Psihologie

Spre deosebire de perspectiva culturală dominantă despre rușine ca emoție toxică pe care sperăm să nu o simțim niciodată din cauza forței sale distructive, cartea de față ne face cunoscută întreaga familie de emoții din gama rușinii, ce au în comun o conștientizare dureroasă de sine. Joseph Burgo susține faptul că stima de sine nu crește prin laude și încurajări neîncetate, ci depinde de stabilirea unor obiective și îndeplinirea lor, de posibilitatea de a ne ridica la nivelul așteptărilor pe care le avem de la noi și, în cele din urmă, de posibilitatea de a împărtăși bucuria succesului cu oamenii cei mai importanți din viața noastră. Pentru constuirea unei stime de sine autentice trebuie să învățăm din întâlnirile noastre cu rușinea în loc să ascultăm și să ne repetăm la nesfârșit afirmații și gânduri pozitive.
Bogat ilustrată cu exemple din experiența clinică a autorului, cartea descrie numeroasele moduri în care rușinea se ascunde în spatele unui larg spectru de tulburări psihice printre care gasim anxietatea socială, narcisismul, dependența și masochismul

Joseph Burgo este psihoterapeut cu peste 35 de ani de experiență clinică. A publicat numeroase articole. Dintre cărțile sale De ce fac asta? Mecanismele psihice de apărare și căile ascunse prin care ne schimbă viața a fost publicată la Editura Trei.


Clientul meu Dean evita momentele potențial rușinoase renunțând la orice ambiție. Dacă nu aspiri vreodată să realizezi ceva, atunci nu vei simți niciodată rușine când nu reușești. Oamenii cărora le lipsește motivația, care nu își pot face planuri sau care par leneși pot fi împinși la asta de teama de rușinea care s‑ar putea naște din Așteptarea Neîmplinită: dacă nu aștepți nimic, dacă nu ai țeluri, nu poți fi niciodată dezamăgit.
Joseph Burgo


În forma sa cea mai toxică și mai narcisistă, concurența transformă lumea într‑un câmp de luptă între învingători de invidiat și ratați demni de dispreț. În mentalitatea narcisistă, stima de sine este un joc cu sumă zero: am o părere mai bună despre mine dacă te fac pe tine să te simți mai prost. Gândiți‑vă la asta ca la un balansoar: mă ridic ori de câte ori te trimit pe tine în abisul rușinii, dar mă tem de situația inversată, când succesele încep să te înalțe.

Joseph Burgo

Anii de grădiniță reprezintă o tranziție incredibilă de la micuța familie la marea comunitate. Sunt anii fanteziei și ai dorinței de a explora, ai marelui "Nu" de la doi-trei ani și ai nevoii de a testa limitele adulților. În a treia parte din seria Parentingul magic, psihoterapeuta de familie Hedvig Montgomery își propune să răspundă la cele mai stringente întrebări ale părinților care au copii cu vârste între 2 și 5 ani: Cât de important este pentru copil să-și facă prieteni și să socializeze? Cât de periculoase sunt certurile între frați? Cum gestionăm timpul petrecut la televizor și cum pot să-l fac pe copil să încerce noi feluri ce mâncare?

Răspunsurile autoarei încurajează părinții să ofere, mai întâi de toate, un cadru definit de siguranță, empatie și libertate de dezvoltare: "Tot ceea ce trebuie să știe un copil despre viață se sădește în acești ani. Lăsați sămânța să încolțească și să devină ceva care va face această lume mai bună. Prin joc și fantezie copilul va învăța să stea împreună cu ceilalți, să respecte regulile și va observa că, atunci când face ce trebuie, poate să ajungă până în Borneo chiar și cu o bărcuță".

Hedvig Montgomery, psihoterapeut de familie cu peste două decenii de experiență clinică, este autoarea seriei Parentingul magic și ține seminarii de educație parentală în cadrul organizației Famlab. Editura Trei a publicat deja primele două cărți din serie, considerată noua biblie de parenting din țările nordice.


Cartea oferă un ghid solid pentru părinții cu copii de grădiniță. Totul, într-un limbaj curgător și foarte bine structurat.
- Aftenposten

Această carte ar merita să fie citită de orice persoană intră în contact cu copiii. Căci toți trebuie să-și dea seama cât rău pot să facă pedepsele, măsurile exagerate și reducerea la tăcere a celor mici. Dacă vom învăța alte căi de a impune limite, copiii se vor simți mult mai bine.
- Rainer Bergersen, director de grădiniță din regiunea Rana (Norvegia)

Volumul de față este plin de resurse valoroase – informații, idei și tehnici creative care să-i inspire și să-i susțină pe terapeuții care lucrează cu copii cu traume relaționale sau de dezvoltare. Bazându-se pe diferite modele terapeutice oferite de școlile contemporane de psihoterapie (sistemică, psihodinamică, neurobiologică, cognitiv-comportamentală și psihoterapia bazată pe atașament), Karen Treisman explică impactul traumei asupra copiilor, adolescenților și familiilor acestora, arătând modul în care efectele pot fi regasite în diferite simptome cum ar fi coșmarurile, dificultățile de somn, dezechibru emoțional, episoade de furie explozivă. Teoriile și strategiile terapeutice sunt acompaniate de peste 100 de fișe de lucru, fotografii și ilustrații ce pot fi folosite de practicieni.
Cartea este utilă nu numai psihoterapeuților care lucrează cu copii și adolescenți, ci și profesorilor, psihologilor, părinților, asistenților maternali, tutorilor, părinților adoptivi și personalului ce lucrează în centrele de tratament.

Karen Treisman este psiholog clinician și psihoterapeut și publicat numeroase carți despre abordarea clinică a traumei relaționale. Conduce Centrul de consultanță Safe Hands and Thinking Minds


Patrick a adus în casă un melc din grădină. În loc să‑i spună: „Ieși cu chestia aia murdară din casă!", mama sa adoptivă i‑a zis: „Ia te uită! Cum se numește acest melc?" Patrick a răspuns: „Domnul Lipicilă". Pentru a impune limitele, ținând totodată cont de perspectiva lui Patrick și de puterea parentajului prin joacă, Janice a spus: „E un nume excelent — ce‑ai zice să mergem să ne jucăm cu domnul Lipicilă afară? Melcii se simt cel mai bine afară — pe pământ și lângă copaci. Nu le place să stea înăuntru. Pe urmă, putem să‑l desenăm pe domnul Lipicilă sau să‑i facem niște poze. Cum ți se pare această idee?"


Maxine avea un coșmar recurent în care se îneca în cada de baie. După ce a parcurs niște tehnici de procesare și integrare, și‑a externalizat coșmarul sub forma unui val uriaș care o lăsa fără suflare. A desenat valul care o copleșea și a reflectat apoi la cum se simțea din punct de vedere emoțional, senzorial și fizic atunci când era copleșită de val. Maxine s‑a desenat apoi sărind și făcând surfing pe val. De asemenea, a învățat și exerciții de respirație și relaxare, imaginându‑și apoi cum se scurge valul și toată apa se transformă în ciocolată caldă.

Cum ne afectează muzica starea de spirit? Care este cel mai bun mod de a‑ți dezvolta abilitățile muzicale? Cum variază defi­niția muzicii de la o cultură la alta?

Music. Psihologia muzicii explorează impactul fundamental pe care muzica îl are asupra vieții noastre de zi cu zi și influența acesteia asupra societății, grupurilor și indivizilor. Lucrarea de­monstrează beneficiile muzicii în ceea ce privește funcționarea intelectului nostru, sănătatea și starea generală de bine și anali­zează talentul muzical dintr‑o dublă perspectivă: ca dar înnăscut și ca abilitate ce poate fi cultivată și dezvoltată prin practică și exercițiu.

Muzica ne prilejuiește o mai bună înțelegere a umanității și a vieții moderne, iar volumul de față ne arată semnificația ei și pu­terea pe care o răsfrânge asupra comportamentului nostru.

Ce anume ne convinge sa avem incredere in oameni? Cum se dezvolta increderea si cum poate fi aceasta mentinuta? Se confrunta, oare, societatea occidentala cu o criza de incredere?

Psihologia increderii trateaza chestiuni legate de incredere si experientele din viata de zi cu zi. Cartea identifica factorii care ii determina pe oameni sa fie increzatori in ceilalti si consecintele acestei decizii asupra problemelor reale de sanatate, politica, terorism, la locul de munca sau in credinta religioasa, din intreaga lume. Cartea exploreaza si impactul lipsei de incredere, precum si cauzele manifestarii acesteia la persoane, grupuri sau organizatii.

Intr-o lume in care siguranta influenteaza viata noastra cotidiana, Psihologia increderii arata rolul pe care aceasta il are in relatiile noastre si ne ofera indrumari practice in legatura cu increderea pe care o acordam celor din jurul nostru.

Ce ne poate invata psihologia despre sex? Cum reactioneaza oamenii – corpuri si minti diferite – atunci cand vine vorba despre sex? Cum putem sa ne opunem stigmatizarii oamenilor pe considerente ce tin de sexualitatea lor?

 

Psihologia sexului iti va arata diferitele modalitati prin care psihologii au creat si au sustinut anumite perspective de-a lungul timpului asupra sexului si sexualitatii. Avand in permanenta in vedere caracterul subiectiv al sexului, cartea exploreaza preocuparile culturale care planeaza asupra sexualizarii, pornografiei si dependentei de sex si, de asemenea, apeleaza la cercetarile realizate in diferite comunitati sexuale si la domeniul aplicat al terapiei sexuale.

 

Meg‑John Barker este autoare si terapeut, cu specializare in domeniul sexului, al genului si al relatiilor. Este conferentiar in Psihologie la Open University si psihoterapeut acreditat UKCP

(United Kingdom Council for Psychotherapy).

Ce spun despre noi hainele pe care le purtăm? În ce mod ne afectează îmbrăcămintea dispoziţia și emoţiile? Cum reușește industria modei să ne inducă dorinţa de a arăta intr‑un anumit fel?

Fashion. Psihologia modei ne oferă o introducere lucidă în universul captivant și dinamic al modei, văzut în raport cu comportamentul uman, de la felul în care hainele ne pot afecta procesele cognitive până la cel în care comercianţii manipulează reacţiile consumatorilor. Cartea explorează capacitatea creaţiei vestimentare de a influenţa obiectivitatea percepţiei pe care o avem asupra propriei persoane, modul în care psihologia poate oferi o perspectivă mai practică asupra procesului de producţie și de reciclare a hainelor, precum și motivele pentru care dezvoltăm anumite obiceiuri consumeriste.

Intr‑un moment în care străzile, revistele și canalele audiovizuale abundă de imagini promovând moda, volumul de faţă ne arată cum hainele și psihologia pot aduce o schimbare pozitivă în vieţile noastre.

Când se transformă un obicei nevinovat în dependenţă? De ce doar unii dintre noi devenim dependenţi? Cum este posibilă recuperarea?

Psihologia dependenţei și a comportamentului adictiv este o introducere fascinantă în problemele psihologice din jurul adicţiei, prezentând impactul pe care îl au acestea asupra politicilor sociale, recuperării și vieţii de zi cu zi a unei persoane dependente. Cartea se concentrează pe adicţiile de droguri și alcool și dezbate subiecte precum: „importanţa reţelelor sociale în recuperare” sau „consumul de droguri conduce întotdeauna la adicţie?”. De asemenea, atinge și teme ca dependenţa de activităţi precum pariurile, jocurile video și sexul.

O carte de interes pentru studenti si profesori la facultatile de asistenta sociala si psihologie, precum si pentru practicieni din domeniul asistentei sociale.

Ni se intampla tuturor sa mascam furia, mania. La unii oameni, ascunderea agresivitatii devine obisnuinta. Astfel se naste agresivitatea pasiva, care nu inseamna suprimarea agresivitatii, ci doar manifestarea ei pe cai ocolite.

Ca ramura recenta a psihologiei, psihotraumatologia cerceteaza leziunile psihice, cauzele si efectele acestora; preventia, reabilitarea si posibilitatile terapeutice fac parte, de asemenea, din noul domeniu.

Dupa ce a epuizat toate barfele, si-a comparat geanta cu a Julietei, a criticat ultimul film a lui Woody Allen si a privit la trecatorii de pe strada, Eva incepe sa se vaicareasca:-Mi-ar placea sa cer o marire de salariu, sa-mi fie mai usor sa vorbesc despre bani cu Jules, sa nu mai raman mereu leftera la sfarsitul lunii, sa stiu daca parintii mei au de gand sa-mi lase o mostenire babana.

“Acesta este secretul efectului artei. Procesul creator, atat cat suntem in stare sa-l urmarim, consta in stimularea inconstienta a arhetipului si in dezvoltarea si amplificarea lui pana la opera desavarsita.

Al doilea volum al "Tratatului" elaborat de regretatul profesor Mielu Zlate incheie sinteza studiilor si teoriilor dedicate psihologiei organizational-manageriale, domeniu care, in contextul noilor solicitari si exigente determinate de schimbarile economico-sociale rapide, are un obiect de cercetare si interventie din ce in ce mai complex.

Fireste, nu sunteti un ignorant. Stiti ca unii oameni par sa atraga fara nici un efort dragostea, succesul si bunastarea, doar folosindu-si instinctul. Dar exista vreo teorie stiintifica menita sa explice cum anume reusesc ei?

Definita in anul 1890 de filosoful si medicul american William James, unul dintre parintii psihologiei moderne, drept stiinta a vietii mentale, psihologia a beneficiat inca de la primii ei pasi nu numai de o caracterizare adecvata, ci si de o precizare a obiectului ei de activitate: gandurile, sentimentele (ca univers fizic existand in timp si spatiu) si calea de cercetare si cunoastere a acestora. A urmat o perioada de 150 de ani, in care au fost puse bazele stiintifice ale investigarii problematicii specifice, ani in care au fost articulate raspunsuri la intrebari cu mult mai vechi sau au fost rezolvate dileme mai recente.

Schimbaţi tiparele, şi viaţa vi se va schimba.

Intalnirea psihanalistului cu pacientul sau nu este - atunci cand are intr-adevar loc - o intalnire obisnuita.Ea nu este codificabila in aspectul ei esential de comunicare inconstienta, metaforica, enigmatica, afectiva.Nu este o intalnire medicala desi "pretextul", motivul constient, sau varful aisbergului presupun un simptom, o boala, o cerere de vindecare.Nu este o intalnire amicala, desi ea presupune posibilitatea confesiunii, ca si increderea in alb: "Nu stiu daca am reusit sa va fac sa intelegeti problema, nevoia dumneavoastra de a fi salvator, faptul ca va simtiti vexat ca nu ati reusit, faptul ca acest copil simte abandonul mamei.

Aceasta carte este consacrata prezentarii unor documente referitoare la tratamentul psihanalitic al unui copil psihotic, tratament condus de Joyce McDougall cu asistenta tehnica a lui Serge Lebovici. Productiile unui copil psihotic sunt interesante prin frumusetea lor, uneori tragica. Lumea fantasmatica in care traiesc acesti copii este tragica pentru ca ea le traduce angoasa: ea pune constant sub semnul intrebarii sentimentul pe care il au in legatura cu unitatea lor si cu cea a celor cu care traiesc.

Bucura-te de relatii intense si pline de satisfactii in toate sferele vietiiComunicarea Nonviolenta te - sa te eliberezi de efectele nocive ale vechilor experiente si ale conditionarii culturale;  - sa elimini tipare de gindire care conduc la certuri, furie si depresie;î - sa rezolvi conflictele in mod pasnic, indiferent daca e vorba de cele personale, sociale, domestice sau internationale; - sa creezi structuri sociale ce sustin principiul satisfacerii nevoilor tuturor- sa dezvolti relatii bazate pe respect reciproc, compasiune si cooperare.

Melanie Klein, a doua mare psihanalista dupa Freud, a lucrat cu copii si cu patologii severe, ce-i pot provoca analistului emotii puternice. Trebuie ca ea a avut mereu dorinta (inconstienta?) de a scrie despre asta, insa fidelitatea fata de teoria freudiana a oprit-o.

 

De ce este atât de greu să spui nu? Teama că vei fi perceput ca un individ agresiv, că vei fi respins, dorinţa de a nu-i dezamăgi pe cei pe care îi iubeşti, toate par să stea la originea acestei forme speciale de autocenzură.

Dintr-o dragoste uriașă față de propriii părinți, copilul este un fel de burete emoțional, care absoarbe și simte tot. Atunci când cei care ar trebui să le asigure nevoile de bază sunt afectați de istoriile familiale personale, există riscul ca cel mic să se îmbolnăvească și să manifeste simptome dintre cele mai grave. Preluând asupra lui povara transmisă din generație în generație, încearcă să își vindece părinții și își folosește în acest sens toată energia de care dispune.

Cum pot fi ajutați copiii-terapeuți ai propriilor părinți să aibă o viață normală? Dispariția emoțiilor parazite moștenite din familie le permite să folosească pentru ei o energie consumată până atunci pentru „vindecarea“ celorlalți. Dacă este descoperită originea reală a simptomelor, nu vor mai fi bolnavi – proces condiționat, firește, de asumarea de către părinți a propriilor dificultăți emoționale.

Cazurile clinice impresionante și vindecările spectaculoase din experiența de psihoterapeut a lui Bruno Clavier ne arată că ține de noi să evităm suferința inutilă a propriilor copii. O pledoarie pentru sănătatea emoțională a familiei, pentru ca repetarea traumelor ancestrale să înceteze, pentru ca lanțul acela fatal al fantomelor familiale să se rupă definitiv și să ne conducem descendența în direcția corectă, aceea a fericirii ei actuale și viitoare.

Nici nu știți câtă nevoie aveam de o psihologie a lumii urbane, a vieții de birou, a flirturilor online, a speakerilor motivaționali și a comerțului dezlănțuit! La vremuri noi, fantasme noi. Sunt atâtea și atâtea noi dorințe, dar și traume, pe care, vai, marii analiști nu au apucat să le descifreze.

Psihologia evadează din turnul său de fildeș și iese în stradă, pentru a le vorbi oamenilor obișnuiți. Este  o știință a sufletului, cristalizată la suprafața vieții de zi cu zi. O viață prinsă în vrăjile industriei luxului, a manipulărilor și a mantrelor publicitare.

Psihologie pentru oameni obișnuiți, o cafea fără zahăr, ne va trezi din acest vis. Trebuie doar să privim în jur, să înțelegem și să ne punem cea mai importantă întrebare: de ce ne dorim ceea ce ne dorim?

Știm foarte multe despre teoriile lui Freud din seria de opere publicată de Editura Trei. Știm, de asemenea, multe despre omul Freud din biografiile sale scrise de Peter Gay și Elisabeth Roudinesco, publicate tot de Editura Trei. Știm însă mult mai puțin despre modul în care lucra Freud ca terapeut. Cele cinci cazuri celebre (Dora, Micul Hans, Omul cu șobolani, Omul cu lupi, Președintele Schreber), incluse în seria de opere, se concentrează asupra psihopatologiei nevrotice sau psihotice și deloc asupra tehnicii. Singura fereastră spre modul de lucru al lui Freud este jurnalul, rămas mult timp inedit, al cazului Omul cu șobolani (1909).

Tocmai la întrebarea cum lucra Freud răspunde volumul de față, care descrie și comentează alte cinci cazuri din perioada de maturitate a lui Freud (A. Kardiner , H. Doolittle, J. Wortis , J. Dorsey, S. Blanton), pe baza mărturiilor publicate de analizanți. În loc de a întâlni un terapeut „ecran alb", „receptor telefonic" sau „chirurg", cum cerea Freud în teorie, facem cunoștință cu un psihanalist uman, și pe deplin relațional. Comentariile autorilor încearcă și reușesc să explice contradicția marcată între teorie și clinica lui Freud, precum și efectele acestei contradicții asupra dezvoltării ulterioare a psihanalizei.  


A fost Freud un „freudian"? Dacă „freudian" înseamnă un interpret neimplicat, neutru, al transferului și al rezistenței, răspunsul, conform acestei noi cărți fascinante, este nu, nu a fost. Pornind de la niște relatări complete ale pacienților care au fost tratați de Freud în anii 1920 și ’30, acest volum ne arată un Freud surprinzător – unul foarte diferit de stereotipul curent. Prezentate pentru prima dată împreună, aceste biografii vii, intime, ale procesului analitic oferă un prim-plan revelator asupra lui Sigmund Freud la lucru. Prin cuvintele propriilor săi pacienți, cititorului i se înfățișează un clinician organizat, persistent, implicat personal și expresiv, care punea tratamentul în mișcare bazându-se pe asociații libere și nu pe analiza transferului și a rezistenței.
– Autorii



Beate Lohser, profesor de psihologie la Wright Institute, psiholog în practică privată. Practică psihoterapia psihanalitică la San Francisco și Berkeley.

Peter M. Newton, profesor de psihologie la Wright Institute, psiholog în practică privată. Are numeroase publicații în domeniul dezvoltării adultului și a terapiei psihanalitice.

De autorul bestsellerului Ce spui după bună ziua

Teoria jocurilor psihologice oferă o explicaţie nepreţuită asupra modului în care oamenii, în mod inconştient şi sistematic, eşuează în a coopera, în a-şi satisface nevoile autentice, în a obţine relaţii împlinite, deşi îşi doresc foarte mult contrariul şi se străduiesc din toate puterile. Berne ajută cititorul să îşi descopere propria responsabilitate pentru nefericirea personală şi să întrevadă noi opţiuni, mai sănătoase şi mai eficiente decât cele pe care le repetă în neştire, deseori ca o moştenire de familie cu un deznodământ frustrant, trist, iar uneori chiar tragic.
Jocurile noastre de toate zilele a propulsat Analiza Tranzacţională în rândul psihoterapiilor din întreaga lume. Cartea reflectă geniul lui Eric Berne în a radiografia dimensiunea inconştientă a relaţiilor dintre oameni şi în a denumi jocurile într-o manieră colocvială, ce surprinde esenţa lor: „Dă-mi un şut", „Dacă n-ai fi fost tu", „Hai, băteţi-vă!"

Teoria jocurilor psihologice fascinează pe oricine este preocupat să se înţeleagă pe sine şi să-i cunoască mai bine pe ceilalţi, pentru că este imposibil să nu te regăseşti într-unul dintre rolurile de victimă, persecutor sau salvator. Cartea cuprinde răspunsuri la următoarele întrebări: de ce nu pot să mă înţeleg cu cei apropiaţi; de ce partenerul de dialog nu e în stare să-şi ţină vorba; de ce nu putem comunica, deşi ne iubim; de ce sfârşesc toate relaţiile mele la fel etc.

Eric Berne (1910 - 1970), celebru psihiatru şi psihoterapeut, este întemeietorul Analizei Tranzacţionale. La începutul carierei, Berne s-a pregătit pentru a deveni psihanalist, parcurgând două tranşe de analiză personală cu Paul Federn şi Erik Erikson. După 1956 abandonează ortodoxia psihanalitică şi creează o nouă orientare psihoterapeutică —„Analiza Tranzacţională". De acelaşi autor, la Editura Trei au mai apărut volumele Analiza tranzacţională în psihoterapie şi Ce spui după Bună ziua?

Multipremiata jurnalistă Rachel Louise Snyder cercetează subiectul „terorismului intim“ și extinderea violenței domestice în SUA, prin studii de caz, analize și portrete. Explorează istorii personale și miturile care înconjoară această temă în discursul public: transformarea victimei în vinovat, violența recurentă la agresori, ideea că violența domestică e o chestiune tabu.

Printr-o cercetare aprofundată a mărturiilor adunate de la victime, de la agresori, de la oamenii legii și de la diverse ONG-uri, Snyder ajunge la rădăcina violenței domestice și la consecințele ei indiscutabile pentru întreaga societate și face cunoscuți pașii necesari pentru a o reduce cu adevărat.

„Un reportaj terifiant și curajos din zona de război din interiorul nostru. (…) Snyder scrie cu luciditate abrazivă și multă compasiune, spunând povești de o actualitate stringentă cu un talent narativ absolut remarcabil.“
Andrew Solomon 

„Un studiu extraordinar, motivat de dorința evidentă de a produce o schimbare. Snyder folosește toate tehnicile literare disponibile: trece de la istorie la prezent, de la scene de viață la analiză, cu o virtuozitate relaxată, demnă de admirație.“
Parul Sehgal, New York Times

 

„Și chiar și pentru acelea care știu sau intuiesc, ca Michelle Monson Mosure, este un salt cognitiv absolut să își imagineze că această persoană pe care o iubesc sau care le-a iubit, această persoană cu care au făcut un copil, această persoană cu care au avut un angajament și viceversa, această persoană cu care împărtășesc fiecare detaliu mare sau mic al vieții, ar putea cu adevărat să le ia viața. Iubirea este cea care face ca violența domestică să fie diferită de oricare altă crimă. Faptul că persoanele implicate și-au spus una alteia și lumii: «Tu ești cea mai importantă ființă pentru mine.» Iar apoi, într-o clipă, acea relație să devină letală? Este o idee care ne cere să trecem peste niște obstacole mentale, intelectuale, emoționale dincolo de orice ne putem imagina.“

In pofida a ceea ce spun articolele de presa, ca autorii care scriu despre pandemie ar face-o pentru „speculatie financiara”, consideram ca afirmatia are un aer de superioritate. Cel mai probabil, exista un numar infim de scriitori care doresc sa fie mai vizibili in aceasta perioada si incearca sa profite de subiectul pandemiei. In cazul nostru, lucrurile nu stau asa. Grija pentru societate si destinul ei ne-a indreptatit sa lucram la un indrumar; un retetar gandit psiho-social, plecand de la comportamentele observate.

101 libertati in vremea pandemiei. Realitati psiho-socio-comportamentale ale romanilor se prezinta sub forma unor observatii si analize de teren. Aceste observatii le-am raportat la stiinta si psihanaliza, din dorinta de a oferi plus-valoare.
Ideea cartii a venit de la gandul ca populatia romaneasca trebuie/ar fi trebuit sa aiba acces la un Registru National al propriilor libertati intr-o astfel de perioada. Asa cum te duci la Registrul National al Infractorilor Sexuali si cauti ce ai nevoie, asa si in cazul libertatilor.
De-a lungul scrierii, libertatile au suferit transformari. Au fost scrise pe nerasuflate, in functie de elementele noastre creative. Unii ar numi-o inspiratie. Altii, originalitate. Rostul libertatilor s-a decis cand am identificat trei dimensiuni macro prin care ele ar putea fi valorificate de cititor, la nivel mental: psihologic, social si comportamental.