Psihologie

Dr. Dean Burnett este profesor, neurocercetător la Cardiff University’s Institute of Psychological Medicine & Clinical Neurosciences.

Timpul liber şi-l consacră spectacolelor de stand-up comedy și are un foarte apreciat blog științific – Brain Flapping – pentru ziarul The Guardian.

Generația internetului, sau iGen: de ce copiii, adolescenții și tinerii din zilele noastre sunt mai puțin rebeli, ceva mai toleranți, categoric mai rar fericiți și aproape deloc pregătți pentru maturitate?

DAR CE ESTE AȘA DE DIFERIT LA IGEN?

Tehnologia ultimului secol a schimbat cultura, iar cultura a schimbat lumea și a populat-o cu o nouă specie: generația rețelelor sociale, guvernată de game-changers. Ce limbă vorbesc copiii ei, dar adolescenții și tinerii? Și cum funcționează ei, cum pot fi educați, ce speranțe au și ce îi nemulțumește, ce își doresc și ce detestă? Și ce se poate spune despre ei, pe scurt? Sunt mult mai statici, mult mai singuratici, ceva mai anxioși, categoric mai greu adaptabili și aproape deloc pregătiți pentru maturitate. Ce-i de făcut?

internet ● tehnologie ● individualism ● respingerea regulilor sociale tradiționale ● inegalitatea veniturilor ● zero toleranță pentru inegalitate pe bază de sex, rasă sau orientare sexuală ● maturizare lentă ● independență politică ● vulnerabilitate psihică ● nesiguranță ● singurătate

DE CE AU APĂRUT TOATE ACESTE SCHIMBĂRI?

Schimbările culturale au mai multe cauze, nu pleacă de la un singur lucru – nu doar părinții, ci și tehnologia, mass-media, afacerile și sistemul educațional lucrează împreună pentru a crea o întreagă cultură, radical diferită de aceea experimentată de părinții și bunicii noștri. Nu este vina nimănui sau este vina tuturor. Culturile se schimbă, iar generațiile se schimbă odată cu ele; acesta este punctul esențial. Nu este un concurs prin care decidem care generație este mai bună sau mai rea; cultura s-a schimbat și suntem cu toții implicați.

„Această carte schimbă cu totul datele jocului. Dacă vreți să înțele­geți cum să creșteți, să educați, să recrutați, să angajați, să atrageți sau să câștigați votul tinerei generații, trebuie să o citiți. iGen vă va schimba total modul de abordare.“ Julianna Miner, profesor de sănătate publică la George Mason University

Autor

Jean M. Twenge, profesoară de psihologie la San Diego State University, a publicat peste o sută de articole științifice și este autoarea volumelor Generation Me, The Narcissism Epidemic și The Impatient Woman’s Guide to Getting Pregnant. Articole bazate pe cercetările ei au apărut în Time, The Atlantic, Newsweek, The New York Times, USA TODAY și The Washington Post. Locuiește în San Diego, împreună cu soțul și cele trei fiice.

CREIERUL FERICIT SAU FERICIREA LA EA ACASĂ AI PĂRINȚI?
SIGUR CĂ AI, DOAR NU AI FOST CONCEPUT DE ROBOȚI.
ȘI ESTE POSIBIL CA EI SĂ FIE CEI MAI PISĂLOGI OAMENI DIN LUME?
DACĂ DA, CARTEA ASTA ESTE PENTRU TINE!

Poți să-ți ridici ochii din telefon măcar un minut?! • Ești dependent de internet! • Te porți de parcă ai fi la hotel! • Îți afectează creierul! • Cine știe în ce combinații te bagi! • Din cauza asta nu mai înveți! • Din cauza asta nu mai dormi noaptea! • Încă nu e pentru tine, o să înțelegi când mai crești. • Discutăm acasă! • De câte ori nu ai auzit lucrurile astea? Și nu cumva vă certați din orice? Simți că lumea arată cu totul altfel?

„În zilele noastre, copiii iubesc luxul, nu au maniere, disprețuiesc autoritatea, nu-i respectă pe vârstnici și le place să stea la taclale, în loc să facă exerciții“, spunea Socrate.

PS – Tot ce lipsește e: petrec prea mult timp pe Xbox și pe PlayStation.

Autor

Dr. Dean Burnett este profesor, neurocercetător la Cardiff University’s Institute of Psychological Medicine & Clinical Neurosciences. Timpul liber şi-l consacră spectacolelor de stand-up comedy și scrie un foarte apreciat blog științific – Brain Flapping – pentru ziarul The Guardian.

Ce este, de fapt, fericirea? Se poate masura? Se poate cumpara? Se poate prezice? Se poate lasa mostenire? Dar, de atras, se poate atrage? Se poate regla, se poate doza sau se poate comanda pe masura?

"Toata lumea vrea sa traiasca pe varful unui munte, fara sa stie ca adevarata fericire este in felul in care urci pantele abrupte spre varf." - GABRIEL GARCIA MARQUEZ

"Fericirea este ceva ce intra in viata ta pe o usa pe care nu iti aduci aminte sa o fi lasat deschisa." - ROSE LANE

Fast happy? Aimez-vous fast food? Ce au in comun Ray Kroc, John Pemberton si Harland Sanders? Foarte simplu: caloriile si varsta. Kroc a fondat McDonalds, imperiul hamburgerilor, cand avea 52 de ani. John Pemberton a inventat Coca-Cola, sucul maroniu si lipicios, la 55 de ani. Sanders a intemeiat lantul de fast food Kentucky Fried Chicken, la 65. O varsta cand altii sunt preocupati de retragerea din activitate, nepoti si pensie, acesti trei oameni au pus bazele unor imperii.

"Rasfatul cu care te-ai obisnuit nu mai are putere sa iti aduca fericire." - GEORGE ELIOT

"Secretul fericirii este sa ii faci pe ceilalti sa creada ca ei sunt sursa fericirii tale." - AL BATT

GIVE PISS A CHANCE 
Toata lumea fericita! Toaletele pentru barbati din aeroportul de la Amsterdam au suferit ani la rand de aceeasi problema ca toate toaletele barbatesti: precizie redusa. Solutia a venit in 1999, cand un manager a avut ideea sa se picteze o musca deasupra scurgerii pisoarelor din ceramica. Vezi musca si stii imediat ce ai de facut. Rezultatul? Podele curate, 80%, angajati fericiti si pasageri antrenati.

La cat de multa fericire poti sa rezisti? Nu prea multa, fii sigur! De ce? Raspunsul este simplu si probabil ca l-ai si ghicit: fericirea te amorteste. Daca primul salt de la trambulina de trei metri este de neuitat, cel de-al o sutalea ajunge sa fie total lipsit de importanta. Indiferent ce am face - cu fiecare reluare, senzatia de fericire scade, deoarece intervine obisnuinta. Psihologii o numesc hedonic treatmill, morisca fericirii.

Dr. Dean Burnett este profesor, neurocercetator la Cardiff University’s Institute of Psychological Medicine & Clinical Neurosciences. Timpul liber si-l consacra spectacolelor de stand-up comedy si scrie un foarte apreciat blog stiintific – Brain Flapping – pentru ziarul The Guardian.

U N   T H R I L L E R   Ș T I I N Ț I F I C ,   D I N   Î N Ă L Ț I M I L E P Â N Ă   Î N   A B I S U R I L E   F I R I I   O M E N E Ș T I

Abigail Marsh este profesor de psiho­logie la Georgetown University. Și-a obținut doctoratul în psihologie socială la Harvard University și a participat la cursuri postdoctorale în domeniul neuroștiinței cognitive la National Institute of Mental Health. Vreme de peste zece ani a desfășurat cercetări în domeniul comportamentului cere­bral, cu scopul de a înțelege modul în care ne percepem reciproc sentimentele și de ce suntem preocupați de prospe­ritatea celor din jur; a studiat și cauzele celor mai josnice şi celor mai nobile impulsuri ale noastre, de la agresiunea violentă până la altruism și salvarea vieții unor necunoscuți. Lucrări semnate de ea au fost publicate în The Times, Slate, The Huffington Post, NPR, The Economist și New York Magazine.

Despre lucrurile care pe unii ne fac îngeri, pe alții, demoni și pe toți, oameni: cultura umană a fricii, a generozității, a furiei, a empatiei, a umilinței și a grabei de a judeca – pe scurt, declanșarea organică a altruismului și trezirea altruistului excepțional care există în fiecare dintre noi.

„Am învăţat că un om nu are dreptul să-l privească de sus pe un altul, decât atunci când trebuie să se aplece pentru a-l ajuta să se ridice.“ – GABRIEL GARCIA MÁRQUEZ

Toată lumea vrea să salveze Pământul, dar nimeni nu se gândește să te ajute să speli vasele. Sensibilitatea la frică poate deveni o armă a răului, dar și o forță a binelui. Cât de departe de cercul intim se poate extinde iubirea? Iubirea perfectă poate să alunge frica?

ONESTITATE CRUDĂ, SCEPTICIM   NEMILOS, INTELIGENȚĂ  ALERTĂ ȘI GENEROZITATE ÎNAINTE DE TOATE

Seth Godin este autorul a optsprezece bestselleruri internaționale care au schimbat felul cum gândesc oamenii despre marketing, leadership și modul de răspândire a ideilor. El a fondat Yoyodyne și Squidoo, deține unul dintre cele mai influente bloguri de afaceri din lume, este un antreprenor de succes și un conferențiar foarte apreciat. Toți suntem ciudați, volumul său apă­rut la Baroque Books & Arts, se bucură de un enorm succes în România.

„I-ai pe Leo Burnett, David Ogilvy, Bill Bernbach şi Mark Twain. Combină-le minţile şi rade-i în cap. Pe cine obţii? Pe Seth Godin.“ – JAY LEVINSON, Guerilla Marketing

„În artă nu există un răspuns corect. Putem, cel mult, să sperăm la un răspuns interesant.“ – SETH GODIN

Vechile reguli spun să fii prudent, să rămâi în zona ta de confort, să-ți ții capul plecat, să-ți găsești un serviciu stabil și un set de reguli pe care să le respecți cu sfințenie. Pe scurt, să nu zbori prea aproape de soare.
Dar noile reguli dovedesc că e mai bine să riști decât să-ți pară rău. E timpul să zbori mai sus decât soarele, e timpul să îți transformi munca într-o formă de artă. Pentru că arta nu ține de o predispoziție genetică sau de un talent special, ci este o atitudine accesibilă oricărui rebel vizionar și curajos. Steve Jobs a fost un artist. Și Henry Ford...

„Fiecare om este un geniu. Dar, dacă judeci un pește după abilitatea de a se cățăra în copac, el va trăi toată viața cu impresia că e prost.“ – ALBERT EINSTEIN

„Cea mai mare realizare este să fii tu însuți într-o lume care încearcă mereu să te schimbe.“ – RALPH WALDO EMERSON

„Îți vor spune că este ușor (nu este).
Îți vor spune că este amuzant (poate fi, dar nu întotdeauna).
Îți vor spune că trebuie să fi fost născut cu asta (nu e adevărat).
Și îți vor spune că nu a venit rândul tău (și se înșală).“ – SETH GODIN

„Caută întrebări, nu răspunsuri.“ – SETH GODIN

Dedal l-a avertizat pe Icar să nu zboare prea aproape de soare. Fermecat de magica abilitate de a zbura, Icar n-a dat ascultare tatălui său și a zburat prea sus. Cu toții știm ce s-a întâmplat mai departe: ceara s-a topit, iar Icar, preaiubitul fiu, și-a pierdut aripile, s-a prăbușit în mare și a murit. 
Morala legendei: dă-i ascultare regelui; dă-i ascultare tatălui. Nu-ți imagina că ai fi mai bun decât ești și, mai presus decât toate, să nu crezi vreodată că ai putea face ceea ce doar regii pot să facă.
Dar mai există o parte a mitului care nu ți-a fost spusă: pe lângă faptul că i-a zis lui Icar să nu zboare prea sus, Dedal și-a instruit fiul să nu zboare nici prea jos, prea aproape de mare, pentru că apa i-ar distruge aripile.
Societatea a modificat mitul, încurajându-ne să uităm o bună parte din el, și a creat o cultură în care ne amintim constant unii altora de pericolele care ne așteaptă dacă ne ridicăm și ieșim din anonimat, dacă devenim vizibili. Industriașii au făcut din hybris un păcat cardinal, dar au ignorat com­plet un neajuns mult mai des întâlnit: mulțumirea cu puțin.

„Cunoașterea… este necesară, dar nu suficientă.“ – SETH GODIN

P U Ț I N Ă   C O N F E S I U N E ,   U N    S T R O P D E   P S I H O L O G I E   Ș I   O   T U Ș Ă   D E   E S T E T I C Ă  Î N T R - U N   J O C   P E   C Â T   D E   N E V I N O V A T , P E   A T Â T   D E   R E V E L A T O R

O serie de întrebări puse în tihnitele jocuri de societate cu parfum de fin de siècle, la fel de actuale și în grăbitul secol XXI: bucurii și tristeți, oameni iubiți și personaje detestate, speranțe, renunțări și gânduri înalte – sau poate mai puțin înalte, cu darul de a schița un profil cât mai aproape de adevăr. De adevărul pe care vi-l doriți. Sau de adevărul pe care vă doriți să îl știm noi?

„V-aţi gândit cumva când aţi fost fericit(ă) pentru prima oară? Eu mărturisesc sincer că nu. Şi nici care-i cel mai frumos lucru din viaţa mea. Dar observ abia acum că nu m-am întrebat niciodată ce mă caracterizează, ce-mi place, care-mi sunt calităţile şi defectele, ce anume caut în prietenie, ce am visat să fac în viaţă ş.a.m.d. 
30 de ispite interogative necruţătoare, dar vindecătoare: asta-i miza cărţii de faţă.  
Avem aici un pariu cu sinele, plus un hazliu, surprinzător şi instructiv joc de societate. Un soi de tombolă, unde comesenii pot să-şi adune răspunsurile, să (se) tragă la sorţi şi să încerce fiecare să ghicească identitatea celorlalţi. 
Zău că merită. Pregătiţi masa!“ - DAN C. MIHĂILESCU

Procese stranii si comportamente ilogice, fascinatie fara margini si memorie egoista. Creierul, falsificatorul de amintiri si marele maestru al combinatiilor.

Darul memoriei, pastrati chitanta • Cum regleaza creierul corpul… si de obicei o face lata • Frica: nimic de care sa ne temem • Personalitatea: un concept dificil, complex si derutant.

S I M P L I T A T E A: U N   P R O D U S   D E   L U X   P A R   E X C E L L E N C E

O lume a obiectelor inutile, a ritualurilor inutile, a conceptelor inutile. A relațiilor inutile, a acumulărilor inutile, a exube­ranțelor inutile. Un desăvârșit de util spectacol al inutilității mondene, moderne și devoratoare, în căutarea fericirii, mereu pe drumuri greșite și lungi, din ce în ce mai lungi, când bucuria se află atât de aproape, încât nu reușești să o vezi, și lupta împotriva zădărniciei devine, de fapt, o artă secretă.

Eternele articolele de lux (parfumuri şi stofe „fine“, sau călătorii „exclusiviste“) au ajuns de o desăvârșită banalitate şi la îndemâna oricui, spre disperarea celor bogaţi – iar situaţia s-a răspândit cu repeziciune, transformându-se în sursă de inspiraţie pentru Hollywood ("American Psycho" sau "Fight Club"). În epoca în care totul a devenit disponibil oriunde şi oricând, industria de lux e obligată să îşi imagineze noi și noi strategii, cum ar fi rarefierea artificială, cu scopul de a lăsa impresia unor produse tot mai greu de obţinut. La Paris, un turist asiatic sau rus îşi poate cumpăra cel mult două genţi de la Louis Vuitton.

Dorinţa de a rămâne cu orice preţ în apropierea unui suveran, prin etalarea unui fast frapant, a ruinat nobilimea franceză şi engleză, ale cărei averi s-au transferat către clasele aflate în ascensiune. Luxul s-a dovedit dintotdeauna un agent al transformării sociale şi economice, prin crearea unor necesităţi şi a unor ramuri economice inexistente până atunci. Luxul de ieri devine necesitatea de mâine. Cu graniţe greu de stabilit.

Abundenţa este atributul civilizaţiei. De ce ar mai fi nevoie de furculiţă, dacă se poate mânca şi cu degetele? Nevoia de abundenţă reprezintă impulsul fundamental al civilizaţiei umane. Din nevoia de a îndesa, din timp în timp, ceva în gură s-au atins culmile artei culinare. Din nevoia de a lupta pentru supravieţuire s-au dezvoltat idealurile eroismului, ale martiriului, ale sacrificiului de sine, ale cavalerismului şi ale confruntării oneste. Din dorinţa de a ne apropia trupurile şi de a ne bucura de atingerea lor am născocit iubirea, ce poate fi atât de intensă,  încât uneori e capabilă să renunțe chiar la propria ei împlinire.

De abundenţă te poţi bucura cu adevărat doar dacă nu ai parte de ea tot timpul.

Misterele identităţii, umor inteligent, un cocktail fresh şi acidulat de pop culture şi ştiinţă în stare pură, într-o ingenioasă explorare a modului în care devenim ceea ce suntem. Descoperirea de sine şi experienţe nu tocmai obişnuite, cartografierea creierului şi scurte incursiuni psihedelice.

„Nu vorbi despre tine, pentru că sigur vei avea de pierdut; dacă te subestimezi, te vor crede toţi; dacă te lauzi, nu te va crede nimeni.“ - MICHEL DE MONTAIGNE

„Mătuşa Alexandra era neînduplecată în privinţa îmbrăcămintei mele. Zicea că n-am să ajung cu niciun chip o adevărată lady atât timp cât port pantaloni; şi când i-am spus că rochia nu mi-ar îngădui să fac nimic, mi-a replicat că nici n-ar trebui să-mi permit ceea ce mă lasă pantalonii să fac.“ - HARPER LEE, Să ucizi o pasăre cântătoare

„Lewis a fost un făuritor de mituri. A înțeles nevoia omenească înnăscută de a spune povești. A mai știut și că ființele umane sunt supuse greșelii și predispuse să se amăgească pe sine. La fel ca Orual, ne petrecem viața brodând o poveste despre noi înșine. Făcută și refăcută până când reușim să ne croim drumul spre adevăr și să spunem ceea ce vrem să spunem de fapt. Chiar vrei să știi cine sunt?

Atunci, haide să-ți spun o poveste. […]

Întreabă un fizician și îți va spune că ești o colecție de atomi (compuși din particule și mai mici, subatomice) care se supun unor legi bine definite și interacționează prin forțe.

Întreabă un biolog și s-ar putea să-ți explice că ești un organism a cărui formă a rezul­tat din procese complicate antrenând gene, proteine și nenumărate reacții biochimice care lucrează în tandem cu factorii de mediu pentru a modela un individ unic. Un neuro­cercetător ar putea să indice complicatele conexiuni ale creierului drept esența sinelui, în timp ce un psiholog social ar putea spune că ne definim prin interacțiunile noastre cu ceilalți și prin locul pe care îl ocupăm în societate – sau prin „lucrurile“ noastre, obiectele mate­riale de care ne înconjurăm.

Și dacă întrebi anumiți filozofi francezi e posibil să afli că sinele este doar un construct cul­tural, iar realitatea însăși este doar o iluzie persistentă, moment în care îți va exploda capul. […]

Creierul nu face o diferență prea mare între a citi despre o experiență, a asculta o descriere și a o trăi propriu-zis.“ - JENNIFER OUELLETTE, Arta de a te cunoaşte