Religie & Spiritualitate

Distins interpret al Scripturilor aparținând Antichității târzii, format la școala retorului Libanius și la cea exegetică antiohiană sub îndrumarea lui Diodor al Tarsului, preot în Antiohia și ierarh al Constantinopolului, Sfântul Ioan Gură de Aur sau Hrisostom (cca 347-407) este îndreptățit să își mențină supranumele și în secolul XXI.

Studiu introductiv de Dragoș Mîrșanu Iov este unul dintre modelele de seamă utilizate în omiletica Sfântului Ioan Gură de Aur, iar Comentariul la Iov este o contribuție importantă la înțelegerea exegezei sale vechi-testamentare. Dincolo de bucuria publicării unei traduceripatristice inedite, sperăm că volumul de față va fi de folos și tuturor celor aflați în marginea sferei interesului patristic,dar care se preocupă de tragica și totodată luminoasa figură a lui Iov.

„Nimeni sa nu-mi reproseze, daca incetez sa mai vorbesc despre acestea, fiindca, dupa cum toti va dati seama, suferintele noastre au crescut: pretutindeni suntem inconjurati de sabii, pretutindeni ne temem de pericolul mortii iminente. Unii se intorc la noi cu mainile taiate, despre altii se aude ca au fost luati prizonieri, iar despre altii, ca au fost ucisi. Sunt silit sa tac, «pentru ca sufletul meu este dezgustat de viata mea» (Iov 10, 1). Nimeni sa nu mai caute la mine aprofundarea Sfintei Scripturi, «pentru ca harfa mea a ajuns instrument al tanguirii si flautul meu glasul bocitoarelor» (Iov 30, 31). Ochiul inimii nu mai vegheaza la cercetarea tainelor, pentru ca «istovitu-s-a sufletul meu de suparare» (Ps. 118, 28).

Cartea "Omilii la Maica Domnului" de Sfantul Neofit Zavoratul din Cipru este a 5-a din colectia "Viata in Hristos", seria "Margaritare". "Nascatoarea de Dumnezeu, remarca Sfantul Neofit, este omul real, omul adevarat. Cu ajutorul ei, prin Fiul ei, Fiul Omului, neamul omenesc s-a izbavit din stricaciune si din moarte si a dobandit posibilitatea indumnezeirii. „Dar ca este Fiul Omului, nu va mirați de aceasta”. Si pe scurt, de zeci de mii de ori L-ar putea afla cineva numindu-Se pe Sine „Fiul Omului” si cred ca se cuvine sa cercetam Fiul carui om a fost”. Cine este asadar acest om, al carui Fiu este Hristos? Desigur nu Dumnezeu Tatal Atottiitorul si Atotvazatorul, nici Iosif Logodnicul, intrucat nu a fost Fiul aceluia. Acest om, om in toata puterea cuvantului, om adevarat este Preasfanta asemenea careia nu a fost nimeni și nici nu va mai fi." - Eutihia Gioultsis

Cartea Profetului Isaia este considerată scrierea vechitestamentară cea mai iubită, apreciată şi cel mai frecvent citată, atât în Noul Testament, cât şi în operele Sfinţilor Părinţi. Fericitul Ieronim spunea, în prologul comentariului său, că Isaia este mai degrabă evanghelist şi apostol decât profet, întrucât nici o altă scriere profetică nu propovăduieşte limpede atât de multe taine despre Hristos şi despre Biserică precum această carte: activitatea Sf. Ioan Botezătorul, naşterea Domnului din Fecioară, minunile Sale, patimile, moartea şi Învierea Sa, precum şi chemarea neamurilor la credinţa în Mântuitorul.

Originar din India, Padmasambhava a ajuns in Tibet undeva pe la mijlocul celei de-a doua jumatati a secolului al VIII-lea si, in pofida faptului ca nu se cunoaste cu precizie cat timp a petrecut acolo si care a fost anvergura operei sale de misionariat, este creditat de traditie cu un rol atat de important in raspandirea buddhismului in Tibet, incat adesea este considerat parintele fondator al buddhismului tibetan.

In acest volum Lucian Maidanuc ne prezinta portretul multidimensional al intemeietorului buddhismului tibetan, asa cum apare el intr-un text tibetan pe cat de frumos si tulburator, pe atat de inspirat si profund: Zangs gling ma, „Templul de Arama” – una dintre cele mai cunoscute biografii ale lui Guru Rinpoche.

Cartea semnata de Lucian Maidanuc reprezinta o contributie remarcabila in domeniul buddhismului tibetan. Este prezentata in filigran, pentru prima oara in spatiul romanesc si nu numai, prestigioasa biografie Zangs gling ma a Marelui Maestru Padmasambhava, supranumit si Guru Rinpoche. Analiza este riguroasa, eleganta, subtila si creioneaza portretul Marelui Maestru, oferind, printr-un gest auroral in cultura romana, traducerea din limba tibetana a fragmentelor-cheie din biografie. Lectura acestei carti constituie fara tagada o piatra de temelie pentru intelegerea buddhismului tibetan.

*

„Aceasta lucrare nu se multumeste sa ne aduca in fata biografiei marelui maestru care a schimbat definitiv destinul Tibetului, ci isi propune sa ne prezinte portretul sau din perspectiva celor sapte ipostaze in care imaginea lui Padmasambhava apare in Zangs gling ma, „Templul de Arama”. Este vorba despre un portret complex, surprins din sapte unghiuri diferite, intrucat cele sapte ipostaze pot fi comparate cu sapte fatete ale unui diamant: desi fiecare dintre ele are o personalitate distincta si propria sa stralucire, totusi doar impreuna, toate sapte, pot desavarsi frumusetea perfecta, fara nicio umbra sau fisura, cu care diamantul ne incanta ochii." Lucian Maidanuc, lect. univ. dr. asociat, program masteral de Studii Religioase - Texte si Traditii

„Abilitatile exceptionale de documentare si cercetare ale dlui. Maidanuc, maturitatea si pertinenta abordarii, subtilitatea si rafinamentul pe care le exprima utilizand un aparat conceptual riguros si sugestiv deopotriva recomanda cu prisosinta aceasta carte drept reper de netagaduit pe harta studiilor tibetane." Madeea Axinciuc, prof. univ. dr., director program masteral de Studii Religioase - Texte si Traditii

Pentru a fi la înălțimea misiunii noastre trebuie să privim la sfinții din Apocalipsă şi din Biserică. Nu pentru a-i copia la perfecție, ceea ce ar fi imposibil, ci pentru a învăța de la ei modul în care trebuie să ne punem într-un abandon umil la dispoziția lui Dumnezeu. Unii oameni vorbesc astăzi despre misiune, dar ceea ce au în minte este doar un program pe care ei înşişi şi l-au făcut. În slujire se manifestă ca nicăieri altundeva maiestatea și suveranitatea totală a lui Dumnezeu, care alege pe cine vrea, pentru a-l trimite unde vrea, cu misiunea pe care El o stabileşte şi pe care o pune în cuvânt şi în viaţă. - Hans Urs von Balthasar

Adrienne von Speyr, o renumită mistică şi scriitoare din Elveţia, a fost primită în Biserica Catolică la vârsta de 38 de ani, de sărbătoarea Tuturor Sfinților, în 1940, de către unul dintre cei mai mari teologi ai secolului XX, părintele Hans Urs von Balthasar. Acesta i-a devenit director spiritual şi confesor până la moartea ei, în 1967, timp in care Adrienne a fost favorizată cu multe daruri de rugăciune mistică autentică. Balthasar a considerat că una dintre caracteristicile fundamentale ale rugăciunil Adrienne era deschiderea ei faţă de inspirațiile pe care le primea de la Dumnezeu, alături de o profundă comuniune personală cu sfinții.

Aceste trei volume ne prezinta profilul istorico spiritual a 120 de sfinti si martiri din calendarul liturgic. Sunt femei si barbati care au trait in secole diferite, in cele mai variate contexte profesionale si culturale, dar toti sunt uniti de dragostea lor pentru Cristos, ,,arsi" de dorinta de a-iimita exemplul. Sunt texte extrem de utile pentru predici, cateheza, in biserica, in scoli sau locuri de reculegere. Dar si un excelent ajutor pentru propia cultura religioasa si pentru meditatia personala.

A te ruga înseamnă a fi creştin, a fi sfânt înseamnă a te fi rugat des. Cardinalul John Henry Newman a fost un om al rugăciunii, iar această carte conține punctul culminant al gândirii sale teologice. Meditațiile lui Newman sunt pline de doctrina credinței. Doctrina este expresia Adevărului și, mai presus de orice, el dorea să dea mărturie despre Adevăr. Newman şi-a extras învăţătura din Scripturi, din Părinții Bisericii şi din Biserica vie, propunându-ne meditaţii şi rugăciuni adesea surprinzător de simple şi directe, care îmbină limbajul tradițional al devoțiunii catolice cu vocea proprie şi distinctă a unui om sfânt.

Volumul I „Profetul” Walsch nu pretinde că e Mesia unei noi religii, ci doar un om nemulțumit care s-a așezat într-o zi cu stiloul în mână și cu câteva întrebări dure în inimă. Când își scria întrebările către Dumnezeu, și-a dat seama că El îi răspunde... Rezultatul nu este o carte despre predicții apocaliptice sau excentricități cultice, ci despre adevăruri perene și accesibile oricui. În volumul de față, Neale pune întrebări cu privire la probleme personale: dragostea și credința, viața și moartea, binele și răul, prosperitatea, natura adevărului spiritual și a relației cu Dumnezeu. Din dialogul purtat cu Divinitatea se desprind răspunsuri clare și ușor de asimilat. Volumul I din Conversații cu Dumnezeu reprezintă debutul unei serii de cărți care au schimbat milioane de vieți încă de la apariție, în anul 1995, și care inspiră și azi, cu aceeași putere, oameni din întreaga lume. Volumul II Continuând dialogul cu Dumnezeu, al doilea volum din Conversații cu Dumnezeu se mută de la problemele personale la preocupări globale, vizând economia și politica planetei. Vei găsi în acest volum întrebări despre natura timpului și a spațiului și despre sexualitatea umană, precum și despre considerentele geofizice și geopolitice ale necesității de a ne implica împreună, la nivel mondial, în soluționarea problemelor comune. Neale și Dumnezeu își reiau discuția și se îndreaptă către subiecte cu o miză mai mare decât problemele personale abordate în dialogul lor anterior, din volumul I. Iar reproducerea acestei conversații este remarcabil de bine organizată și articulată, de parcă Neale ne-a fi anticipat întrebările proprii. Cei doi interlocutori speciali analizează deschis și onest aspecte importante pentru noi toți, ca locuitori ai aceleiași planete, și construiesc posibile moduri în care se pot rezolva dificultățile dacă suntem cu toții dispuși să ne deschidem mintea și sufletul și să ne angajăm în propria convorbire cu Divinitatea. Volumul III În conformitate cu primele două părți din trilogia Conversații cu Dumnezeu, al treilea volum continuă să clarifice și să purifice apele noroioase ale existenței noastre spirituale, schimbându-și însă obiectul și miza: de la problemele individuale și globale la „adevărurile universale”, aplicabile tuturor nivelurilor existenței, de la acela microscopic până la macrocosmos. Volumul al treilea explorează unele dintre cele mai sensibile subiecte ale existenței noastre, la care ne gândim adeseori cu teamă și fascinație: Ce se întâmplă când vom muri? Ce este timpul? Suntem singuri în Univers? Dialogul lui Neale Donald Walsch cu Creatorul pune aceste întrebări și multe altele în termeni mult mai simpli și mai ușor de înțeles. Revelațiile primite, precum și mesajul constant și profund că, în cele din urmă, depinde de noi să le (re)cunoaștem ca adevăruri sau nu ne arată că Universul este un loc foarte interesant și că ne apropiem de realizarea potențialului nostru cel mai înalt odată ce înțelegem acest lucru. Volumul IV: Trezirea speciei Avem probleme. Dar există ajutor... dacă ascultăm. În mijlocul nopții de 2 august 2016, Neale Donald Walsch s-a trezit atras într-un dialog nou și total neașteptat cu Dumnezeu, în care s-a confruntat brusc cu două întrebări: Oamenii sunt ajutați de Ființe Foarte Evoluate dintr-o altă dimensiune? Există un rol-cheie pe care oamenii sunt invitați să-l joace în cursul propriei evoluții, aderând la o misiune comună pentru a sprijini planeta în aceste vremuri critice? I s-a zis că răspunsul la ambele întrebări este „da”. A primit apoi 16 exemple clare despre modul în care Ființe Foarte Evoluate reacționează la viață diferit față de oameni și cum adoptarea chiar a câtorva dintre aceste comportamente poate schimba cursul istoriei lumii spre bine – pentru totdeauna. Aceste informații constituie structura cărții de față. Ea este o invitație puternică pentru fiecare cititor de a stabili terenul pentru explorările extraordinare ce urmează. Continuând din punctul unde s-a oprit Volumul 3 din seria Conversații cu Dumnezeu, revelațiile despre Ființele Foarte Evoluate și despre modul în care oamenii obișnuiți pot răspunde chemării de a ajuta la trezirea speciei umane îți vor extinde viziunea asupra viitorului personal și colectiv.

Traducerea de față este un omagiu adus unuia dintre cei mai importanți filozofi ai religiei din a doua jumătate a secolului XX, dar și unui prieten excepțional, Juan Martín Velasco. L‑am avut profesor, la Seminarul Conciliar din Madrid, în anul universitar 1991‑1992. Preda fenomenologia religiei, materia care înlocuise apologetica. După Conciliul Vatican II (11 octombrie 1962 – 8 decembrie 1965), învățământul catolic și‑a modificat, benefic, structura și substanța. Apologetica, socotită anacronică, a fost înlocuită, gradual, cu filozofia religiei sau, în cazul de față, cu fenomenologia religiei, accentul fiind pus nu pe sublinierea „superiorității“ catolicismului față de alte religii sau confesiuni, ci pe înțelegerea comparativă a fenomenului religios („comprehensiunea“, după Martín Velasco). Termenul însuși „religie“, simțit ca restrictiv, e înlocuit cu „sacrul“, înțeles ca „ambitus“, sferă sau nivel de realitate generat de Misterul divin.

Misterul, punctul central, de foc al sacrului, rămâne insondabil rațiunii, „antenelor“ strict umane. El se manifestă însă prin hierofanii (termen eliadesc preluat de teologul spaniol), determinând anumite atitudini religioase și creând, de‑a lungul timpului, expresii religioase (cult, instituții etc.). Aceste noțiuni, pe larg explicate și exemplificate, structurează volumul de față, devenit, încă de la prima ediție (1978), nu doar manualul seminariștilor și studenților catolici din lumea hispanică, ci și un bestseller. – Cristian Bădiliță

Volumul de fata reuneste cateva dintre sfaturile Sfantului Daniil Katunakiotul (1846-1929) - staretul, calauza duhovniceasca neamagita si unul dintre stalpii renasterii monahale a Sfantului Munte in secolul al XIX-lea. Virtutea sa, ex­pe­rien­ta duhovniceasca, rugaciunea, smerenia si aplecarea asupra cartilor i‑au dat cu indestulare pricepere spre a recunoaste usor ratacirea si a o indrepta, a‑i vindeca pe cei demonizati, a‑i calauzi pe monahii cazuti in ispite si a aduce, prin cuvantul viu, mangaiere celor in necazuri, dureri, dezamagiri si deznadejde. Textele selectate ne vor ajuta sa intelegem chipul vietuirii acestui sfant de curand canonizat (praznuit la 7 septembrie), cu nadejdea de a‑l urma si a-i dobandi binecuvantarea in vremuri in care pilda barbatiei si a curajului duhovnicesc este tot mai necesara.

Sfantul Luca, Doctorul bolilor trupesti si al durerilor sufletesti. Minunile Sfantului Luca al Crimeei din zilele noastre De-a lungul vietii sale, Sfantul Luca, arhiepiscopul Crimeii (1877-1961), a tratat un numar foarte mare de pacienti fara nici o speranta de vindecare. Si de nenumarate ori i-a vindecat nu numai multumita priceperii medicale, ci si prin rugaciunile sale. Aceasta se petrece si astazi, la multe decenii de la adormirea sa, prin harul Sfantului Duh care, odata sa­lasluit intru Sfinti, nu se mai desparte de ei nicicand, aratandu‑i asemenea Mangaietorului: datatori de viata, facatori de minuni si tamaduitori, ce adeveresc fericirea cereasca in care sufletele lor vietuiesc.

Toate sunt relatii. Initial, acesta voiam sa fie titlul cartii pe care o tii in mana, dar au tabarat toti pe mine... Bine, Lefteris... dar ajunge. E exagerat. Exista atatea titluri. Gaseste ceva nou.... Astfel, am schimbat titlul.

Orice creștin ortodox trebuie să cunoască temeinic și să înțeleagă deplin învățătura de credință a Bisericii, silindu-se din răsputeri să ducă o viață îmbunătățită. Instrumentul principal al cunoașterii lui Dumnezeu este inima omului, inima în suferință, inima în căutare, care tânjește după Dumnezeu și după a Lui iubire. Dacă această inimă nu este înecată de patimi josnice, cum sunt invidia, răutatea, desfânarea, mândria, în ea se găsește sălașul viu, în stare să-L simtă pe Dumnezeu, să cuprindă în sinea dragostea Lui și să pună început bun mântuirii sufletului.

La capătul a o jumătate de veac de studii aprofundate și numeroase publicații tematice (traduse în românește la Editura Deisis) dedicate monahismului antic și mai ales inegalabilului analist și sistematizator al spiritualității acestuia care este avva Evagrie Ponticul (345–399), schimarhimandritul Gabriel Bunge abordează într-o amplă trilogie controversata chestiune a ortodoxiei sale. Pe fundalul disputelor stârnite în secolul VI de monahi neo-origeniști din Palestina, Evagrie, campion al Ortodoxiei trinitare antiariene în secolul IV, a sfârșit prin a fi condamnat în 553–554 ca origenist de împăratul Iustinian și de patriarhul Eutychios (nu și de Sinodul V Ecumenic în ale cărui acte numele său e absent).

Iisus este curăția, lumina, sfințenia de care nu se atinge, nici nu se apropie nimic urât mirositor, păcătos. De aceea, singura șansă este aceea de a alerga spre Hristos, de a‑L apuca de picioare, de a nu‑L lăsa și de a sta lângă El. Domnul să ne fie în inimă, și gândul – tot acolo. Și când păcatul te ademenește – alergi înăuntru, acolo unde e Hristos, și nu te depărtezi de El. Gânduri îți dau târcoale, zbiară ca niște lei înfuriați, dar nu se pot apropia, pentru că se tem numai de Domnul; de tine nu le este frică, oricât de curajos ai fi. Oricât de mult ai crede în tine, oricât te‑ai strădui, nu poți nimic. Doar aleargă spre Hristos, închide ochii și rămâi la picioarele Lui. Gândurile umblă de jur‑împrejur, se întărâtă, dar nu se pot apropia și pleacă. O altă cale nu există.

Daca Raiul exista. Texte de autocunoastere si cautare, bazate pe experiente reale Iubirea lui Dumnezeu se naste din libertatea noastra de a-L urma liber, nu pentru ca L-am vazut si nu putem sa facem altfel, ci pentru ca continuam sa vrem a-L intalni chiar daca nu L-am vazut niciodata, ridicand in spate ca pe o cruce sinele nostru adevarat. De aceea Hristos, dupa Invierea Lui si in vreme ce se afla intre noi, ramane ascuns si tacut. Ascunzisurile Sale sunt atat de multe cati oameni exista. Si desi uneori ne simtim foarte aproape de a-I descoperi ascunzisul, El isi schimba iarasi locul si se ascunde in alta parte, si jocul incepe de la capat.

Comori vechi si noi. Talciuiri la porunci si fericiri pentru o viata implinita Cartea de fata ne reveleaza adevarul esential si calea de urmat in cateva pagini. Succint, Vladica ne spune de la ce pornim (Prima Lege a lui Dumnezeu sau cele zece porunci ale Vechiului Legamant), unde trebuie sa ajungem (piramida cu zece caturi a fericirilor din "Legea lui Dumnezeu cea noua, cea din urma sau cea launtrica, adica desavarsita si singura lege dumnezeiasca mantuitoare").

Domnul Iisus Hristos, în Evanghelia Sa, ne arată două căi de mântuire. Una dintre acestea este viețuirea creș­ti­nă în lume: căsătoria și creșterea copiilor în credință și evlavie. Cealaltă cale, mai directă, însoțită de o mai mare renunțare de sine, de nevoință și mai multă râvnă, este viețuirea în curăție, monahismul.

În antropologia creștină, integritatea perso­na­­li­tății este văzută în unitatea manifestărilor du­hov­nicești, sufletești și tru­pești – și la această unitate se ajunge doar cu condiția înrâuririi precum­pă­nitoare a sferei duhului. Orice boală are în primul rând o natură duhovnicească și abia apoi psiho­fiziologică.

Sfântul Sava cel Nou de Kalymnos s-a născut în Tracia de Est în 1862. La vârsta de 18 ani a venit la Schitul Sfânta Ana din Sfântul Munte, unde timp de șapte ani a învăţat pictura şi muzica bizantină. Mai târziu, a intrat in cinul îngeresc al monahilor și s-a nevoit la Mănăstirea Hozeva de lângă Ierusalim.În 1920, a viețuit alături de Sfântul Nectarie în Eghina. După adormirea acestuia, timp de 40 de zile Sfântul Sava s-a zăvorât în chilie. Cu post şi rugăciune a zugrăvit prima icoană a Sfântul Nectarie mult înainte de canonizarea lui, pe care a așezat-o în biserică spre închinare.În 1928 s-a mutat în insula Kalymnos din Arhipelagul Dodecanez şi a trăit în asceză şi trezvie desăvârşită în Mănăstirea Tuturor Sfinţilor, până la cuviosul său sfârşit, pe 7 aprilie 1948. 
Aici s-a arătat părinte duhovnicesc al monahiilor, dar şi locuitorilor insulei, prin viața lui plină de milă și de dragoste de aproapele. Viețuirea și slujirea lui îngerească, rugăciunea neîncetată, discernământul şi milostenia au atras nenumărați oamenii aproape de el.
La dezgropare, trupul lui s-a aflat întreg, nestricat, izvorând bună mireasmă şi săvârşind multe minuni și tămăduiri. Sfântul Sava este considerat ocrotitorul insulei Kalymnos și al Arhipelagului Dodecanez. Pomenirea Sfântului Sava de Kalymnos se face pe 7 aprilie și în duminica a cincea din Postul Mare.

Sfântul Mucenic Bonifatie este o figură luminoasă în istoria Bisericii, un exemplu de pocăință, convertire și devotament nestrămutat față de credința în Hristos. Viața sa, deși marcată de păcat la început, s-a transformat într-o mărturie puternică a puterii transformatoare a credinței și a harului divin.

Născut în Roma în secolul al IV-lea, Bonifatie a trăit o viață păcătoasă în tinerețe, fiind sclavul unei femei bogate numite Aglaida. Cu toate acestea, în inima lui ardea o scânteie de bunătate și compasiune. Era milostiv cu cei săraci și suferinzi, demonstrând o dragoste autentică pentru aproapele său.
Momentul de cotitură în viața lui Bonifatie a venit când Aglaida l-a trimis în Cilicia pentru a aduce moaște de la sfinții mucenici. Pe drum, Bonifatie a avut o revelație divină care i-a zguduit sufletul. A văzut lumina lui Hristos și a simțit o chemare irezistibilă de a se converti la creștinism.

Ajuns în Cilicia, Bonifatie a mărturisit cu îndrăzneală credința sa în fața guvernatorului Silvanus, deși știa că îl așteaptă persecuția și chinurile. A refuzat cu tărie să renunțe la credința sa, chiar și în fața torturilor groaznice. Curajul și credința sa de nezdruncinat l-au transformat într-un simbol al speranței pentru ceilalți creștini persecutați.
După o serie de chinuri dureroase, Sfântul Mucenic Bonifatie a fost decapitat pe 19 decembrie 307. Moartea sa martirică a marcat sfârșitul vieții sale pământești, dar a marcat și începutul vieții sale veșnice în slava lui Dumnezeu.
Moaștele Sfântului Mucenic Bonifatie au fost aduse la Roma de către Aglaida, care s-a convertit și ea la creștinism după ce a văzut minunile săvârșite de Sfântul Bonifatie. Sfântul Mucenic Bonifatie este cinstit ca protector al celor care se luptă cu păcatele trupului și ca mijlocitor pentru iertarea păcatelor.

Moștenirea Sfântului Mucenic Bonifatie
Povestea Sfântului Mucenic Bonifatie este o sursă de inspirație și speranță pentru creștinii din întreaga lume. Viața sa ne învață că nimeni nu este niciodată prea departe de mântuire și că Dumnezeu poate transforma chiar și cele mai păcătoase inimi. Sfântul Mucenic Bonifatie ne reamintește de importanța pocăinței, a credinței și a curajului în fața persecuției. El este un model de urmat pentru toți cei care doresc să trăiască o viață creștină autentică și demnă.

”Alesule ostaş al lui Hristos, învrednicit de cununa slavei, cu moarte mucenicească te-ai izbăvit de moartea cea veşnică, de la întunericul păcatelor te-ai întors la lumina cea pururea fiitoare; primeşte rugăciunile aduse în cinstea ta şi ne izbăveşte din cursele vrăjmaşului celui viclean, ca să-ţi strigăm cu bucurie: Bucură-te, Bonifatie, mucenice multpătimitorule!
Sfinte Mucenice Bonifatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!”

„Prima mea carte despre credința ortodoxă" este un instrument de cateheză ce pune bazele educației religioase în familie, în Biserică dar mai cu seamă în societate, pentru că „Aceasta este biruința care a biruit lumea: credința noastră." /I Ioan 5,4/Volumul de față poate fi folosit cu ușurință ca material didactic pentru orele de Religie, însă prin felul în care a fost conceput, nu „școlește" pe cineva așa cum ne-am aștepta să o facă un manual. Mai degrabă propune o introducere în practica ascetică milenară împletită cu tradiția și învățătura Bisericii, ca elemente definitorii ale dogmaticii creștin-ortodoxe.Este, de asemenea, o călătorie inițiatică prin faptele istorice de la Facerea Lumii și până la Învierea lui Hristos, marcând în același timp toate evenimentele Vechiului și Noului Testament. Narațiunea biblică este completată de întrebări și activități practice menite să creeze o legătură strânsă între cunoștințele dobândite și trăirea lor autentică. „Cu cât omul cunoaște mai bine credința noastră ortodoxă străbună, cu atât mai mult o iubește". /Sfântul Nicolae Velimirovici/Textul acestei cărți de-nceput de viață duhovnicească, prin simplitatea scriiturii și savoarea cuvântului viu, te face să simți Cuvântul, să simți respirația Duhului, nu în litere moarte, ci în litera înviată întru Acesta.

Între Freud și Hristos este titlul care a șocat la începutul anilor 2000 mediile ecleziale. Scrisă de un poet proaspăt convertit, cartea tratează cu multă sensibilitate frămîntările tinerilor aflați între Freud și Hristos. Tipărită în multe ediții și zeci de mii de exemplare, această carte a fost de ajutor profesorilor de religie și preoților tineri în slujirea lor. Stilul aerisit de scriere face cartea ușor de citit pentru oricine, fiind un manifest împotriva limbii predicilor de lemn și al academismelor golite de viață.
La 25 de ani de la prima apariție, interesul pentru această carte rămîne viu. Prezenta reeditare conține și un amplu eseu despre muta­țiile de percepție pe care le aduc tehnologiile generatoare de industrii ce exploatează sexualitatea și depresia.

Ieromonah SAVATIE BAȘTOVOI

Rugaciunea este legatura permanenta a sufletului cu Dumnezeu. Dar stim cum sa ne ­ru­gam? Sa luam o carte de rugaciuni, sa citim la Psaltire, sa deschidem Ceaslovul, sa facem Rugaciunea inimii sau sa ne rugam cu propriile cuvinte? Suntem oare constienti ca rugaciunea savarsita in biserica, in cadrul dumnezeiestii ­Liturghii, are o mai mare in­sem­natate decat cea particulara? Punem indeajuns pret pe milostenie, pe frangerea inimii ori smerenie? Dincolo de gandurile si cautarile noastre, e necesar sa aflam si ceea ce spun Parintii Bisericii despre rugaciune. Indrumarul de fata raspunde la multe dintre framantarile noastre legate de rugaciune. Un ade­varat ghid, cu totul folositor crestinului zilelor noastre!

Am adunat în acest volum, o parte dintre neliniștile unui muritor contemporan, conștient de faptul că a-l afla cu adevărat pe Dumnezeu, reprezintă cea mai complexă și mai fascinantă misiune a unui om.

Nu sunt teolog și nu am avut pretenția de a mă compara cu absolventul vreunei Facultăți de Teologie, sau cu un laic îndumnezeit. Ca istoric, am însă convingerea că la un moment dat (după o lungă perioadă, sau chiar o viață în care ne tot iluzionăm că am realizat lucruri remarcabile), vom constata cât de mici suntem și ne vom simți obosiți, dezgustați și secați pe dinăuntru, unicul izvor liniștitor fiind tot Cuvântul Ziditor dumnezeiesc, către care va trebui să ne întoarcem, așa cum se întoarce acasă după mulți ani, un luptător venit din război, sau un fost prizonier trăitor cândva, într-o închisoare aspră. Am lecturat fragmente biblice, mi-am reamintit de sfinți sau oameni dăruiți (clerici sau laici), nu i-am uitat nici pe unii dintre cei pe care-i considerăm (îndeobște) simboluri ale păcatului.

Cartea aceasta aș dori să fie receptată, drept o mică radiografie intelectual-sufletească, a unui om cât se poate de obișnuit, care realizează la un moment dat, cât de departe se află de Desăvârșirea, despre care a aflat atâtea exemple, în texte religioase sau istorice.

Căci, spiritele care l-au întâlnit cu adevărat pe Dumnezeu, nu sunt nici închipuire, nici basm. Astăzi (mai mult ca oricând), exemplele lor ar trebui să ne fie lumini călăuzitoare, într-o lungă noapte fără stele.
Autorul