Autori străini

WILLIAM N. BROWN a absolvit liceul în Bartow, Florida, apoi a activat în Forţele Aeriene ale Statelor Unite ale Americii, la baze aeriene din Florida, Denver şi Texas. Din 1976 până în 1978, a slujit în cadrul Forţelor Aeriene Americane din Taiwan, fără să-și imagineze că în 1988 avea să se mute cu soţia şi cei doi fii peste strâmtoare şi să devină primul străin cu rezidenţă permanentă din provincia Fujian. Din 1988, a predat cursuri pentru programe MBA la Universitatea Xiamen, a scris peste 100 de articole, a publicat manuale de management şi 10 cărţi despre provincia Fujian, a scris şi a fost gazda unor documentare televizate, a jucat în seriale TV şi acum prezintă programul TV săptămânal Xingfu Fujian, coprodus de 6 ţări. În 2014, a fost premiat la Beijing ca unul dintre Educatorii de Top ai Chinei. Printre hobby-urile sale se numără magia (este membru al Magic Castle de la Hollywood), călătoriile (a condus peste 200 000 de kilometri prin China, inclusiv prin Deşertul Gobi şi Tibet), muzica (cântă la chitară şi sitar), lecturile, scrisul şi colecţionarea de pietre.

Sigmund Freud (nascut Sigismund Schlomo Freud la 6 mai 1856, Freiberg, Imperiul Austriac, astazi Příbor, Republica Ceha - d. 23 septembrie 1939, Londra) a fost cel mai cunoscut medic neuropsihiatru al secolului XX, devenit celebru ca fondator al psihanalizei, ajutat fiind in acele vremuri si de controversele pe care le-a starnit la inceputul secolului trecut teoria sa asupra sexualitatii umane. Ideile sale despre ierarhizarea aparatului psihic uman in id, ego, super-ego (sinele sau inconstientul, eul si supraeul), refulare, functia visului etc., ca si metodele sale de analiza a discursului, actelor ratate si viselor pacientilor au reprezentat o contributie majora in domeniul psihologiei, psihanaliza reprezentand pana in zilele noastre o importanta metoda de psihoterapie. Influenta acesteia nu s-a marginit insa numai la acest domeniu, ci s-a rasfrant asupra studiului culturii si al artelor, a marcat istoria religiilor si studiul comparat al acestora, antropologia, filosofia si alte domenii umaniste ale cunoasterii.

Coordonator: David Lowenherz

De la Wolfgang Amadeus Mozart pentru Constanze Mozart

De la Franz Kafka pentru Felice Bauer

De la Zelda Fitzgerald pentru Francis Scott Fitzgerald

De la Napoleon Bonaparte către Joséphine

De la Frida Kahlo pentru Diego Rivera

Pe scena iubirii li se alătură și alte celebrități: Voltaire, Marcel Proust, Oscar Wilde, Sarah Bernhardt…

Dragoste de scrisori și scrisori de dragoste, redescoperite în sertare și arhive. Mărturii intime, scoase la lumină în epoca e-mailului și a SMS-ului. Pentru cititorii împătimiți și iubitorii de cuvinte, epistolele rămân irezistibile.

Strânse într-o carte pentru oamenii mileniului III, ele parcă ridică discret un colț de perdea, întrezărindu-se astfel încăperile trecute ale dragostei. Și o vedem în toată splendoarea ei: blândă și pătimașă, curată și obsesivă, sobră și zglobie…

Henri Troyat (1911-2007), scriitor francez de origine rusă, este autorul a numeroase romane de succes (cum ar fi Destine, Familia Eygletière, Paingul, Sfîrșit de vacanță), nuvele, piese de teatru, biografii (Dostoievski, Pușkin, Tolstoi, Petru cel Mare, Ivan cel Groaznic, Baudelaire, Balzac etc.). A fost distins cu mai multe premii literare, ‘ntre care și prestigiosul Premiu Goncourt (1938). În 1959 a fost ales membru al Academiei Franceze. De același autor, la Editura Polirom a apărut romanul Sfîrșit de vacanță (1999).

Sfintia Sa Tenzin Gyatso, al paisprezecelea Dalai Lama, s-a nascut la 6 iulie 1935, intr-un mic sat de tarani din provincia Amdo. La varsta de doi ani a fost descoperit ca fiind incarnarea predecesorului sau, marele Dalai Lama al treisprezecelea. La varsta de patru ani si jumatate, Tenzin Gyatso este adus in capitala statului tibetan, Lhasa, si instalat pe tron in calitate de sef suprem temporal si spiritual al Tibetului. Copilaria si-a petrecut-o mai ales in compania calugarilor si a discipolilor, facand foarte rar vizite familiei sale din satul natal.

Inclinatia innascuta pentru studiu si curiozitatea pentru lumea din jurul Tibetului l-au determinat sa-si largeasca permanent cunostintele - inclusiv studii de limba engleza, stiinta si matematici -, insa partea cea mai importanta a educatiei sale a fost facuta in maniera traditionala tibetana (asa cum va descrie mai tarziu in autobiografia sa). Scopul principal al sistemului tibetan consta in largirea si cultivarea mintii printr-o mare varietate de cunostinte. In ceea ce priveste standardele avansate de educatie seculara, programa scolara include teatrul, dansul si muzica, astrologia, poezia si compozitia. Cursurile de instruire superioara includ arta vindecarii, sanscrita, dialectica, artele si meseriile, metafizica si filozofia religiilor. Dintre aceste „cinci subiecte elevate", asa cum mai sunt numite, ultimul este considerat fundamental. Sfintia Sa si-a inceput educatia la varsta de sase ani, iar la douazeci si cinci si-a luat doctoratul in filozofie buddhista. A fost examinat periodic de cercurile profesorale de la principalele universitati monastice: Drepung, Sera si Ganden. Examinarea finala a avut loc la Jokhang, Lhasa, in fata congregatiilor de profesori.

De la varsta de saisprezece ani, Dalai Lama si-a asumat intreaga putere temporala si timp de noua ani a urmarit reconcilierea cu guvernul chinez. Cu toate acestea, in anul 1959 la Lhasa izbucneste o revolta impotriva Chinei, iar Dalai Lama este nevoit sa paraseasca Tibetul si sa se stabileasca in India, unde este urmat de peste o suta de mii de conationali. Spre deosebire de predecesorii sai, al patrusprezecelea Dalai Lama a efectuat vizite in numeroase tari si a intretinut un dialog constant cu personalitati apartinand unor spatii culturale, religioase si ideologice foarte diferite. De-a lungul vremii, reputatia sa de om al pacii si intelegerii a crescut neincetat. Sfintia Sa a primit numeroase premii nationale si internationale, inclusiv Premiul Nobel pentru Pace in 1989.

In ultimii ani, multe universitati occidentale i-au conferit titlul de Doctor Honoris Causa ca o recunoastere a importantei scrierilor sale asupra filozofiei budiste si a rolului pe care personalitatea sa il joaca in dialogul ecumenic si in mentinerea armoniei intre marile religii ale lumii. In timpul calatoriilor pe care le-a efectuat in strainatate, Sfintia Sa a sustinut cu tarie necesitatea respectului reciproc si a unei mai bune intelegeri intre diferitele credinte ale lumii. In aparitiile sale publice, Dalai Lama urmareste sa transmita neobositul sau mesaj de iubire, compasiune si nonviolenta, precum si sentimentul universalei responsabilitati pentru destinul acestei lumi, pentru pace.

F. Douglass (1818-1895) a fost un important reformator social, abolitionist, orator, scriitor si om de stat afro-american. Dupa evadarea din sclavie, Douglass a devenit un reprezentant de frunte al miscarii abolitioniste americane si a scris mai multe autobiografii, cea mai importanta dintre ele fiind Viata unui sclav american, care a devenit peste noapte un bestseller national. Douglass a sustinut, de asemenea, dreptul femeilor la vot si a avut mai multe functii publice.

Henry Ford (n. 30 iulie 1863 – d. 7 aprilie 1947) a fost fondator al industriei americane de automobile, a intemeiat Ford Motor Company (1903), autor al unui nou mod de organizare a productiei industriale, cunoscut sub denumirea de fordism.

Henry Ford s-a nascut pe data de 30 iulie 1863, in districtul Wayne, Michigan. Fiul unor emigranti irlandezi, Mary si William Ford, care s-au stabilit la o ferma in Dearborn, isi ajuta tatal cu gospodaria, si urma scoala intr-o cladire cu o singura clasa. Cu toate acestea, Ford nu a fost atras nici de scoala, nici de viata de la ferma si, la varsta de 16 ani, a plecat la Detroit pentru a-si gasi o slujba.

S-a angajat ucenic la un atelier auto, unde a invatat totul despre motorul cu ardere interna. Dupa cativa ani in care a invatat aceasta meserie, Ford s-a intors la ferma, la familia sa, si a lucrat part-time pentru Westinghouse Engine Company. Ford si-a deschis propriul atelier auto la ferma sa si a inceput sa repare motoare si masini. In aceasta perioada, Ford s-a indragostit de Clara Bryant, cu care s-a casatorit in 1888.

Henry Ford, dupa cateva experimentari cu vehicule power-driven el s-a dus in 1890 in Detroit si a lucrat ca mecanic si inginer cu Edison Company. Ford va continua sa lucreze in timpul sau liber iar in 1896 va finaliza primul sau automobil. Renuntand la Edison Company in 1899 el va deschide Detroit Automobile Company.

Un dezacord cu asociatii l-a lasat pe Ford sa organizeze in 1903 o companie Ford Motor Company in parteneriat cu Alexander Malcomson, James Couzens, si fratii Dodge. In 1907 el va cumpara actiunile asociatilor sai, astfel ca familia Ford va ramane la conducerea companiei.

Cand, in 1903, Henry Ford si-a deschis afacerea de la Detroit, tot ce-si dorea era sa produca si sa vanda masini. Si timp de 19 ani a vandut numai un singur fel de masina: cunoscutul Model T. Dar intr-un numar impresionant: 15.500.000, jumatate din productia mondiala. Linia sa de asamblare, de-a dreptul revolutionara, i-a permis sa vanda masinile la un pret la care putea sa aiba acces o familie americana cu venituri medii. Celebrul constructor de automobile a reusit performanta de a dubla salariile muncitorilor simultan cu reducerea orelor de lucru. Ceea ce pana atunci era doar o jucarie pentru capriciile celor bogati a devenit, gratie lui Henry Ford, o necesitate a vietii cotidiene, fericind lumea cu autostrazi, statii de benzina si ambuteiaje.

Prin diferite optimizari, in special la linia de asamblare, prin realizarea unor standarde pentru masini, Ford a reusit sa o ia inaintea celorlalti competitori cu o masina ieftina, standardizata.

LISA BRENNAN-JOBS (n. 1978) este scriitoare și jurnalistă. Semnează articole și eseuri pentru publicații prestigioase, precum Vogue, O Magazine, The Southwest Review, The Massachusetts Review, The Harvard Advocate și The Los Angeles Times. Cartea ei de debut, Small Fry (2018), a fost bestseller New York Times și National. S-a regăsit în topul celor mai bune zece cărți ale anului 2018 realizat de New York Times, The New Yorker, People și The San Francisco Chronicle. De asemenea a fost numită „cartea anului“ de Los Angeles Times, NPR, The Week, GQ, Publishers Weekly și British Vogue. În prezent, locuiește în Brooklyn, cu familia.

„Dorian Galbinski (Dorian Galor) a fost cel mai longeviv membru al redacției în limba română a unui post de radio celebru: BBC World Service, care a însoțit istoria celui de-al Doilea Război Mondial, a Războiului Rece și apoi a căderii Cortinei de Fier. Martor prețios al unor evenimente politice pe care și le amintește în detaliile lor pline de umor sau încărcate de consecințe grave, autorul acestei cărți devine treptat reporterul propriei vieți. Plecat din Constanța natală în anii ’60, ajunge în Israel, se trezește în armată și în război, se desparte de părinți și rude, se căsătorește, pleacă apoi în Anglia, grație vocii radiofonice e angajat la BBC WS, participă ca translator la vizita lui Nicolae Ceaușescu la Palatul Buckingham, bea o bere cu prințul Philip. Îmbogățit de comunicarea cu oamenii pe care i-a cunoscut și cu experiența suferințelor, dar și a împlinirilor sale, Dorian Galbinski scrie acum această carte de aventuri biografice și profesionale, care face delectarea oricărui cititor preocupat de memoria istoriei trăite. Viața trece ca un glonț își invită cititorii într-o călătorie pasionantă în trei țări și epoci, unite în urzeala unui singur destin.“ — TATIANA NICULESCU

„Seara, la ora 20.00, am sosit la hotelul Claridge’s, unde avea loc banchetul oferit de președintele Ceaușescu și soția sa gazdelor britanice. Afară se desfășura o manifestație anti-Ceaușescu, organizată de asociația Uniunea Mondială a Românilor Liberi a lui Ion Rațiu, care era însă blocată de poliție. În sala de recepții, am fost așezat între ducesa de Kent și Ștefan Andrei. La dreapta acestuia ședea regina-mamă, iar în dreapta ei, Elena Ceaușescu... În timp ce conversam cu vecina mea din stânga, ducesa de Kent, am crezut că aud recitându-se o poezie. Am întors capul și, într-adevăr, Elena Ceaușescu recita din poezia Muma lui Ștefan cel Mare a lui Bolintineanu, iar interpreta ei traducea versurile pentru regina-mamă, care lăsa impresia că nu a auzit în viața ei ceva mai interesant... Văzuți de aproape și în afara cadrului familiar lor, soții Ceaușescu păreau și mai mici decât erau în realitate. Am avut senzația că în Marea Britanie n-au fost în elementul lor. De fapt, la recepția de la Claridge’s am auzit-o la un moment dat pe Elena spunându-i soțului ei, pe la sfârșitul banchetului, ceva de genul: «Hai, Nicule, că m-am săturat!»“ — DORIAN GALBINSKI

Pe copertă: autorul în locuința sa de la Londra, februarie 2021

În 1839, diplomatul John L. Stephens și artistul britanic Frederick Catherwood pornesc în aventura vieții lor pentru a desluși enigma unor vechi orașe din America Centrală, ale căror ruine fuseseră înghițite de junglă cu secole în urmă. Într-un climat marcat de teribile turbulențe politice și sociale, cei doi vor cerceta siturile de la Copán, Palenque, Uxmal, Chichen Itzá, Tulum, aducând în atenția întregii lumi vestigiile mayașe. William Carlsen reface traseul descoperirii acestei civilizații uitate, relatând totodată excepționalele destine ale celor doi exploratori. În volum sunt reproduse superbele desene realizate de Frederick Catherwood în timpul expediției.

„Povestea trepidantă a acestor doi oameni a schimbat radical perspectiva contemporanilor lor asupra trecutului.” Kirkus Reviews

„Iată o aventură care-l face pe Indiana Jones să pară cu mult depășit.” Library Journal

În ianuarie 1913, rămas fără tovarășii săi de expediție, înfometat, slăbit și fără mijloace de comunicare cu lumea exterioară, Douglas Mawson încearcă să se întoarcă din inima pustietății polare la baza Expediției Antarctice Australasiatice. Mai are de parcurs 150 de kilometri – calvarul său este, așadar, departe de final. Cu sacrificii inimaginabile, Mawson reușește să-și ducă la capăt misiunea de cercetare pe Continentul Alb. Minuțios documentată, cartea lui David Roberts relatează această poveste de supraviețuire, una dintre cele mai impresionante trăite vreodată.

„David Roberts ne oferă imaginea detaliată a enormelor riscuri asumate pentru a îndeplini o misiune ce pare imposibilă.” Publishers Weekly

ANAÏS NIN (1903-1977) s-a născut în Franța, la Neuilly-sur-Seine, într-o familie cu rădăcini cubaneze, franceze și, din partea mamei, daneze. Are unsprezece ani când tatăl ei părăsește familia. Imediat după aceea, în drum spre America, Anaïs începe să-și scrie faimosul jurnal. La douăzeci de ani se căsătorește cu Hugo Guiler și revine în Franța, stabilindu-se la Paris. Aici descoperă lumea scriitorilor, a artiștilor, a avangardei și psihanalizei, o lume boemă în care își trăiește liber aventurile amoroase – cu Henry Miller, Otto Rank, Antonin Artaud, Edmund Wilson, Gore Vidal –, pe care le consemnează în jurnal. Își câștigă existența lucrând ca model, dansatoare, psihanalist amator. În 1939, înainte de izbucnirea războiului în Europa, se întoarce împreună cu Hugo Guiler în Statele Unite, iar în 1955, prea puțin preocupată de impedimente legale, se va căsători și cu Rupert Pole, mariaj anulat însă în 1966. Pole îi va fi totuşi alături până când scriitoarea se va stinge din viață în 1977, la Los Angeles. În 1932 Anaïs Nin publică prima carte, D.H. Lawrence: An Unprofessional Study, urmată de House of Incest (poem în proză, 1936), Winter of Artifice (1939) și Under a Glass Bell (povestiri, 1944), Stella – 1945, „romanul continuu“ Cities of the Interior (compus din Ladders to Fire – 1946, Children of the Albatross –1947, The Four-Chambered Heart – 1950, A Spy in the House of Love – 1954 și Seduction of the Minotaur – 1961), scrierile erotice Delta lui Venus (Delta of Venus, 1969; Humanitas Fiction, 2007) și Little Birds (1979, postum). Jurnalul lui Anaïs Nin este publicat în formă cenzurată începând cu 1966. Volumele aceluiași jurnal încep să apară necenzurate din anii ’90, în seria „Jurnalul dragostei“: Henry și June (Henry and June: 1931–1932; 1990; Humanitas Fiction, 2008, 2014, 2021), Incest (Incest: 1932–1934; 1992; Humanitas Fiction, 2006, 2010, 2016), Foc (Fire: 1934–1937; 1996; Humanitas Fiction, 2006, 2014), Nearer the Moon: 1937–1939 (1996), Mirages: 1939–1947 (2013) și Trapeze: 1947–1955 (2017). Opera lui Anaïs Nin este tradusă în peste douăzeci de limbi.

Deborah Feldman s-a născut și a crescut în comunitatea hasidică din Williamsburg, Brooklyn, iar limba ei maternă este idiș. La 25 de ani, a publicat memoriile Neortodox. Scandalul pe care l-am provocat renunțând la rădăcinile mele hasidice, adaptate ulterior într-un scenariu pentru o miniserie Netflix difuzată în martie 2020. Serialul a fost nominalizat la opt categorii ale premiilor Emmy și a câștigat premiul pentru cea mai bună regie, iar cartea a fost tradusă în 25 de limbi.
Deborah locuiește la Berlin, împreună cu fiul ei în vârstă de 14 ani, și lucrează la finalul primul său roman în limba germană.

Scott Kelly (n. 1964) este fost pilot de vânătoare, inginer şi astronaut american. A efectuat patru zboruri spaţiale şi a condus Staţia Spaţială Internaţională în trei rânduri. A făcut parte din misiunea de un an la bordul Staţiei, pe durata căreia a stabilit recordul pentru cel mai mare număr de zile cumulate în spaţiu, precum şi pentru cea mai lungă misiune cosmică a unui astronaut american.
În prezent, locuieşte în Huston, statul Texas.

ERIC-EMMANUEL SCHMITT s-a născut pe 28 martie 1960 la Lyon. În 1983 absolvă cursurile prestigioasei École Normale Supérieure cu o diplomă în filozofie. Trei ani mai târziu obține titlul de doctor în filozofie. Debutează în 1991 cu o piesă de teatru, Noaptea de la Valognes. Îi urmează Vizitatorul, care îi aduce consacrarea și pentru care este distins cu trei premii Molière, Variațiuni enigmatice, Libertinul etc. În 1994 îi apare primul roman, Secta Egoiștilor, dar scrie în continuare piese de teatru care fac săli pline în Franța și în străinătate. În 2001 este recompensat de Academia Franceză cu Grand Prix du Théâtre pentru întreaga activitate. De același succes răsunător se bucură și romanele sale Evanghelia după Pilat (2000), Adolf H. Două vieți (2001), Pe când eram o operă de artă (2002), precum și eseul Viața mea cu Mozart (2005). Volumele care alcătuiesc „Ciclul invizibilului“ — Milarepa (1997), Domnul Ibrahim și florile din Coran (2001), Oscar și Tanti Roz (2002), Copilul lui Noe (2004), Luptătorul de sumo care nu se putea îngrășa (2009) și Cei zece copii pe care doamna Ming nu i-a avut niciodată (2012) – s-au aflat luni întregi pe listele de bestselleruri din numeroase țari. Eric-Emmanuel Schmitt este autorul a cinci volume de povestiri, Cea mai frumoasă carte din lume și alte povestiri (2006), Visătoarea din Ostende (2007), Concert în memoria unui înger (2010), distins cu Premiul Goncourt pentru nuvelă, Cei doi domni din Bruxelles (2012) și La vengeance du pardon (2017). În 2008 publică romanul Ulysse from Bagdad, în 2011, Femeia în fața oglinzii, în 2013, Papagalii din Piața Arezzo, în 2014, dipticul Elixirul dragostei și Otrava iubirii, în 2015, Noaptea de foc, iar în 2016, Omul care vedea dincolo de chipuri. Lui Eric-Emmanuel Schmitt i s-au decernat peste 20 de premii și distincții literare, în 2001 primind titlul de Chevalier des Arts et des Lettres. Cărțile lui sunt traduse în peste 40 de limbi. În seria de autor „Eric-Emmanuel Schmitt“ au apărut: Milarepa, Domnul Ibrahim și florile din Coran, Oscar și Tanti Roz, Copilul lui Noe, Viața mea cu Mozart, Secta Egoiștilor, Evanghelia după Pilat, Cea mai frumoasă carte din lume și alte povestiri, Visătoarea din Ostende, Pe când eram o operă de artă, Concert în memoria unui înger, Cei doi domni din Bruxelles, Elixirul dragostei, Otrava iubirii, Femeia în fața oglinzii, Noaptea de foc, Adolf H. Două vieți, Omul care vedea dincolo de chipuri, Răzbunarea iertării, Doamna Pylinska și secretul lui Chopin. | www.eric-emmanuel-schmitt.com

Traducere și note de Marius Dobrescu

Mai presus de toate, Dimineți la Café Rostand este o declarație de iubire față de Paris, Parisul visat în anii tinereții, la Tirana sau la Moscova, și Parisul real, unde Ismail Kadare a creat o mare parte a operei sale, și în același timp o profesiune de credință a scriitorului albanez, francez, european.

„Ideea de a scrie ceva despre Café Rostand îmi venise atât de firesc, încât nu țin minte nici momentul și nici împrejurările. Era un sentiment între regret și recunoștință, asemănător cu acela pe care-l ai față de soția ta de o viață, care, fiindu-ți alături la orice, nu s-a bucurat, sau ție ți se pare că nu s-a bucurat, de atenția cuvenită. În această cafenea am scris sute de pagini și am făcut tot atâtea fișe despre subiecte și motive diverse, fără a o pomeni niciodată.“

Volum de memorii și reflecții asupra unor subiecte care țin atât de viața reală și de biografia subiectivă a scriitorului, cât și de procesul de creație. Descoperirea orașului e o temă predilectă, cartea debutând chiar cu evocarea primei vizite la Paris a lui Ismail Kadare, la începutul anilor 1970. Împărțindu-și timpul între Tirana și Paris în ultimele decenii, scriitorul și-a făcut un ritual zilnic al vieții sale pariziene, diminețile petrecute la Café Rostand, având în față Jardin du Luxembourg. Ele sunt catalizatorul acestor texte care evocă experiențele sale la Tirana și Moscova, prieteniile literare și iubirile de tinerețe într-o Albanie apăsătoare și cenușie, dar și Premiul Nobel, Academia Franceză, tragedia greacă sau Macbeth, deambulările pe străzile Parisului sau întâlnirile cu personalități din lumea literară și artistică.

Bancherul Diavolului. Necenzurat este ediția revizuită și adăugită a cărții Bancherul Diavolului. Cum am distrus secretul bancar elvețian; conține, în plus față de ediția anterioară, numeroase informații și dezvăluiri noi!

„Ticăloșii nu vor mai dormi liniștiți niciodată!“ – JULIAN ASSANGE, FONDATOR WIKILEAKS

Bani. Trădare. Corupție. Răzbunare.
O poveste adevărată și plină de suspans despre cea mai mare fraudă fiscală din istoria finanțelor.
Un thriller real – ocazia fascinantă de a privi în spatele scenei industriei secretului bancar elvețian. O declarație dură despre un sistem juridic corupt.

Bradley Birkenfeld a avut totul ca bancher privat care lucra pentru cea mai mare bancă din lume, UBS, unde bogații își ascundeau milioanele de ochii autorităților fiscale, într-o complexă rețea secretă de conturi fără nume și companii offshore. Când a descoperit că UBS plănuia să îl scoată pe el țap ispășitor pentru fărădelegile clienților lor, Birkenfeld a pus în alertă guvernul SUA.

Peste 25 de miliarde de dolari (momentan) au fost recuperate pe baza informațiilor fără precedent furnizate de Birkenfeld, dar chiar dacă Bradley, pe cont propriu, a scos la lumină cea mai mare schemă de evaziune fiscală din istorie și a distrus tradițiile secrete ale băncilor elvețiene prin activitatea lui ca avertizor de integritate, Departamentul de Justiție a încercat să-l scoată vinovat și să-l reducă la tăcere. L-au acuzat de conspirație și Birkenfeld a fost arestat, fiind apoi închis timp de treizeci de luni.

Dar Brad a învins. După ce a ieșit din închisoare, a fost răzbunat când Fiscul i-a acordat o recompensă de 104 milioane de dolari pentru aceste informații bombă, cea mai mare recompensă din istorie. Acum, în Bancherul Diavolului. Necenzurat, el își spune remarcabila poveste adevărată!

„Aceasta este, probabil, cea mai bună carte care demască infracțiuni la nivel corporatist scrisă vreodată.“ – CORPORATE CRIME REPORTER

ADAM KAY este comediant premiat și autor al bestsellerului care a vândut milioane de exemplare, O să vă cam usture. Înainte de a deveni scriitor a lucrat ca medic junior, ceea ce ar trebui să fie destul de evident de-acum. Trăiește în Oxfordshire.

Lulu Miller este cofondatoarea Invisibilia, o emisiune despre forțele invizibile care modelează comportamentul uman, difuzată pe National Public Radio. Alături de Jad Abumrad și Latif Nasser, este gazda Radiolab. Cea mai mare parte a timpului și-o petrece făcând reportaje pe teme științifice, dar o preocupă și eseistica, ficțiunea și, din când în când, tiradele bizare.

Este câștigătoare a Premiului Peabody, iar povestirile sale au fost publicate în The New Yorker, VQR, Orion, Electric Literature și alte reviste. Locul ei preferat de pe pământ este Humpback Rocks.

Lesley-Ann Jones l-a urmat pe Ken Jones, răposatul său tată, fost jurnalist sportiv, pe strada Fleetwood. Aici a petrecut peste un sfert de secol, lucrând ca jurnalist și editorialist pentru cele mai multe dintre ziarele naționale britanice.

A scris nenumărate cărți, printre care Hero: David Bowie și Bohemian Rapsody: The Definitive Biography of Freddie Mercury, bestseller Sunday Times.

Sir DAVID ATTENBOROUGH este cel mai cunoscut documentarist britanic al științelor naturii. Cariera sa de naturalist și om de televiziune se întinde pe aproape șapte decenii. Prima sa slujbă – după ce a absolvit Universitatea Cambridge și a petrecut doi ani în serviciul Marinei Regale – a fost la o editură londoneză. Apoi, în 1952, s-a alăturat BBC ca producător stagiar, aici având prima ocazie – serialul Zoo Quest (1954 – 1964) – să plece în expediții pe meleaguri îndepărtate și să filmeze scene intime cu animale sălbatice în habitatul lor natural.

A fost șeful BBC2 între 1965 și 1968, perioadă în care a introdus televiziunea color în Marea Britanie, după care a ocupat funcția de director de programe la BBC Television (1969 – 1972). În 1973 a abandonat complet funcțiile administrative și a revenit la scris și realizarea de documentare, impunându-se ca documentarist de talie mondială cu mai multe seriale de căpătâi, filmate pentru BBC, între care Life on Earth (1979), The Living Planet (1984), The Trials of Life (1990), The Private Life of Plants (1995), Life of Birds (1998), The Blue Planet (2001), Life of Mammals (2002), Planet Earth (2006) și Life in Cold Blood (2008).

Sir David a fost înnobilat în 1985, iar în 2005 a primit Ordinul de Merit. Este membru al Societății Regale și se află în avangarda inițiativelor de combatere a problemelor privind declinul speciilor și conservarea naturii.

Amy Liptrot a publicat texte în numeroase publicații având o rubrică curentă în Caught by the River, din care s-a născut Luminile Nordului. În afară de textele publicate în ziare importate precum Guardian și Observer, Amy a fost și model pentru artiști, gimnastă la trambulină și lucrătoare într-o fabrică de procesare a fructelor de mare. În prezent trăiește împreună cu partenerul său și cei doi copii în Orkney, Londra și pe Internet.

De-a lungul vieții ei publice, Melania Trump a căutat în mod intenționat să-și cultive personalitatea enigmatică. Cu sprijinul unor persoane cheie, care au vorbit public pentru prima oară, și cu ajutorul unor documente și înregistrări date publicității pentru prima dată, cartea „Arta ei de a reusi: Povestea nespusa a Melaniei Trump” cercetează dincolo de imaginea de suprafață, pentru a descoperi o imigrantă hotărâtă, dar și viața ei de dinainte de a-l întâlni pe Donald Trump. Mary Jordan schițează călătoria Melaniei de la viața în Slovenia, unde familia ei s-a remarcat prin neconvenționalism, până la zilele ei de model în devenire, când evita numeroasele petreceri specifice industriei, la spațiul mic din Manhattan, împărțit cu un fotograf, cu care a avut o relație platonică, și până la dansul complicat și de durată care a dus în cele din urmă la mariajul cu Trump.