Psihologie

Multipremiata jurnalistă Rachel Louise Snyder cercetează subiectul „terorismului intim“ și extinderea violenței domestice în SUA, prin studii de caz, analize și portrete. Explorează istorii personale și miturile care înconjoară această temă în discursul public: transformarea victimei în vinovat, violența recurentă la agresori, ideea că violența domestică e o chestiune tabu.

Printr-o cercetare aprofundată a mărturiilor adunate de la victime, de la agresori, de la oamenii legii și de la diverse ONG-uri, Snyder ajunge la rădăcina violenței domestice și la consecințele ei indiscutabile pentru întreaga societate și face cunoscuți pașii necesari pentru a o reduce cu adevărat.

„Un reportaj terifiant și curajos din zona de război din interiorul nostru. (…) Snyder scrie cu luciditate abrazivă și multă compasiune, spunând povești de o actualitate stringentă cu un talent narativ absolut remarcabil.“
Andrew Solomon 

„Un studiu extraordinar, motivat de dorința evidentă de a produce o schimbare. Snyder folosește toate tehnicile literare disponibile: trece de la istorie la prezent, de la scene de viață la analiză, cu o virtuozitate relaxată, demnă de admirație.“
Parul Sehgal, New York Times

 

„Și chiar și pentru acelea care știu sau intuiesc, ca Michelle Monson Mosure, este un salt cognitiv absolut să își imagineze că această persoană pe care o iubesc sau care le-a iubit, această persoană cu care au făcut un copil, această persoană cu care au avut un angajament și viceversa, această persoană cu care împărtășesc fiecare detaliu mare sau mic al vieții, ar putea cu adevărat să le ia viața. Iubirea este cea care face ca violența domestică să fie diferită de oricare altă crimă. Faptul că persoanele implicate și-au spus una alteia și lumii: «Tu ești cea mai importantă ființă pentru mine.» Iar apoi, într-o clipă, acea relație să devină letală? Este o idee care ne cere să trecem peste niște obstacole mentale, intelectuale, emoționale dincolo de orice ne putem imagina.“

„Pornind de la teoriile lui C.G. Jung, autorul prezinta principiile unei noi etici, adaptate situatiei psihologice a omului modern.“ Westdeutsche Allgemeine Zeitung

„Cartea, scrisa in timpul si sub tensiunea celui de-Al Doilea Razboi Mondial, apare intr-o epoca intunecata de spectrul izbucnirii unui al treilea razboi mondial. Trebuie sa ne intrebam daca problemele de etica, fie ea si «noua», isi mai gasesc locul intr-o lume a dansului macabru, in care national-socialismul german n-a fost mai mult decat un preludiu. Popoarele se intrec astazi in a produce bombe atomice, pe care sa le foloseasca unele impotriva celorlalte si cine se poate indoi ca ceea ce pare azi incredibil maine va fi de la sine inteles? Ce rost mai are in actuala situatie mondiala ridicola chestiune a eticii sau raspunsul, cu atat mai ridicol, «depinde de individ»?“ Erich Neumann

Prin perspectiva ei inovatoare si originala asupra procesului de individuatie a femeii, Toni Wolff contribuie la intelegerea psihicului feminin. Revelatoare si stimulative, studiile sale abordeaza chestiuni existentiale din unghiuri inedite.

Dand dovada de o finete psihologica de-a dreptul geniala, in viziunea lui C.G. Jung, Toni Wolff desluseste in volumul de fata spatiul spiritual si fundalul filosofic al Psihologiei Complexe, insistand mai ales asupra concluziilor practice din experienta terapeutica si acordand o mare importanta proceselor de grup. O terapie poate sa fie pe masura omului actual doar atunci cand include toate domeniile de viata care il ating nemijlocit.

Publicate prima oara in anul 1825, celebrele ilustratii ale lui William Blake dezvaluie spectaculos urmarile acestei interactiuni asupra inconstientului. Povestea lui Iov reprezinta, pentru psihologie, o imagine arhetipala a intalnirii tipice dintre ego si Sine. 

„Gravurile din serie se constituie in adevarate revelatii si sunt demne sa fie puse alaturi de naratiunea pe care o ilustreaza. Interpretarea pe care o propune Blake ne dezvaluie efectul acestei imagini arhetipale asupra inconstientului omului modern sau aproape modern.“ Edward F. Edinger

„Am descoperit – si asta confirma ceea ce Jung a spus de multe ori sau a marturisit in anumite scrisori catre apropiati, chiar daca nu a facut multe referiri in textele din opera – ca inconstientul crede intr-o viata viitoare si ca visele fac referiri clare la continuarea vietii”. Marie-Louise von Franz

Alchimia, care se hraneste inainte de toate din vise, poarta in sine samanta unei flori ce ne asaza in mijlocul unui univers restaurat, in armonie si pace. Ne aduce in fata ochilor o cetate, cetatea omului si in acelasi timp cetatea lui Dumnezeu, caci scopul vietii in om este transformarea omului in zeu.

Etienne Perrot a scris o carte care nu apartine niciunui gen si niciunei categorii. Ea exprima viata asa cum vrea ea sa se manifeste in individ, sobra si familiara, serioasa sau plina de fantezie si umor. Autorul ne pune in fata unui jurnal de alchimist si ne ofera marturia unui om care, prin iubire, si-a prefacut viata obisnuita in existenta celesta.

Ce este de facut atunci cand Diavolul – personajul terifiant si hulit, fascinant si adorat, dar intotdeauna primejdios – apare din zonele nelinistite si framantate ale presimtirii? Il „vedem” si stim exact cine este, iar afectul care ne cuprinde este zguduitor. Suntem oare victimele unei nerozii iluzioniste? Raspunsul nu e nici simplu, nici categoric.

Creierul este un muşchi.
Sunteţi la curent cu cele mai noi descoperiri ştiinţifice despre modul în care funcţionează creierul?
Ştiti care sunt cele şase zone cognitive principale ale creierului?
Muşchiul mental îi oferă cititorului posibilitatea de a se familiariza cu cele mai noi descoperiri şi ultimele progrese în domeniul ştiinţelor cognitive, menite să menţină tonusul „muşchiului mental".

Aventura unui medic nonconformist prin cluburi de noapte, prin dormitoare si prin bucatarii pentru a afla care este locul in care incepe si se termina adevarata satisfactie.

"Experienţa m-a învăţat că propriul meu trup este sursa tuturor informaţiilor esenţiale pentru viaţă, care mi-au deschis calea spre mai multă autonomie şi conştiinţă de sine. Abia când mi-am admis emoţiile atât de mult timp ferecate şi am putut să le simt, m-am eliberat din ce în ce mai mult de trecutul meu.