Premiul Nobel

Orhan Pamuk, laureat al Premiului Nobel pentru Literatura

Romanul Ma numesc Rosu a cistigat in anul 2003 IMPAC Dublin Literary Award.

„În cărticica de faţă încerc să formulez ceea ce cred despre locul omului în univers şi despre posibilităţile sale de a accede la o viaţă împlinită.
Cu excepţia astronomiei, omenirea nu a dobândit priceperea de a previziona viitorul; în sfera lucrurilor omeneşti putem vedea că există forţe ce contribuie la fericire şi altele ce favorizează nefericirea. Nu ştim care din cele două va precumpăni, dar, pentru a acţiona chibzuit, trebuie să fim conştienţi de amândouă.
Nu am cum să dovedesc că viziunea mea despre valorile vieţii este corectă; pot doar să enunţ această viziune şi să sper că ea va fi îmbrăţişată de cât mai multă lume. Viziunea mea este aceasta: Viaţa demnă de trăit este cea inspirată de iubire şi călăuzită de cunoaştere.“ (Bertrand RUSSELL)

Basmul cult face parte dintre cele mai indragite forme de povestire ale literaturii universale. Niciun alt autor de limba germana al secolului XX nu a continuat aceasta traditie la fel de impresionant ca Hermann Hesse. Spectrul basmelor sale se intinde de la traditia de povestitor a lui Boccaccio si povestile din O mie si una de nopti, pana la satire fantastice si la poezia fantastica de inspiratie psihanalitica. Hesse modernizeaza temele clasice ale basmului: fericire si nefericire in dragoste, egoismul dorintelor, viata trecatoare si dorinta de protectie. Basmele sale fac mereu trimitere la viata. Magia din ele se refera la capacitatea evolutiva a omului, care pentru Hesse nu se epuizeaza odata cu pubertatea.

„De neuitat ramane impresia de-a dreptul electrizanta pe care demian-ul acelui misterios Sinclair a provocat-o din clipa aparitiei sale; o povestire ce atingea cu inspaimantatoare claritate nervul timpului, primita cu incantare si recunostinta de o intreaga generatie ce-si regasea in ea cele mai adanci simtaminte.“ - Thomas Mann

„Pasisem indarat de-a lungul vremii ca sa te regasesc si sa merg pe urmele tale. In ce an eram? In ce epoca? In care viata? Prin ce minune te cunoscusem cind nu-mi erai inca tata? De ce ma necajisem atita cind un cintaret spunea o «poveste evreiasca», intr-un cabaret care mirosea a lipan si a piele argasita, in fata unor clienti ciudati? De ce voisem, asa de curind, sa ma socot fiul tau?” (Patrick Modiano)

„Eroii lui Modiano lasa in urma constringerile mediului lor social. Ei se afla intr-o eterna cautare a identitatii si evolueaza la jumatatea drumului dintre doua lumi, intre intuneric si lumina, viata publica si destinul la care viseaza.” (Liberation)

„La drept vorbind, nu mi s-a parut niciodata ca scriu romane, ci ca visez crimpeie de realitate pe care incerc apoi sa le potrivesc intr-o carte.” (Patrick Modiano)

„Un autor care da farmec unei lumi dezvrajite, care face sa incolteasca flori pe ruine.” (Paris Match)

„Calatorie de nunta este o cautare, o enigma si o lamentatie, dar poate, mai presus de toate, este o meditatie asupra ispitelor si capcanelor memoriei. Modiano evoca o lume atit de delicata si de eliptica, atit de incarcata de nesiguranta.” (The Independent)

E greu sa nu observi asemanarile cu Proust. Insa modul de a cauta al lui Hesse difera de cel al scriitorului francez. In vreme ce Proust urmareste sa aduca la suprafata, din penumbra subconstientului, trairea ca atare, aparent fara insemnatate, Hesse recheama din intunericul trecutului, randuieste si interpreteaza acele porniri care, aproape intotdeauna, sunt adiacente componentei morale si care pun constiinta in fata dificultatii de a lua o decizie. - Friedrich Sieburg

Jurnal de la saisprezece ani si Adolescentul sunt doua dintre cele mai cunoscute scrieri autobiografice ale lui Yasunari Kawabata.

Cel mai cunoscut roman al lui Patrick Modiano, Strada Dughenelor Intunecoase este singurul din opera sa care a primit Premiul Goncourt in 1978, detinand si recordul de traduceri in peste patruzeci si cinci de limbi. In 2014, scriitorului francez i se acorda Premiul Nobel pentru literatura. Motivatia juriului: „pentru arta rememorarii prin care evoca cele mai absconse destine umane si dezvaluie universul vietii sub Ocupatie“.

„Un tur de forta. O satira necrutatoare, socanta si amuzanta.“ (Literary Review)

Bezna clara a primit James Tait Black Memorial Prize. In 1983, William Golding a fost recompensat cu Premiul Nobel pentru literatura. Motivatia juriului Nobel: „pentru romanele sale care, cu perspectiva clara a artei narative realiste si cu diversitatea si universalitatea mitului, ilumineaza conditia umana in lumea de astazi“.

Opera lui Patrick Modiano este incununata cu numeroase premii franceze si internationale, culminand in 2014 cu Premiul Nobel pentru literatura. Motivatia juriului: „pentru arta rememorarii prin care evoca cele mai absconse destine umane si dezvaluie universul vietii sub Ocupatie“. Opera sa e tradusa in peste patruzeci de limbi.

Primul lucru care trebuie sa-l invete un scriitor este arta de a transpune ceea ce simte in ceea ce vrea sa simta altii. La inceput reuseste din intamplare. Dar pe urma talentul trebuie sa inlocuiasca intamplarea. Exista si o parte de noroc la radacina geniului.

„N-ar fi trebuit sa scriu: daca lumea ar fi limpede, arta nu ar exista, iar daca lumea mi s-ar parea ca are un sens, nu as mai scrie. In unele cazuri trebuie sa fii personal din modestie.“ (Albert Camus, Carnete)

Scrise si publicate la interval de mai multi ani - 1910, 1914, respectiv, 1920 - cele trei proze reunite in acest volum au un element comun: desi in moduri diferite, ele abordeaza problematica artistului. Gertrud este povestea a doi prieteni muzicieni, complet deosebiti prin fire si destin, uniti si despartiti prin dragostea lor pentru aceleasi femei; Rosshalde este povestea unei casnicii de artist sortite destramarii; in timp ce Ultima vara a lui Klingsor evoca ultimele luni din existenta unui pictor a carui sete de viata si intensitate a creatiei ne trimit cu gandul la destinul lui Vincent van Gogh.

„Premiul Nobel pentru literatura ii este acordat scriitoarei Herta Müller, care descrie cu lirismul ei concentrat si proza plina de sinceritate universul celor deposedati.“ (Motivatia juriului Nobel 2009)

Dupa ce-si ucide fratele intr-un moment de frustrare, Cain ajunge la o intelegere cu Dumnezeu si scapa cu viata, condamnat la vesnica pribegie, cu un sac de merinde si avind drept tovaras un magar.

Noua povestiri, dintre cele mai frumoase creații literare ale lui Yasunari Kawabata, traduse pentru prima data in limba romana.

Valsul florilor este povestea emotionanta a pasiunii obsesive pentru dans. Hoshie, Suzuko si Nanjō au crescut in spiritul sacrificarii personale in numele unui scop mai inalt, cel artistic. Personajele povestirii sunt prinse ca intr-un dans al vietii, uneori hieratic si spectaculos, alteori morbid si frizand pierderea luciditatii, pentru ca, la final, disciplina de fier a acestei arte, reflectate asupra personalitatii fiecaruia, sa-si spuna cuvantul. Avand frumusetea echivoca si enigmatica a stampelor lui Hiroshige, maestrul peisajului nipon, Un sir de copaci dezvaluie, dincolo de metafora inexplicabilei desfrunziri a unor arbori de ginkgo, drama din sanul unei familii. Prima zapada pe Fuji relateaza intalnirea dureroasa a unui cuplu despartit de mult, care a trecut, separat, prin tragedia celui de-al Doilea Razboi Mondial, dar si printr-o serie de drame personale. Tacerea, una dintre cele mai acute proze ale volumului, e o poveste-in-poveste, despre pasiunea pentru scris si consecintele, uneori dramatice, ale acesteia, iar Norii de dimineata surprinde dragostea unei eleve pentru profesoara sa de literatura japoneza. Povestirile din volum au, in ciuda dimensiunilor reduse, calitatile stilistice ale unor capodopere, in care fiecare cuvant are forta de a evoca un intreg univers.

Lacul este povestea unei obsesii. Ginpei pare sa fuga de o crima nemarturisita, insa in mintea lui planurile temporale se amesteca, iar femeile din prezent se confunda cu cele intalnite in trecut. Cititorul rataceste alaturi de personaj intr-un univers al incertitudinilor, intr-o lume ostila. Empatia pe care o provoaca Ginpei-calauza devine aproape o complicitate: lectura se transforma in panda infrigurata, in privire iscoditoare, in urmarire. Dar, daca protagonistul cauta doar frumusetea in ipostazierea feminina si o admira pasiv de la distanta, de care parte a liniei dintre bine si rau se afla faptele sale?

Romanul Frumusete si intristare este tradus pentru prima oara din limba japoneza.

La saisprezece ani, Otoko se indragosteste de Oki, un scriitor de treizeci de ani, insurat, iar relatia lor se sfarseste tragic. Dupa o depresie ingrozitoare si o tentativa de sinucidere, Otoko pare sa-si gaseasca linistea. Isi descopera si vocatia de pictorita. Are succes, si, dupa doua decenii, o vedem ducand o viata linistita, alaturi de Keiko, o ucenica uluitor de frumoasa, dar excentrica, in ale carei tablouri abstracte deslusim o violenta de neinteles. Reintalnirea cu Oki, care o cauta, tulbura echilibrul lui Otoko. Mai mult, va declansa o noua tragedie. Caci, dorind sa o razbune pe maestra (si probabil geloasa, pentru ca femeia matura inca pare atasata de barbatul care a distrus-o fara sa vrea), Keiko incepe un joc periculos, al seductiei si minciunii, al ademenirii si respingerii, al dragostei si al mortii.

„La inceput a fost dragostea: frumusetea intalnind frumusete. O poveste oarecare, cu o fata indragostita de un scriitor casatorit. Apoi, cand frumusetea se transforma in intristare, dragostea nu mai e ca oricare alta: devine carte, devine tablou. Romanul frumusetii si tristetii lui se numeste O fata de saisprezece ani. Tabloul ei se numesteInaltarea nou-nascutului la Ceruri. Cand tanara de saisprezece ani ajunge o pictorita cunoscuta, de patruzeci de ani, are loc revederea: tristetea intalnind tristete, in zvonul clopotelor de Anul Nou. Atunci apare o fata razbunatoare, poate trista sau poate doar frumoasa, care schimba povestea. La sfarsit, dragostea s-a transformat pe neobservate din frumusete care intristeaza in tristete care infrumuseteaza. De aici stralucirea lacrimilor din ultima fraza.“ (Ioana Parvulescu)

‘Munro is still one of our most fearless explorers of the human being, as she descends, time and again, headlamp on full beam, pickaxe and butter-knife at the ready’ (The Times)

Minunata calatorie a lui Nils Holgersson prin Suedia, una dintre cele mai iubite carti pentru copii din toate timpurile, scrisa de o autoare laureata a Premiului Nobel, este o poveste emotionanta despre curaj, prietenie si incredere.

Una dintre cele mai importante creatii existentialiste ale lui Jean-Paul Sartre, Zidul (1939), este o colectie de cinci nuvele, reprezentative pentru scrierile sale ulterioare.