Publicistică & Critică & Istorie literară

„Mario Vargas Llosa, un maestru al ficţiunii, scrie despre Juan Carlos Onetti, un împătimit al visării. Cartea de faţă arată drumul către ficţiune şi demonstrează încă o dată ca o ficţiune bine scrisă întemeiază o lume, apoi ajunge să consacre o realitate.“ (Marin MĂLAICU-HONDRARI)

Nicolae Manolescu are dreptate: "Virgil Nemoianu propune un model de critic fără tradiţie în România, dar care pare să ofere deja unele garanţii de emulaţie în viitor". (Iulian Boldea)

Volum aniversar coordonat de către Ion Bogdan Lefter şi Călin Vlasie, cu un extraordinar interviu realizat de aceştia, cartea cuprinde articole ale mai multor personalităţi din spaţiul cultural românesc contemporan, dedicate criticului şi istoricului literar Nicolae Manolescu.

"Ce mai admir la Eugen Negrici este un aspect care ar trebui să fie firesc. În timp ce alţi oameni de cultură înzestraţi se risipesc în activităţi lucrative sau aducătoare de vizibilitate publică, el îşi vede de ale lui. N-ar strica să fie luat drept model sau măcar drept reper, ca să măsurăm distanţa la care ne aflam faţă de un mod de a exista în cultură profitabil nouă, tuturor. " (Livius Ciocârlie)

S-ar putea ca evenimentele surprinse aici să fie niște preludii pentru noi tragedii sau poate pentru noi izbînzi. Dar s-ar putea să fie cu totul date uitării, ca și multe lucruri pe care nu le băgăm în seamă, dar de care uneori depinde viața noastră.

Analiza operelor la şcoală nu ar mai trebui să aibă ca scop ilustrarea conceptelor (tocmai introduse de cutare ori cutare lingvist, cutare ori cutare teoretician al literaturii) şi să ne prezinte astfel textele ca o concretizare a limbii şi a discursului. Datoria sa ar fi de a ne face să accedem la sensul lor – căci se pretinde că acesta ne conduce, la rândul lui, spre o cunoaştere a umanului care îi interesează pe toţi. După cum am spus, această idee nu îi e străină unei părţi importante a lumii profesorale, dar ar trebui să se treacă de la idei la acţiune.

Editie ingrijita, studiu introductiv, note, referinte critice si indici de Florian Roatis
Repere biobibliografice de Virgil Bulat

Ultimul caiet al lui Jose Saramago reproduce textele scrise pentru blog din martie 2009 şi pînă în iunie 2010, pe lîngă alte cîteva eseuri din arhiva autorului, „adormite”, cum spune în prologul său Pilar del Rio, soţia autorului, însă de mare actualitate.

O punte între ştiinţă şi gnoză.

Tentaţia imposibilului nu este o carte despre o altă carte. Mario Vargas Llosa plonjează în romanul Mizerabilii din perspectiva cititorului avizat, a entuziastului, a creatorului care ştie prea bine cum se construieşte o mare operă literară.

Un meniu incitant, care încântă şi enervează, împacă şi provoacă în egală măsură.

„Multora ar putea sa le para bizara, daca nu eretica, aceasta imposibila lejeritate a monahului Steinhardt. Este firesc sa ne intrebam daca aceasta atitudine, in anul de gratie 1982, nu contine si un mesaj politic. Nu cumva prin poezia lui Bogza din tinerete Steinhardt atragea atentia asupra unui model de revolta, de ostentatie (chiar daca cu semn schimbat) intr-un sistem paralizat de conformism, de lasitate si masificare? (Nu intimplator Steinhardt avea sa-si defineasca eseul ca pe un fel de «Poem invectiva».)” (George Ardeleanu)

Raport de poliţie este o carte nouă despre un obicei vechi: acuzaţia de plagiat. O practică ce are, de fapt, aceeaşi vârstă ca şi literatura.
Că scriitorii îşi doresc să fie citiţi este un fapt legitim. Că scriitorii îşi doresc să fie iubiţi, în fine, de ce nu? Dar că mai vor să fie şi plagiaţi, ei bine, abia aici începe să se contureze o anumită viziune asupra literaturii. Marie Darrieussecq

O revelaţie, pentru cei mai multi dintre cititori. O reconfirmare si o reamintire a unei epoci pierdute, pentru cei care il stiu pe Steinhardt din perioada Revistei Fundatiilor Regale.

˝Nu studii de specialitate istorico-socio-literară am de gând să fac. Ca gazetar, nu am stofă de erudit şi nu am de gând să-mi croiesc un frac pentru lucrul în grădină. Nu istoria, nu istoriile mă interesează, ci firea omului, aşa cum se înfăţişează ea în scrisul făptuit exclusiv pentru (un) celălalt.˝ (Dan C. Mihăilescu)

Toma Pavel este unul dintre putinii scriitori romani contemporani ale caror carti le citim in traducere. Profesor de literatura franceza la Universitatea din Chicago, este un nume bine cunoscut in cercurile literare, atat ca teoretician al literaturii, cat si ca romancier.

„Dictionarul biografic - (insumand 2.301 de nume) e cel mai amplu, ca numar de autori, dintre lucrarile de lexicografie literara publicate in ultimul deceniu si jumatate. El nu si-a propus totusi sa fie un inventar absolut nici al scriitorilor, nici al operei lor, atata vreme cat accesul la arhive, colectii si biblioteci (cazul autorilor din emigratie) e inca limitat, dificil, de cele mai multe ori imposibil. Aducerea la zi a informatiei a presupus un imens efort documentar, care a fost dublat de verificarea si completarea informatiilor in biblioteci, deopotriva pentru clasici si contemporani.

"Incepem o alta istorie mai putin vesela decat cea de pana ieri: rasul si gluma nu ne vor mai putea sluji de mangaiere ca altadata fata de cele ce se vor petrece in lumea noastra romaneasca.

Baroane (reedit)

În Bucureştiul interbelic oamenii au trăit şi idealul, şi prostia însângerată, au simţit şi rafinamentul extrem, şi opacitatea grosolană, au avut generoşi şi ticăloşi, echilibraţi şi fanatici, lucizi şi fantaşti, buni şi răi, bine şi rău.