ceva – orice – este o abatere care poate duce la concediere. Totusi, partenerii mei de cercetare au convins o serie de oameni sa vorbeasca, oficial si neoficial, despre Apple, Jony Ive si cultura lor unica de lucru. In special, am convins niste actori majori, inclusiv unii care au colaborat strans cu Jony decenii la rand. Gratie interviurilor cu ei, alaturi de o cercetare extinsa, va putem oferi cel mai complet tablou disponibil, despre adevaratele evenimente din spatele carierei lui Jony Ive si a influentei sale la Apple.“ - Leander Kahney

Deschizand usa bucatariei sale, Anya von Bremzen reuseste sa se intoarca in propriul trecut, cand comunismul se servea uneori cu porumb si caviar, alteori cu paine goala si gloante. Desi, la o prima vedere, pare a fi vorba despre o colectie de retete traditionale, Arta bucatariei sovietice isi dovedeste valoarea memorialistica in momentul in care scriitoarea incepe sa asocieze diversele perioade istorice (razboiul civil, comunismul) cu anumite feluri de mancare. Astfel, placinta lui Lenin sau painea de malai pentru Hrusciov devin metafore pentru starea statului sovietic, iar arta de a gati se confunda cu aceea de a povesti.

In volumul “Craciunul regal” sunteti invitati la o calatorie de un secol si jumatate, in care vehicul nu sunt o trasura, un vagon de tren sau o masina, ci resedinţele regale. Principesa Mostenitoare si Principele Radu ai Romaniei au ales sa evoce in preajma sarbatorilor de iarna cea mai intima, mai personala si mai definitorie sarbatoare a familiei fiecaruia dintre noi: Craciunul, asa cum a fost petrecut de-a lungul timpului de Familia Regala a Romaniei. Cititorii vor descoperi astfel momente de sarbatoare din vremea regilor Carol I, Ferdinand, Carol al II-lea si Mihai, petrecute la Bucuresti, la Savarsin sau in strainatate.

Ion Nicolae, geograf, profesor la Universitatea din Bucuresti este un impatimit pelerin la Santiago de Compostela. Incepand cu vara anului 2006 a strabatut peste 7 000 km pe drumurile Spaniei, Portugaliei si Frantei, catre acest mare loc de pelerinaj, in cadrul a 12 camino-uri (in sapte dintre ele alaturi de sotia sa, Cornelia Nicolae): de sase ori Camino Francés (2006, 2007, 2008, 2009, 2014 – de doua ori), de doua ori Camino Portugués (2011, 2013), o data Camino del Norte (2010), Camino Primitivo (2011), Camino de la Plata (2012), Camino del Apostol (2013).

„Viata lui Matila Ghyka a insemnat o succesiune excitanta si poate contradictorie, dar de fapt – si dincolo de aparente – de incarnari armonioase ce se completau una pe alta. El aminteste, privind dojenitor amuzat in urma, ca in tinerete avusese ambitia sa devina un «om complet» al Renasterii, asemenea lui Pico della Mirandola. In ciuda rezervelor sale, a ajuns exact asa. Viata i-a fost o succesiune de sinteze: romantic cu clasic, ortodoxie cu catolicism, matematica si poezie, geometrie si electronica, fizica si estetica, ceremonii si viata boema, reactii ereditare si liberalism dobindit, gindire intemeiata pe studiu si teze stiintifice, cu noutati, ecuatii in forma de sonete, precizia exegezei tehnice si filosofice, cu fascinatie pentru alchimia incantatorie si subconstienta a limbajului, emotie si analize, magic si ratiune, visuri si logica.” (Patrick Leigh Fermor)

Avind convingerea ca nu orice eveniment poate fi fictionalizat si trecut in literatura, Ioan Grosan aduna in volumul sau memorialistic astfel de intimplari pe care le-a trait si pe care nu le-a inclus in cartile de beletristica.

Jurnal de la saisprezece ani si Adolescentul sunt doua dintre cele mai cunoscute scrieri autobiografice ale lui Yasunari Kawabata.

„24 august, spre seara... Mitralierele dusmane bat fata Dunarii, din mal pana-n mal. Sub ropotul lor intermitent, siruri de bulbuci marunti apar pe luciu plesnind in aer, ca si cum gloantele ar veni de jos, din fundul apei. Rand pe rand, in jurul fiecarui inotator grindina proiectilelor descrie cercuri vertiginoase, care se tot strang, se tot stramteaza, pana ce capul omului prins la mijloc dispare brusc din vedere, ca un balonas impuns cu acul... Ce s-o fi petrecand acum in capetele acele, care se vad inca de aici, plutind pe valuri in jos, ca niste amanunte fara insemnatate? Daca mai intarziam un sfert de ceas in Dunare, as fi stiut. Moartea hidoasa m-ar fi inclestat si pe mine la fel, intre vazduh si apa, fara nadejde de scapare.“ (G. Topirceanu)

„Editia de fata reproduce textul integral al insemnarilor reginei Maria din perioada Primului Razboi Mondial, din care doar mai putin de jumatate au fost preluate in memoriile sale, Povestea vietii mele. In plus, chiar fragmentele preluate, de regula fara mari modificari, au fost supuse totusi unei «autocenzuri». Sunt eliminate sau atenuate tocmai impresiile – si uneori izbucnirile – cele mai sincere ale reginei, care, evident, nu puteau fi facute publice: cuvinte adesea grele la adresa regelui Ferdinand, a printului mostenitor Carol, a prim-ministrului Ionel Bratianu sau a clasei politice romanesti in genere. Nu e nevoie de mai multe argumente pentru a justifica publicarea integrala a Jurnalului; odata ce dispunem de textul originar complet, n-avem nici un motiv sa ne multumim cu versiunea trunchiata si edulcorata a volumului memorialistic. Cu atat mai mult cu cat acestia sunt anii mari ai reginei Maria, anii care i-au creat legenda.“ (Lucian Boia)

„Imi doresc nespus ca toti aceia care vor citi aceasta carte sa ma cunoasca si mai bine. Nu doar ca pe Alexandru Arsinel, actorul de teatru si de film, artistul, interpretul, directorul de teatru, ci asa, ca pe un om ca toti oamenii. Vreau sa ma cunoasteti exact asa cum sunt eu si la fel cum sunteti dumneavoastra.” Alexandru Arsinel

Ma gandesc la aceasta minune cu acelasi zambet cu care ma uit la sfarsitul fiecarui spectacol catre Domniile Voastre cum va ridicati in picioare si ne aplaudati cu generozitate. Este un zambet de bucurie si multumire pentru caldura si dragostea cu care ne rasplatiti pe noi, actorii, dupa fiecare spectacol. Acelasi zambet il am si acum, la incheierea acestor povestiri, la care evident ca nu-mi doresc sa va ridicati in picioare, dar pe care va rog sa le cititi cu ingaduinta, iar pe mine sa ma rasplatiti cu un gand bun.

Al vostru pentru totdeauna, Vladimir Gaitan

Ora Regelui e o marturie a sase ani de intalniri cu Majestatea Sa Regele Mihai si cu Familia Regala a Romaniei, intalniri materializate atat in reportaje si documentare de televiziune, cat si in numeroase fotografii.

Martin S. Martin este autorul volumului America povestita unui prieten din Romania, aparut la Humanitas in 2012.

Primul lucru care trebuie sa-l invete un scriitor este arta de a transpune ceea ce simte in ceea ce vrea sa simta altii. La inceput reuseste din intamplare. Dar pe urma talentul trebuie sa inlocuiasca intamplarea. Exista si o parte de noroc la radacina geniului.

„N-ar fi trebuit sa scriu: daca lumea ar fi limpede, arta nu ar exista, iar daca lumea mi s-ar parea ca are un sens, nu as mai scrie. In unele cazuri trebuie sa fii personal din modestie.“ (Albert Camus, Carnete)

Editia a II‑a revazuta si adaugita

Pretutindeni si oricand, viata este o bursa a binelui si raului, a luminii si intunericului, a adevarului si minciunii.

Jurnalul contine extrase din scrisorile familiei si memorii ale contemporanilor

Majoritatea insemnarilor lui Corneliu Coposu din acest jurnal ascuns de securitate timp de peste patru decenii graviteaza in jurul unui singur astru: Iuliu Maniu.

Constantin Barbulescu (1907-2003) a fost fiul unuia dintre primii instalatori din Romania, devenit starostele breslei instalatorilor din Bucuresti. Antrepriza acestuia a realizat instalatiile de apa si canalizare ale Expozitiei Jubiliare din 1906 din Parcul Carol. Fiul a mostenit inclinatia catre inginerie a tatalui si, dupa anii de scoala de-a lungul carora i-a avut colegi si prieteni pe Mircea Eliade si pe fratii Acterian, a absolvit Institutul Politehnic din Bucuresti. Ulterior, la infiintarea Industriei Aeronautice Romanesti, a fost colaborator al profesorului Elie Carafoli, si mai apoi cercetator in diferite alte domenii industriale.

Scrisoare catre Japonia de Angela Hondru este un elogiu adus sarbatorilor populare sintoiste si dansurilor sacre, fiecare dintre ele transmitand un mesaj legat de stavechea cultura a Japoniei. Se subliniaza faptul ca lunga traditie a credintelor populare a dus la aparitia unui model cultural unic in lume.

„Am fost, cum sa va spun?, un mare berbant in viata mea, asa cum m-arata fotografiile din tinerete, in ghete de ghems cu gumilastic... iar mai incoa' in ghete cu stofa gris si cu nasturi de sidef intr-o parte, ziua-noaptea in jacheta pe talie, cu palarie tare «Melon» pusa pe ceafa, ori in redingota si cu palarie de pai cu borurile mari sau «Panama», parul cand lung si dat pe spate, cand cu carare la mijloc, subtirel, fata prelunga, ochii galesi si alunecosi, purtand baston-covrig de visin sau bastonel de trestie cu cap de fildes, lavaliera cu tartamuri, guler si mansete de celuloid – si mai tinand un trandafir in mana, cum ma puteti vedea si admira la pagina 868 din Istoria literaturii romane de G. Calinescu.“

Jurnal intim. Caiete de atelier

Cele "77 de istorii si retete din Epoca de aur" ale Veronicai Bectas sunt povestile noastre "de razboi". Dar... fiecare generatie are razboiul ei de dus, istoriile ei de spus. Intr-o zi, cineva va scrie si cronica "razboiului" care a inceput chiar acum! (Simona Lazar, Editor Jurnalul de bucatarie).

Pe teren, Serena este cea mai competitiva adversara pe care am intalnit-o, iar in afara terenului este o sora iubitoare si o prietena adevarata. Serena a fost pentru mine un model si o sursa de inspiratie. (Venus Williams)

„Am trait o revelatie cand am realizat ca ADN-ul meu vine de la un om care a gandit pe linia atator si atator fauritori de idealuri cu care eu mi-am indestulat toata viata foamea de cunoastere, de Adevar, de Bine, de Justete, de Iubire. Eram considerata de cei din jurul meu drept o hopeless dreamer, iar in ziarele locale din America publicasem editoriale in care, fara sa stiu de aceasta carte sau despre gandirea bunicului meu, diseminasem aceleasi idei ca si ale lui. Economice, politice, culturale, morale, spirituale, filosofice. […] Ce gratitudine datorez stelei sub care m-am nascut!, mi-am zis atunci.“ (Mihaela Georgescu-Delafras)

Am adunat in aceasta carte momente din viata publica, incercand sa refac, din ceea ce a selectat memoria, traseul profesional care m a adus de la catedra de fizica la ipostaza de candidat pentru presedintie. Am inclus in ea si lucruri personale, dar nu am facut o neaparat pentru a raspunde curiozitatii celorlalti. Am recuperat acele intamplari, intalniri sau detalii care au spus ceva despre felul in care m-am format, despre valorile pe care le am pretuit. Identitatea mea personala a umplut, prin intermediul faptelor, dar si prin aceste principii in care am crezut, rolul de persoana publica pe care l-am ocupat mai bine de paisprezece ani.

Convorbiri cu Marko Bela despre literatura, politica, societate.

„Conversatie cu un absent, scrisoarea este un eveniment major al singuratatii. Adevarul despre un autor e de cautat mai degraba in corespondenta decit in opera sa. Cel mai adesea, opera este o masca. In cartile sale, Nietzsche joaca un rol, se erijeaza in judecator sau profet, isi ataca prietenii si dusmanii si se plaseaza – orgolios – in centrul viitorului. In schimb, in scrisori se plinge, e nenorocit, abandonat, bolnav, amarit, e tocmai contrariul a ceea ce se vede in necrutatoarele sale verdicte si imprecatii, adevarata insumare de diatribe.“ (Cioran)

Alte aventuri ale unui personaj ciudat asa cum i-au fost povestite lui Ralph Leighton