Premiul Nobel

Arme şi utopii. Viziuni despre America Latină (Sables y utopias. Visiones de América Latina) reuneşte o serie de eseuri politice ale lui Mario Vargas Llosa despre ţările din America Latină; atitudinea cu care scriitorul îşi prezintă ideile şi convingerile lucide despre realitatea latino-americană, despre speranţele şi ameninţările pe care i le întrevede continentului este liberalismul politic, iar din paginile volumului se conturează limpede atât parcursul intelectual al autorului, cât şi o analiză cuprinzătoare a celor mai importante evenimente care au marcat istoria recentă a Americii Latine.

Povestea vieţii lui Adrian Leverkühn - biografia fictivă a unui compozitor care îşi vinde sufletul diavolului -, reprezintă pentru Thomas Mann un bun prilej de a cuprinde laolaltă toate etapele de dezvoltare ale vechii legende a lui Faust şi a le pune în legatură cu problematica ameninţătoare a vremurilor noastre, a "recăderii catastrofale a spiritului supra şi hiperdezvoltat într-un primitivism arhaic".

Purtând titlul unui tablou al pictorului suprarealist Giorgio de Chirico, "Enigmatica sosire" este povestea unui tânăr indian din Caraibi, care soseşte în Anglia post-imperială şi, după strădanii îndelungate, ajunge scriitor.

Publicat pentru prima data in Italia, in 1957, in plina criza mondiala, romanul Doctor Jivago e povestea vietii si a iubirilor unui medic in perioada Revolutiei ruse. Parasind Moscova pentru linistea Muntilor Urali, unde spera sa-si puna familia la adapost, Jivago se trezeste in plin conflict intre albi si rosii. Dragostea lui pentru frumoasa si tandra Lara se consuma pe fundalul cruzimii si al talazurilor revolutiei, o reprezentare surprinzatoare a unor vremuri memorabile.

Premiul Nobel pentru literatură 1948

Eseurile literare ale lui T.S. Eliot au însemnat un moment de răscruce în istoria gândirii critice a secolului XX, printre preocupările sale aflându-se relaţia dintre tradiţie şi modernitate, relevanţa istoriei în scrierea şi înţelegerea poeziei, dar şi o reevaluare a creaţiei dramatice a lui William Shakespeare care să distrugă clişeele de receptare sau revalorizarea unor poeţi ai secolului al XVII-lea englez.

Într-un sat din Sardinia trăiește nobila familie Pintor: tatăl, mama și cele patru fiice. Fiica cea mică încalcă regulile impuse de tatăl mândru și orgolios și fuge în peninsulă. Tatăl, afectat de scandalul provocat în sat de fuga fetei, încearcă să o urmărească, dar este găsit mort. Moartea lui rămâne învăluită în mister. Fata se căsătorește, are un copil, dar moare la rândul ei. Romanul începe în momentul în care fiul fetei fugite sosește în casa mătușilor lui. Acestea asistă resemnate la declinul tinereții lor și al casei în care trăiesc.

„Câteva personaje literare mi-au marcat viaţa mai profund decât majoritatea fiinţelor în carne şi oase pe care le-am cunoscut. Din toată această sarabandă eterogenă şi cosmopolită, vârtej de năluciri prietenoase reînnoit în funcţie de epocă şi de starea de spirit, nici una nu a fost atât de persistentă ca Emma Bovary, cu nici una nu am stabilit şi întreţinut o relaţie mai categoric pasională.” (Mario Vargas Llosa)

Șoareci și oameni, unul dintre romanele clasice ale literaturii secolului trecut, este o poveste cu nuanțe parabolice despre prietenie și destin.

„În istoria literaturii nu există o parabolă mai simplă şi mai luminoasă decât aceea a Şeherezadei şi a lui Şahriar spre a explica rolul poveştii în viaţa oamenilor.“

Dacă "Jocul cu mărgele de sticlă" adună într-un punct de altitudine maximă toate liniile directoare ale operei lui Hesse, aşa cum arcadele ogivale converg spre creştetul bolţii de catedrală gotică, această operă în ansamblul ei realizează ea însăşi o sinteză originală, în literatura germană şi universală, a numeroase şi diverse tendinţe, orientări şi modalităţi literare.

Elfriede Jelinek este laureată a Premiului Nobel pentru Literatură în anul 2004.

Romanul Iarna decanului are o puternică încărcătură autobiografică. Celebrul scriitor american Saul Bellow a venit la București în 1977, împreună cu soția sa Alexandra, originară din România, a cărei mamă se afla pe patul de moarte la spitalul Elias. Alexandra, om de știință, este fiica profesorului Dumitru Bagdasar, creatorul școlii române de neurochirurgie, și a doctoriței Florica Bagdasar.

„Nu sunt dintre cei care cred că artistul, scriitorul sunt scutiţi de responsabilităţi. Dimpotrivă, responsabilitatea lor este mai mare decât a celorlalţi oameni, pentru că ei se află în capul coloanei și trebuie să arate drumul de urmat. Sunt adânc recunoscător Academiei Suedeze pentru că mi-a recunoscut eforturile în această direcţie și vreau să ridic acum paharul pentru succesul activităţii sale în promovareaa ceea ce este reprezentativ și nobil în literatură.“ Bjørnstjerne Bjørnson, Discursul de la Stockholm, 1903

În anul 1986, romanul a fost distins cu prestigiosul premiu Whitbread și a fost nominalizat la Booker Prize.

„Avem nevoie de mai multă omenie, mai multă grijă, mai multă iubire. Sunt unii care aşteaptă de la un sistem politic să facă acest lucru, iar alţii care aşteaptă ca dragostea să producă sistemul. Convingerea mea este că adevărul viitorului se află undeva între cele două alternative şi că ne vom comporta omeneşte şi un pic indulgent, poticnindu-ne pe drum, din întâmplare galanţi, în mod stupid şi ticălos înţelepţi, până când violul asupra planetei noastre va fi scăzut în sminteala-i absurdă." William Golding, la decernarea Premiului Nobel, 1983

„Scriu din singurătate şi vorbesc tot din singurătate. Şi în singurătatea mea mă însoţeşte întotdeauna ipoteza lui Picasso, de asemenea vechiul meu prieten şi maestru, că fără o mare singurătate nu se poate face o operă trainică. Dar pentru că merg prin viaţă deghizat în beligerant pot vorbi despre singurătate fără sfială şi chiar cu oarecare mulţumitoare şi dureroasă iluzie." Camilo José Cela, la decernarea Premiului Nobel, 1989

„Per rămâne până la sfârșit un erou romantic, ale cărui aventuri și metamorfozări multiple sunt descrise cu obiectivitatea romanului realist, de unde și puternica impresie pe care o lasă lectura acestui roman-fl uviu. «În Danemarca», spune un personaj care îl citează pe Brandes, «oamenii se nasc, trăiesc, îmbătrânesc și mor ca niște visători». “ Ioana Drăgan

În momentul apariției romanului Fructele mâniei, în 1939, America se lupta cu efectele Marii Crize Financiare.

Personajele puse în scenă de John Steinbeck, o familie scăpătată din Oklahoma, nu au altă soluție decât să-și lase în urma ferma și să ia drumul pribegiei, alături de câteva animale strânse într-o mașină hârbuită.

În 1933, invitat să ţină o conferinţă cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la moartea lui Wagner, Thomas Mann scrie eseul Pătimirile şi măreţia lui Richard Wagner, un fel de mesaj de adio transmis Germaniei, pe care, imediat după prezentarea conferinţei, avea s-o părăsească pentru totdeauna.

Romanul Dezonoare a câştigat în 1999 Booker Prize, în 2000 Commonwealth Writers' Prize şi a fost ecranizat în 2008 de Steve Jacobs, cu John Malkovich în rolul principal.

”Prin exerciţiul îndoielii metodice, dacă este autentic şi îndelungat, se induce o anumită smerenie în privinţa cunoaşterii noastre: devenim bucuroşi să cunoaştem indiferent ce - şi în aparenţă oricât de banal - în domeniul filozofiei.” (Bertrand Russell)

„Vechea misiune a scriitorului nu s-a schimbat. El are datoria de a expune numeroasele şi dureroasele noastre vinovăţii şi eşecuri, de a scoate la lumină visurile noastre, întunecate şi periculoase, în scopul progresului. [...] un scriitor care nu crede cu pasiune în perfectibilitatea fiinţei umane nu are nici devotament, nici un loc aparte pentru el în literatură. Omul însuşi a devenit marea noastră şansă şi unica noastră speranţă." John Steinbeck, la decernarea Premiului Nobel, 1962

„Unui oraş cunoscut îi datorăm mult. şi poate cu atât mai mult unuia pe care doar ne dorim să-l cunoaştem, după care zadarnic am tânjit vreme îndelungată. Dar există, cred, în viaţa unui om, şi zeităţi urbane ieşite din comun, plăsmuiri sub semnul ameninţării, al nemărginirii şi al capacităţii de transfigurare. În cazul meu, acestea au fost trei - Viena, Londra şi Zürich. Faptul că e vorba de aceste trei poate fi pus pe seama unei simple întâmplări, însă această întâmplare încă poartă numele de Europa." Elias Canetti, la decernarea Premiului Nobel, 1981

„Henrik Pontoppidan rămâne şi astăzi unul dintre cei mai citiţi, mai comentaţi şi mai revizuiţi autori danezi, cu siguranţă cel mai celebru reprezentant al mişcării naturaliste, moderniste cunoscute sub numele Det Moderne Gennembrud, în a cărui operă solidă se regăsesc toate temele mari ale romanului realist de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, un scriitor pe care, inspirat, Thomas Mann îl caracteriza drept un «poet epic înnăscut».“ - Ioana Dragan

„Toată această poveste de iubire indiană ne trimite indubitabil și la analogia deloc hazardată cu romanul Maitreyi de Mircea Eliade, dar și la romanul Siddharta, semnat de un alt laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, Hermann Hesse, care, nu întâmplător, a lăudat romanul Pelerinul Kamanita, un cert model de inspiraţie pentru scriitorul german.“ Ioana Drăgan

Yasunari Kawabata este primul scriitor japonez care a primit Premiul Nobel pentru literatura, in 1968. Vechiul oras imperial, capodopera lui Kawabata, a fost ecranizat in 1963 de Noboru Nakamura si in 1980 de Kon Ichikawa.

„Pentru forţa morală cu care a continuat marea tradiţie a literaturii ruse.“  Motivaţia juriului Premiului Nobel

Volumul de faţă cuprinde nouă povestiri, dintre cele mai frumoase creaţii literare ale lui Yasunari Kawabata, traduse pentru prima dată în limba română.

Cea mai tradusa scriitoare americana a tuturor timpurilor si laureata a premiului Nobel pentru Literatura 1938