Poezie & Teatru

Cînd l-am întâlnit, avea deja zece ani de temniţă grea în urma lui! Urcase de la începuturile sale Calvarul Bisericii Unite al cărei preot era. Consacrat episcop în ziua sfântului Andrei, la 30 noiembrie 1948, primul dintre ierarhii "clandestini" ai acestei Biserici, fusese nu peste mult timp arestat. N-a fost cruţat de nici una din suferinţele, din ocările, din umilinţele, din rănile provocate de marea ştiinţă în ale torturii a anchetatorilor, a procurorilor, a paznicilor comunişti.

Cruci de gratii sunt o înaltă, o dreaptă mărturie pentru toţi aceşti mărturisitori şi martiri, în frunte cu cei doisprezece episcopi ai Bisericii Unite, printre care şi episcopul nostru...

...mă doare, mărturisesc din nou, ca nu-l pot numi pe nume pe prietenul drag şi părintele venerat. Dar mă închin în faţa hotărârii sale. Hotărâre a unui rob credincios ca pe cel Adorat şi Nemărginit etern să-l mărească prin robia sa anonimă. NICOLAE BALOTĂ

O infernala combustie interna a unei lumi mistuite de suferinta se revela intr-o viziune plutonica, scrutatoare de abisuri, unind reveriile htoniene ale vointei (razbunare, revolta, vizio-narism), nazuinta eliberarii de sub tirania noptii (mesianismul), cu turbulenta vulcanica a apei violente si puterile focului purificator. Sub aspectul de poezie sociala, patriotica sau politica, numai aparent limitata la situatia Ardealului de pana la 1918, sta aprins rugul unui vizionarism ce rasfrange suferinta asupra intregului univers. In ceea ce are mai durabil si mai profund, poezia lui Octavian Goga descinde din zona plutonicului eminescian, de unde "auzi eterna lumilor durere" (ca in poemul Inviere din volumul Ne cheama pamantul).

Considerata  a face parte din seria tragediilor shakespeariene, Romeo si Julieta are o factura mai degraba lirica, in special datorita felului original in care este zugravit sentimentul iubirii. Drama celor doi tineri indragostiti din Verona, condamnati la moarte de ura dintre familiile lor, a ramas de-a lungul timpului una dintre cele mai frumoase opere literare inchinate dragostei, tineretii, sinceritatii si puritatii sufletesti.

„Romeo si Julieta este o tragedie a celei dintai iubiri. Pentru acesti tineri indragostiti exaltati lumea nici ca exista. Acesta-i poate si motivul ca aleg moartea cu atata usurinta.” (Jan Kott, Shakespeare, contemporanul nostru).

De la tragedia îndrăgostiților romantici din Romeo și Julieta la nebunia lucidă din Hamlet, de la drama geloziei din Othello la obsesia pentru putere din Macbeth, teatrul lui Shakespeare prezintă un imens repertoriu de personaje, figuri, situații istorice și conflicte existențiale. O călătorie fascinantă printre capodoperele celui mai mare dramaturg al tuturor timpurilor.
Macbeth este una dintre cele mai mari tragedii ale tuturor timpurilor. Macbeth, un războinic curajos, este influențat în mod fatal de forțe supranaturale, de trufașa lui soție și de ambiția sa fără limite. Strategia criminală la care îl instigă Lady Macbeth pentru a câștiga și a păstra coroana Scoției are efecte teribile asupra personalității amândurora. Ironia crudă a destinului lor prinde viață în versuri cu o forță de neegalat.

Antologie din lirica lui Ion Pillat alcătuită de Monica Pillat şi Dana Vasiliu
ilustraţia copertei: Maria Pillat-Brateş, Portretul lui Ion Pillat la Miorcani, acuarelă pe carton, colecţia Cabinetului de Stampe al Bibliotecii Academiei Române

„M-am născut la 31 martie stil vechi, 1891, la Bucureşti, în strada Dorobanţilor. Această dată fatidică îmi leagă viaţa de o anumită epocă şi fatal îmi determină astfel în mare parte dezvoltarea sufletească. Cine ar vrea însă să tragă din originea bucureşteană a omului – oarecare premise faţă de poet – s-ar înşela amarnic. Dacă trupeşte m-am născut la Bucureşti, sufleteşte sunt produsul corcit al dealului de la Florica, a podgoriei din preajma Argeşului piteştean – cu stepa ondulată din marginea Prutului, cu pamântul negru de la Miorcanii Dorohoiului.“ - ION PILLAT, Mãrturisiri, 1942

„Antologia invită cititorul «să deguste» vinul mitologiilor eline şi romane, să se lase pătruns de umbrele, ecourile şi reverberaţiile unor locuri ca Balcicul, de pildă, răscruce culturală greco-latină şi tracică. Personaje antice ca Eros, Pan, Minerva, Dionysos, Apollo, nimfe şi fauni, care asociazã frenezia muzicii cu voluptatea băuturii şi a iubirii, dar şi vestigii ale civilizaţiilor de demult ca: amfore, urne, sarcofage, păstrătoare ale absenţei, sunt invocate de Ion Pillat în procesul de filtrare al propriilor trăiri, decantate prin lectură şi contemplaţie. Vinul vechi ce leagă prezentul de trecut e totodată simbolic înrudit cu apele mării care înghit fără încetare ţărmurile. Versul Pe noi ne-mbată numai Timpul («Unei amfore»), devine astfel semnificativ pentru percepţia pillatiană asupra extazului resimţit de efemer.“ - MONICA PILLAT şi DANA VASILIU

„Vinul de-altădată, cartea cu care se îmbogățește în mod fericit colec­ția In vino veritas, dezvăluie un amplu și arborescent poem al viței-de-vie și al vinului. Subtitlul „Antologie din lirica lui Ion Pillat“ este înșelător. Monica Pillat (nepoata poetului, ea însăși poetă distinsă și talentată, dar și descendenta directă a lui Ion C. Brătianu, întemeietorul „raiu­lui“ de la Florica, în locurile unde și Constantin Brâncoveanu se retrăgea la culesul viilor, iar, ceva mai târziu, Liviu Rebreanu și-a cumpărat propria vie) și Dana Vasiliu nu au făcut o simplă selecție de poezii, ci au reîntregit din versuri mai mult sau mai puțin răspândite (Calendarul viei este, prin el însuși, foarte adunat) în opera poetică a lui Ion Pillat, un poem unitar, de mare întindere – cel mai frumos, cel mai profund, cel mai încărcat de semnificații și cel mai seducător –, dedicat viței-de-vie și vinului din literatura română.“ - VALERIU STOICA

Un parc de distracții pe care poți să-l ții în buzunar, poți să-l oferi cuiva drag sau unui scorțos lipsit de umor.

Piciorul ți-l ating în umbră este o carte-eveniment, nu doar pentru fanii, oricum numeroși, ai lui Pablo Neruda, ci pentru toți amatorii de premiere literare și istorie vie. Volumul conține o colecție de texte inedite ale acestui important poet-cult, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (1971). Dragostea, munca, scrisul, exilul, viața de chilian, frumusețea sălbatică a țării în care s-a născut, femeia ca forță fundamentală a naturii, toate acestea sunt temele favorite ale lui Neruda în cele 21 de poeme scrise de-a lungul a peste 20 de ani, din anii '50 și până în 1973. Publicate în reviste obscure, uitate prin caiete sau scrise direct pe șervețele, meniuri de cafenea sau programe de vase de croazieră, aceste poeme - unele nefinisate, altele reconstituite - au forța brută, profunzimea de expresie și sonoritatea excepțională a tuturor poemelor lui Neruda, bucurându-se însă și de libertatea imperfecțiunii, a ciornei, a încercării.

Pablo Neruda, pe numele său adevărat Ricardo Eliécer Neftalí Reyes Basoalto, s-a născut în 1904 la Parral, dar și-a petrecut copilăria în Temuco, un orășel feroviar de a cărui amintire se va simți întotdeauna legat. Pablo Neruda și-a descoperit de foarte tânăr aplecarea către literatură, primul său volum de versuri fiind publicat pe banii săi în 1923, când poetul avea 19 ani. În paralel cu scrisul, Neruda a fost extrem de implicat în viața socială a țării sale, începând de foarte devreme o carieră diplomatică – a fost consul al Chile în India, Singapore, Birmania, Spania, Franța –, continuată cu funcția de senator și candidatura la președinție din partea Partidului Comunist, în care s-a înscris în 1945.

"În dramaturgia mea am vrut să surprind singurătatea oamenilor, tratată la modul unei farse." - Pascal Bruckner

Ce doreşte domnul? este o comedie absurdă, care parodiază până la grotesc frecventele contexte ale societății de consum: ofertele excesive, denumirile pretențioase, erorile, mediocritatea şi comunicarea superfluă.
Crăciun la palat este o comedie politică de situație care face aluzie la Franța contemporană, dar ale cărei implicații sunt valabile în orice context, inclusiv în cel haotic şi tulbure al României de azi.

"Aşadar, nu am dreptul să nu aleg. Pot alege totul cu excepția faptului de a alege să nu aleg. Groaznic de violentă afirmație! Totuşi, sper că vă dați seama, acesta este viol, este fascism, exact, domnule, îmi cântăresc bine cuvintele, fascism. Pur şi simplu atentați la libertatea mea!" - Pascal Bruckner

Cele două piese au fost puse pentru prima dată în scenă în România la ediția a X-a a Festivalului internațional de teatru independent Undercloud 2017, în cadrul proiectului G53 – Primul teatru construit împreună

Născut la Paris în 1948, Pascal Bruckner este romancier şi eseist, o figură emblematică a intelectualității franceze. La Editura Trei au apărut toate romanele sale (Casa îngerilor, Luni de fiere, Hoții de frumusețe, Care dintre noi doi l a născocit pe celălalt?, Iubirea față de aproapele, Căpcăunii anonimi, Copilul divin, Palatul chelfănelii, Iubito, eu mă micşorez!..., Păzea, se ntoarce Moş Crăciun!, Paria), precum şi volumele de eseuri (Noua dezordine amoroasă, Fanaticii apocalipsei, Paradoxul iubirii, Căsătoria din dragoste, Euforia perpetuă, Mizeria prosperității, Tirania penitenței. Eseu despre masochismul occidental, Înțelepciunea banilor).

   În prefața la prima antologie de poezie românească publicată în exil (Buenos Aires, 1950), Vintilă Horia accentua ideea că „abia după armistițiul din August 1944 se poate vorbi în istorie de o emigrație românească, de un exod în masă care a dat naștere peste hotarele Țării unui microcosm românesc, reprezentând, cu destulă fidelitate, trăsăturile caracteristice ale macrocosmosului originar. O lume românească a luat naștere în câțiva ani în afara spațiului românesc.”

    Cunoscut astăzi îndeosebi ca prozator (în special datorită romanului Dumnezeu s-a născut în exil, premiat cu prestigiosul Goncourt și tradus în multe limbi), Vintilă Horia debuta editorial în 1937 cu un volum de poezii intitulat Procesiuni (editura Pavel Suru). Anterior, semnase în revista Gândirea deopotrivă poezie, proză, eseu și cronică literară, demonstrând încă de atunci o vastă și solidă cultură, atât în plan românesc, cât și universal.

    Volumele publicate în țară (Procesiuni, 1937, Cetatea cu duhuri, 1939 și Cartea omului singur, 1941) vor fi continuateapoi în exil, într-un alt timbru, într-un alt registrupoetic, într-o altă profunzime ideatică cu A murit un sfânt, 1952, Jurnal de copilărie, 1958, și Viitor petrecut, 1976.

    La acestea trebuie adăugate cele două antologii – una în 1950 – Antologia poeților români în exil, publicată la Buenos Aires (prefațată de editor), iar cealaltă în 1956 – Poesia românească nouă, publicată la Salamanca.

Mihaela Albu

Cartea pentru elevi. Clasele V - VIII.

George Coşbuc a fost, înainte de Primul Război Mondial, cel mai popular poet român, aşa cum va fi G. Topîrceanu, după acelaşi război şi Nichita Stănescu, după cel de al Doilea. Manualele de şcoală îşi au până astăzi în G. Coşbuc pe unul din favoriţii nelipsiţi din ultimul secol. Titu Maiorescu a văzut în G. Coşbuc pe cel mai de seamă urmaş al lui Eminescu. N-a fost să fie. Dacă Eminescu a deschis drumul noii poezii, aceleia din secolul XX, Coşbuc l-a închis pe acela al vechii poezii din secolul XIX. Poezia lui Coşbuc este astăzi citită mai ales de elevi, părând şi fiind o poezie care evocă adolescenţa şi copilăria în lumea satului de odinioară. La 150 de ani de la naşterea poetului Baladelor şi idilelor, întrebarea este dacă acest sat, cu obiceiurile şi distracţiile lui, mai seamănă cu acela contemporan. Probabil că nu. Doar că sufletul copilului lui Coşbuc este sufletul copilului universal. Iarna pe uliţă este şi astăzi iarna săniuşului copiilor noştri!

NICOLAE MANOLESCU

Unul dintre cei mai importanţi jurnalişti şi intelectuali români ai ultimelor decenii, emigrat în tinereţe în Occident şi devenit faimos ca „voce“ a postului de radio Europa Liberă, revenit după 2002 în ţară, unde şi-a continuat cariera ca ziarist multilateral, în special ca analist politic şi realizator de emisiuni de televiziune, astăzi ambasador al României în Germania, Emil Hurezeanu are – însă – la activ şi începuturi scriitoriceşti, ca poet de vîrf al grupării din jurul revistei studenţeşti clujene Echinox şi al primei generaţii postmoderne a literaturii autohtone. Chiar dacă exilul şi jurnalismul politic l-au deturnat pe poet, acesta din urmă rămîne un nume foarte respectat de cunoscători. Merită – categoric! – „recuperat“ exegetic şi editorial, astfel încît să-şi reocupe locul în ierarhiile noastre literare. Ceea ce culegerea de faţă propune!

Ediţia „Urmuz” este o ediţie care restituie proiectul lui Urmuz, titlul acesta aproape futurist este titlul pe care autorul îl preconiza pentru textele sale. Domnul Ion Pop face muncă de restituire şi textele publicate aici nu sunt doar prezentate ca atare ci sunt însoţite de note şi de comentarii, în aşa fel încât ediţia aceasta cred că este una foarte necesară pentru înţelegerea procesului de creaţie urmuzian, dar şi mai ales pentru cei care vor să studieze Urmuz.  – Carmen Muşat

Poezia bacoviana poate fi materialul prin excelenta pentru o lectie despre relatia dintre realitate si transfigurare, dintre mimesis si reprezentare. Bacovia aplica o teatralizare savanta nu doar suferintei si sentimentului tragic, ci si lumii, in desfasurarea ei aparenta. El denatureaza realul, proiecteaza pe canavaua acestuia peisajul interior al eului si sentimentul dominant al dezolarii. Lumea poate fi un cimitir, peisajul — un tablou al mortii, psihicul — un ecran al evanescentelor terifiante, mediul social — un teatru al permanentei saracii si nefericiri. Totul functioneaza ca un tot, se iese din depresie pentru a se intra in alta varianta a ei. Iar relatia dintre interior si exterior nu face decat sa adanceasca sentimentul de insecuritate da care e dominat subiectul. - Dinu FLAMAND

***

„Paul Bogdan transformă proza sa autobiografică în... teatru, iar în acest caz oferă ample indicaţii de regie, mai ample decât acţiunea în sine, minimală şi metaforică (poetică), care însă nu pot fi puse în scenă decât pe calculator, aşa cum se procedează cu probele tehnice ale unor clădiri sau maşini, experimentate şi continuu refăcute pe monitoare complexe. Astfel, autorul realizează în premieră, cel puţin la noi, sincretizarea ingenioasă a celor trei genuri literare: liric, epic şi dramatic. Înclin să cred că acest mod de scriere poate fi o soluţie mult aşteptată pentru literatura viitorului, prea mult aşteptată după „eliberarea” cugetului estetic acum aproape două decenii.[…] Sigur că toate aceste artificii, deloc artificiale, ci cu suflet sigur, fac din Arevahar o carte de mare atracţie, atât tehnică, actuala, cât şi afectivă, fiind şi o promisiune confortabilă pentru un viitor căutat al literaturii române.” (Valentin Taşcu)

Paul Bogdan Născut pe 3 mai 1968 în Târgu Ocna, jud. Bacău, Paul Bogdan urmează între 1991 şi 1996 cursurile Institutului Teologic al Patriarhiei Armene din Ierusalim. Ordinat diacon în 1992 şi preot în 1994, actualmente el este Vicar Eparhial al Arhiepiscopiei Bisericii Armene din România, paroh de Bucureşti. Din 2002 este senior editor al site-ul www.poezie.ro.

A publicat proză scurtă în cotidianele de limbă armeană „Haraci”, din Paris şi „Marmara”, din Constantinopole. Este premiat la concursul de povestiri „Bojdeuca din Ţigău” 2004. Debutează în poezie cu volumul „Poezii”, realizat împreună cu Ioana Andreea Bogdan şi în proză, în 2004, în Antologia concursului naţional de poveşti şi povestiri „Ion Creangă”.

Înscrisă cu hotărâre pe calea creaţiei poetice, Elena Otilia îşi transpune în versuri trăirile cu din ce în ce mai multă expresivitate.

Pe firul volumelor publicate, ea îşi desăvârşeşte treptat meşteşugul poetic, şlefuind fiecare vers ca pe o piatră preţioasă.

Un univers tineresc, dominat de vâltorile dragostei, de sentimentele gingaşe care înfloresc în inimile veşnic adolescentine, de ecourile dramatice ale inevitabilelor suferinşe, de amintirile care dor.

O carte pentru tinerii care îşi recunosc trăirile şi pentru cei mereu tineri, care retrăiesc cu bucurie iubirile nemuritoare. Elena Otilia

Născută la 5 iulie 1978, la Râmnicu Vâlcea, este dublu licenţiată, absolvind Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti în 2003 şi Universitatea de Arhitectură „Ion Mincu” în 2004.

„Un stil foarte personal ademeneste in poemele lui Gellu Naum, un fel de a vorbi detasat si energic, cu familiaritati si sarcasme tisnite in serie, despre experienta singuratatii si a relatiei, despre cite se intimpla si «cite nu se intimpla in noi si le uitam acolo».” (Lucian Raicu)

"Luceafarul" lui Mihai Eminescu intr-o prezentare deosebita. Strofele sunt insotite de ilustratii color pentru care au fost folosite lucrari pe matase artificiala ale pictoritei Olesea Sibaev.

„Emil Brumaru e unul dintre puținii poeți care-ți dau certitudinea că sunt mari încă de la debut. De mai bine de patruzeci de ani încoace, scrie poeme extraordinare, pentru care-l admir și îl invidiez cu patimă. Și totuși, celebritatea extraliterară (singura celebritate reală, în fond) și-a câștigat-o abia în ultimii zece-cincisprezece ani, odată cu poemele „pornolirice” din Plai cu boi și cu volumul Infernala Comedie (2005), florilegiu care a cules o mare parte dintre aceste flori lirice cu organe hipersexualizate. Explicite și ca limbaj, și ca temă, poemele au vulnerat sensibilitățile mai romanțioase, încântându-le dimpotrivă pe cele mai liberale în gesticulație și așteptări.”

„Petre Stoica este, probabil, cel mai mare poet postbelic pe care încă nu l-aţi citit. Eu însumi l-am descoperit târziu, citind întâmplător unul dintre ultimele sale volume de poezie, o carte subţire cu poeme de(spre) bătrâneţe. Eram tânăr şi aş fi putut rata întâlnirea, dar versurile sale au rezonat în locuri interioare pe atunci încă necunoscute mie. I-am căutat cărţile mai vechi prin anticariate, iar la un moment dat l-am şi cunoscut în timpul unui festival literar şi am schimbat câteva vorbe. Încă nu-i cunoşteam opera foarte bine şi am continuat să-l citesc pe sărite, astfel că, lucrând pentru antologia de faţă, am avut revelaţia unui poet încă şi mai mare decât îmi imaginasem, unul dintre cei mai importanţi ai deceniilor ’60 – ’80.” 

„Cotitura radicală pe care o face A. E. Baconsky în 1969, când își expune Cadavre-le în vid, e suficient temei și suficientă justificare pentru tăietura drastică operată în această antologie. Dacă mai adăugăm la această metamorfoză violentă a formulei și saltul valoric spectaculos făcut prin intermediul ei, tăietura, fie cât de nemiloasă și nedreaptă, devine de-a dreptul imperativă. Ultimul Baconsky e un mare poet, celălalt Baconsky e (când e, nu totdeauna) doar un poet rezonabil și stimabil. Rezonabili și stimabili avem destui; mari cu adevărat – destul de puțini.”

Bibliografie scolara recomandata

Cele mai frumoase pasteluri, alături de alte poezii scrise de Vasile Alecsandri, accesibile școlarilor, cu o prezentare grafică de excepție, într-un volum care poate îmbogăți biblioteca copiilor. Am selectat pentru micii cititori versuri din ciclurile Doine, Lăcrimioare, Mărgăritărele, Pasteluri, Legende, Ostașii noștri, căutând să oferim o imagine cât mai completă asupra poeziilor autorului, categorie căreia acesta însuși i-a acordat calitatea principală în cuprinsul operei sale. De la delicatețea suavă a pastelurilor, la versurile cantabile ale Doinei sau la semeția insuflată de Hora Unirei , cititorii vor parcurge pagini ce pot fi considerate resurse prețioase pentru exersarea capacităților de lectură și îmbogățire a vocabularului.

Bibliografie scolara recomandata

Oferim noilor generaţii de cititori o selecţie de rapsodii, fabule, balade, texte scrise cu mult talent şi inspiraţie de George Topîrceanu. Natura, zugrăvită cu pricepere de poet în rapsodii, este raportată la viaţa obişnuită a oamenilor, relevându-se scene surprinzătoare şi amuzante din universul vieţuitoarelor mari şi mici. Versurile pline de farmec şi umor relevă un poet atent la detalii, un fin observator, capabil să stimuleze pozitiv conştiinţa şi sensibilitatea cititorilor.

Carte de poezii cu si despre lumea copilariei - "cea mai frumoasa dintre lumi". Versurile sunt insotite de ilustratii colorate pe placul copiilor.

    CUPRINS:
    • Tara • Arborele familiei • Limba romana • Stramosii ne intreaba • Capitala copilariei • Familia • Casa bunicii • Floriile • Sfintele Pasti • Primavara • Pastele Blajinilor Cifrele minunate • Coarda fermecata • Cu tata in metrou • Minuni ale tehnicii • Mos Semafor • Turnul Eiffel cu urechi • Vocale-Portocale • Despre numerele care pot fi pare si impare • Colibri • Leul • Doi pisoi in pantaloni • Lupul din povesti • Randunica • Catelusuil Coada-Creata • Ursul la prisaca • Vulpea gospodina Un nagat, doi nagati • Dropia din Drochia • Cetatea nucii • Barza • Fusta Deliei • Robotelul • Kinder cu surprize • O masina inteleapta • Cubul magic • Descazut, scazator, diferenta • Un cocos + o leguma = zeama • Doua intamplari ciudate • Cu cuvinte inversate • Vara • Ce face racul? • Ceasornicul din tei • Portativul curcubeului • Ora cireselor • Mos Ene • Iepurasul si imasul • Culorile preferate • Do-Re-Mi-Fa-Sol-La-Cri • Intre fulg si crizanteme • Dictionar Delico-Romanesc • Maestrul de pian • Grau greierat • Omonime • Rasul rasului • Scoala vacantei • Un soare mic • Toamna • Cine si ce face • Ananasul • Parada soldateilor de plumb • Iarna • Decembrie • Vrabia • Povestea lui W • Craciunul • Anul Nou • Iarna lui Vasile Alecsandri • Ziua lui Eminescu • Lumea ca o poveste

Claudiu Christescu: „Pastrandu-se in bine cunoscuta traditie a comediei romanesti, in care ironiei muscatoare, zeflemelei aspre sau ridicolului crancen le sunt preferate umorul bonom si zambetul condescendent in fata penibilului, ,,Dragoste” si spatiu locativ aduce in scena povestea unui cuplu tanar, sot-sotie, fiecare cu amanta/amantul din ,,dotare”, respectivii intersectandu-se intr-un timp relativ scurt (Craciun-Anul Nou), suficient insa pentru a aparea situatii comice, cu o incarcatura zdavana de imoralitate si in care se etaleaza interese meschine, ifose si stupiditate, crasa nesimtire si o siretenie vecina cu cotcaria. Sarabanda intamplarilor desfasurandu-se intr-un crescedo ilar, sub privirile ingaduitoare, dar si uluite ale parintilor, confruntati, pe de o parte, cu tupeul si pretentiile aiuritoare de confort social ale odraslelor, iar pe de alta parte, cu propriile temeri, vazandu-si amenintata ravnita tihna a batranetii, prin nesabuintele celor tineri; si ei insa, ca si urmasii lor, oscileaza rizibil intre un mahalagism funciar si grija afisarii unei aparente de inchipuita onorabilitate.

            De apreciat fluenta momentelor definitorii ale comediei, atent articulate in cadrul tramei, surprinzator de bine sustinuta – pentru un dramaturg debutant! – in registrul comicului. Iar replica savuroasa, deopotriva incitanta, impreuna cu schitarea in tuse elocvente a tuturor personajelor reprezinta, de asemenea, constantele acestui text care ofera, cu generozitate, si regizorului, si interpretilor elemente substantiale pentru realizarea unui spectacol de succes.”

Cuprins:
- Rugaciune
- Somnoroase pasarele
- O, ramai
- Ce te legeni
- La mijloc de codru des
- Lebada
- Copii eram noi amandoi
- Freamat de codru
- Revedere
- Fiind baiet paduri cutreieram
- Doina
- La steaua
- Povestea codrului
- Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie
- Colinde, colinde!
- Invierea