Biografii - Memorii & Jurnale

Necruțător față de apetitul orișicui, Anthony Bourdain ne descrie cu subiect și predicat ceea ce se întâmplă în spatele ușilor de la bucătărie. Atitudinea nemiloasă, caracteristică lui Anthony, se regăsește și în această carte delicios de haioasă și șocant de încântătoare, una care îi va fascina atât pe gurmanzi, cât și pe cei insensibili la arta culinară. De la prima stridie gătită în Gironde, Franța, până la umila poziție de spălător de vase într-un restaurant din Provincetown (unde asistă pentru prima oară la adevăratele plăceri ale unui bucătar șef); de la bucătăria restaurantului Rainbow Room din Rockefeller Center până la traficanții de droguri din East Village, de la Tokio la Paris și înapoi la New York, poveștile culinare ale lui Bourdain sunt pline de pasiune și imprevizibil. Kitchen Confidential vă va face să salivați de poftă și să râdeți ținându-vă cu mâinile de burtă.

Ion Ianoşi reconstituie în Internaţionala mea. Cronica unei vieţi o epocă zbuciumată, dar şi traseul unui destin cultural mai puţin obişnuit.

„Ce tulburătoare plutire-n trecut, ce senzaţie de levitaţie în chioşcul din livada de vişini a istoriei îţi dau amintirile lui Alexandru Paleologu! [...] Evocările «conului Alecu» alintă mustrător, ne eliberează şi ne împovărează, ne umilesc şi ne înalţă la iluzia blazonului.“ (Dan C. MIHĂILESCU)

Scrisori emoţionante despre cum s-a chinuit Joyce să-şi scrie cărţile pentru „acel cititor ideal suferind de o insomnie ideală”.

Volumul cuprinde memoriile din exil ale unui poet şi dramaturg de reputaţie internaţională, stabilit din 1971 la Paris şi reîntors la Bucureşti la mijlocul anilor ’90.
Volumul mai cuprinde: Confesiuni (Teatrul/ Poezia/Argoul) – traduse din franceză de Ileana Cantunari; Curriculum vitae (Biografie/Bibliografie/Fisier dramatic).

Prin intermediul interviurilor cu arhitecţi, scriitori, şmenari, prostituate şi muncitori de rând, Ay, Cuba! scoate la iveală o societate plină de pasiune, minată de un conflict intern profund. Nu avem în faţă un studiu rece, o secţiune transversală a societăţii cubaneze, ci un portret extrem de personal, de uman al unui popor mândru, muzical, inteligent şi… seducător. Ay, Cuba! constituie astfel o reevaluare provocatoare a unei lumi familiare şi exotice, aflată la numai 90 de mile de coasta Floridei, realizată de unul dintre cei mai dăruiţi critici sociali ai Americii, însoţit de unul dintre cei mai talentaţi fotografi ai acesteia.

Întâlnirea cu Pablo Picasso, la cafeneaua Les Deux Magots, moment în care Dora Maar îi înmânează faimosului pictor mănuşile ei însângerate, după ce îşi tăiase degetele cu un cuţit, îi va schimba viaţa fotografei de origine argentiniană. Faimoasa relaţie dintre Dora şi Picasso e descrisă de Alicia Dujovne Ortiz drept o combinaţie de masochism, suferinţă şi vanitate, desfăşurându-se în centrul vieţii mondene a grupului suprarealist parizian, pentru care „morala” e cuvântul cel mai detestat.

Jurnalul lui Andre Gide, este prima traducere românească integrală, a fost efectuată după ediţia în două volume, din 1996, respectiv 1997, de la Gallimard, din colecţia Bibliotheque de la Pleiade, figurînd cu numărul 54, ediţie la care au lucrat mulţi ani gideologii Eric Marty şi Martine Sagaert.

Convorbiri cu un bătrîn reacţionar ar fi fost, în opinia lui Octavian Paler, titlul potrivit pentru acest volum în care o emisiune de televiziune, o ştire dintr-un ziar, o replică dintr-o carte sau foşnetul oţetarilor din curtea casei îi prilejuiesc scriitorului comentarii nostalgice, atunci cînd îşi rememorează viaţa de „lup singuratic”.

Pasiunea ei cea mai mare a fost astronomia. La vârsta de şase ani a început să citească albumul "Astronomie şi spaţiu" pe care îl primise cadou de la mama ei. Până să fie depistată ca fiind bolnavă de cancer şi-a dorit să devină astronom la NASA. Avea 21 de ani atunci când s-a stins din viaţă. Deşi a fost scris înainte de 21 de martie 2011, prin acest jurnal Daria a rămas vie.

Răspunsuri surprinzătoare, bogate în idei şi în detalii, din care nu se poate construi o singură istorie definitivă, istoria carierei lui Lucian Boia, ci un mănunchi de istorii, totdeauna polimorfe şi deschise, istoriile lui Lucian Boia

Şi în al doilea volum al amintirilor sale, Radu Rosetti, elogiază, cu pietate filială, harul de povestitori al părinţilor săi. Pe sine se ignoră, dar, dacă astăzi putem reconstitui copilăria unui fiu de boier moldovean, împrejurările în care a fost crescut educat şi instruit, dedesubturile luptei pentru unirea principatelor, culisele domniei lui Al. I. Cuza, o putem face pentru că de fapt Radu Rosetti, scriind, s-a îngrijit să nu piardă vreun „amărunt" semnificativ nici despre vremurile care i-au fost povestite, nici despre vremurile pe care le-a trăit el însuşi.

„Să ne întoarcem în anul 1947, pe 8 septembrie, în Gara de Nord. Fiica, frumoasă şi emoţionată, pleca din Bucureşti pe scara unuia dintre ultimele trenuri (la propriu şi la figurat) către lumea liberă, cu doi trandafiri roşii în mână, iar mama rămânea – după cum i-o va spune în scrisorile de mai târziu – «cu spinii lor înfipţi în inimă». Monica Lovinescu credea că pleacă pentru doi-trei ani. Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu avea presentimentul că despărţirea va fi pentru totdeauna. A ştiut din primul moment că plecarea Monicăi o lăsa singură pentru tot restul vieţii, a presimţit că moartea îi va fi umilitoare şi tristă, i-a scris fiicei ei, în metafore care, din păcate, vor corespunde întocmai realităţii, despre «sârma ghimpată» care o va încercui, despre sfârşitul vieţii ei «fără adăpost, fără sprijin, fără mormânt» şi despre «gândul cumplit că fiinţe dezgustătoare şi-ar bate joc de trupul acesta istovit, că le voi auzi vocile rostind cuvinte nemiloase şi că voi îndura, şi dincolo de viaţă, cele mai adânci tristeţi, cele mai grele insulte». Precum personajele din tragedia antică, şi-a presimţit permanent destinul, cu un fel de luciditate mai presus de logică.“ (Astrid CAMBOSE)

„În istoria noastră literară, Şerban Cioculescu reprezintă pentru Caragiale ceea ce a însemnat G. Călinescu pentru Eminescu: uriaşă defrişare documentară, sinteză factologică, biografie şi textologie. Minus, desigur, geniul exegetic, asociativitatea barocă şi fascinantul spectacol de idei care definesc irezistibil impresionismul călinescian. Dar pozitivismul arhivistic nu micşorează nicidecum statura exemplară a celui supranumit «Şerban cel Rău». Dimpotrivă: cred sincer că, pentru relativismul şi plezirismul narcisic din critica literară actuală, lecţia lui Şerban Cioculescu rămâne una în chip vital necesară." (Dan C. MIHĂILESCU)

La graniţa dintre memorialistică şi ficţiune, Tinereţe este al doilea volum al trilogiei Scene de viaţă provincială. Primul volum, Copilărie, a apărut în „Raftul Denisei" în 2011.

Paginile cărţii abundă de momente spumoase, palpitînd de viaţă, adesea relatate cu umor, dar marcate uneori de accente nostalgice sau melancolice, momente petrecute de şi între oamenii condeiului în vacanţele de la Casa de creaţie şi odihnă a scriitorilor „Zaharia Stancu” de la Neptun.

'' (...) cartea Ultimul tango la Buenos Aires vă invită să faceţi aventura unei lumi narcisiace, care-şi trăieşte patetic dislocările, o lume care, cum spune autoarea, «se adoră şi se critică permanent».“ (Gabriel LIICEANU)

Cartea de faţă închide în paginile ei o carieră şi o viaţă care nu s-au concurat niciodată. S-au împăcat de la bun început. Secretul aparţine numai şi numai artistei. (Magda Mihăilescu)

„Unul dintre cele mai perene portrete ale relaţiei mamă-fiică apărute de-a lungul anilor, o carte de aşezat în raftul scrierilor memorialistice clasice, în rând cu The Liars' Club şi Angela's Ashes... O carte reprezentând, fapt remarcabil, atât actul de reamintire lipsit de sentimentalism al unui reporter, cât şi un mesaj de iubire la adresa unei persoane imposibile şi fascinante.“ (Michiko Kakutani, The New York Times)

Deșteaptă, amuzantă, spirituală, vie și colocvială, o incursiune încântătoare în viața lui Coco Chanel, complexă și adesea controversată, și în zona rafinamentului în modă.

Mult-aşteptata autobiografie a lui Gunter Grass, cea mai controversată carte de memorialistică a ultimilor ani! Autobiografia lui Gunter Grass, Decojind ceapa, a trezit un şir de controverse aprinse în presa din întreaga lume, dupa ce câştigatorul Premiului Nobel al Germaniei postnaziste a mărturisit că, în timpul celui de-al doilea război mondial, în 1944, s-a înrolat voluntar în trupele Waffen-SS.

Sean şi cu mine ne simţim bine împreună, fără nicio îndoială. Îmi amintesc când ne documentam pentru filmul The Pledge (2001), eu m-am trezit a doua zi dimineaţă să iau micul dejun şi l-am găsit pe Sean adormit sub pian. Mi-am zis: „Iată încă un motiv pentru care ne înţelegem aşa de bine. Uite alt irlandez care nu are chef să se scoale cu noaptea-n cap… ” (Jack Nicholson)

Aurora Liiceanu îşi recompune din fragmente viaţa, din perioada studiilor până în anii postdecembrişti, plasând în prim-plan figura fiului său, dar şi traseul profesional, cu interesante referinţe la psihologie sau la maeştrii cu rol formator pe care i-a cunoscut.

O carte despre realităţile deconcertante din România de azi; despre amintirea unei alte Românii, păstrată în revelatoarele memorii ale bunicii sale, Elena Brătianu, născută Sturdza, transcrise de nepoată cu înfiorare; despre statura impunătoare a bunicului ei, istoricul şi omul politic Gheorghe Brătianu.

Volumul Mărturii pentru Judecata de Apoi adunate din gulagul românesc îl continuă pe cel intitulat Pătimiri şi iluminări din captivitatea sovietică.

Cuprins:

Iubirea şi promisiunile deşarte · Unde-i îndârjirea pătimaşă de altădată? · Prima iubire? Marea iubire? · Franţuzoaicele şi visul american · Fiecare cu scenariile lui · O carte schimbă viaţa · Răzbunarea păguboasă · Mobilier identic, relaţii diferite · Marketing socialist · Ia-ţi o pisică: bloc contra vilă.

Biografia coregrafului Oleg Danovski ( 1917- 1997) constituie rezultatul unui efort de documentare şi redactare de mai bine de şase ani, care a presupus consultarea unor categorii de surse dintre cele mai diverse (articole şi cărți de specialitate, dicționare româneşti şi străine, memorialistică, documente de arhivă, filme, discuții cu prieteni, rude, colaboratori ai personajului principal), călătorii de documentare şi propria arhivă a autoarei care l-a cunoscut pe Oleg Danovski, l-a urmărit în repetiții şi spectacole şi a consemnat mai multe ore de interviuri cu el, în anii de dinaintea morții, când era directorul Teatrului de Balet din Constanța.

"Uitaţi-vă la mine. Pare că sunt un tip vesel, care râde foarte mult. Poate că toată viaţa a trebuit să îngrop ceva, ceva pe care acum, în mod impudic, ajung să-l scot - şi nu ştiu de ce o fac -, într-o conversaţie, la lumină." (Mircea Ivănescu)

Lupta pentru putere, tensiunile dintre Casa Regală şi partidele politice determinate de dezmoştenirea principelui Carol sau de educaţia principelui Nicolae, dar şi relaţiile adesea complicate dintre membrii familiei regale – toate acestea se regăsesc în jurnalul reginei Maria, alături de întâmplări din viaţa de zi cu zi.

Dincolo de modestia jucată a titlului, La foc mărunt arată un Livius Ciocârlie în plină formă intelectuală.