Psihologie

Christopher Germer este un reputat specialist în psihologie clinică, profesor la Facultatea de Medicină de la Harvard și membru fondator al Institutului pentru Meditație și Psihoterapie. Încă din 1977 s-a simțit atras de varietatea tipurilor de meditație descoperite în India, în care s-a inițiat temeinic, abordând în psihoterapia practicată esența psihologiei budiste: o confruntare cu du­re­rea emoțională, care pornește de la acceptare.
Tradiția budistă întâlnește în paginile cărții de față concepte și practici validate de știința modernă. Îndemnurile, argumentele și exercițiile de meditație pe care le propune sunt ca un vin vechi în sticle noi: idei arhaice turnate într-un limbaj psihologic actual, la îndemâna oricărui cititor dornic de vindecare.

Best Consumer Health Book of the Year
în clasamentele Library Journal
Self-Help Book of Merit
în clasamentele Asociației pentru Terapii Comportamentale și Cognitive

În această carte esențială, Christopher Germer dezvăluie nenumăratele sinergii dintre mindfulness și compasiunea de sine. Autorul propune căi ingenioase și eficiente de a ne încredința atenției conștiente și bunătății iubitoare care izvorăște din propria inimă, profitând de pe urma gesturilor care decurg dintr-o îmbrățișare atât de sănătoasă și de strașnică.— Dr. Jon Kabat-Zinn

Dr. Germer explică atât teoria, cât și practica prin care ne putem spori bunătatea, deopotrivă față de noi înșine și față de ceilalți. Autorul ne arată pași decisivi și la îndemâna oricui. Urmându-i, ne putem transforma viețile dinspre interior spre exterior. Niciodată nu este prea târziu să o apucăm pe această cale esențială.— Daniel J. Siegel

Un ghid elegant și practic de cultivare a compasiunii de sine, elaborat de un clinician și profesor de meditație înțelept și devotat. Autorul propune practici și exerciții validate în timp, cu potențialul de a liniști zgomotul de fond al minților noastre, care ne influențează atât de drastic cursul vieții.— Samuel Shem, autorul cărții The House of God

Compasiunea de sine este rădăcina vindecării emoționale, de aceea ghidul de față, scris într-un stil extrem de limpede, cu înțelepciune și căldură, este neprețuit. 
—Dr. Tara Brach

„Aceasta nu este o carte de dezvoltare personală, ci de ne-dezvoltare personală“, ne previne autorul volumului. Citiți-l pe Christopher Germer și veți descoperi o voce empatică și blândă ce așterne o lumină neașteptată peste emoțiile negative care ne frământă. Ce-ar fi dacă, în loc să ne opintim în lupta cu gândurile distructive, hrănindu-le cu energia noastră, am învăța să le acceptăm? Ce ar fi dacă, în loc să opunem rezistență durerii emoționale și să ne adâncim astfel suferința, am reuși să o întâmpinăm cu seninătate? Prin bunătate îndreptată spre noi înșine și spre cei din jur, putem cultiva atenția conștientă și echilibrul care să ne îndrume, pas cu pas, pe calea compasiunii de sine.
Cartea este un îndemn onest și tandru de a ne îngriji de propria sensibilitate, venit din partea unui psihoterapeut pe care deceniile de experiență l-au învățat că o floare nu se deschide cu forța...

Prietenul îți cere o favoare și ți-e rușine să-l refuzi. Copiii se poartă obraznic, dar te faci că nu vezi. Șeful îți cere să rămâi peste program și ți-e jenă să-i spui că ți-ai planificat deja altceva pentru acea seară. Viața nu te scutește nici de momente tensionate și nici de persoane manipulatoare, care vor să-ți impună standardele lor despre ce e „bine" și ce e „rău". Cum să spui, așadar, „Nu" și să nu te mai lași culpabilizat și manipulat? 

Pionier în tehnicile de „antrenament al asertivității", psihologul american Manuel J. Smith prezintă mai întâi convingerile nonasertive care te fac să fii exagerat de maleabil (de ex.: „Nu pot să fiu imparțial cu mine însumi; trebuie să fiu judecat de o autoritate mai înțeleaptă."), pe care le contrabalansează cu cele 10 „drepturi asertive" – de ex.: „Ai dreptul să decizi dacă ești dator să găsești soluții la problemele altora". În continuare, această carte clasică pentru antrenamentul asertivității detaliază, plecând de la conversații concrete, o mulțime de tehnici verbale utile pentru a bloca manipularea și pentru a încuraja negocierea și comunicarea fructuoasă. Tehnici, precum „discul stricat", „dezamorsarea" sau „autodezvăluirea", îți vor fi utile nu doar în relația cu familia și colegii de serviciu, dar și în discuțiile purtate cu prietenii, angajatorii, vânzătorii sau alte persoane cu care intrăm în contact.

Manuel J. Smith (1934–2007), a fost psiholog și pionier al mișcării de promovare a antrenamentului asertivității, metodă care poate avea un impact decisiv asupra vieții. Este autorul a numeroase cărți de self-help, incluzând bestsellerul Când spun „Nu", mă simt vinovat care a devenit un text de referință, fiind utilizat în antrenamentul asertivității din școli și de la locul de muncă.

Cuprins
Declarația drepturilor asertive
Prefață 
Mulțumiri 

Capitolul 1 Reacțiile noastre instinctive de supraviețuire: luptă, fugă sau asertivitate verbală 
Probleme pe care ni le creează ceilalți: este conflictul inevitabil?
Comportamentele noastre primitive de supraviețuire: de ce devenim atât de agresivi ori tindem să‑i evităm pe ceilalți.
Abilitatea noastră verbală de rezolvare a problemelor: unica diferență dintre noi și celelalte specii de animale.
Cum deprinderea, încă de mici, a sentimentelor de îngrijorare, ignoranță și vinovăție ne poate transforma în niște adulți pasivi, ușor de manipulat și nonasertivi. Pot controla, oare, părinții comportamentul propriilor copii fără a‑i face să se simtă îngrijorați, ignoranți sau vinovați?

Capitolul 2 Cel mai important drept asertiv al omului și cum este încălcat de ceilalți
Cum ne lăsăm manipulați să facem ce vor ceilalți.
Dreptul asertiv I: Ai dreptul să‑ți judeci propriul comportament și propriile gânduri și emoții, precum și să‑ți asumi răspunderea pentru
declanșarea lor și pentru consecințele lor asupra ta.
Cum putem înceta să ne lăsăm manipulați de către ceilalți.
Instrumentul de bază al manipulatorului: structurile externe. Ar trebui să existe reguli în orice situație?
Trei moduri de a simplifica felul în care îți evaluezi relația cu cei din jur: interacțiuni comerciale, de autoritate sau de egalitate.
Este imoral sau ilegal să fii asertiv?

Capitolul 3 Drepturile noastre asertive de fiecare zi și modalitățile uzuale prin care ne lăsăm manipulați
Dreptul asertiv II: Ai dreptul să nu oferi motive ori scuze care să‑ți justifice comportamentul.
Dreptul asertiv III: Ai dreptul să decizi dacă ești dator să găsești soluții la problemele altora.
Dreptul asertiv IV: Ai dreptul să te răzgândești.
Dreptul asertiv V: Ai dreptul să faci greșeli și să fii răspunzător pentru ele.
Dreptul asertiv VI: Ai dreptul să spui „Nu știu".
Dreptul asertiv VII: Ai dreptul să fii independent de bunăvoința celor cu care ai de‑a face.
Dreptul asertiv VIII: Ai dreptul să fii lipsit de logică în luarea deciziilor tale.
Dreptul asertiv IX: Ai dreptul să spui „Nu înțeleg".
Dreptul asertiv x: Ai dreptul să spui „Nu-mi pasă".

Capitolul 4 Cea dintâi învățătură a asertivității: perseverența 
Drepturile asertive și comportamentul asertiv sunt importante în egală măsură pentru a trăi într‑un mod asertiv.
Cum să înlocuiești pasivitatea tăcută cu perseverența verbală.
Tehnica sistematică a Discului stricat.
Obișnuință: Cum te conving oamenii să faci ce vor ei.
Țeluri practice în asertivitate: Compromisul funcțional, păstrarea respectului de sine și limitele asertivității.

Capitolul 5 Asertivitatea în conversațiile și interacțiunile sociale
De ce rămânem deseori fără glas?
Tehnicile de continuare a conversației pe baza
Informațiilor spontane și a Autodezvăluirii.
Dezvăluirea propriilor griji: o cale de a opri manipularea.
Contactul vizual: o componentă importantă a comportamentului asertiv.

Capitolul 6 Cum să gestionezi în mod asertiv cel mai însemnat tip de manipulare: critica 
Criticii nonasertivi: Cum te manipulează ca să faci ce vor ei.
Tehnica sistematică a Dezamorsării.
Cum să accepți partea adevărată din critică și totuși să faci ce vrei.
Cum să accepți de principiu critica logică și totuși să faci ce vrei.
Cum să accepți probabilitatea de a eșua și totuși să faci ce vrei.
Tehnica sistematică a Aserțiunii negative.
Recunoaște‑ți defectele: Ce poți face când 100% nu ai dreptate.
Cum să gestionezi complimentele sau critica: ele sunt totuna atunci când ești asertiv.

Capitolul 7 Cum îi faci pe cei dragi ție să devină mai asertivi și mai puțin manipulatori față de tine 
Pune întrebări, în mod asertiv, referitoare la tine însuți și la acțiunile tale; Cum poate anula acest lucru afirmațiile adevărate sau false folosite pentru a‑ți controla comportamentul.
Tehnica sistematică a interogației negative.
Îndeamnă‑ți interlocutorul să te critice: Cum poți astfel reduce manipularea
Îndeamnă‑ți șeful să te critice în legătură cu activitatea de la locul de muncă: Cum poate duce acest lucru la o avansare.
Îndeamnă‑i pe ceilalți să te critice: Cum poate duce acest fapt la o relație mai strânsă cu persoanele apropiate.

Capitolul 8 Situații comerciale din viața cotidiană — cum să ne apărăm drepturile când este vorba despre bani 
Folosirea tuturor tehnicilor sistematice laolaltă pentru gestionarea unor conflicte comerciale: Agenții de vânzări. Returnarea mărfurilor cu defecțiuni. Clienții furioși. Repararea unor produse defecte. Lucrul cu publicul. Obținerea unor reparații sau rambursări de la comercianții de mașini. Probleme în primirea ori oferirea tratamentelor medicale de specialitate.

Capitolul 9 Situații de autoritate din viața cotidiană — asertivitatea în interacțiunile cu șefii și cu experții 
Folosirea abilităților sistematice pentru a te impune într‑o interacțiune bazată pe relații de autoritate: Între angajat și șef. La un interviu pentru angajare sau pentru admiterea la facultate.
Alegerea dintre ofertele de muncă. Cum să vorbești în public sau să prezinți un raport. Între părinți și copii. Între profesori și studenți. Cu adolescenții.

Capitolul 10 Relațiile obișnuite de egalitate — cum ajungem la un compromis sau spunem pur și simplu „Nu" 
Folosirea tehnicilor asertive în interacțiunile cu persoane egale, dar nu foarte apropiate: Împrumutarea mașinii tale. Impunerea în fața vecinilor. Prieteni care vor un împrumut de afaceri.
Părinți care se amestecă. Parteneri ocazionali și iubiți manipulatori.

Capitolul 11 Relațiile egalitare realmente apropiate — sexul și asertivitatea 
Cum să‑ți exprimi în mod asertiv dorințele pe plan sexual, și nu numai: dorințele diferă, comportamentul asertiv rămâne neschimbat.
Frica și furia: baza emoțională a dificultăților de ordin sexual.
Modelul bazat pe anxietate, modelul bazat pe furie și modelul mixt: metode de tratare a disfuncțiilor sexuale.
Probleme sexuale învățate și cum pot fi ele tratate prin reeducare.
Cum poate contribui nonasertivitatea pasivă sau manipulatoare la dificultățile pe plan sexual.
Cum îți poate influența asertivitatea viața sexuală:
Motive ascunse ale anxietății față de schimbare.
Compromisuri legate de diversele dorințe sexuale. Cum să‑ți îndemni în mod asertiv partenerul să învețe împreună cu tine noi căi de a depăși rutina în viața sexuală și nu numai.
Anxietatea, pasivitatea și lipsa preludiului sexual.
Diminuarea frecvenței sexuale: un semn al evitării intimității față de partener în sfera sexuală și nu numai.

Concluzii 
Vrei să te impui în mod asertiv sau vrei să‑i controlezi pe ceilalți?
Ce s‑ar întâmpla în societate dacă mulți dintre noi am deveni mai asertivi și mai greu de manipulat?
Bibliografie recomandată 
Glosar de abilități asertive sistematice

După cum știm, eroii omoară dragoni, salvează domnițe la ananghie, descoperă și aduc înapoi comori. La încheierea călătoriei, deseori se căsătoresc. Au ajuns la un „final fericit" al drumului, în care „noul lor adevăr înnoitor" se manifestă în viața pe care o trăiesc – în comunitate, cu familia lor nouă și cu alți oameni. Acest model mitic descrie procesul psihologic al dezvoltării umane. În călătoria sa în viață, Eul-Erou poate fi călăuzit de douăsprezece arhetipuri – printre care Magicianul, Înțeleptul, Războinicul – descrise de Carol S. Pearson în cartea de față. 

Trezirea eroului interior se adresează oamenilor aflați în oricare stadiu al drumului vieții: este chemarea la aventură pentru aceia care doar tatonează terenul sau care abia își încep călătoria; asigură susținere călătorilor care se află de mult timp pe drum; și este un instrument pentru oamenii care sunt deja departe în călătoriile lor, care caută modalități de a împărtăși și duce mai departe ceea ce au învățat. 

Carol S. Pearson este profesor la University of Maryland și a predat psihologie la University of Colorado, Georgetown University, și la Goucher College. Este recunoscută internațional pentru studiile despre arhetipuri și aplicarea acestora în domeniul organizațional. A scris numeroase articole și cărți despre manifestarea arhetipurilor în viața cotidiană. 


Atunci când suntem de părere că expedițiile noastre nu sunt importante și eșuăm în confruntarea cu dragonii noștri și în căutarea comorilor noastre, ne simțim goi pe interior și lăsăm un vid care ne afectează pe toți. Psihologii lumii moderne nivelatoare au un nume pentru cazul rar al cuiva cu "deliruri de grandoare", însă nu au nici măcar o categorie pentru cea mai răspândită maladie, delirul lipsei de importanță. Deși este adevărat că nu există un om mai important decât celălalt, fiecare dintre noi are câte un dar important de oferit – unul pe care nu îl putem dărui dacă nu reușim să pornim în călătorie.- Carol S. Pearson


Atât Conducătorul, cât și Magicianul vor să controleze realitatea și să schimbe circumstanțele negative într-unele pozitive. Înțelepții nu au nevoie să controleze sau să schimbe lumea; ei doar vor să o înțeleagă. Calea Înțeleptului este călătoria de aflare a adevărului – despre noi înșine, despre lume și univers. La nivelurile sale cele mai înalte, nu este vorba numai de a obține cunoașterea, ci și de a deveni înțelept. Înțeleptul interior este cel care rezonează cu proverbul: "Atunci când vei știi adevărul, el te va elibera."- Carol S. Pearson


Cuprins

Introducere
Cum să folosim această carte 

Partea I
Dansul Eului, Sinelui şi sufletului
1. Etapele călătoriei
2. Eul: protejând copilul interior
3. Sufletul: Pătrunzând misterele 
4. Sinele: exprimarea propriei persoane în lume
5. Dincolo de eroism: dansul

Partea a II‑a
Pregătirea pentru călătorie
6. Inocentul 
7. Orfanul 
8. Războinicul 
9. Protectorul

Partea a III‑a
Călătoria — Aducerea în real
10. Căutătorul 
11. Distrugătorul
12. Iubitorul 
13. Creatorul

Partea a IV‑a
Întoarcerea — A deveni liber
14. Conducătorul 
15. Magicianul 
16. Înţeleptul 
17. Bufonul 

Partea a V‑a
Onorând diversitatea — transformându‑ţi lumea
18. De la dualitate la unitate — un model de viaţă stadial 
19. Gen şi dezvoltare umană pe parcursul vieţii 
20. Gen, diversitate şi transformarea culturii 
21. Revendicarea mitului propriei vieţi 

Lunganul din faţa ochilor tăi, afundat mai mereu în jocurile video, tăcut, ţâfnos dacă îl scoţi din ale lui, revendicativ, răspunde, în mod ciudat, la acelaşi apelativ ca fiul tău. Fetişcana cu buricul dezgolit şi cu fardul strident poartă numele fiicei tale... şi, privindu-i, te întrebi unde au dispărut copiii tăi veseli şi drăguţi, care îţi săreau în braţe când veneai acasă sau care se cuibăreau la pieptul tău atunci când aveau vreo supărare. Vestea bună e că toate acestea sunt transformări normale aduse de adolescenţă, o etapă din viaţa fiecărui om caracterizată de modificări fizice şi psihice, şi care face trecerea spre vârsta adultă. E adevărat, un pasaj uneori dificil, pe parcursul căruia atât adolescenţii, cât şi părinţii lor au nevoie de susţinere.
Un astfel de ghid este cartea lui Olivier Revol, în care autorul prezintă cazuri din propria practică medicală, dar şi mărturii autobiografice, dezarmant de sincere. Este o lectură facilă şi plăcută, întreţesută cu aspecte teoretice la zi, transmise într-un limbaj clar, accesibil.

Olivier Revol este psihiatru, şeful serviciului de neuropsihiatria copilului în cadrul Spitalului Clinic de Neurologie din Lyon. A publicat cu succes mai multe cărţi despre psihologia copiilor şi a părinţilor.



Cuprins
Cuvânt‑înainte
Introducere. „Vi‑i fac cadou…“
„Have fun!“ 

I „A IEŞI ÎN LARG“ 
1. Enzo: „Spuneți‑le dumneavoastră…“ 
2. „Nici măcar n‑a durut!“ 
3. A distruge pentru a se construi mai bine
4. Léa cea dârză
5. Un moment de stânjeneală 
6. Arno: prezent virtual 
7. Dependenți de ecrane 
8. Independance Day 

II. „A ÎNFRUNTA VREMURILE GRELE“ 
9. Creierul adolescenților 
10. Gol de aer 
11. Zoé și dușmanii ei interiori 
12. Atenție, Quentin fragil! 
13. Boris și șobolanii 
14. Arthur: în căutarea IQ‑ului pierdut 
15. Adolescentul cu potențial intelectual înalt 

III. „SEMNALE DE MÂHNIRE…“ 
16. „Vă port pică…“ 
17. Normal sau patologic? 
18. Yanis, paralizat de angoasă 
19. Norman, singur pe lume… 
20. Anna ar prefera să moară 
21. Adolescentul deprimat 
22. Karen, prințesa și „bobul de mazăre“
23. „Tânără și drăguță“: anorexia nervoasă 

IV. „A ȚINE CÂRMA“ 
24. Naufragiații din Nebraska 
25. Părinți de vis 
26. Medicul și adolescentul 
27. Sub soare, bineînțeles… 
28. Capabil să asculți 
29. În ton cu epoca
30. De nestăpânit, chiar și la fotbal! 

Concluzie 
Anexe 
Mulțumiri 
Publicații științifice ale autorului

Vrei să arăți ca o vedetă de cinema? Ca o intelectuală care posedă măsura optimă de sex-appeal, fără ca aceasta să fie excesivă? Ca un bancher cu înclinații artistice? Vrei ochi fumurii, sexy, glamour, cu vino-ncoace, senzuali, de păpușică... etc., etc.? Nicio problemă! În ziua de astăzi am ajuns să ne creăm propriile corpuri. Trupurile nu mai sunt văzute și trăite ca acea parte din noi pe care o îmbrăcăm, o parfumăm, cu ajutorul căreia alergăm și mergem sau pe care o dichisim; corpurile sunt cărțile noastre de vizită, aflate într-o continuă transformare, care fie ascund, fie trădează care ne sunt aspirațiile relativ la clasa socială, etnie sau gen. Dar care este prețul? Această carte formulează întrebări precum "de ce" și "cum" corpurile noastre au devenit atât de disponibile pentru a fi transformate; mai ales că aceste transformări care inițial par a fi stimulante dau apoi greș în a stopa durerea și ororile de care indivizii suferă și care, printre altele, țin de anxietate, rușine, sentimentul de a fi defect și de neiubit.

Susie Orbach este profesor la New School for Social Reseach din New York și la London School of Economics. A scris numeroase articole și cărți despre dinamica relațiilor de cuplu, despre relația femeilor cu corpul lor și despre relația analitică, printre care și Jumătate inocentă, jumătate înțeleaptă. Povestiri despre relația dintre terapeut și pacient, apărută la editura Trei.

Ideea nouă conform căreia trupurile noastre sunt și ar trebui să fie mai degrabă o creație individuală decât simplul rezultat al biologiei presupune faptul că trupul ajunge să solicite cantități enorme de energie și devine, în prezent, o sursă a unor dificultăți considerabile pentru mulți, mulți oameni. Aproape fără excepție, modul în care oamenii gândesc și se simt în legătură cu corpurile lor a ajuns să joace un rol din ce în ce mai important în concepția pe care o au despre ce este bine și ce este rău. Ei cred că trupurile lor reprezintă manifestarea fizică a adevăratului lor statut existențial. - Susie Orbach


Pe măsură ce îmbătrânim, este posibil să ne bazăm din ce în ce mai mult pe dispozitive protetice și să sperăm că vor fi produse medicamente pentru a opri pierderea memoriei. Dar acest lucru este foarte diferit față de dorința de a avea un corp trans-uman, o dorință care subliniază cât de instabilă și dezastruoasă poate fi în ziua de astăzi relația cu corpul nostru. Corpul a devenit mai degrabă o carcasă în care ne investim imaginația, decât un loc din care ne desfășurăm viața. Nu este o dovadă de luddism din partea mea să afirm că într-o lume în care relația cu corpul este una nebună, soluția nu constă în a fugi de materialitatea corpului, ci în a ne confrunta cu dificultățile pe care corpurile noastre le pun în plan psihic, personal și social.  - Susie Orbach


Cuprins

Prefaţă
Introducere 

1. Corpurile în vremurile noastre 
2. Modelarea corpului 
3. Corpuri care vorbesc 
4. Corpuri reale şi mai puţin reale
5. În fine, ajungem şi la sex 
6. La ce ne servesc corpurile ?

Mulţumiri 
Note 
Lecturi suplimentare 

Fiecare copil, ca de altfel fiecare adult, îşi exprimă şi receptează cel mai bine iubirea într‑un limbaj propriu. Oricât de mult ar fi iubiţi de părinţi, copiii nu ştiu acest lucru de la sine. De aceea este foarte important ca părinţii să descopere şi să înveţe principalul limbaj de iubire al copiilor lor.

Prin intermediul unuia dintre cele cinci limbaje de iubire, specific copilului dumneavoastră – timpul acordat, cuvintele de încurajare, darurile, serviciile sau mângâierile fizice –, îi veţi putea transmite în mod eficient şi necondiţionat sentimente de respect, afecţiune şi implicare totală, care vor avea o mare rezonanţă în sufletul său.

Atunci când sunt pregătiţi cum trebuie, părinţii pot folosi aceste limbaje pentru a comunica cu copiii lor, pentru că atunci când copilul simte că este iubit, nu numai ca îi veţi satisface cea mai profundă nevoie emoţională, dar va fi mult mai receptiv la sfaturile şi îndrumările dumneavoastră ca părinţi.

Pentru că toţi ne naştem, creştem, ne îndrăgostim, ne căsătorim, iubim, înşelăm, facem copii, divorţăm, plângem, uităm şi iertăm. Pentru că suntem singuri sau împreună, pentru că suntem părinţi sau copii, pentru că ne pasă de cine suntem, de cei din jur, şi mai ales pentru că fiecare  dintre noi are o familie pe care o iubeşte şi vrea să o protejeze.

O colecţie intimă de sfaturi, probleme şi soluţii pentru fiecare membru al familiei; o familie cu adevărat fericită.

De ce ar avea morţii a se tângui, ne-am putea întreba, şi ce legătură să existe între aceştia şi viaţa noastră mentală? Cu a sa Carte Roşie, Jung a deschis porţile inconştientului colectiv, permiţând acestor figuri să prindă glas şi să pătrundă în lumea noastră conştientă. Astfel, psihologia ce i-a urmat a fost nevoită să renunţe la pretenţiile sale de ştiinţă exactă, acceptând hrana bogatului şi inepuizabilului material ce urcă din străfundurile psihicului.

O astfel de mutaţie a generat, inevitabil, numeroase întrebări legate de personajele din visele şi fantasmele noastre, de expresia creatoare, de religii, artă şi psihologie, la care James Hillman şi Sonu Shamdasani încearcă să răspundă pe parcursul a cincisprezece conversaţii savuroase şi alerte pe marginea Cărţii Roşii. Acest volum de dialoguri între doi jungieni de renume îi va interesa cu siguranţă pe cei aflaţi pe drumul descoperirii de sine, ca şi pe cei dornici să-şi extindă perspectiva asupra gândirii lui C. G. Jung în particular şi a psihologiei în general.

James Hillman (1926-2011), psiholog american, a studiat la Institutul C.G. Jung din Zürich. A fondat curentul psihologiei arhetipale, desprins din psihologia analitică. A scris numeroase cărţi de specialitate, printre care Codul sufletului, publicată la Editura Trei în anul 2017

Sonu Shamdasani este specialist în istoria psihologiei şi a psihiatriei şi profesor de istorie jungiană la Centrul Wellcome Trust de Istorie a Medicinei de la University College London. Considerat cel mai de seamă exeget al lui Jung, el a editat Cartea Roşie şi şi-a adus aportul la traducerea acesteia în engleză.


Știi că eu am făcut-o [imaginaţia activă] atunci când am început să fiu analizat în Zürich, acum mulți ani. Asta a fost analiza mea ani de zile, și am început cu o naivitate totală, vorbind și pur şi simplu coborând și descoperind, nu pentru că îl citisem pe Jung în legătură cu felul în care trebuie făcută. Nu-mi era frică de aceste figuri care începeau să apară și nu știam ce să fac cu ele, așa că am stat așezat la masă, am închis ochii și am interacționat cu prima care a apărut. E posibil să faci asta, te simți foarte straniu, pentru că ești înstrăinat de lumea aceea, dar odată ce-ai făcut-o, odată ce inițierea a avut loc, nu mai ai nevoie să vii în fiecare noapte și să zici: am interacționat cu umbra, și umbra e neagră și violentă, sau umbra e roșie și violentă, și vrea asta, sau anima e cutare sau cutare. Nu ai nevoie de nimic de genul acesta. Înveți pe măsură ce mergi mai departe, prin limbajul pe care ele te învață - James Hillman

Un părinte grozav consideră că parentajul este o abilitate care se învăță. Un părinte grozav își lasă copilul să greșească și să se confrunte cu eșecul. Un părinte grozav evită frazele toxice și spune rareori "Ești tare deștept!", preferând să aprecieze punctual efortul și reușita celui mic. Un părinte grozav este consecvent, își explică deciziile, dar dă și "amenzi" când e cazul. Un părinte grozav folosește "atingerea pozitivă" și cultivă inteligența emoțională. Și, mai presus de toate, un părinte grozav știe că nu va fi niciodată perfect. Așa sună câteva dintre cele 75 de reguli de aur alcătuite clar și cu numeroase exemple de către Erica Reischer, doctor în psihologia dezvoltării umane al Universității din Chicago. Bazat pe studii recente din psihologia copilului, ghidul de față prezintă strategiile-cheie de care un părinte are nevoie pentru a schimba comportamentul celor mici, pentru a crea niște legături strânse în cadrul familiei și pentru a-și sprijini copiii să devină niște adulți responsabili, empatici și fericiți. 

Erica Reischer practică educația parentală și psihologia clinică în Oakland, California, și scrie pentru publicații celebre, ca Psychology Today sau The New York Times.

Cuprins


Introducere 
1. Un părinte grozav chiar face ce spune că va face 
2. Un părinte grozav face ceea ce știe
3.Un părinte grozav se schimbă el mai întâi
4. Un părinte grozav se gândește la impactul prezentului asupra viitorului
5. Un părinte grozav consideră că parentajul este o abilitate care se învață
6. Un părinte grozav empatizează cu ceilalți 
7. Un părinte grozav evită expresia „da, dar…“ 
8. Un părinte grozav respectă realitatea copiilor lui 
9. Un părinte grozav își acceptă copiii exact așa cum sunt
10. Un părinte grozav evită aceste fraze toxice 
11. Un părinte grozav își învață copiii să‑și cunoască emoțiile și să ia decizii în cunoștință de cauză 
12. Un părinte grozav nu este un părinte perfect 
13. Un părinte grozav își lasă copiii să greșească și să se confrunte cu eșecul 
14. Un părinte grozav rezistă tentației de a „remedia“ sentimentele 
15. Un părinte grozav își asumă propriile sentimente 
16. Un părinte grozav își recunoaște dispozițiile și sentimentele
17. Un părinte grozav acordă atenție 
18. Un părinte grozav practică autoconștientizarea
19. Un părinte grozav folosește „atingerea pozitivă“ 
20. Un părinte grozav își ajută copiii să‑și dezvolte niște obiceiuri pozitive
21. Un părinte grozav face diferența între scopuri și mijloace 
22. Un părinte grozav le arată copiilor calea
23. Un părinte grozav nu recompensează un lucru cu care nu e de acord 
24. Un părinte grozav se arată „uimit“ de copii atunci când ei se poartă în mod adecvat (și le spune exact ce i‑a plăcut) 
25. Un părinte grozav disciplinează cu iubire
26. Un părinte grozav disciplinează în privat
27. Un părinte grozav evită să disciplineze atunci când el e obosit sau îi este foame
28. Un părinte grozav vede disciplinarea nu ca pe o pedeapsă, ci ca pe un prilej de învățare 
29. Un părinte grozav înțelege că, în cazul copiilor, creierele lor sunt diferite față de cele ale adulților
30. Un părinte grozav este atent la ceea ce spune și la felul cum o spune 
31. Un părinte grozav înțelege că faptele sunt mai eficiente decât vorbele 
32. Un părinte grozav cultivă inteligența emoțională a copilului 
33. Un părinte grozav încurajează autocontrolul 
34. Un părinte grozav vede în copii niște mici exploratori și oameni de știință 
35. Un părinte grozav oferă perspective anticipative 
36. Un părinte grozav acordă prezumția de nevinovăție 
37. Un părinte grozav împarte puterea 
38. Un părinte grozav deține controlul 
39. Un părinte grozav menține o atitudine caldă și afectuoasă 
40. Un părinte grozav își tratează copiii cu respect, considerație și bunătate 
41. Un părinte grozav se așteaptă să fie tratat de către copii cu respect, considerație și bunătate 
42. Un părinte grozav rareori spune „Bună treabă!“ sau „Ești atât de deștept!“ 
43. Un părinte grozav evită (în general) să pună etichete 
44. Un părinte grozav spune adevărul 
45. Un părinte grozav oferă „eșafodajul“ necesar 
46. Un părinte grozav își argumentează cerințele 
47. Un părinte grozav oferă atenționări oportune 
48. Un părinte grozav explică de ce a luat o anumită decizie 
49. Un părinte grozav evită să se piardă în explicații prea detaliate
50. Un părinte grozav își lasă copilul să suporte consecințele firești 
51. Un părinte grozav dă „amenzi“ 
52. Un părinte grozav folosește „limitatoare de viteză“ 
53. Un părinte grozav este consecvent 
54. Un părinte grozav intervine într‑un mod neutru 
55. Un părinte grozav promovează obiceiurile care asigură fericirea (și le practică și el) 
56. Un părinte grozav își învață copiii cei trei P
57. Un părinte grozav are grijă de timpul de joacă 
58. Un părinte grozav pune somnul pe primul loc 
59. Un părinte grozav încurajează expunerea copiilor la riscuri ponderate 
60. Un părinte grozav își încurajează copiii să facă fapte bune 
61. Un părinte grozav evită luptele pentru putere
62. Un părinte grozav evită recompensele materiale 
63. Un părinte grozav își face timp să le acorde copiilor întreaga lui atenție 
64. Un părinte grozav are grijă de el însuși 
65. Un părinte grozav întoarce lucrurile în favoarea lui 
66. Un părinte grozav știe când să amâne o discuție serioasă cu copilul 
67. Un părinte grozav creează scenarii 
68. Un părinte grozav se concentrează pe partea pozitivă 
69. Un părinte grozav poate să‑și schimbe dispoziția (prostește‑te și joacă‑te!) 
70. Un părinte grozav evită dramele 
71. Un părinte grozav pune stop 
72. Un părinte grozav cere o reluare 
73. Un părinte grozav plănuiește „repetiții“ 
74. Un părinte grozav se concentrează pe relația cu copilul 
75. Un părinte grozav începe din punctul în care se află 

   Cuprins:

    Cuprins:

GÁSPÁR GYÖRGY este psiholog clinician. Din 2009, este președintele Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie și, din 2011, este cofondator al conceptului Pagina de Psihologie. Este autorul bestsellerurilor Copilul invizibil (Editura Curtea Veche Publishing, 2016) și Revoluția iubirii: o altfel de poveste despre atașament și relații (Editura Povești de Păpădie, 2017). De mai bine de un deceniu își canalizează energia către cultivarea sănătății relaționale și, din 2013, a inițiat programul național #RevoluțiaRelaționalăÎnRomânia. Colaborează cu mai multe site-uri și publicații de prestigiu din România, iar textele sale apar periodic în A List Magazine by Andreea Esca și pe Republica.ro. paginadepsihologie.ro

Suntem oameni, deci cu toții avem nevoie de un spațiu interior în care să ne simțim în siguranță, în care să ne refugiem pentru scurt timp, ca mai apoi, ghidați de curaj, compasiune și conectare, să revenim în lumea exterioară pentru a ne trăi viețile din plin. Mindfulness urban te poate ajuta să descoperi că dincolo de emoții, gânduri și provocările vieții nu se află sfârșitul lumii, ci chiar începutul ei. Mesajul autorului este cât se poate de clar: starea de prezență conștientă ne ajută să vedem ceea ce este invizibil – durerea noastră. Iar când îți vezi durerea, este greu să mai fugi de tine. Atunci începe vindecarea și pornești pe calea care te duce spre adevărata pace interioară. 

Scrisă pentru toți cei care cunosc gustul amar al unei inimi strivite, cartea este un ghid – personal și practic în același timp – pentru a ne îmbrățișa temerile, îngrijorările și durerea. Astfel, purtați de starea de prezență conștientă, ajungem la Sinele nostru real.
GÁSPÁR GYÖRGY este custode de povești de viață şi „reparator“ de relații, cu o experiență de 12 ani în psihologia clinică şi psihoterapia de cuplu şi familie.
Este cofondator al platformei paginadepsihologie.ro şi inițiator al programului național #RevoluțiaRelaționalăÎnRomânia.

Manual pentru imbunatatirea constiintei emotionale si pentru transformarea relatiilor 

Aceasta carte indispensabila iti va arata cum poate fi folosita inteligenta emotionala pentru a te ajuta sa te dezvolti si sa cresti, profesional si personal. Schimba-ti viata cu ajutorul inteligentei emotionale preia teoria psihologica revolutionara a lui Daniel Goleman si o transforma in practica pentru a te ajuta sa iti dezvolti constiinta emotionala ca parte a vietii tale. Preferand o abordare aplicata, autoarea te incurajeaza sa iti intelegi identitatea emotionala, apoi sa iti dezvolti calitati precum simtul responsabilitatii, capacitatea de a-ti stapani furia si de a fi mai asertiv.

• Introduceri de unu, cinci sau zece minute in principiile-cheie
• Ajutor imediat pentru probleme des intalnite si ponturi pentru succes
• Scurte recapitulari care sa te ajute sa iti amintesti informatiile cele mai importante
• Exercitii inovative care ilustreaza lucrurile invatate si iti arata cum sa le folosesti

Christine Wilding este specialist in resurse umane si psihoterapeut autorizat. Are clienti din lumea afacerilor, cu care lucreaza ca terapeut si trainer motivational si de aptitudini interpersonale.

U N   T H R I L L E R   Ș T I I N Ț I F I C ,   D I N   Î N Ă L Ț I M I L E P Â N Ă   Î N   A B I S U R I L E   F I R I I   O M E N E Ș T I

Abigail Marsh este profesor de psiho­logie la Georgetown University. Și-a obținut doctoratul în psihologie socială la Harvard University și a participat la cursuri postdoctorale în domeniul neuroștiinței cognitive la National Institute of Mental Health. Vreme de peste zece ani a desfășurat cercetări în domeniul comportamentului cere­bral, cu scopul de a înțelege modul în care ne percepem reciproc sentimentele și de ce suntem preocupați de prospe­ritatea celor din jur; a studiat și cauzele celor mai josnice şi celor mai nobile impulsuri ale noastre, de la agresiunea violentă până la altruism și salvarea vieții unor necunoscuți. Lucrări semnate de ea au fost publicate în The Times, Slate, The Huffington Post, NPR, The Economist și New York Magazine.

Despre lucrurile care pe unii ne fac îngeri, pe alții, demoni și pe toți, oameni: cultura umană a fricii, a generozității, a furiei, a empatiei, a umilinței și a grabei de a judeca – pe scurt, declanșarea organică a altruismului și trezirea altruistului excepțional care există în fiecare dintre noi.

„Am învăţat că un om nu are dreptul să-l privească de sus pe un altul, decât atunci când trebuie să se aplece pentru a-l ajuta să se ridice.“ – GABRIEL GARCIA MÁRQUEZ

Toată lumea vrea să salveze Pământul, dar nimeni nu se gândește să te ajute să speli vasele. Sensibilitatea la frică poate deveni o armă a răului, dar și o forță a binelui. Cât de departe de cercul intim se poate extinde iubirea? Iubirea perfectă poate să alunge frica?

O carte ce va sta pe acelasi raft cu Teoria relativitatii a lui Einstein si cu Originea speciilor a lui Darwin. Bestseller New York Times

Ce este mintea? Din ce e facut, in realitate, sinele? Prin ce difera mintea de creier? Desi continutul mintii – emotiile, gandurile si amintirile – au fost frecvent explicate, esenta mintii a fost arareori definita (daca s-a incercat vreodata cu adevarat).

In aceasta carte, celebrul neuropsihiatru Daniel J. Siegel, un apreciat autor de carti bestseller New York Times, face uz de rigoarea lui caracteristica si de instruirea interdisciplinara pentru a oferi o definitie a mintii care pune in lumina cine, ce, cum, cand, unde, ba chiar si de ce suntem asa cum suntem si de ce mintea omului este asa cum este, dar mai ales ce anume poate mintea sa devina.

Cartea il conduce pe cititor intr-o calatorie profund personala si stiintifica spre adancurile constiintei, pe taramul experientei subiective si in cotloanele procesarii informatiei – descoperind insusirea de auto-organizare a mintii, care emerge atat din organismul uman, cat si din relatiile pe care le avem unul cu altul si cu lumea inconjuratoare.

Desi face accesibile si captivante variate stiinte (de la neurobiologie la fizica cuantica, antropologie si psihologie), aceasta lucrare ofera o perspectiva inedita, ce raspunde unora dintre cele mai persistente intrebari de natura personala si globala – despre identitate, conexiune interumana si cultivarea starii de bine in vietile noastre.

Daniel Siegel largeste perspectiva lumii noastre prin aceasta explorare a mintii – care deschide si transforma insasi mintea cititorului. Din calatoria prin adancurile Mintii se naste sentimentul irezistibil ca suntem conectati cu ceilalti si cu universul. – Daniel Goleman

Daniel Siegel este autorul pe care, daca nu l-ai citit pana acum, ai ratat nenumarate sanse de a trai o viata constienta si implinita. Mintea este cel mai important text dintre toate scrierile sale, fiindca trateaza complexitatea umanitatii dintr-o perspectiva unica, stiintifica si spirituala in acelasi timp. Este o carte epica! – Gaspar Gyorgy – psiholog clinician, psihoterapeut relational si autor al cartilor Copilul invizibil si Revolutia iubirii

Dan Siegel este, in opinia mea, unul dintre cei mai mari cunoscatori ai mintii umane. Perspectivele lui au influentat enorm propria mea intelegere privind mintea si viata. Daca sunteti interesati de stiinta vindecarii, aceasta carte constituie o lectura obligatorie. – Deepak Chopra – autor de carti, orator si sustinator al medicinei alternative

Dan Siegel este un adevarat pionier in aplicarea celor mai noi descoperiri din stiinta in sanatate, educatie si politici publice. Cu Mintea, el ne duce intr-o calatorie stiintifica si filosofica ce are profunde implicatii asupra felului in care gandim, simtim si traim. – Arianna Huffington – personalitate media, femeie de afaceri si fondatoare a site-ului The Huffington Post

Mintea e o carte cum numai inimitabilul Dr. Siegel putea scrie: o remarcabila fuziune intre stiinta, povesti de viata, invataturi despre mindfulness si metafore inedite. Nu e o surpriza ca Siegel a facut ca viata multor mii de oameni, din toata lumea, sa fie mai buna. Aceasta carte va deschide ochii si mai larg. – Diane Ackerman – poeta, eseista si naturalista

Roberta Cava lucrează în domeniul resurselor umane încă din 1974. Deţine companii de training în SUA, Canada şi Australia şi ţine seminare peste tot în lume, abordând tematici ce vizează în principal domeniul dezvoltării personale şi a carierei. Cel mai popular dintre acestea are la bază chiar lucrarea Comunicarea cu oamenii dificili şi a însumat peste 55000 de participanţi. Cartea a fost tradusă în 17 limbi şi este un bestseller internaţional încă din 1990.

Specialistă în domeniul resurselor umane și în dezvoltarea abilităților de comunicare în afaceri, Roberta Cava a elaborat un program care te va ajuta să relaționezi mai ușor cu oamenii dificili și să gestionezi eficient situațiile problematice provocate de aceștia. Peste 55 000 de persoane au beneficiat până în prezent de tehnicile prezentate în această carte, în cadrul seminarelor organizate de autoare pe tot mapamondul.

Te poți întâlni cu oameni dificili la orice pas: bolnavi închipuiți, sabotori, bârfitori, „bombe cu ceas“, ze­fle­­mitori… Să îi ocolești nu este întotdeauna o soluție. Roberta Cava îți propune câteva abilități de comunicare cu ajutorul cărora vei putea face față cu brio oricărui astfel de om: parafrazarea, feedbackul, cunoașterea limbajului nonverbal, ascultarea și teh­nica discului stricat. 

În această ediție a cărții, Roberta Cava a adăugat noi idei și strategii referitoare la probleme precum bullying ul la locul de muncă, demotivarea și con­flic­tele de personalitate. Autoarea prezintă nume­roase dificultăți care pot apărea la serviciu și metode eficiente de a le rezolva, pentru ca relațiile dintre șefi, colegi și clienți să fie cât mai armonioase.

Învață să relaționezi cu oamenii irascibili, nepoliticoși, nerăbdători și agresivi, fără să-ți pierzi cumpătul!

Ce-ai spune dacă ai afla că tendinţele uşor obsesive ale celui mai bun prieten sau comportamentul ocazional morocănos al copilului tău ar fi rezultatul moştenirii primite de la părinţi, doar că nu pe cale genetică? În ultima sa carte-pledoarie pentru rolul creşterii şi educaţiei asupra personalităţii viitorului adult, Oliver James pune la îndoială unele dintre cele mai adânc înrădăcinate prezumţii despre felul în care moştenirea genetică ne pune la cale destinul. Nu ți-e scris în gene este un strigăt împotriva tiraniei „destinului genetic” şi un apel pentru „bună-creștere.”

A durat mult pana am gasit titlul: 12 Reguli de viata: un antidot la haosul din jurul nostru. Acesta sugereaza clar faptul ca oamenii au nevoie de principii ordonatoare, pentru a evita instaurarea haosului. Avem nevoie de reguli, standarde, valori — si luati singuri, dar si luati impreuna. Suntem niste animale de povara, obisnuite sa traga la jug. Avem nevoie de o incarcatura care sa ne justifice existenta mizerabila. Avem nevoie de rutina si de traditie. Aceasta inseamna ordine. Daca am trai cum se cuvine, am fi capabili sa toleram povara constiintei de sine. Daca am trai cum se cuvine, am reusi sa ne asumam propria fragilitate si mortalitate, fara sa ne simtim ca niste victime nevinovate, fara sa cadem in starea de invidie sau sa ajungem, mai apoi, la dorinta de razbunare si distrugere. Daca am trai cum se cuvine, nu ar mai fi nevoie sa apelam la securitatea oferita de totalitarisme, pentru a ne proteja de recunoasterea propriei finitudini si ignorante. Poate ca am reusi sa evitam cararile ce duc spre Iad — iar secolul XX nea aratat cam cat de real poate fi Iadul - Jordan B. Peterson

Jordan B. Peterson este unul dintre cei mai sclipitori ganditori ai momentului. Psihologul canadian a devenit in ultimii ani un veritabil fenomen mediatic: pe YouTube poate fi vazut in peste 200 de prelegeri si interviuri, care aduna mai bine de 30 de milioane de vizualizari; iar pe Twitter si Facebook este urmarit de 300 000 de oameni. Plin de umor si asociind in mod surprinzator adevaruri ale traditiei occidentale cu ultimele descoperiri din neurostiinte, Peterson ne povesteste despre homari si asertivitate, despre skateboarding si adevaratii barbati, despre Iadul ranchiunii si arogantei, dar si despre lumina pe care o poate aduce in viata noastra mangaierea unei pisici sau un moment de sinceritate fata de sine – dar si fata de apropiatii nostri. 
Plecand de la revelatiile marilor religii ale lumii, dar si de la capodoperele literare si filosofice (ale unor Goethe, Nietzsche sau Dostoievski), autorul ne indeamna sa revenim la clasicele virtuti (disciplina, curaj, onestitate, prietenie etc.) si sa ne asumam raspunderea pentru existenta noastra tragica, in care exista totusi un sens ce astepta sa fie cautat. Intr-o lume in care structura familiei este in colaps, educatia este adesea impregnata de ideologie, iar societatea politica a ajuns sa fie periculos de polarizata, cele 12 Reguli de viata ofera un antidot: redescoperirea vechilor adevaruri si valori, care ne pot ajuta, in plina epoca relativista, sa ducem o viata mai buna, mai luminoasa, mai chibzuita. 

JORDAN B. PETERSON, profesor canadian de psihologie, preda la Universitatea din Toronto, sustinand totodata conferinte publice cu o audienta remarcabila. Este apreciat nu doar pentru criticile sale cultural-politice – cum ar fi obiectiile la adresa „corectitudinii politice” -, dar si pentru deschiderea sa catre religie, filosofie, literatura si studii politice. In calitate de psiholog clinician, Peterson lucreaza cu clienti afectati de depresie, anxietate sau schizofrenie, fiind si consilier al unor manageri de top din firme din domeniul juridic. A fost consultant la Secretariatul General al ONU si a mai predat la Harvard. A scris mai bine de o suta de articole stiintifice pe teme diverse (de la terapia dependentelor la psihologia personalitatii) si este autorul unui revolutionar tom dedicat psihologiei religiei, Maps of Meaning: The Architecture of Belief (1999).

Cartea lui Daniel Goleman a marcat o revoluţie uluitoare în psihologie prin analiza importanţei covârşitoare a emoţiilor în dezvoltarea personalitãţii umane. Studiul sãu ne explicã cum, atunci când ne înţelegem sentimentele, situaţia în care ne aflãm devine mai limpede. Descoperim chiar un nou mod de a privi cauzele bolilor care ne macinã familia şi societatea. 
Preluând rezultatele cercetãrilor asupra creierului şi comportamentului, autorul propune extinderea conceptului de inteligenţã. Este binecunoscut termenul de IQ - coeficientul care mãsoarã inteligenţa umanã înnãscutã şi care nu prea poate fi ameliorat pe parcursul vieţii. O asemenea înţelegere nu explicã, de pildã, situaţiile în care persoane cu un IQ mediu sau relativ scãzut au cunoscut un mare succes. 
De aceea, autorul a deschis calea unei psihologii care acordã un interes egal şi inteligenţei sentimentelor. Inteligenţa emoţionalã (EQ) presupune în primul rând conştientizare de sine, autodisciplinã şi empatie. Ea dã seama de felul în care ne controlãm impulsurile şi sentimentele. Vestea bunã este faptul cã inteligenţa emoţionalã poate fi îmbunãtãţitã. Deşi copilãria este extrem de importantã în punerea unor baze solide pentru dezvoltarea inteligenţei emoţionale, ea poate fi îmbunãtãţitã şi cultivatã inclusiv la vârsta adultã.La zece ani de la apariţia primei ediţii în limba englezã, studiul inteligenţei emoţionale a cãpãtat proporţiile unui domeniu ştiinţific autonom în slujba cãruia lucreazã un numãr impresionant de cercetãtori folosind cele mai avansate metode tehnologice. Astãzi inteligenţa emoţionalã se predã în şcoli şi universitãţi, competenţele sale au devenit criterii de angajare sau de promovare în carierã, iar programele de educaţie pe baza sa au devenit punctul de plecare în politicile sociale de prevenire a îmbolnãvirilor sau criminalitãţii. Toate acestea au început în urmã cu zece ani, de la formidabila carte a lui Daniel Goleman, Inteligenţa emoţionalã.

Sandplay reprezintă o abordare terapeutică eficientă şi accesibilă de vindecare a persoanei în întregul ei. Bazându-se pe vaste cunoştinţe de mitologie şi folclor, dar mai cu seamă pe dezvoltările analizei jungiene, autoarea explică felul în care imaginile în nisip contribuie la autoreglarea psihicului, iar interpretarea simbolurilor spaţiale ajută la clarificarea şi depăşirea blocajelor interioare. La fel ca pictura, analiza viselor sau imaginaţia activă, modelarea în nisip are meritul de a aduce într-un spaţiu imaginar procese inconştiente şi emoţii nespuse, care sunt mult mai greu de accesat în urma unei simple „cure prin vorbire". Prin coimplicarea trup şi suflet în jurul cutiei cu nisip, analistul şi pacientul obţin o imagine concretă a evoluţiei relaţiei terapeutice, dar mai ales descătuşează capacitatea pacientului de autovindecare.
Volumul include o serie de istorii de caz, dar şi ilustraţii fotografice şi sfaturi practice pentru psihologii care sunt tot mai interesaţi de metoda sandplay. Pe lângă virtuţile sale vindecătoare, terapia prin jocul cu nisip serveşte şi diagnosticării, putând fi utilizată atât pentru adulţi, cât şi pentru copii.

„Tehnica jocului cu nisip i se potriveşte lui Ruth Ammann ca o mănuşă." (Verena Kast)

Prefaţă la ediţia în limba română, 2014
Prefaţă de Verena Kast

Introducere
Capitolul 1. Jocul cu nisip — o metodă de terapie jungiană?
Capitolul 2. Iniţiere în metoda jocului cu nisip
Capitolul 3. Idei referitoare la nisip — joc — spaţiu
Capitolul 4. Imaginile din nisip — crearea şi destrămarea lor
Capitolul 5. Jocul cu nisip — un flux de imaginaţii în mişcare şi mişcătoare
Capitolul 6. Folosirea jocului cu nisip în travaliul analitic
Capitolul 7. Schemă de interpretare a simbolului spaţiului
Capitolul 8. Eva — procesul de vindecare a unei femei cu o depresie severă
Capitolul 9. Maria — procesul de vindecare a unui copil
Capitolul 10. Elisabeth — un proces de transformare a femininului
Capitolul 11. Anna — interacţiunea dintre imagini din nisip, vise şi imagini pictate
Capitolul 12. Rezonanţă şi transfer? Contratransfer

Încheiere
Glosar
Bibliografie selectivă

Tulburările psihice reprezintă doar un dezechilibru în chimia cerebrală? După Harry S. Sullivan, supranumit Psihiatrul Americii, relațiile interpersonale joacă un rol esențial în dezvoltarea psihică normală și disfuncțională. Volumul de față cuprinde prelegerile pe care Sullivan le-a susținut în cadrul Universității din Washington în 1948, reprezentând ultima formulare completă a concepției sale despre psihiatrie. Acestea prezintă o abordare psihiatrică atent structurată, ce urmărește etapele de dezvoltare ale unei persoane din copilăria mică până la vârsta adultă, marcând legăturile complexe dintre tiparele interpersonale inadecvate sau inoportune și tulburarea psihică apărută mai târziu în viață. Sullivan propune o abordare ce are în centru tiparele dinamice de interacțiune a căror apariție poate fi observată în câmpul interpersonal creat între terapeut și pacient. Specialiștii și cititorii interesați de psihiatrie, psihoterapie și psihologia comunicării interpersonale vor putea găsi în această carte una dintre teoriile care au marcat evoluția psihiatriei și care, prin concepția despre câmpul interpersonal, este de actualitate pentru studiile din științele sociale contemporane.

Harry Stack Sullivan a fost profesor de psihiatrie și a condus Washington School of Psychiatry la Washington University. Prin prelegerile ținute la Chesnut Lodge a influențat numeroase generații de specialiști din domeniul sănătății mentale. A fondat Institutul William Alanson White împreună cu Erich Fromm, Karen Horney, Eric H. Erickson, Clara Thompson și Frieda Fromm-Reichmann. A scris numeroase articole și cărți despre psihiatria socială, geneza tulburărilor psihice și efectul relațiilor interpersonale asupra formării personalității.

Astfel, așa cum psihobiologia caută să studieze ființa umană individuală și așa cum antropologia culturală, care a adus o mare contribuție la psihologia socială, caută să studieze moștenirea socială ce transpare din comportamentul concertat al oamenilor care formează un grup, psihiatria — și știința convergentă, psihologia socială — caută să studieze procesele interpersonale condiționate biologic și cultural, dar sui generis, care au loc în situațiile interpersonale la care participă, prin profesia sa, psihiatrul observator - H.S. Sullivan


Știința generală a psihiatriei îmi pare să acopere cam același domeniu cu cel care este studiat de către psihologia socială, întrucât psihiatria științifică trebuie definită ca studiul relațiilor interpersonale, iar acest fapt solicită, în cele din urmă, utilizarea unui tip de cadru conceptual pe care îl numim acum teoria câmpului. Dintr-o astfel de perspectivă, personalitatea este privită ca fiind ipotetică. Ceea ce poate fi studiat este tiparul de procese care caracterizează interacțiunea personalităților în cadrul situațiilor recurente specifice sau a câmpurilor care îl „includ" pe observato - . H.S. Sullivan

Cuprins
Prefața editorilor
Introducere

Partea I. Concepte introductive
Capitolul 1. Înțelegerea abordării centrate pe stadiile de dezvoltare
Capitolul 2. Definiții
Capitolul 3 Postulate

Partea a II‑a. Stadiile de dezvoltare
Capitolul 4. Copilăria mică: începuturile
Capitolul 5. Copilăria mică: conceptul de dinamism — Partea 1
Capitolul 6. Copilăria mică: conceptul de dinamism — Partea a 2-a
Capitolul 7. Copilăria mică: situațiile interpersonale
Capitolul 8. Bebelușul ca persoană
Capitolul 9. Învățarea: organizarea experienței
Capitolul 10. Începuturile sistemului sinelui
Capitolul 11. Tranziția de la copilăria mică la copilărie: achiziționarea limbajului ca învățare
Capitolul 12. Copilăria
Capitolul 13. Reaua‑voință, ura și tehnicile de izolare
Capitolul 14. De la copilărie la epoca juvenilă
Capitolul 15. Epoca juvenilă
Capitolul 16. Preadolescența
Capitolul 17. Adolescența timpurie
Capitolul 18. Adolescența târzie

Partea a III‑a. 7 Tipare de relații interpersonale inadecvate sau inoportune
Capitolul 19. Manifestările mai timpurii ale tulburării psihice: aspecte schizoide și schizofrenice
Capitolul 20. Somn, vise și mituri
Capitolul 21. Manifestările mai târzii ale tulburării psihice: aspecte paranoide și paranoiace

Partea a IV‑a. Înspre o psihiatrie a popoarelor
Capitolul 22. Către o psihiatrie a popoarelor
Index

Gata cu pedepsele, privațiunile și interdicțiile ineficiente! Ajunge cu abordarea dictatorială, care merge de la violența lui "eu te-am făcut, eu te omor!" până la impunerea dorințelor arbitrare ale părintelui care "știe mai bine" ce are nevoie copilul! Demonstrând prin nenumărate exemple că educația bazată pe control și forță conduce la generații întregi de adulți disfuncționali, Shefali Tsabary oferă o perspectivă complet nouă, care favorizează apropierea, încrederea și susținerea din partea părinților. Specialista americană în mindfulness și psihologia copilului îi învață pe părinți cum să creeze o relație profundă și durabilă cu odraslele lor, cum să le înțeleagă motivațiile din spatele comportamentelor și cum să îi facă să-și dezvăluie cele mai bune părți din personalitatea lor. Fără să fie adepta unei abordări de tipul laissez-faire, autoarea indică o serie de căi (bazate pe empatie, observare calmă și limitări adecvate contextului) menite să responsabilizeze copilul – doar astfel, el va putea prelua controlul asupra propriei vieți, dobândind, ca viitor adult, un caracter ferm, dar flexibil.

Shefali Tsabary este doctor în psihologie clinică al Universității Columbia din New York și a devenit celebră în urma aplicării tehnicii mindfulness în parentaj. La Editura Trei a mai fost tradusă cu volumul Părintele conștient (2015).

Cuprins

Prefață

1. De ce nu reușești să‑ți disciplinezi copilul 
2. Specialiști în arta controlului
3. Acționăm într‑adevăr „pentru binele copilului“? 
4. Lasă consecințele să‑și facă treaba 
5. În ce fel salvarea continuă a copiilor îi va face iresponsabili 
6. Impolitețea, mușcatul și lovitul: cum să stabilești limite pentru copilul tău 
7. Rolul copiilor noștri este de a ne pune la încercare coerența noastră interioară 
8. Cum să spui „da“ sau „nu“ în mod eficient 
9. Nu ești un regizor 
10. Renunță la ideea de perfecțiune 
11. Un copil ferm pe poziție 
12. Nu despre tine e vorba 
13. Învață să citești indiciile pe care ți le oferă copilul tău 
14. Ce înseamnă să‑ți respecți copilul 
15. Sunt rezonabile pretențiile tale? 
16. Cum să‑ți păstrezi cumpătul când copilul tău trece prin perioade dificile 
17. Păcălirea copiilor ne cam poate păcăli 
18. Ce să faci când copilul te dă afară din lumea lui 
19. Regula despre reguli 
20. Cum răspundem unui adolescent care se revoltă 
21. Evită să te cerți din pricina temelor pentru acasă 
22. De ce unii copiii ajung să‑i hărțuiască pe colegii lor? 
23. Rivalitatea între frați. Când copiii se ceartă între ei 
24. Dacă pui bățul în cui, nu înseamnă că îți răsfeți copilul 
25. Motivul ascuns pentru care aplicăm disciplinarea 
26. Puterea legăturii afective 
27. Fii martor (W de la witness) 
28. Cercetează (I de la inquire) 
29. Neutralitatea (N de la neutrality)
30. Negociază (N de la negotiate)
31. Empatizează (E de la empathize) 
32. Soluționează (R de la resolve)

Postfață 
Secrete pentru a‑ți păstra cumpătul în zona de conflict 
Moduri inteligente de a întări comportamentele pozitive ale copiilor fără a folosi disciplinarea 

Stresul. Depresia. Bolile cardio-vasculare. Ce urmează?! Omenirea se află în plin proces al identificării maladiei noului secol. Într-un amplu studiu ştiinţific interdisciplinar, John T. Cacioppo şi William Patrick, ajutaţi de o numeroasă echipa de cercetători din cele mai diverse domenii, aşază în prim-plan singurătatea drept cauză tăcută a unei vieţi nefericite şi sănătăţi precare.

„Una dintre cele mai importante cărți despre condiția umană apărute în ultimul deceniu.” Daniel Gilbert, autorul Stumbling on Happiness

„Rădăcinile impulsului uman pentru conexiune socială sunt atât de adânci încât sentimentul de izolare poate să ne submineze abilitatea de a gândi limpede, o consecință practică, dar justă, dat fiind rolul pe care conexiunea socială îl joacă în modelarea inteligenței noastre.” John T. Cacioppo

„O carte plină de înțelepciune, minunat scrisă și adesea amuzantă… un adevărat tur de forță.” Shelley E. Taylor, profesor de psihologie, Universitatea California, Los Angeles

„Înfricoşătoare nu este propriu‑zis singurătatea, ci experiența subiectivă cunoscută drept starea de singurătate. Indiferent dacă te afli acasă cu familia, dacă lucrezi cu tineri inteligenți şi atrăgători într‑un birou agitat, dacă vizitezi Disneyland sau stai singur într‑un hotel dărăpănat dintr‑un cartier rău‑famat, sentimentele cronice de izolare pot provoca o serie de evenimente fiziologice care realmente accelerează procesul de îmbătrânire. Singurătatea nu numai că afectează comportamentul, dar apare în măsurătorile hormonilor de stres, ale sistemului imunitar şi ale funcției cardiovasculare. În timp, aceste schimbări fiziologice se cumulează în feluri care pot grăbi paşii a milioane de oameni către o moarte prematură.” John T. Cacioppo & William Patrick

John T. Cacioppo este profesor de psihologie distins cu Tiffany and Margaret Blake Distinguished Service Professor la Universitatea din Chicago și președintele Association for Psychological Science.