Autori români

In volumul “Craciunul regal” sunteti invitati la o calatorie de un secol si jumatate, in care vehicul nu sunt o trasura, un vagon de tren sau o masina, ci resedinţele regale. Principesa Mostenitoare si Principele Radu ai Romaniei au ales sa evoce in preajma sarbatorilor de iarna cea mai intima, mai personala si mai definitorie sarbatoare a familiei fiecaruia dintre noi: Craciunul, asa cum a fost petrecut de-a lungul timpului de Familia Regala a Romaniei. Cititorii vor descoperi astfel momente de sarbatoare din vremea regilor Carol I, Ferdinand, Carol al II-lea si Mihai, petrecute la Bucuresti, la Savarsin sau in strainatate.

Ion Nicolae, geograf, profesor la Universitatea din Bucuresti este un impatimit pelerin la Santiago de Compostela. Incepand cu vara anului 2006 a strabatut peste 7 000 km pe drumurile Spaniei, Portugaliei si Frantei, catre acest mare loc de pelerinaj, in cadrul a 12 camino-uri (in sapte dintre ele alaturi de sotia sa, Cornelia Nicolae): de sase ori Camino Francés (2006, 2007, 2008, 2009, 2014 – de doua ori), de doua ori Camino Portugués (2011, 2013), o data Camino del Norte (2010), Camino Primitivo (2011), Camino de la Plata (2012), Camino del Apostol (2013).

„Viata lui Matila Ghyka a insemnat o succesiune excitanta si poate contradictorie, dar de fapt – si dincolo de aparente – de incarnari armonioase ce se completau una pe alta. El aminteste, privind dojenitor amuzat in urma, ca in tinerete avusese ambitia sa devina un «om complet» al Renasterii, asemenea lui Pico della Mirandola. In ciuda rezervelor sale, a ajuns exact asa. Viata i-a fost o succesiune de sinteze: romantic cu clasic, ortodoxie cu catolicism, matematica si poezie, geometrie si electronica, fizica si estetica, ceremonii si viata boema, reactii ereditare si liberalism dobindit, gindire intemeiata pe studiu si teze stiintifice, cu noutati, ecuatii in forma de sonete, precizia exegezei tehnice si filosofice, cu fascinatie pentru alchimia incantatorie si subconstienta a limbajului, emotie si analize, magic si ratiune, visuri si logica.” (Patrick Leigh Fermor)

Avind convingerea ca nu orice eveniment poate fi fictionalizat si trecut in literatura, Ioan Grosan aduna in volumul sau memorialistic astfel de intimplari pe care le-a trait si pe care nu le-a inclus in cartile de beletristica.

„24 august, spre seara... Mitralierele dusmane bat fata Dunarii, din mal pana-n mal. Sub ropotul lor intermitent, siruri de bulbuci marunti apar pe luciu plesnind in aer, ca si cum gloantele ar veni de jos, din fundul apei. Rand pe rand, in jurul fiecarui inotator grindina proiectilelor descrie cercuri vertiginoase, care se tot strang, se tot stramteaza, pana ce capul omului prins la mijloc dispare brusc din vedere, ca un balonas impuns cu acul... Ce s-o fi petrecand acum in capetele acele, care se vad inca de aici, plutind pe valuri in jos, ca niste amanunte fara insemnatate? Daca mai intarziam un sfert de ceas in Dunare, as fi stiut. Moartea hidoasa m-ar fi inclestat si pe mine la fel, intre vazduh si apa, fara nadejde de scapare.“ (G. Topirceanu)

„Editia de fata reproduce textul integral al insemnarilor reginei Maria din perioada Primului Razboi Mondial, din care doar mai putin de jumatate au fost preluate in memoriile sale, Povestea vietii mele. In plus, chiar fragmentele preluate, de regula fara mari modificari, au fost supuse totusi unei «autocenzuri». Sunt eliminate sau atenuate tocmai impresiile – si uneori izbucnirile – cele mai sincere ale reginei, care, evident, nu puteau fi facute publice: cuvinte adesea grele la adresa regelui Ferdinand, a printului mostenitor Carol, a prim-ministrului Ionel Bratianu sau a clasei politice romanesti in genere. Nu e nevoie de mai multe argumente pentru a justifica publicarea integrala a Jurnalului; odata ce dispunem de textul originar complet, n-avem nici un motiv sa ne multumim cu versiunea trunchiata si edulcorata a volumului memorialistic. Cu atat mai mult cu cat acestia sunt anii mari ai reginei Maria, anii care i-au creat legenda.“ (Lucian Boia)

Ora Regelui e o marturie a sase ani de intalniri cu Majestatea Sa Regele Mihai si cu Familia Regala a Romaniei, intalniri materializate atat in reportaje si documentare de televiziune, cat si in numeroase fotografii.

Martin S. Martin este autorul volumului America povestita unui prieten din Romania, aparut la Humanitas in 2012.

Editia a II‑a revazuta si adaugita

Pretutindeni si oricand, viata este o bursa a binelui si raului, a luminii si intunericului, a adevarului si minciunii.

Majoritatea insemnarilor lui Corneliu Coposu din acest jurnal ascuns de securitate timp de peste patru decenii graviteaza in jurul unui singur astru: Iuliu Maniu.

Constantin Barbulescu (1907-2003) a fost fiul unuia dintre primii instalatori din Romania, devenit starostele breslei instalatorilor din Bucuresti. Antrepriza acestuia a realizat instalatiile de apa si canalizare ale Expozitiei Jubiliare din 1906 din Parcul Carol. Fiul a mostenit inclinatia catre inginerie a tatalui si, dupa anii de scoala de-a lungul carora i-a avut colegi si prieteni pe Mircea Eliade si pe fratii Acterian, a absolvit Institutul Politehnic din Bucuresti. Ulterior, la infiintarea Industriei Aeronautice Romanesti, a fost colaborator al profesorului Elie Carafoli, si mai apoi cercetator in diferite alte domenii industriale.

Scrisoare catre Japonia de Angela Hondru este un elogiu adus sarbatorilor populare sintoiste si dansurilor sacre, fiecare dintre ele transmitand un mesaj legat de stavechea cultura a Japoniei. Se subliniaza faptul ca lunga traditie a credintelor populare a dus la aparitia unui model cultural unic in lume.

„Am fost, cum sa va spun?, un mare berbant in viata mea, asa cum m-arata fotografiile din tinerete, in ghete de ghems cu gumilastic... iar mai incoa' in ghete cu stofa gris si cu nasturi de sidef intr-o parte, ziua-noaptea in jacheta pe talie, cu palarie tare «Melon» pusa pe ceafa, ori in redingota si cu palarie de pai cu borurile mari sau «Panama», parul cand lung si dat pe spate, cand cu carare la mijloc, subtirel, fata prelunga, ochii galesi si alunecosi, purtand baston-covrig de visin sau bastonel de trestie cu cap de fildes, lavaliera cu tartamuri, guler si mansete de celuloid – si mai tinand un trandafir in mana, cum ma puteti vedea si admira la pagina 868 din Istoria literaturii romane de G. Calinescu.“

Jurnal intim. Caiete de atelier

Cele "77 de istorii si retete din Epoca de aur" ale Veronicai Bectas sunt povestile noastre "de razboi". Dar... fiecare generatie are razboiul ei de dus, istoriile ei de spus. Intr-o zi, cineva va scrie si cronica "razboiului" care a inceput chiar acum! (Simona Lazar, Editor Jurnalul de bucatarie).

„Am trait o revelatie cand am realizat ca ADN-ul meu vine de la un om care a gandit pe linia atator si atator fauritori de idealuri cu care eu mi-am indestulat toata viata foamea de cunoastere, de Adevar, de Bine, de Justete, de Iubire. Eram considerata de cei din jurul meu drept o hopeless dreamer, iar in ziarele locale din America publicasem editoriale in care, fara sa stiu de aceasta carte sau despre gandirea bunicului meu, diseminasem aceleasi idei ca si ale lui. Economice, politice, culturale, morale, spirituale, filosofice. […] Ce gratitudine datorez stelei sub care m-am nascut!, mi-am zis atunci.“ (Mihaela Georgescu-Delafras)

Am adunat in aceasta carte momente din viata publica, incercand sa refac, din ceea ce a selectat memoria, traseul profesional care m a adus de la catedra de fizica la ipostaza de candidat pentru presedintie. Am inclus in ea si lucruri personale, dar nu am facut o neaparat pentru a raspunde curiozitatii celorlalti. Am recuperat acele intamplari, intalniri sau detalii care au spus ceva despre felul in care m-am format, despre valorile pe care le am pretuit. Identitatea mea personala a umplut, prin intermediul faptelor, dar si prin aceste principii in care am crezut, rolul de persoana publica pe care l-am ocupat mai bine de paisprezece ani.

Convorbiri cu Marko Bela despre literatura, politica, societate.

„Conversatie cu un absent, scrisoarea este un eveniment major al singuratatii. Adevarul despre un autor e de cautat mai degraba in corespondenta decit in opera sa. Cel mai adesea, opera este o masca. In cartile sale, Nietzsche joaca un rol, se erijeaza in judecator sau profet, isi ataca prietenii si dusmanii si se plaseaza – orgolios – in centrul viitorului. In schimb, in scrisori se plinge, e nenorocit, abandonat, bolnav, amarit, e tocmai contrariul a ceea ce se vede in necrutatoarele sale verdicte si imprecatii, adevarata insumare de diatribe.“ (Cioran)

Cu un adaos de insemnari 1870-1941

“Spuneam de la inceput ca prima oara in viata sunt erou fara posibilitate de retragere. Cred ca nu ma insel si am si dovada: scriu in acest jurnal cu pasiune si nu ma simt catusi de putin bolnav cand o fac. Asta inseamna ca sunt singurul erou despre care pot trata si fabula in prezent sunt eu. O fi oare interesant acest erou? Iata o intrebare strict literara.” (Marin Preda)

"Acolo unde este vorba de viata intima, Preda este foarte pudic. Nu repudiaza femeile pe care le-a parasit sau de care este parasit. Se arata, in momentele de criza, foarte serios si cauta cu obstinatie si luciditate (chiar si atunci cand este bolnav de nevroza) radacinile raului. Trece, uneori, printr-un “rau de oameni”, dar se vindeca relativ repede printr-un efort de intelegere. Marin Preda este un intelectual autentic. Cine continua sa creada in „taranismul” lui primitiv si mascaros crede intr-o barfa proasta si intr-o fantezie profund mistificatoare. Insemnarile din jurnalul sau arata ce moralist inteligent si profund este fiul lui Tudor Calarasu. Un mare moralist!" (Eugen Simion)

Editie ingrijita, studiu introductiv, tabel cronologic, note si glosar de Leonidas Rados

"Pentru mine, cartea aceasta reprezinta o victorie a vietii contra imaginatiei, a realitatii contra fictiunii. Dar poate si ce am scris aici este tot fictiune, fictiunea mea despre viata traita sub semnul miracolului istoric si al nelinistii ca ne vom intoarce de unde scapaseram.” (Gabriela Adamesteanu)

In Acedia, Corin Braga continua neobisnuitul sau proiect (auto)fictional inceput in 1999 cu Oniria.

Le-am zis si la vecinii astia, la americansky: „Puneţi, ma, niste cuiburi de rosii, un rind-doua de praz, ceva, niste cartofi, ca ţineţi ditamai curtea goala, de creste iarba de pomana si mai si stricaţi apa pe ea aiurea!“.

„Am vazut pe bas-besli-aga parasind cazarma beilicului si iesind cu trupele sale pe la bariera Serban-Voda, pe cand, pe la bariera Mosilor, generalul Roth intra in Bucuresti cu avangarda ruseasca. Am vazut tara guvernata de Pahlen, de Zaltu-chin si de Kisselef, cu Barzof si cu pazarnicu. Puneam noaptea urechea pe pamant la Ghergani si numaram tunurile cari bateau Silistra. Am pomenit domnia lui Grigorie voda Ghica si pe a frate-so Alexandru voda, domnia lui Bibescu cu capitan Costache chehaia, ucenicul si imitatorul pazarnicului... Am asistat la infiintarea Societatii Literare si a societatei Fratia si la rascularea de la 1848. Am vazut indoita alegere a lui Cuza voda, proclamarea Unirei Principatelor si lovitura de stat. Am asistat la n'oaptea de 11 fevruarie, la plebiscitul lui voda Carol de Hohenzollern, apoi la declararea independintei Romaniei si a regatului si la incoronarea regelui Carol I...“

Stabilirea textului, traducere din limba germana, cuvint introductiv si note de Vasile Docea

„Andreea Esca este stirea Romaniei. Sunt generatii care au crescut cu ea in minte, pe ecranul ProTV. Insa o jurnalista de stiri profesionista nu le vorbeste oamenilor cu chiar cuvintele ei. Oricat ar fi de atasanta, trebuie sa ramana si impersonala, sa nu lase sa se vada prea mult dincolo de chip si voce. In cartea aceasta, Andreea Esca simte nevoia sa ne spuna cuvintele ei. Sa ne transmita stiri despre ea si despre oameni, altfel decat la televizor. Andreea paseste dincoace de ecran, printre noi.“ (Cristian Tudor Popescu)