Psihologie

Stresul, anxietatea, nesiguranța și gândurile negative repetitive pot ajunge, în timp, să afecteze relațiile, deciziile și echilibrul emoțional. Mulți oameni încearcă să controleze sau să analizeze constant ceea ce simt, însă această tendință poate amplifica frustrarea, autocritica și oboseala emoțională, menținându-i blocați în cicluri repetitive de anxietate și gândire excesivă.

În acest volum de referință din seria Operelor sale complete, renumita analistă jungiană explorează o temă fundamentală a basmelor și a psihicului uman: interacțiunea dinamică a opuselor și posibilitatea salvării prin reconcilierea lor.

După o analiză în profunzime realizată pe parcursul mai multor decenii, von Franz revelează aici puterea simbolică a narațiunilor cuprinse în basme, în calitatea lor de modele pentru transformarea interioară. Prin ample interpretări ale unor povești din diverse tradiții culturale, analista aduce în prim-plan opozițiile arhetipale — lumină și umbră, masculin și feminin, conștiință și inconștient —, arătând că aceste polarități nu sunt doar o sursă de conflict, ci și o oportunitate de creștere și dobândire a totalității psihice.

O resursă valoroasă pentru terapeuți, cercetători și publicul larg deopotrivă, Simboluri arhetipale în basme. Opoziție și reînnoire oferă o călătorie captivantă în fundamentele mitice ale vindecării sufletului.

Marie-Louise von Franz (1915–1998) a urmat cursurile Universității din Zürich, participând în același timp la conferințele susținute de C.G. Jung la ETH. La mai puțin de un deceniu de la întâlnirea cu Jung, von Franz și-a luat doctoratul în filologie clasică și a început să-și desfășoare activitatea în domeniul psihanalizei. A devenit analistă jungiană şi specialistă în interpretarea manuscriselor alchimice, numărându-se printre cei mai importanți discipoli şi colaboratori ai lui C.G. Jung. A publicat peste 25 de cărți, multe dintre ele dedicate interpretării basmelor, şi a avut un rol important în fondarea Institutului C.G. Jung din Zürich.

„Figura feminină este atât imaginea femeii în sufletul bărbatului, cât și imaginea ideală a ființei feminine în sufletul femeii, la fel cum figura masculină este atât imaginea ființei spirituale în sufletul femeii, cât și ființa superi¬oară în sufletul bărbatului. Cu alte cuvinte: un arhetip feminin poate apărea atât în sufletul bărbatului, cât și al femeii, la fel ca un arhetip masculin. Atunci când, pe măsură ce se desfășoară acțiunea, perso¬najele ce reprezintă aceste arhetipuri relaționează unul cu celălalt și își influențează reciproc soarta, unul dintre ele este mai conștient și se străduiește activ să îl salveze pe celălalt, pe când celălalt este mai inconștient, mai legat de situația lor disperată.”  - Marie-Louise von Franz

Dacă până acum cititorul român a fost obișnuit cu o delimitare clară între psihanaliză și psihologia analitică (metoda lui C.G. Jung), iar aducerea lor laolaltă părea doar rodul unei gândiri magice, iată că Mark Winborn, un reprezentant de seamă al psihologiei jungiene contemporane, reușește să creeze acea punte necesară și mult așteptată.

Autorul prezintă succint elementele modelului conceptual și metoda lui C.G. Jung și face o trecere în revistă a principalelor tranziții, critici și dezbateri apărute în evoluția psihologiei analitice. De asemenea, aduce în discuție concepte din alte școli psihanalitice, acestea susținând, dintr-o altă perspectivă, ideile lui Jung și, totodată, extinzând bagajul metodologic al practicienilor psihologiei analitice.

Cartea se adresează atât celor familiarizați cu modelul jungian, deschizând noi perspective asupra domeniului, cât și psihanaliștilor din alte orientări, psihoterapeuților și studenților interesați de cunoașterea acestuia și de continuarea acestor direcții de cercetare.

Dr. Mark Winborn, Ph.D., este psihanalist jungian și psiholog clinician. Analist formator și supervizor în cadrul Societății Inter-Regionale a Analiștilor Jungieni și Institutului C.G. Jung din Zürich, el este autorul cărților Arta și tehnica interpretării în analiza jungiană și Beyond Persona: On Individuation and Beginnings with Jungian Analysts (împreună cu Lavinia Țânculescu-Popa), precum și al altor două cărți și a numeroase articole și capitole în volume colective.

„Acest volum prezintă în mod strălucit conceptele clasice din psihanaliza jungiană, integrând, totodată, dezbateri importante din domeniul psihologiei analitice și creând conexiuni cu noțiuni din alte perspective psihanalitice. O găsesc a fi o carte foarte interesantă, pe care o recomand călduros tuturor acelora care caută o introducere contemporană excelentă în psihanaliza jungiană.” Misser Berg, analist jungian, Danemarca, fostă președintă a Asociației Internaționale pentru Psihologia Analitică (IAAP)

„Dezvoltarea dialogului dintre psihologia analitică și psihanaliza contemporană este esențială pentru o înțelegere mai profundă a tabloului multidimensional al inconștientului. Cartea lui Mark Winborn reprezintă o contribuție excelentă la dezvoltarea unei perspective politeoretice a explorării complexelor manifestări ale psihicului și la înțelegerea specificității abordării jungiene.” Gražina Gudaitė, PhD, prof. la Universitatea Vilnius, Lithuania, vicepreședintă a IAAP și coordonator al cărții Exploring Core Competencies in Jungian Psychoanalysis: Research, Practice and Training

Ce să facem ca să fim fericiți? Nu e o întrebare abstractă. În fond, tot ceea ce facem urmărește acest scop. Nu o să ne întrebăm ce este fericirea, pentru că fiecare și-o definește pentru el. Însă în creierul uman ea se vede cam în același loc. Pentru că fericirea nu e doar un ideal vag sau o promisiune din cărțile de dezvoltare personală, ci o stare care poate fi observată, studiată și chiar măsurată. Cu ajutorul tehnologiilor moderne de imagistică cerebrală, cercetătorii pot vedea ce se întâmplă în creier atunci când oamenii se simt împliniți, conectați cu ceilalți sau mulțumiți de viața lor. Fericirea nu mai este doar o idee filozofică: ea devine un fenomen concret, legat de tipare de gândire, relații și obiceiuri.

Această carte aduce laolaltă cele mai recente descoperiri din psihologie, neuroștiințe și științele comportamentale pentru a răspunde unei întrebări esențiale: ce ne face, cu adevărat, mai fericiți? Cu claritate și umor, psihologul Bruce Hood demontează câteva dintre miturile populare și ne arată ce spun, de fapt, datele științifice. Rezultatul este o perspectivă surprinzător de practică: micile schimbări în felul în care gândim, ne comparăm cu ceilalți, cultivăm relațiile sau ne raportăm la experiențele noastre pot avea efecte reale asupra stării de bine.

Astfel, o întrebare veche de când lumea își primește răspunsul printr-o explorare modernă, bazată pe dovezi. Această carte despre fericire nu oferă doar inspirație, ci și o înțelegere clară, accesibilă și ancorată în știință a felului în care putem trăi o viață mai împlinită.

În noua serie „Psi“, ramura umanistă a colecției de știință, apar lucrări de psihologie individuală și socială axate pe cele mai actuale teme, precum și cercetări de ultimă oră din sfera amplă a neuroștiințelor și a științelor cognitive.

Confruntarea cu moartea reunește o serie de eseuri pe tema morții și a procesului de a muri, scrise de personalități din lumea psihologiei analitice. Asemenea unui mozaic viu colorat, prezintă moartea din diferite perspective personale, culturale, literare, filosofice, pentru ca efectul întregului să fie o „împrietenire” respectuoasă cu acest dușman de temut al psihologiei noastre occidentale, moartea.

Este o lucrare inedită atât prin subiectul ei „tabu”, cât și prin aducerea laolaltă a atâtor nume mari. De la explorarea experiențelor lui Jung cu moartea și persoanele decedate, la descrierea unor trăiri deosebit de intime în preajma plecării din lumea noastră a unor oameni dragi și a perlaborării doliului, la analiza unor pasaje din Goethe și Tolstoi, la prezentarea ritualurilor de înmormântare ale budismului zen și iudaice, la cronică de film, această carte ne poartă într-o circumambulare a morții cu scop vindecător.

Cartea se adresează nu doar analiștilor și psihoterapeuților de orientare jungiană, ci și tuturor acelora interesați de parcursul propriu prin viață.

Luis Moris este analist jungian și conferențiar la International School of Analytical Psychology (ISAP-Zürich). A coordonat, de asemenea, A Jungian Legacy, Tom Kirsch și a regizat și produs o serie de filme despre psihologia analitică.

„Analiza jungiană este astăzi unul dintre puținele locuri unde individul post‑secular, care nu poate adera la perspectivele pur religioase sau pur științifice asupra vieții, reușește să găsească un spațiu în care experiența vieții după moarte, fie ea printr‑un vis, un eveniment sincronic, o fantezie sau o experiență la limita morții, poate fi luată în serios: retrăită, elaborată, contestată, testată.”  – Luis Moris

„Eu personal nu mă confrunt cu o moarte iminentă, deși apropiindu‑mă de sfârșitul celui de‑al optzecilea an de viață, această posibilitate nu mai apare atât de îndepărtată ca în tinerețe. Lumina toamnei nu este la fel de puternică precum lumina verii; nu ne orbește și nu ne face să mijim ochii. Octombrie oferă un soare mai blând, care nu arde pielea, iar umbrele se arată mai lungi și pe distanțe mai mari.” – Murray Stein, Ph.D., este absolvent al Institutului C.G. Jung din Zürich, iar în prezent este analist formator și supervizor la Școala Internațională de Psihologie Analitică din Zürich

Care este, de fapt, relația dintre artă și psihanaliză?

Cu ce instrumente psihanalitice putem înțelege o operă de artă – și cum ne ajută arta, la rândul ei, să ne descifrăm propriul inconștient? În Psihonauții – Psihanaliza artei, Sînziana Ravini ne poartă într-o aventură intelectuală plină de farmec, umor și profunzime, prin 12 capitole ce corespund unor etape și tendințe majore ale esteticii contemporane – din artele vizuale, literatură, film și filosofie. De la mitul lui Oedip la The Matrix, de la Duchamp și Lee Lozano la Martin Margiela, Pierre Huyghe și Marina Abramović, cartea trasează o hartă a inconștientului artistic modern și arată cum acesta este influențat de noile tehnologii, inclusiv de inteligența artificială.

Îmbinând analiza psihanalitică, reflecția filosofică și întâmplări personale memorabile, Ravini scrie cu o libertate rară, transformând teoria într-o formă de literatură vie. Cu pasiunea unui „psihonaut” al ideilor, coboară în abisurile creației, punând în dialog Freud, Lacan, Blaga, Baudrillard, Žižek, Chantal Mouffe, Badiou și Bell Hooks cu miturile moderne și imaginile culturii pop. Filosofia devine aici busolă, arta – teren de explorare, iar psihanaliza – cheia secretă care deschide porțile inconștientului.

Revenirea în țară a Sinzienei Ravini – doctor în filosofie la Heidelberg, conferențiar la Universitatea Sorbona 1, unde a predat estetica, filosofia artei  moderne, psihanalistă de orientare lacaniană, autor de beletristică și eseuri – mă bucură în mod deosebit. Cultura română va putea beneficia de experiențele sale academice și artistice pentru a se diversifica și aprofunda. 
Vasile Dem. Zamfirescu

Arta este cea care ne permite să explorăm vestigiile unei amintiri personale sau colective, să tragem cu ochiul la coșurile de gunoi ale societății, să ne liniștim sau să reactivăm rănile uitate, să ne stârnim fanteziile, temerile și dorințele și să ne conducă pe căi pe care nu ni le‑am fi imaginat vreodată. Arta nu oferă un leac, dar ne poate aduce împăcare cu natura traumatizantă a experienței umane. - Autoarea

Sinziana Ravini a publicat, între altele, teza de doctorat Goethes Schöpfungsmythen (Peter Lang Verlag, 2008), romanul La diagonale du désir (Éditions Stock, 2018) și Les Psychonautes (Presses Universitaires Françaises, 2022). Lucrările sale explorează relația dintre artă, dorință și inconștient, la intersecția dintre filosofie, estetică și psihanaliză. Sinziana Ravini este conferențiar la UNARTE.

Iubire, vinovăție și reparație cuprinde scrierile Melanie Klein din perioada 1921-1946, care elaborează teoria freudiană și introduc, urmând firul roșu al anxietății, relațiile ambivalente cu obiecte parțiale, funcția de simbolizare inerentă fantasmelor și conceptul esențial de poziție depresivă. Pionieră a analizei copiilor, Klein a creat o nouă structură a cadrului care face posibilă interpretarea jocului ca manifestare simbolică a vieții interioare. De asemenea, a descoperit că transferul apare la copii în mod similar situației analitice a adulților și că travaliul analitic se poate desfășura asemănător, ceea ce face posibilă atenuarea fantasmelor de persecuție și achiziționarea capacității esențiale de îngrijorare și reparație.

Aceasta carte il invita pe cititor la o calatorie adanca, de vindecare, in cursul careia are ocazia sa-si exploreze lumea interioara. Cartea se bazeaza pe cunoastere si experienta construite in jurul tiparelor profunde care isi trag seva din prima noastra copilarie. Daca vrem sa ne intelegem reactiile de astazi si motivele pentru care facem anumite alegeri, raspunsurile sunt in copilarie.

Un mod inovator de a înțelege tiparele de personalitate, prin îmbinarea perspectivelor oferite de neurobiologie, psihoterapie și reintepretarea înțelepciunii tradiționale a eneagramei.

Harta personalității propune un mod nou, bazat pe studii științifice, de a înțelege cum se formează și evoluează personalitatea umană. Textul reunește neurobiologia interpersonală și reinterpretarea sistemului de întelegere a personalității bazat pe eneagramă, pentru a explica modul în care se dezvoltă personalitatea de-a lungul vieții. Cartea prezintă nouă strategii fundamentale prin care oamenii dau sens experiențelor lor și fac față relațiilor și provocărilor care apar în viață. Aceste strategii sunt descrise sub forma a nouă tipare ale căilor de dezvoltare (Patterns of Developmental Pathways – PDP).

Aceste pagini vă provoacă să explorați eneagrama ca hartă a personalității, prin prisma:
• celor 9 tipare fundamentale de dezvoltare a personalității;
• modului în care aceste tipare se formează în relațiile timpurii și se consolidează de-a lungul întregii vieți;
• legăturii dintre neurobiologie, emoții, motivație și comportament;
• reperelor clare pentru o intervenție terapeutică adaptată fiecărui tipar;
• direcțiilor concrete de lucru care promovează sentimentul plenitudinii, flexibilitatea și întregirea psihică.

Identifică prădătorul camuflat în „om de treabă” și protejează-te înainte ca acesta să-ți consume energia, cariera sau încrederea.

Te-ai întrebat vreodată de ce unii oameni par perfecți la început, dar ajung să te consume, să te umilească sau să te facă să te îndoiești de tine? Nu ești tu de vină și nu ești singura persoană care trece prin asta. Statistic, 1 din 100 de persoane are trăsături psihopate. Sunt oameni educați, carismatici și extrem de convingători, care nu simt vinovăție, dar știu exact ce butoane să-ți apese ca să-și atingă scopurile egoiste.

Această carte este pentru tine dacă vrei să:

1. Identifici pericolul rapid: “Tabelul Psihopatului” devine un ghid în 10 pași, care îți arată dacă ai lângă tine un prădător integrat. Nu mai trebuie să ghicești sau să speri că „se va schimba”.
2. Înțelegi cum de nu simt nimic: Afli cum funcționează capacitatea lor de a-ți citi slăbiciunile ca pe o carte deschisă, fără să le pese nicio secundă de suferința ta.
3. Te aperi la job și acasă: Fie că e vorba de un șef abuziv care îți fură ideile și te umilește în ședințe sau de un partener care te face să te simți „nebun”.
4. Afli cum poți să capeți imunitate: Bazată pe învățăturile lui Viktor Frankl, cartea îți arată cum să-ți recapeți încrederea în tine și cum să devii un om pe care niciun manipulator nu-l mai poate atinge.

Nu orice relație toxică implică un psihopat. Nu orice psihopat e un criminal. 

Această carte trasează granițele cu precizie clinică și îți dă instrumentele să știi cu cine ai de-a face, înainte să fie prea târziu. Este momentul să înțelegi regulile unui joc pe care alții îl fac pe spatele tău și să decizi că meriți să fii în siguranță.

România are aproximativ 200.000 de oameni cu trăsături psihopate funcționale. Niciunul nu arată ca în filme.

Sunt în familiile noastre, în boardroom-uri și pe liste electorale. Circulă liber, funcționează perfect în societate și lasă în urmă daune pe care victimele le înțeleg abia după ani de terapie. Întoarce foaia citind această carte. 

„Alina Necșulescu are nu doar rafinata percepție a psihologului care înțelege resorturile noastre interioare și știe cum să le pună în mișcare, ci și rigoarea cercetătorului care stăpânește metodele investigației istorice, alături de harul scriitorului capabil să redea nuanțele și complexitatea existenței umane. În scrisul Alinei Necșulescu se regăsesc spiritul sintetic, suprafața intelectuală și orizontul interpretativ al gândirii umaniste - calități care dau cărții sale o veritabilă dimensiune renascentistă, de care avem atât de multă nevoie astăzi. ” Dr. Cosmin Popa istoric, cercetător al Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române

”Având ambiția să coboare în cele mai adânci straturi ale psihicului omenesc, într-un sine atât de adânc încât nimeni nu poate coborî până acolo neînsoțit, psihanaliza a tatonat, întotdeauna, misterul. Dar, despre mister, nimeni nu poate vorbi mai competent decât poetul, nu-i așa? Alina Necșulescu are mai mult decât expertiza și experiența însoțirii oamenilor pe acest drum lăuntric. Sensibilitatea ei lirică, de care se folosește în căutarea frumuseții adevărurilor, o face să fie companionul ideal.” Sever Voinescu, redactor-șef al revistei Dilema

Alina Necșulescu este scriitoare și psihoterapeut specializat în psihoterapie psihanalitică. A publicat de-a lungul timpului eseuri, poezie, interviuri culturale și articole științifice în reviste culturale, literare și științifice. La Editura Trei a apărut Cu iubirea în minte, cu mintea în iubire.

Cuvântul are pentru Alina Necșulescu un rol restaurator doar dacă are prospețimea definirii experienței singulare în felul în care îl folosește arta prin resimbolizare. E o carte scrisă cu grijă pentru cuvântul bine acordat la felul în care rațiunea și puterea omului se confruntă cu vulnerabilitatea, emoțiile, simțurile, afectivitatea, dând acces la o altă relație cu el însuși și cu semenii lui.

Cum să repunem ordine în haos când adevărurile par a fi multiple forme de a pune lucrurile în perspectivă? De la mituri la practica terapeutică, de la cuvântul care consolează sau amprentează suferința ca o pojghiță pe corp la perspectiva mult mai optimistă a evanescenței, a creativității de tip artistic, care duce la limpeziri altfel decât cele așteptate, sperate. Atingând profunzimi. Propunând simboluri și metafore. Fără judecăți inhibante și adevăruri impuse. Cu o anume grație a seriozității, cu multă blândețe și empatie. Și cu mult talent. Dr. Smaranda Vultur, scriitoare și critic literar

Răspunsurile nu ne sunt date de-a gata și capacitatea de a supraviețui sau a repara destrămările sunt asociate cu puterea ființei umane de a accepta, de a procesa și a înțelege și a se înțelege pe sine și pe celălalt. Cum? Prin desprinderi de fantasme, negări, idealizări sau subordonându-le pe toate acestea unui proces transformator - acela care ne permite să ne gândim gândurile și să apelăm la funcția martorului ca la o instanță interioară, dispusă să avanseze în căutarea sensului pierdut, să-l revitalizeze și să-l reformuleze. Fără a-l reduce la cuvintele care îl acoperă de clișee și îl îngroapă în ritualurile obișnuințelor comode și acomodante. Dr. Smaranda Vultur, scriitoare și critic literar

Fericirea, emoțiile, dependențele, fricile, credințele, performanțele, capacitatea sau incapacitatea noastră de a ne schimba sunt doar efectul interacțiunilor dintre neuronii noștri? În zilele noastre, totul sau aproape totul pare să-și găsească explicația în creier, neuroștiințele și științele cognitive captând interesul publicului larg. Pe baza experienței sale de cercetător în domeniul neuroștiințelor autorul se întreabă dacă nu cumva proliferarea discursurilor despre creier, această neuromanie pe care o întâlnim în prezent, se face cu prețul unor simplificări, aproximări sau chiar neadevăruri. Răspunsul îl găsim în această carte al cărei scop este acela de a le da cuvântul oamenilor de știință și de a face accesibile lucrările lor, cu limitele și precauțiile aferente, pentru a nu mai fi condamnați la discursuri caricaturale care instrumentalizează cercetările despre creier din motive ideologice sau comerciale, oferind cititorului acces la ce spun cu adevărat neuroștiințele și științele cognitive, și nu doar ce se presupune că ar spune.

Albert Moukheiber este doctor în neuroștiințe și psiholog clinician. A scris lucrări despre timiditate, anxietatea socială, opinii și percepții abordate din perspectiva neuroștiințelor.

Imaginați-vă o persoană care lucrează unsprezece ore pe zi pentru un patron  abuziv și lipsit de considerație, care nu mai are viață socială și care petrece prea puțin timp cu copiii săi. Această persoană ajunge să dezvolte o tulburare depresivă majoră. Aceasta este, evident, rezultatul unor dezorganizări la nivelurile macro și mezo. Ar fi absurd să pretindem că asta provine dintr-o dereglare electrică neuronală care ar trebui corectată. Depresia sa face parte la fel de mult din creierul șefului său cât și din al său, dar consecințele pentru fiecare nu sunt aceleași. Modurile și ritmurile noastre de viață cauzează o problemă, și în loc să ne confruntăm cu aceasta, ne concentrăm asupra individului, asupra creierului său. Abordarea rămâne individuală. Totuși, aceste mecanisme de retroacțiune circulară pot și ar trebui să fie luate în considerare în terapie.  Autorul

Presupusa noastră dependență de ecrane a devenit un subiect și chiar o problemă socială urgentă de abordat. Se vorbește despre dependență, ca și cum ecranele ar fi devenit un nou drog. O logică similară se joacă aici: legătura între dopamină și plăcere o reflectă pe cea stabilită între anumite circuite dopaminergice și dependență. Într-adevăr, anumite substanțe adictive, cum ar fi opiaceele, nicotina, etanolul sau amfetaminele, provoacă o suprastimulare a unor rețele dopaminergice. Nu era nevoie de mai mult pentru ca unii să stabilească o legătură între droguri, plăcere, dopamină și dependență și să o extindă la relațiile noastre cu ecranele. Chiar și OMS (Organizația Mondială a Sănătății) a contribuit la generalizarea acestei idei.  Totuși, mai multe studii au pus sub semnul întrebării un astfel de raționament simplist. Autorul

Suntem îmbibați de „o să fie bine”. De „atragi ce gândești”. De „universul îți dă cât poți duce”. AI NEVOIE DE ADEVĂR.

O geamandură pentru mintea care se duce prea repede în cele mai negre scenarii.

Dr. Lauren Cook, psiholog clinician și una dintre cele mai cunoscute voci despre sănătate mintală din mediul online, îți oferă în Generația Anxietate un ghid esențial și practic pentru a înțelege și a gestiona anxietatea, dedicat milenialilor și celor din generația Z.

Cartea aceasta îți arată de ce anxietatea a devenit limba emoțională a unei generații și cum începi să-ți iei mintea înapoi.

Dacă simți că trăiești sub presiune constantă, că viitorul pare nesigur, iar mintea ta nu încetează să anticipeze ce urmează, cartea aceasta este pentru tine. Bazându-se pe cercetări psihologice solide și experiența reală din cabinet, dr. Lauren Cook te ajută să înțelegi de unde vine anxietatea și ce poți face concret pentru a nu-i mai permite să-ți conducă viața.

Considerate două dintre cele mai anxioase generații din istorie, milenialii și cei din generația Z trăiesc sub presiunea unor crize multiple, de la instabilitate financiară și polarizare politică până la schimbări climatice și violență. Fiind ea însăși milenială și confruntându-se cu anxietatea, autoarea oferă, dintr-o perspectivă feministă și intersecțională, un plan clar, empatic și actual pentru cei care vor să găsească mai mult echilibru, siguranță și liniște.

Din cuprins:
• Evenimente cu potential de vatamarea morala: definitii
• Efecte ale suferintei morale asupra starii de bine ocupationale
• Perspectiva amintirilor episodice autobiografice ca reprezentari independente
• Factori de protectie impotriva efectelor suferintei morale
• Efectele de durata ale amintirilor cu potential de vatamare morala asupra burnout-ului si intentiei de parasire a organizatiei

Volumul exploreaza suferinta morala in profesiile de ingrijire, cu accent pe asistentii medicali confruntati cu evenimente cu potential de vatamare morala (EPVM) in timpul pandemiei de COVID-19. Cartea propune un cadru teoretic integrator care imbina teoria autodeterminarii (Ryan & Deci, 2017) cu perspective teoretice noi asupra memoriei episodice autobiografice, oferind o explicatie inovatoare a modului in care amintirile evenimentelor imorale savarsite sub constrangere externa influenteaza burnout-ul, satisfactia si intentiile de parasire a organizatiei. Originalitatea volumului consta in tratarea amintirilor morale ca structuri vii, care pot mentine sau diminua suferinta psihologica in timp, in functie de integrarea lor identitara. Partea empirica include trei studii care investigheaza, transversal, longitudinal si experimental, rolul frustrarii nevoilor psihologice fundamentale in efectele pe termen lung ale EPVM-urilor.
Mihaela-Alexandra Gherman

Volumul propus exploreaza un subiect de actualitate majora, moralizarea discursului de sanatate publica, dintr-o perspectiva teoretica si empirica inovatoare. Cartea aduce o contributie semnificativa la psihologia moralitatii si psihologia sanatatii, investigand modul in care argumentele morale influenteaza perceptiile legate de fumatul electronic, increderea in stiinta si stigmatizarea sociala. Prin imbinarea analizei conceptuale cu trei studii originale desfasurate in Romania, lucrarea ofera o imagine clara si complexa a costurilor psihosociale ale comunicarii moralizatoare in domeniul sanatatii. Tema este deosebit de relevanta in contextul dezbaterilor publice despre reglementari, libertate individuala si responsabilitate colectiva, iar concluziile au valoare atat stiintifica, cat si aplicativa.
Datorita caracterului sau interdisciplinar si a fundamentarii pe cercetari riguroase, volumul poate ocupa o pozitie solida pe piata academica romaneasca, completand lacunele existente in literatura de specialitate cu privire la moralizarea sanatatii.

Laura Arhiri

Exista o literatura destul de bogata in domeniul cercetarii efectelor psihologice ale utilizarii social media si in aceasta categorie se inscrie si lucrarea de fata. Autoarele ne anunta inca din introducere ca „Prezenta cercetare isi propune sa investigheze relatia complexa dintre utilizarea retelelor sociale si sanatatea mintala a studentilor, punand accent pe simptomele de anxietate, depresie, stres perceput si stres posttraumatic. Prin aplicarea unor instrumente psihometrice validate (STAI, BDI-II, PCL-5, PSS) si a unui chestionar propriu, studiul exploreaza atat dimensiunea descriptiva a fenomenului, cat si factorii modulatori precum copingul, alfabetizarea digitala sau sprijinul social. Scopul final este de a genera date relevante care sa contribuie la fundamentarea unor politici educationale si interventii psihologice adaptate provocarilor din era hiperconectivitatii”. Sorin Bocancea

La unsprezece luni după eliberarea sa din lagărele naziste în care și-a pierdut aproape toată familia, Viktor E. Frankl ține o serie de conferințe publice la Viena, orașul unde s-a întors să profeseze. În ele, psihiatrul care curând va deveni cunoscut în toată lumea își prezintă reflecțiile despre sensul existenței, reziliență și importanța unei vieți trăite deplin, chiar și atunci când avem de înfruntat cele mai grele obstacole.

Convingerea lui fundamentală, pe care experiența războiului n-a făcut decât să i-o întărească și să i-o clarifice, este că fiecare criză conține o șansă. În ciuda ororilor de nedescris ale lagărului, Frankl învățase de la colegii de detenție că este întotdeauna posibil să spui „da“ vieții. Prelegerile incluse în acest volum subliniază și o altă temă care va deveni un leitmotiv al întregii lui opere și activități profesionale: respingerea tendințelor reducționiste din psihoterapie – și mai general din interpretarea lumii și a ființei omenești – și „reumanizarea“ medicinei.

Cuvintele lui reverberează peste decenii, dovedindu-se tulburător de relevante pentru lumea de azi și pentru perioada de răsturnări și reconsiderări culturale și umane pe care o trăim cu toții.

 „Această carte admirabilă își depășește contextul originar, oferindu-ne înțelepciune și îndrumare.“ Publishers Weekly

 „Șaptezeci de ani mai târziu, filozofia lui Frankl este în continuare o sursă de inspirație.“ Kirkus Reviews

Dezvoltata de un cercetator de renume mondial, Dr. Stephen Porges, teoria polivagala se concentreaza pe ceea ce se intampla in corp si in sistemul nervos si explica modul in care sentimentul nostru de siguranta, pericol sau amenintare cu viata ne poate afecta comportamentul. Teoria polivagala ne ofera un cadru stiintific care sprijina integrarea terapiilor fiziologice („de jos in sus”) cu abordari cognitive („de sus in jos”) pentru a ajuta la schimbarea si imbunatatirea modului in care ne simtim, gandim si ne conectam cu ceilalti.

Cartea ofera o perspectiva noua si fascinanta asupra modului in care sistemul nervos autonom regleaza raspunsurile noastre la stres si interactiunea sociala. Porges prezinta teoria polivagala intr-un mod accesibil si usor de inteles si exploreaza, de asemenea, modul in care aceasta teorie poate fi aplicata, oferind cititorilor instrumente valoroase pentru a-si imbunatati sanatatea mentala si bunastarea generala.

O carte revoluționară care explorează descoperirile recente din psihoterapie, care au adus în prim-plan înțelegerea naturii sociale a creierului uman în context terapeutic. Louis Cozolino este recunoscut pentru capacitatea sa de a sintetiza informațiile din neuroștiință și de a demonstra modul în care acestea pot fi aplicate în practica psihoterapeutică

Cartea pornește de la ideea că mintea umană este în mod esențial socială, iar creierul se dezvoltă și se modelează în relație cu ceilalți. Cozolino reunește cercetări din neuroștiință, psihologie și științele comportamentale pentru a arăta cum psihoterapia poate produce schimbări reale la nivelul circuitelor neuronale. Din această perspectivă, eficiența oricărei forme de psihoterapie depinde de capacitatea ei de a facilita reorganizarea și adaptarea rețelelor neuronale implicate în gândire, emoție și comportament.

Volumul oferă o prezentare clară a structurii și funcționării creierului, de la neuronii individuali până la sistemele complexe implicate în memorie, limbaj și organizarea experienței. 

Neuroștiința psihoterapiei este o resursă valoroasă pentru psihoterapeuți, psihologi, studenți și cititori interesați de neuroștiință, oferind o înțelegere clară a modului în care relațiile terapeutice și experiențele de viață contribuie la modelarea creierului și la procesul de vindecare psihologică.

Pe o scară de la 1 la 10, cât de educată în domeniul sănătății mintale considerați că este societatea în care trăim? Suntem cu toții diferiți. Avem alt bagaj genetic, alte experiențe formatoare, alte contexte familiale, economice și de educație. Nu suntem liberi să devenim chiar orice ne propunem, psihologic vorbind – dar suntem liberi să facem tot ce putem cu noi înșine în interiorul acestor paranteze determinante. Iar uneori se întâmplă ceva. Un fluture albastru, un accident luminos, o aberație statistică vindecătoare, ce reface traiectoria unei vieți.

Cătălina Dumitrescu descrie, în această carte curajoasă, un context dur pentru ceea ce credem îndeobște despre sănătatea mintală, la nivel individual și la nivel de societate. Însă cei care pot duce greul acestei treceri în revistă, riguroase și exhaustive, vor primi în dar speranța: există relații-țesătură, atingeri reparatorii, accidente luminoase. Și tu poți fi unul dintre ele. Noi toți, ca societate, putem să fim. Psihoterapeuta Cătălina Dumitrescu nu este o optimistă, dar ne deschide o „fereastră de libertate” nouă, tuturor cititorilor ei. 

Viața noastră depinde astăzi atât de mult de noile tehnologii, încât am ajuns să ne simțim pierduți fără calculator, internet și telefon inteligent. În fiecare zi o nouă invenție vine să ne facă munca mai ușoară, preluând mai ales din efortul mental pe care ar trebui să-l depunem. Care sunt însă efectele asupra creierului nostru? Asemenea unui mușchi, acesta se atrofiază cu cât este folosit mai puțin. Ne-am obișnuit să căutăm pe Google răspunsul la orice întrebare, să stocăm toate informațiile pe un dispozitiv digital și să efectuăm până și o socoteală simplă pe calculator. În plus, petrecem tot mai mult timp pe rețelele de socializare și înlocuim contactele personale cu cele virtuale. Folosind cele mai recente și importante studii științifice, psihiatrul și specialistul în neuroștiințe Manfred Spitzer investighează influența negativă pe care o pot avea mediile digitale asupra memoriei, puterii de concentrare și abilităților cognitive, în special ale tinerilor, iar cartea este un semnal de alarmă pentru părinți, profesori și politicieni.

„Demența nu înseamnă doar pierderi de memorie. Iar în cazul demenței digitale nu e vorba doar de faptul că tinerii (mai ales) par să devină din ce în ce mai uituci […]. E vorba mai degrabă de randament mental, gândire, capacitate critică, de orientare în «hățișul de informații». Dacă o casieră folosește calculatorul ca să socotească doi plus doi și nu observă că rezultatul 400 trebuie să fie greșit, dacă NASA lansează un satelit în nisip (sau în spațiul infinit) pentru că nimeni nu s-a prins că incii și milele nu sunt totuna cu centimetrii și kilometrii, dacă bancherii greșesc un calcul cu 55 de miliarde de euro, toate acestea înseamnă până la urmă doar că nimeni nu mai gândește. Evident că în aceste cazuri nimeni n-a aproximat în cap ordinul de mărime al rezultatului, ci s-a bazat în schimb pe un asistent digital oarecare.“ — MANFRED SPITZER

Ipoteza fericirii este o carte despre cum ne putem găsi un sens în viaţă asimilând sfaturile vechii înţelepciuni şi adoptând descoperirile psihologiei moderne. Haidt pune în discuţie unele dintre concepţiile populare despre originea fericirii, despre rolul reciprocităţii şi despre contribuţia raţiunii la luarea deciziilor. Aflăm astfel de ce, de multe ori, virtutea nu îşi este propria răsplată, de ce extrovertiţii sunt de fapt mai fericiţi decât introvertiţii şi de ce gândirea conştientă nu e atât de importantă cum ne-ar plăcea să credem. Inspirându-se atât din filozofie, cât şi din ştiinţă, Ipoteza fericirii ne arată cum am putea deveni mai buni, mai echilibraţi şi mai fericiţi.

„Fericirea nu e ceva ce putem găsi, obţine sau atinge în mod direct. Trebuie să ne asigurăm condiţiile potrivite şi apoi să aşteptăm. Unele dintre acele condiţii ţin de noi înşine, precum coerenţa din­tre părţile şi nivelurile personalităţii noastre. Alte condiţii presupun o relaţie cu lucruri care se află în afara noastră: aşa cum plantele au nevoie de soare, de apă şi de pământ fertil pentru a creşte, oamenii au nevoie de iubire, de muncă şi de o legătură cu ceva mai mare decât ei înşişi. Merită să luptăm pentru a dezvolta relaţiile potrivite dintre noi şi ceilalţi, dintre noi şi munca pe care o facem şi dintre noi şi ceva mai mare decât persoana noastră. Dacă reuşim să creăm aceste relaţii, scopul şi sensul vor începe să se facă simţite.“ — JONATHAN HAIDT

„O carte captivantă... ce împleteşte într-un mod strălucit vechea înţelepciune cu psihologia modernă.“ — The Times

„Din punct de vedere intelectual, Ipoteza fericirii este poate cea mai substanţială carte produsă de mişcarea psihologiei pozitive.“ — Nature

„Ipoteza fericirii... are mai multe de spus despre plăcerile, pericolele şi adevărurile existenţei decât orice altă carte pe care am citit-o în ultima vreme.“ — San Francisco Bay Guardian

Basmele românești reprezintă o constantă a copilăriei fiecăruia dintre noi. Ce copil nu a auzit de Făt-Frumos sau de Ileana Cosânzeana, nu a fost fascinat de aventurile lui Prâslea cel voinic sau îngrozit de întâl nirea cu Muma Pădurii? Cine nu a intrat plin de încântare în acea arie tranzițională pe care ne-o oferă cultura, aflată la intersecția dintre lumea interioară și realitatea exterioară?

În esența sa o terapie scurtă, psihoterapia pozitivă are la bază o concepție umanistă, susținută de cercetări transculturale și materializată printr‑o abordare psiho‑ dinamică. Toate acestea o fac extrem de actuală și de utilă în contextul contemporan al intersectărilor continue între culturi extrem de diverse, adesea pe fondul unor traume și neînțelegeri majore. Cartea se adresează psihoterapeuților din orice orientare, psihiatrilor, medicilor în general, dar și publicului larg, ce va găsi în ea perle de înțelepciune orientală și o perspectivă diferită asupra propriilor probleme.

Oricine s-a încumetat să pătrundă tainele Cărţii Roşii a lui C.G. Jung a simţit provocarea pe care aceasta o aduce intelectului şi sufletului. Lucrarea de faţă, o veritabilă călăuză pe un drum sinuos şi imprevizibil, plasează Cartea Roşie în contextul mai larg al operei jungiene şi al momentului istoric şi cultural în care a fost scrisă, reuşind să ofere cititorului un set de repere clare pe acest parcurs.

Aceasta este o carte ca un balsam vindecător, o carte  despre modul în care trauma ne afectează capacitatea de a simți bucurie și despre pașii concreți prin care putem să ne recuperăm bucuria de a trăi.

Bazată pe cercetări din psihologia traumei, neurobiologie și psihologia pozitivă, Resetarea Fericirii propune o perspectivă realistă și profund umană asupra bucuriei, nu ca ideal permanent, ci ca experiență posibilă chiar și în mijlocul suferinței. Cartea explică de ce poate fi dificil să trăim din nou bucurie și fericire după îndurarea unei experiențe traumatice și oferă instrumente practice, sigure și accesibile pentru a face din nou loc speranței, recunoștinței și bucuriei în viața noastră de zi cu zi.

În aceste pagini veți descoperi:
• cele 6 moduri prin care trauma ne poate fura bucuria de a trăi — de la hipervigilență și amorțeală emoțională până la vinovăție, rușine și teama de pierdere;
• de ce bucuria poate părea inaccesibilă după traumă și cum explică neurobiologia acest lucru;
• cum pot fi redefinite emoțiile pozitive ca avându-și sursa în experiențe obișnuite, de zi cu zi, autentice și sigure;
• exerciții practice, ușor de integrat, care fac bucuria și recunoștința accesibile pas cu pas;
• cum să observăm și să ne conectăm cu speranța și lumina interioară chiar și în cele mai dificile momente ale vieții.

Dedicată atât celor care se află în propriul proces de vindecare, cât și profesioniștilor din domeniul sănătății mintale, Resetarea Fericirii este o invitație blândă și curajoasă de a ne reconecta cu bucuria într-un mod realist, ancorat în știință și compasiune. O carte care nu promite fericire instantanee, ci oferă instrumente reale pentru a face loc bucuriei în momentele când ni se poate părea că e imposibil să o accesăm.

Pentru Sigmund Freud, analiza, cu aparat psihanalitic, a viselor faciliteaza, in primul rand, descifrarea misterului afectiunilor nevrotice si, in al doilea rand, deschide drumul spre inconstient, visul fiind "den königlichen Weg (calea regala) spre inconstient". Freud distinge trei tipuri de vise diferentiate in functie de gradul de rationalitate si de veridicitate a continutului. In prima categorie se situeaza visele simple sau visele clare, care sunt specifice copiilor si care sunt inspirate de nevoi fiziologice.

Philippa Perry își îndreaptă atenția în această carte asupra puterii terapiei sub forma unei povestiri illustrate, un studiu captivant în care sunt explorate sedințele de terapie ale unui pacient desfășurate pe parcursul unui an de zile. Ilustrațiile oferă și posibilitatea de a vizualiza diferitele niveluri ale relației terapeutice care se desfășoară simultan – relația reală, transferul, contratransferul, proiecțiile reciproce. Notele succinte și edificatoare referitoare la procesul therapeutic care însoțesc ilustrațiile, oferă o explorare plină de umor a călătoriei terapeutice în căutarea înțelegerii și adevărului.

Philippa Perry este psihoterapeută și prezentatoare de radio și televiziune. Este autoarea bestsellerului numărul unu al Sunday Times, Cartea pe care v-ați fi dorit să o citească părinții voștri și Cartea pe ca îți dorești să o citească toți cei pe care îi iubești apărute la Editura Trei.
Flo Perry este scriitoare și ilustratoare, a lucrat în trecut ca editor la BuzzFeed și este expertă în popularizarea ilustrațiilor

Îmi imaginez cum clienți și potențiali clienți utilizează această carte ca instrument necesar pentru a se familiariza cu terapia. Philippa oferă o viziune incitantă și în același timp obiectivă asupra terapiei, fiind pe deplin conștientă că aceasta nu funcționează ca o mașinărie perfect calibrată, ci este o combinație unică a două personalități. Așadar, acesta nu este sub nicio formă un manual de terapie – este prea provocator ca să fi fost astfel. - Prof. Andrew Samuels