Autori români

Volumul prezinta o selectie de interviuri cu personalitati politice, culturale, diplomati, jurnalisti etc. luate acestora de catre Ruxandra Sararu in cadrul emisiunilor realizate la postul public de radio Radio Romania Actualitati, precum In Casa Radio si Oameni care misca Romania, in perioada 2005-2018. Printre acestea, dialoguri cu: Emil Hurezeanu, Mugur Isarescu, Paul Grigoriu, Jana Gheorghiu, Ion Cristoiu, Dinu Sararu, Corina Cretu si altii.
Ruxandra Sararu este pentru oamenii obisnuiti sinonim cu jurnalismul de calitate. Reporter incisiv, realizator talentat, Ruxandra foloseste in interviurile sale, la modul cel mai surprinzator, toate armele jurnalistului de radio. Este, intr-o maniera surprinzatoare, cand prietena interlocutorului, cand observator, cand analitica, dar niciodata agresiva. Interviurile pe care le veti redescoperi, sper eu, constituie o declaratie de credinta fata de destinul de jurnalist al Ruxandrei, niciodata pe deplin implinit, intrucat... cele mai bune si interesante interviuri sunt mereu, pentru ea, cele care vor urma! - Maria Toghina

„La vremea lui, comunismul părea veşnic. Nu se întrevedeau soluţii de ieşire. Pe cât am putut, mi-am amenajat mici spații de libertate, inevitabil însă limitate și aflate sub supraveghere.
Începând din 1980, nu s-au mai făcut nicăieri avansări în sistemul universitar. Era o nedreptate flagrantă, care, în ce mă priveşte, se traducea şi printr-o jenă financiară permanentă. De la un an la altul, viaţa devenea tot mai complicată. Începând cu pâinea cea de toate zilele. Oamenii, aşezaţi la cozi nesfârşite în faţa magazinelor alimentare goale, aşteptau să se aducă ceva, orice. Maică-mea descoperise la o coadă «rezonabilă» aşa-zişii «cârnaţi de bere», cam suspecţi de felul lor, pe care îi împărţeam cu câinele. Câinelui chiar că-i plăceau.
Evadam, pe cât posibil, din neplăcuta realitate citind pe nerăsuflate cărţi franţuzeşti. Seară de seară, ascultam cu regularitate Vocea Americii. Am putut urmări astfel filmul întreg al destrămării regimurilor comuniste în Polonia, Ungaria, Cehoslovacia… În presa românească nu se sufla o vorbă despre ceea ce se petrecea la doi paşi de noi, de jur împrejurul ţării. România părea imobilă. Până într-o zi, când totul a explodat, cu o violenţă neînchipuită.“ – Lucian Boia

Trei pe un tandem. 33 de zile, 1111 km, o calatorie

Infrapaginal. Jurnal 2000-2018 ne dezvaluie un scriitor fara armura; pentru Ciprian Macesaru, scrisul nu este un exercitiu estetic, ci face parte din algoritmul fiziologic. Diaristul nu scrie pentru a se antrena, ci pentru se convinge ca respira. In Jurnalul sau, Macesaru se contempla, dar merge si mai departe, si dincolo de sine, recuperand ambitiile metafizice ale literaturii. In afara rezervatiei culturale in care traieste, scriitorul isi dezvaluie si emotiile cotidiene: acelea ale unui intelectual care impinge constiinta artei sale pana la exasperarea invecinata cu abisul disperarii.

"Tot slefuindu-si fiinta la trepidatiile estetismului si proiectandu-si in cinematograful interior geografii si referinte culturale cand fabuloase, cand notate cu acribie narcisiaca, personajul jurnalului ajunge sa se invecineze simultan cu diarismul lui Radu Petrescu si Adrian Marino, ceea ce constituie o polaritate paradoxala, dar care asigura pitorescul acestui spectacol. De altfel, atunci cand da verdicte muzicale dovedeste afinitati cu sensibilitatea lui Mihail Sebastian sau Mihai Radulescu. Placerea initiativelor culturale in care Ciprian Macesaru este un factor eminamente coagulant il apropie de criterionismul lui Petru Comarnescu, iar dezinvoltura cu care trece de la numele mari ale clasicismului pana la cel mai nou poet debutant il invecineaza cu nonsalanta stralucitoare a lui N. Steinhardt, singurul nostru eseist care putea ajunge intr?o singura fraza de la Cervantes la Orson Welles, pana la Mariana Marin, fara sa irite pe nimeni." (Dan C. Mihailescu)

Ciprian Macesaru (n. 1976) a debutat in 2007 cu volumele Cantecul greierilor de sub calea ferata (poeme) si Dialoguri in oglinda (interviuri), aparute la Editura Curtea Veche. Au urmat: Focul din tampla (jurnal cultural) (Editura Brumar, 2010), mai multe volume de versuri, doua microromane inrudite, Superhero (Editura Cartea Romaneasca, 2012) si Portbagaj (Editura Trei, 2014), iar in 2016, romanul Trecutul e intotdeauna cu un pas inaintea ta, Editura Cartea Romaneasca. In 2018 a publicat Si se facu intuneric (povestiri), Editura Next Page. Foarte citite au fost si volumele: Despre nerabdarea de a fi rabdator, Dan C. Mihailescu si Ciprian Macesaru in dialog epistolar, Editura Humanitas, 2014 si Trei sute de ceausesti liliputani (in colaborare cu Vladimir Tismaneanu si Mihail Cosuletu), Editura Humanitas, 2016. 

A performat si ca scriitor si ilustrator pentru copii, publicand Super! Sunt un gandac! (Editura Humanitas, 2015).
A fost inclus cu proza si poezie in mai multe antologii, dintre care, cele mai recente sunt: #Rezist! Poezia, Editura Paralela 45, 2017; Tu, inainte de toate. O antologie a poeziei contemporane de dragoste, Editura Paralela 45, 2018.

Jurnalul unui personaj controversat: rememorari provocate de Vartan Arachelian

Cartea aceasta e de un tip deosebit, e o lunga suita de convorbiri cu afirmatii deseori tulburatoare despre natura complexa, contradictorie, versatila a relatiilor interpersonale, realitate umana care s-a impus de-a lungul a peste jumatate de secol (...) Ce vreau si cred ca pot sa apar aici si acum sunt oamenii carora le suntem datori ca ne-au fost si inca ne sunt contemporani, oameni gratie carora trecerea noastra nu a fost intotdeauna silnica sau plictisitoare... Dinu Sararu e un astfel de creator, dotat nu numai cu un exceptional har literar, care ne surprinde cu fiecare carte semnata, sau un excelent manager de teatru, ci si o personalitate incitanta, incomoda multora, chiar siesi, sau familiei, dar, mai ales, mediocritatilor (...). - Vartan Arachelian

„Noi ne acceptăm eroii abia atunci când şi-au luat locul într-un trecut care nu ne obligă. Cât sunt vii, preferăm să le împrumutăm urâţenia noastră decât să imităm frumuseţea lor.
Adevărul e că, de peste două decenii, Doina Cornea n-a mai existat pentru noi. N-a devenit un model, așa cum s-ar fi cuvenit. Nu i s-a mai cerut părerea, pentru a acompania cu rectitudinea spiritului ei toate strâmbătățile care au pus treptat stăpânire pe noi. Cei care fac opinia publică în țara asta au uitat-o repede și și-au amintit, scurt, de ea abia când a plecat dintre noi.
Făcând ce a făcut, Doina Cornea n-a așteptat nimic de la nimeni. Dialogul ei cu libertatea l-a purtat în absoluta lui gratuitate: fără punerea în scenă a unei parade etice şi fără gândul de a prezenta vreodată nota finală societăţii care beneficiase de pe urma îndrăznelii ei. Disidenţa Doinei Cornea n-a fost, până la urmă, decât expresia publică pe care a căpătat-o, în chip firesc, o devenire interioară.“ – Gabriel Liiceanu

Această carte cuprinde un inedit dialog zilnic, anume desfăşurat pe durata Anului Centenar 2018. Cronică implicită a unui rar moment de istorie, volumul atacă simultan temele permanente (legate de identitate, devenire, religie, cultură şi valori), prilejuind comentarii neconvenţionale, la confluenţa dintre inteligenţa tradiţiei şi intuiţia viitorului. Cititorul ei va descoperi deopotrivă frenezia detectivă a celui care întreabă şi portretul secret al celui care răspunde: doi scriitori români ai veacului nostru complicat, care continuă să crediteze fecunditatea gîndirii libere, virtutea exprimării limpezi şi darul comuniunii spirituale.

Teodor Baconschi se află la confluenţa a două tărîmuri. Ca intelectual, el vine din Lumea Veche, a adevărurilor dăltuite în bronzul tradiţiei, cu mîndrie şi umilinţă. Ca scriitor, stilistic, e un avangardist al ideii şi un retorician al exprimării seducătoare, învăluită în catifea şi mătase. Citindu-l, înţelegi de ce exerciţiul spiritual înnobilează în chip spontan şi ireversibil. Scrisul său atrage ca un magnet şi te ţine în prizonieratul ameţitor al culturii înalte, care instruieşte, nelinişteşte, intrigă şi provoacă în egală măsură. (Mircea Mihăieş) Chiar dacă epoca noastră mizează din nou pe timpul circular, nu-mi pot imagina restul timpului – cel care mă separă de moarte – decît în termenii vectoriali, tensionaţi eshatologic, pe care i-am pus în ecuaţia mea personală prin actul infinit deschis al credinţei. Asemenea unui Rutilius Namatianus, rămîn un „om vechi”, convins că istoria are o finalitate transcendentă, că Occidentul are un destin global şi că progresul în cunoaştere depinde de conceptul adevărului. Chiar dacă Lyotard a îngropat „marile naraţiuni” şi Vattimo teoretizează „ştiinţa slabă”, cred într-o dinamică a Revelaţiei, deci mă despart de acel deus otiosus al deismului iluminist, din „tăcerea” căruia au ieşit ideologiile, utopiile şi excesele modernităţii, îmbăiate acum în nihilismul deconstrucţiilor de tot soiul. Rămîn de bunăvoie la termenii pariului pascalian...

„Mulţi dintre cei plecaţi nu povestesc mai nimic din suferinţele lor: dorul nu se poate povesti, iar lacrima se tace. Am dat glas adevărului, în numele tuturor.
Am trecut prin emoţii foarte mari la lansările pe care le-am făcut aici, în Italia, traducerii în limba italiană a Cireşelor amare... M-am temut că ei, italienii, se vor supăra, că se vor simţi răniţi de adevărurile pe care le-am spus despre ei în carte. Dar am întâlnit oameni care s-au ruşinat şi care, plecând capul în pământ, mi-au spus că habar n-au avut câte au îndurat emigranţii din pricina unora dintre ei, italienii adică. 
Cineva, italiancă, mi-a cerut să-i scriu lângă autograf «Nu pleca!» – cu siguranţă luase traducerea s-o dea cadou cuiva drag, încercând să-i împiedice plecarea. O chinezoaică stabilită în Italia mi-a mulţumit că am scris cartea şi mi-a mărturisit că şi ei se recunosc în ea... Toţi emigranţii lumii oftează la fel. Toţi speră că se vor întoarce într-o zi...
Apoi, au fost două femei din Sardinia, tot italience, care m-au îmbrăţişat în plină stradă! Copiii uneia, fraţii celei¬lalte sunt şi ei plecaţi aiurea, în Anglia şi în Germania. Nu mai eram din tabere diferite, eram mame şi surori, atât!“ – Liliana Nechita

Pe fundalul prăbușirii imperiilor și a monarhiilor, între noile granițe ale României Mari, viața politică e zguduită de o poveste de dragoste. Prințul moștenitor fuge în lume, în plină epocă antisemită, cu o femeie cu origini evreiești. Despre ei și povestea lor se va vorbi necontenit timp de decenii. Legionarii și, pe linia lor, comuniștii îi vor descrie în contururi îngroșate de ură, invidie și resentiment. Presa internațională va căuta să-i situeze când în descendența marilor iubiri interzise, când în anticamera unor tenebroase intrigi și comploturi politice. Vor fi condamnați de toți, bârfiți, hărțuiți și defăimați în ziare, în manuale și în cărți de istorie. Vor rămâne împreună în ciuda tuturor. Ce se află însă dincolo de bârfe și clișee și ce ascund ele sub masca discursului patriotard, antisemit sau moralizator? Din documente de arhivă, scrisori inedite, memorii, jurnale și mărturii ale contemporanilor, această carte reconstruiește culisele celui mai stăruitor scandal politic din istoria interbelică a României.

Volumul este numai în parte o autobiografie a Olimpiei Zamfirescu. Acesta cuprinde în treacăt perioada tinereții sale, care a fost, fără îndoială, cea mai fericită din viața ei.

Cele peste trei sute de pagini scrise la mașină în limba engleză și depuse la arhivele de la Imperial War Museum din Londra descriu cu lux de amănunte perioada petrecută în închisoare și domiciliul forțat în timpul regimului comunist din România. [...] Am stat mult în cumpănă dacă merită sau nu să public aceste «discrepanțe», dar, citind pe îndelete aceste pagini, am fost atât de entuziasmat de stilul captivant, demn de un roman polițist, cât și de conținut, încât am hotărât împreună cu Alexandra Zamfirescu, nepoata Olimpiei, să publicăm această carte.” Codin Zamfirescu, nepot al autoarei

F R U M U S E Ţ E , G R A Ţ I E , A R M O N I E , N O B L E Ţ E .
A D I C Ă T O T C E A M P I E R D U T !

„Faţă de actuala domnie a vulgarităţii, prostiei, fărădelegii şi mârlăniei (post)comuniste, lumea Bucureştilor lui Carol I şi Ferdinand, ai lui Claymoor, Frédéric Damé şi Ulysse de Marsillac, I.C. Brătianu şi Marghiloman, P.P. Carp şi Eugeniu Carada, Titu Maiorescu şi Mitiţă Sturdza, oraşul Expoziţiei de pe dealul Filaret din 1906, în România Peleşului, Cotrocenilor şi «trenurilor de plăcere» către Sinaia «anilor nebuni», adică de pe la 1900 până la Marele Război – ne covârşeşte cu un peisaj (geografic, uman, istoric, economic, politic şi cultural) de-a dreptul zdrobitor prin firescul bunului-simţ, al eleganţei, rafinamentului hedonist, cultului slujirii şi ierarhiei bine chibzuite. Pe scurt: o Românie aristocratică, emanând înţelepciune, temeinicie statală, armonie socială (cel puţin până la 1907...), elan constructiv şi măsură în toate.“ – DAN C. MIHĂILESCU

„Dacă ai trăit fapte istorice, ai obligaţia să le păstrezi în forma în care ţi s-au înfăţişat.
A scrie istorie este o datorie pentru omenire, a o adăuga cu ce ai aflat este o obligaţie pentru fiecare, rămânând ca acei care pot scrie să adune ce au aflat, de la cine poate numai vorbi.“ – NICOLAE IORGA

Cuvânt înainte de Monica Lovinescu
Traducere de Micaela Ghiţescu

Adriana Georgescu avea 25 de ani în 1945, când a fost arestată de comuniști și supusă torturii. Era șefa de cabinet a generalului Rădescu, ultimul prim-ministru dinainte de instaurarea regimului impus de sovietici. A devenit victima primului proces politic orchestrat de omul-șobolan, Nicolski. Și-a scris cartea la Paris, unde reușise să fugă în 1948. Aceasta este prima mărturie a unui deținut politic dintr-o țară aflată dincolo de Cortina de Fier.

„Stilul Adrianei Georgescu este însufleţit, casant, rapid și direct. Fără falduri digresive, paranteze explicative, volute stilistice şi amplitudine confesivă. Totul e narat iute şi precis, ca într-un jurnal de front. Pe măsură ce înaintezi şi te lași în voia stilului, secvențele capătă rol de secure.“ – DAN C. Mihăilescu

„Ajunsă la primele experienţe de închisoare şi tortură, Adriana punea stiloul jos. Era ca un prag peste care nu putea trece. Începea să tremure. Din tot corpul. Îi clănţăneau dinţii. (Tremuratul acesta o va însoţi de-a lungul vieţii, e prezentul ei veşnic.) Îi mai dădeam un ceai. Deschideam fereastra ce dădea pe acoperişurile Parisului. Dar ea se afla, mai departe, în bezna bucureşteană a gratiilor. Înainte de a relua scrisul, povestea, tremurând mai departe, tot ce nu putea să aştearnă pe hârtie. Apoi, încetul cu încetul, se potolea şi scria chinuit, zgârcită cu epitetele, aluziv, inomabilul. Filele acelea, imediat ce le transcrisesem în franceză, le arunca direct în foc, parcă în arderea lor s-ar fi putut consuma şi trecutul. Hârtia se prefăcea în scrum, nu însă şi povara." - Monica Lovinescu

„...O carte despre mine şi timpul pe care l-am străbătut: un timp în ebuliţie, bulversat de vântul bătând mereu din altă direcţie a istoriei, spulberând sensurile, dar nu şi încăpăţânarea mea de a le înţelege." (Ana Blandiana)

Despre cărțile lui Vladimir Nabokov, unul dintre cei mai importanți scriitori ai secolului XX, s-a scris mult. Dar și viața lui personală i-a preocupat pe cercetători: provenind dintr-o familie aristocratică, a părăsit Rusia natală de teama bolșevicilor și a locuit în Germania, Franța și Statele Unite înainte să se stabilească definitiv în Elveția.

Refugiata politic instalata la Paris la paisprezece ani, in 1983. Marina Anca ne povesteste, cu accentul adolescentei, emotia ei de a-si revedea tatal si de a descoperi orasul Lumina. Autoarea ne invita dupa aceea in Nigeria, unde familia ei s-a mulat o luna rnal tarziu. Marina Anca descrie integrarea in lumea capitalista a unel adolescente proaspat scapate de comunism, dar si lovitura de stat din 1983 a actualului presedinte al Nigeriei, Muhammadu Buhari. Printr-un joc de introspectle, marturia ei induiosatoare ne dezvaluie, cu finete si blandete, contrastele societatii noastre si nevoia de a ne adapta constant paradigmele. 

[...]"Eu sperasem, visasem, facusem planuri si eforturi timp de un an de zile ca sa ma incadrez in comunitatea franceza, la Paris, si iata ca descoperisem brusc o lume total diferia, atat de bogata dar si atat de saraca, atat de fioroasa dar si atat de excitanta, atat de putin alba si atat de neagra, pe scurt, o lume pentru care nu eram absolut deloc pregatita.[...]"

Scriitoare franceza de origine romana, Marina Anca traieste tot la Paris, in Franta. Cu o dubla diploma in comert internalional si un masleral in drept, ea a lucrat timp de douazeci si cinci de ani in moda si publicitate inainte de a se dedica scrisului si fotografiei. 

In Jurnal nediplomatic (1998–2001), autorul face referiri la probleme interne si internationale, dar ofera, in acelasi timp, detalii interesante din lumea artelor si a publicisticii. 

Ioan Grigorescu (1930-2011) – publicist, realizator de televiziune, scenarist, scriitor si diplomat – este bine cunoscut romanilor datorita serialului Spectacolul lumii, filmat in peste 50 de tari. In Jurnal nediplomatic (1998–2001), scris intr-o perioada de mari prefaceri politico-economice pentru Romania, autorul face referiri la probleme interne si internationale (negocierile de aderare la Uniunea Europeana si la NATO, bombardamentele NATO in Iugoslavia, mineriada din 1999 s.a.), dar ofera, in acelasi timp, detalii interesante din lumea artelor si a publicisticii. Este analiza lucida a tarii de bastina, dar si a celei de „adoptie” – Ioan Grigorescu a fost ambasador in Polonia (1993–1998) – a unui om care s-a pus in serviciul natiunii pentru a schimba imaginea Romaniei in lume.

Ioan Grigorescu. Noi ii spunem simplu: Grig. Talmacit in piatra de Ploiesti (baiat de gazari, dupa cum se vede), numele asta de alint e fotografia gri-pal a unui om ce-si arata in litera nu coltii, ci fantoma lor, pentru ca dintii cu care rupem painea si dumicam maretia mortii sunt mai prejos decat sclipirea lor mistificand timpurile. - Fanu Neagu

Om generos, Grigorescu nu calatoreste singur. Vreau sa spun ca tot ce vede nu vede doar cu ochii lui, ci si cu ai posibilului cititor. Daca i-ai spune: «Uite, Ioan Grigorescu, iti oferim o calatorie in Hawaii, cu conditia sa nu scrii ori sa filmezi ceea ce vezi!», sunt sigur ca reporterul frenetic ar refuza invitatia. - GheorgheTomozei

Scriitor, publicist, organizator al vietii culturale, ambasador al Romaniei la Varsovia, Ioan Grigorescu este unul dintre marii reporter ai lumii pe linia lui Egon Erwin Kisch. - Iosif Sava

Relatări culese și editate de Irina Nicolau și Theodor Nițu

„Ceea ce îţi taie respiraţia în aceste pagini este să vezi în ce măsură comunismul a fost o crimă organizată la adăpostul legii şi legitimată prin minciună. Comuniştii apar ca bandiţi legalişti. Ca orice bandiţi, ei înjură, bat, torturează, omoară, numai că pentru cele mai teribile atrocităţi ei au legi. Dinţii se smulg în numele poporului, iar «bandiţi» şi «duşmani ai poporului» sunt cei schingiuiţi, şi nicidecum călăii. Pentru judecătorii-bandiţi, pentru anchetatorii-bandiţi, pentru gardienii-bandiţi, pentru toţi aceştia şi pentru crimele lor – nu există legi. Ei sunt legea şi ei comit crimele în numele legii lor.“ – Gabriel Liiceanu

„Uite aşa-mi vin în minte... cum mi-au băgat ochelari d-ăştia de tablă, ferească Dumnezeu să ştiţi ce-i asta, şi m-a luat de braţ, că nu vedeam nimica pe coridor. Şi, ori că mi-a pus el piedică, ori m-am împiedicat - că am venit pă brânci, aşa, jos. Şi el mi-a dat cu bocancu aici, în coastă. Trăieşte în Piteşti. [...] El are burtă şi eu m-am uscat, că mă vedeţi cum sunt, numai piele şi os. Sunt ca o mască acum, doamnă, de chinurile care au fost pe mine şi de inima rea pe care am avut-o. Aşa. Şi să viu acasă să nu mai găsesc nimic!! Nimic n-am găsit. Dacă mă tăiam la un deget, eu n-aveam cu ce mă lega. Tot ce-am lăsat în casă şi în magazia mea şi în curtea mea - n-am mai găsit nimic. Nu mai pot să-mi spun tot amaru care a fost în mine şi tot chinu cu care m-a chinuit hoţii ăştia...“ – Elisabeta Rizea

Ediţie îngrijită, prefaţă şi note de Marius Chivu

„Amintirile, anecdotele, portretele, întotdeauna foarte calde, făcute de tânărul Petre Stoica oferă, indirect, câteva priviri asupra unui mediu literar, în special al anilor ’50, pe cât de nefast, prin dogmatismul realismului socialist, pe atât de complex prin amestecul de impostori, oportunişti politic şi reale personalităţi culturale, artişti insoliţi, supravieţuitori ai lumii de dinainte de război. Prin amintirile sale în tonalităţi nostalgice cu tuşe de umor se perindă sute de scriitori, traducători, gazetari, pictori, actori, dând astfel imaginea unei lumi vii, populate cu nenumărate personaje, nu rareori contradictorii în destinele lor aflate sub vremuri nu tocmai prielnice.
Însemnările cultivatorului de mărar sunt o addendă a poeziei sale. Preocupările, personajele, stările sunt aceleaşi. Prozaismul său melancolic şi plin de umor se manifestă aici din plin, cartea fiind o relatare şi totodată un elogiu al lucrurilor banale, al dialogurilor cazuale şi al muncilor cotidiene, lipsite de grandoare, «de la ţară». În afara unor note de lectură, jurnalul e despre nimic, lăsând însă viaţa să-i pătrundă pe fiecare pagină.“ – Marius Chivu

Prefață de Ioana Pârvulescu

Antologie cu texte de Adriana Bittel, Ana Blandiana, Andrei Pleşu, Antoaneta Ralian, Barbu Cioculescu, Dan C. Mihăilescu, Gabriel Liiceanu, Gabriela Tabacu, Horia-Roman Patapievici, Ioana Pârvulescu, Micaela Ghiţescu, Monica Pillat, Radu Paraschivescu, Tania Radu, Victor Ieronim Stoichiţă

„Rari oamenii unei singure case, aşa cum sunt oamenii unei singure iubiri! Cei mai mulţi ne mutăm de multe ori, de-a lungul vieţii şi, de la o singură casă luată cu noi la prima plecare, ajungem, cu timpul, după toate peregrinările prin lumea mare, să purtăm înăuntrul nostru un adevărat orăşel plin de poveşti, aşa cum este şi cel ridicat de la sine în aceste pagini. Oare nu te simţi acasă în orice carte bună, adică liber şi în acelaşi timp ocrotit, niciodată supravegheat, dar în permanenţă vegheat? Din fericire, uşile cărţilor nu sunt încuiate. Nici chiar atunci când în carte se află case adevărate, cu uşi adevărate. Cititorului nu-i rămâne decât să le deschidă una câte una, să-şi lase grijile în prag şi, pur şi simplu, să se simtă peste tot şi unde vrea acasă." (Ioana PÂRVULESCU)

CARE DINTRE NOI / WHICH ONE OF US este experiența majoră-magică a lui Chris după ce a primit recent diagnosticul de cancer și, în loc să închidă fereastra, a deschis-o larg. Albumul a început ca o joacă între ea și Cătălina, devenind pe parcurs un joc între ea și toată lumea. Chris vede paharul plin și când acesta e gol și scoate din orice suferință sensul, latura izbăvitoare.

„Am ieșit pe plus, acest diagnostic mi-a reamintit ce e esențial. Am primit această «boală» ca pe un dar. Nu ca pe o nenorocire. Și am simțit neîncetat că Dumnezeu e cu mine.“

Chris Simion-Mercurian (n. 1977) este absolventă a două facultăți din cadrul U.N.A.T.C. „I.L. Caragiale“ (teatrologie în 1999 și regie teatru în 2004). A publicat nouă cărți, printre care Ce ne spunem când nu ne vorbim, 40 de zile, În fiecare zi Dumnezeu se roagă la Mine și Imperativele adolescenței, toate la Editura Trei. În teatru este recunoscută drept o regizoare cu o viziune modernă, inedită și cu un curaj estetic rar. Este inițiatoarea Festivalului de Teatru Independent UNDERCLOUD și a proiectului Grivița 53 / G 53 – PRIMUL TEATRU CONSTRUIT ÎMPREUNĂ.

Cătălina Flămînzeanu (n. 1979) este absolventă a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, specializarea Jurnalism, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai“, Cluj-Napoca. Pasionată de portretistică și fotografie de teatru, este fotograful oficial al Festivalului UNDERCLOUD. De asemenea, a realizat expozițiile „FotografIE cu IE“ și „Mama. Eseu despre iubire“. Convinsă că emoțiile nu cad niciodată în banalitate, Cătălina știe să creeze, pentru cel aflat în fața aparatului foto, acel moment unic de încredere și, totodată, de vulnerabilitate. Albumul de față este mai degrabă rezultatul prieteniei dintre cele două.

Ediție de Georgeta Filitti

„Iancu Bălăceanu este paşoptistul-model: vlăstar al unei mari familii muntene, studiază la Paris - unde se pătrunde de ideile liberale, audiind cursurile corifeilor generației de la '48 -, militează în societăţi studenţeşti, cochetează cu mazzinismul şi îşi face o sumedenie de relaţii ce îi vor folosi mai apoi în cariera diplomatică. Abia ieşit din adolescenţă, revine în ţară, şi soarta îl aruncă în tabăra revoluţiei. După o trecere fulgurantă prin Bucureştii în plină revoltă, e numit, peste noapte, prefect de Câmpulung.

Faptele de atunci, precum şi cei nouă ani petrecuţi într-un exil aventuros, punctat cu misiuni secrete în slujba sultanului - și a cauzei naționale românești - împreună cu prietenii Ion Ghica și Nicolae Bălcescu, îi conferă o aură de revoluţionar. Imediat după Unire se implică într-o serie de misiuni diplomatice delicate. Dintre acestea, esențială este aducerea lui Carol de Hohenzollern pe tronul tânărului principat, în care joacă un rol determinant - un adevărat roman polițist. În deceniile următoare, Iancu Bălăceanu va fi, pe rând, ministru plenipotențiar al României în capitalele puterilor europene, la Paris, Viena, Roma, Constantinopol, Londra.

Memoriile sale, extrem de dense, presărate cu portrete memorabile ale marilor oameni din cea de-a doua jumătate a secolului XIX și cu nuclee narative de la care pot porni tot atâtea filme de aventuri, fixează figura unui personaj exemplar din deceniile în care România se construia." - Georgeta Filitti

„Am plecat de la sînul tău cu o zi înainte de a împlini 26 de ani. Om făcut, dar prea semănam cu tine. În timpul cît am fost plecat am învăţat multe lucruri care m-au schimbat puţin. Au fost momente în viaţa mea cînd te-am urît, momente cînd mi-ai fost indiferentă şi momente cînd te-am iubit şi mai mult ca înainte de a te părăsi. Încăpăţînată cum eşti, tu nu m-ai părăsit niciodată. Dimpotrivă, m-ai persecutat cu iubirea ta în numele unui trecut numai al nostru. Am învăţat că aşa face o mamă. Şi că eu, ca fiu, nu pot să mă sustrag iubirii tale. Ţara ţi-o porţi în suflet oriunde ai fi, te urmăreşte obsesiv, chiar şi atunci cînd crezi că nu o mai vrei. Ai încercat şi tu să te schimbi, dar încă nu ţi-a reuşit prea bine. De aceea, după atîta amar de vreme, îţi întorc respectuos amintirile noastre, aşa cum le-am purtat eu
prin lume. M-au ajutat să mă schimb. Sper să te ajute şi pe tine. Ştiu că ai nevoie.” (Teodor Flonta, aprilie 2018, Hobart, Tasmania)

Prezentul volum de amintiri al scriitorului si stenografului Henri Stahl vine in continuarea volumului Porumbacu, ce reuneste mai multe schite ostasesti scrise de acelasi autor.

Un volum splendid despre Dinu Lipatti, ilustrat cu imagini inedite ce ni-l prezinta pe marele muzician in ipostaze atat oficiale, cat si ipostaze personale, de familie.

O noua carte de amintiri parfumate ale Tatianei Margescu, amintiri redate cu aceeasi duiosie pentru vremurile, bune sau rele, de altadata. Cartea surprinde momente din tineretea autoarei, intamplari din vremea studentiei si a primelor contacte profesionale din domeniul Dreptului. Sunt descrise emotii si stari sufletesti variate, personaje reale, evenimente interesante, toate incadrate unui context istoric readus la viata in cel mai fidel mod posibil

Sapte zile, plus una. Mircea Mihaies in dialog cu Ilie Stepan

Se poate trai fara compromis, fara sa te injosesti? Se poate, asa cum s-a putut si in comunism. Nu toti au facut compromisuri. Unii au facut compromisuri si au dus-o mai bine. Au avut avantaje. Se fac si azi compromisuri jenante, dizgratioase. Cum se poate face arta fara compromis? Simplu: facind arta in care crezi. Si stringind din dinti pentru ca nu ai banii pe care-i are X sau Y. Sigur ca as fi tentat sa-i spun unui tinar artist de azi sa mearga inainte si sa rupa norii. Daca se poate, asta trebuie sa faca. Dar fara niciun compromis. I-as sfatui pe tineri sa aiba verticalitate si sa incerce sa discute, dimineata, cu ei insisi. In intimitatea diminetii. Daca atunci cind te uiti in oglinda poti sa te privesti inseamna ca e bine. Trebuie sa stii sa renunti si sa urmezi drumul pe care ti-l propui. Drumul cel mai sanatos este cel in care faci ceea ce stii, atit cit stii sa faci. Acesta ar fi idealul. Urmeaza-ti drumul. - Ilie Stepan

Observand viata, am realizat ca fiecare zi e plina de povesti surprinzatoare. Aceasta carte este o compilatie de astfel de istorii - din perspectiva multiculturala si multilingvista a cuiva care observa comportamentul uman. In ultimii 14 ani, mi-am trait viata in Washington D.C si am putut sa ii urmaresc pe cei puternici, cat si pe cei mai putin puternici. Aceste viniete si fotografii sunt doar cateva crampeie din experienta mea. Sper ca va veti bucura de ele, pe cat m-am bucurat eu sa le traiesc! - Ioana Lee