Religie & Spiritualitate

În Biserica Ortodoxă imnografia este la fel de însemnată ca Teologia Dogmatică. Dintre toate creațiile imnografice, canonul este cea mai complexă, fiind alcătuit din nouă cântări sau ode, a noua – a Maicii Domnului – fiind de sorginte neotestamentară (Lc. 2, 46‑55). La rândul său, fiecare cântare este compusă dintr‑o strofă‑model (irmosul) și alte trei‑patru tropare, ce urmează întru totul structura metrică a irmosului.

Porţile mănăstirilor româneşti se deschid spre noi îm­bi­in­du‑ne cu tihna sfintelor slujbe, cu mireasmă de tămâie şi sfinte moaşte. Din icoane şi fresce nepreţui­te, veşnicia priveşte în ochii noştri, şi în frumuseţea ei se topesc grijile vieţii de zi cu zi. Glasul de clopote şi de toacă, vechea cântare bizantină ne cheamă la închinare şi rugăciune, la odihnă pentru sufletul obosit şi tămăduire pentru suferinţele trupului. În noua ediţie a Ghidului – îmbogăţită şi ­actualizată cu mai multe zeci de mănăstiri și schituri noi sau redeschise în ultimii ani – sunt cuprinse informaţii amănunţite despre istoria, ­arhitectura, moaştele şi icoanele făcătoare de minuni, căile de acces, datele de contact ale acestora.

Mânăstirea Rila - cea mai cunoscută lavră a Balcanilor - a fost ctitorită în urmă cu mai bine de un mileniu de către Sfântul Ioan de Rila (876 - 946), un sihastru ce a viețuit în pustietatea munților ce înconjoara vatra monahală. Capodoperă arhitecturală a renașterii naționale bulgare, așa cum o vedem astăzi, Rila a fost înscrisă în 1983 pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, fiind vizitată de sute de mii de pelerioni și turiști din întreaga lume.

Părintele James Bernstein s‑a născut într‑o familie evreiască de tradiție hasidică, originară din Vechiul Ierusalim. La 15 ani a început să citească pe furiș Noul Testament și astfel și‑a început uimitoarea călătorie către Hristos, ajungând să înțeleagă că Ortodoxia creștină este cea mai firească continuare și împlinire a Ortodoxiei iudaice.

Prințesa Simplitate era cea mai frumoasă regină a pământului, nu pentru podoabele ei scumpe şi pentru frumuseţea trupească, ci pentru ceea ce ascundea în suflet.Povestea ei ne învaţă că adevărata frumuseţe este cea care există în noi.Cea care ştie să iubească şi se inspiră de la Unul, Cel veşnic Frumos, Care şi-a pătat frumuseţea cu Sânge pentru iubirea de oameni…

„Hai să încingem hora!” strigă apoi. „O horă voinicească, aşa cum facem atunci când trimitem la cer vitejii care au fost ucişi, eroii!” „Astăzi fiul meu a eliberat Agrafa.Trăiască patria noastră!Când am luat armele în mâini am strigat: «Pentru sfânta credinţă a lui Hristos şi pentru eliberarea patriei le vom da pe toate. Pe toate!».„Pe toate, căpitane!” au zis cu glasuri tunătoare.

Sufletul, cel ce mă vădește a fi om, trăiește numai prin Dumnezeu și numai în unire cu El. Iar atunci când se desparte de El pătimește grozav. Viața sufletului meu este, de fapt, pacea puterii mele sufletești, iar această pace își are obârșia doar în Dumnezeu. Există, de asemenea, și o lume a trupului – una înșelătoare, de unde îşi iau început viforele care se iscă în suflet. Despre această lume grăia Domnul că „peste ea va veni pieirea”, și oamenii „nu vor avea scăpare” (I Tesaloniceni 5, 3).

Sfântul Gavriil ne îndeamnă prin explicarea vedeniei avute de maica Ecaterina – în care sunt înfățișate atât fericirea drepţilor, cât şi chinurile păcătoşilor – să vedem cerul şi Biserica într-un fel care să ne apropie de Dumnezeu.

Parcă îl și aud pe cititor, grăindu-și în sine, exasperat: „Încă o carte cu sfinți! Sunt prea multe cărți! Iar eu nu am decât o viață. Trebuie să mai și făptuim, nu doar să citim!" Dreptatea, trebuie să o recunosc, e de partea cititorului.

Cu toții ne vom fi întrebat cum a fost viața Maicii Domnului, cum vedea ea lucrurile, cum o priveau oamenii din jur, cum o primea toată făptură. Oare cum a venit pe lume, cum a fost viața ei Templu, cum a primit nașterea preaminunată, cum L-a crescut cu dragoste înfiorată pe Fiul ei, cum a îndurat răstignirea, cum a trăit după aceea?

Viața și minunile Sfântului Martin pot aduce nespus de multă mângâiere și nădejde omului de azi, copleșit de necazuri, sărăcie, agresivitate și nesiguranță. În fiecare împrejurare a vieții lui, încă din copilărie, Sfântul, punându-și nădejdea numai în Dumnezeu, a fost blând, milostiv, ascultător și demn în același timp, uneori chiar cu prețul unor mari suferințe. Într-o iarnă geroasă, când era catehumen, L-a văzut în vis pe Hristos înconjurat de îngeri, îmbrăcat cu jumătate din propria lui haină, pe care i-o dăruise unui sărac. A răbdat pentru Domnul bătăi și umiliri de la cei de altă credință...

Sfânta Muceniță Agnia s-a născut la Roma spre sfârșitul secolului al III-lea, într-o familie de nobili patricieni creștini. Rănită fiind de dragostea Mirelui Hristos, s-a dăruit Acestuia și nu a vrut nici să audă de vreun logodnic pământesc. Ea a fost martirizată la începutul secolului al IV-lea, la vârsta de 13 ani, sub prigoana împăratului Dioclețian, pentru mărturisirea credinței creștine.

Versiunea de față are la bază textul ediției din 2008, însă vine cu o noutate absolut necesară, și anume, ea cuprinde introduceri la cărțile biblice, preluate din ediția jubiliară a Bibliei apărută cu aprobarea Sfântului Sinod (2001).

„În mod concret, în volumul de față, fragmentele selectate din operele Sfântului Ioan Casian descriu, detaliat și cu o deosebită finețe analitică, obstacolele interioare care ne blochează creșterea duhovnicească, relaționarea dreaptă și curată cu semenii și cu Dumnezeu” Pr. dr. Marius Ciprian Dinu

Luna septembrie, care deschide anul bisericesc ortodox, cuprinde sărbători şi zile de pomenire ale unor mari Sfinţi ai creştinătăţii, pentru a căror cinstire imnografii au alcătuit numeroase tropare, stihiri şi canoane, cuprinse în Mineiul pe septembrie.

Antologia de față cuprinde texte a căror temă este rugăciunea și reunește autori aparținând celor trei mari familii lingvistice ale vechii Biserici, siriacă, greacă și latină. Abordările sunt variate, mai cu seamă că autorii aparțin unor epoci și spații cultural-geografice diferite.

Problema controversata privind paternitatea Epistolei catre Evrei nu joaca un rol principal in acest Comentariu. Arhiepiscopul Dimitri se refera in mod repetat la ,,Apostolul" (evident, Sfantul Pavel) ca fiind autorul scrisorii si citeaza, de asemenea, pe mai multi Sfinti Parinti, ca si practica liturgica generala, pentru a sustine aceasta afirmatie. Dar, el recunoaste faptul ca biblistii nu sunt unanimi in aceasta privinta si, in Prefata, declara simplu si direct ca singura lui dorinta este de axplora bogatia mesajului comunicat in Epistola, ,,pentru zidirea duhovniceasca a celor credinciosi".

Evanghelia dupa Toma este una dintre cele patruzeci si noua de scrieri pe care le reunesc cele treisprezece volume descoperite din intamplare, catre 1945, in apropiere de Nag Hammadi, in Egiptul de Sus. Cele treisprezece codexuri descoperite reprezinta biblioteca unei comunitati gnostice, alcatuita in secolele III, IV sau V. Aceste codexuri contin lucrari de provenienta diversa (setiene, in marea lor majoritate, dar si valentiniene sau hermetice), redactate in mai multe dialecte copte (in principal in cel sahidic).

Bhagavad-gītā este al saselea cint al celebrei epopei Mahābhārata si reprezinta o cuprinzatoare sinteza a spiritualitatii hinduse si una dintre cele mai importante texte din literatura vedica. Poemul filosofic relateaza o conversatie in versuri intre zeitatea centrala hindusa Krishna si razboinicul Arjuna, care este reticent sa intre in razboi impotriva propriei familii si a prietenilor. Prins la mijloc intre datoria de a-si indeplini soarta de razboinic si dorinta de a nu lupta impotriva celor pe care ii iubeste, Arjuna il intreaba pe Krishna nu numai despre motivul pentru care ar trebui sa intre in lupta, ci si despre sensul vietii si calea catre iluminare.

Vipassanā-bhāvanā, „dezvoltarea vederii interioare,” intruchipeaza esenta invataturii lui Buddha. Aceasta cale de autocunoastere este extraordinara prin simplicitatea ei, prin lipsa oricarui dogmatism dar mai ales prin rezultatele sale. Tehnica de meditatie Vipassana poate fi folosita cu succes de oameni provenind din toate mediile socio-culturale.

,,Ce dar minunat ne oferă Ciprian Voicilă! Darul unei cărți simple și frumoase ca peretele de răsărit din casa unui creștin. O carte binecuvântată la umbra icoanei unor cuvioși: părinții Justin Pârvu, Proclu, Nicanor sau maica Paisia. O carte plină de gânduri și emoții mistice, stârnite de amintirea unor fapte și întâmplări fără egal: mirul izvorât din fotografia părintelui Justin, piciorul care începe să-i crească unui copil șchiop, zidul de aer ridicat în calea securiștilor. Întâmplări grele, puternice, dumnezeiești..." Sorin Preda

Orice om îşi doreşte o viață fericită. E cu putință însă adevărata fericire fără Dumnezeu? Desigur, pentru o vreme ne putem ­simți relativ bine fără credința în El. Fericirea ­autentică presupune, totuși, mult mai mult decât acest sentiment.

Cuvântul…Materialul de lucru al lui Marius Iordăchioaia. Prolificitatea lui mă lasă perplex. Ca să adâncești, trebuie timp, dar el pare a fi permanent în această stare. Pentru că nu are astâmpăr. Pentru că se teme de înțelegerile comode ca de ceva pustiitor. Unele după altele, cuvinte revelatoare de noimă în Hristos sunt aruncate zilnic în lume, răvașe de iubire concentrate cu virtute de haiku-uri duhovnicești. Se naște o specie nouă, care s-ar putea lăsa poate circumscrisă în registrul de interes al teoreticienilor literaturii dacă miza ei nu le-ar transcende preocupările printr-o lucrare vădit mai înaltă.Sunt cuvinte de prețioasă atingere doar, doar deștepta-vor inimi întru noblețea înțelegerii și trăirii în Domnul. În fața lor s-a sfârșit cu comoditatea....

Oare cine își mai amintește de ,,Revista Lumea monahilor"? Cum cine? Toată lumea care merge la mânăstiri, care are aplecare către viața monahală, care soarbe cuvintele înțelepte ale marilor duhovnici și asceți ai credinței răsăritene. Aceea revistă energică, vie și necesară a livrat de-a lungul a peste 150 de numere, din 2007 până în 2020, sute de articole de cea mai bună calitate duhovnicească, a reprezentat toiagul și busola multor creștini îndrăgostiți de mediul monahal autentic.

"Privirea ei, împăienjenită de lacrimi, căută să vadă ceea ce atât de mult îi lipsise, în anii lungi de suferință: lumina din ochii unui semen de-al său. Când întâlni, însă, acea lumină, când se simți scăldată în razele iubirii ce izvorau din ea, înțelese, din adâncul cel mai adânc al inimii care o ardea în piept, că primise mult, mult mai mult decât ce-și dorise!...

Prin această carte frumos ilustrată, cititorii se vor cufunda în traiul de zi cu zi al ursoaicei Bucurie și în întâmplările viețuirii ei alături de pustnicul drag – Sfântul Serafim din Sarov. Pe cititorii tineri îi va cuceri viața sfântului și a prie­tenilor lui necuvântători. Cititorii mai maturi, îndeosebi părinții, vor redescoperi prin ochii ursoaicei asceza, rugăciunea deasă, lacrimile pocăinței și apriga luptă cu duhurile răutății. Plină de duioșie și căldură este și experiența întâlnirilor cu Maica Domnului pentru aceeași ursoaică, Bucurie, care își găsește – la măsura celor care nu cuvântă – pacea și rostul.

Alcătuit ca un manual de viață mistică și duhovnicească, Războiul nevăzut se adresează atât începătorilor în viața duhovnicească, cât și celor sporiți, punând la îndemână, într-o manie­ră metodică și sistematică, îndemnuri pentru toate treptele vieții spiritual-morale în duh isihast. Lucrarea de față – un adevărat ghid practic de spiri­tualitate ortodoxă necesar a fi studiat zilnic – îmbină foarte armonios temele practice și teoretice ale viețuirii creștine în acord cu exigențele Evangheliei, determinând cititorul să se ridice de la problemele și confruntările de fiecare zi la analiza experiențelor duhovnicești, în scopul călăuzirii pe calea desăvârșirii, adică al curățirii de patimi și al luminării minții, al rugăciunii inimii și al îndumnezeirii, în vederea dobândirii mântuirii – rostul vieții noastre pe pământ.

Părintele Damschin Christensen scria: „Ceea ce m-a surprins cel mai mult la părintele Serafim a fost faptul că în fața mea se afla un om care se jertfea pe deplin pentru Dumnezeu, pentru Adevăr. Nu era vreun profesor universitar ce primea un salariu confortabil pentru a fi un răspânditor al cunoașterii, nici nu era vreun conducător religios ce tânjea să-i fie așezate la picioare putere, influență sau măcar un vas cu fructe, precum făceau maeștrii spirituali care aveau, pe atunci, discipoli prin zonă. El nu trăia în religie pentru avantajele pe care le-ar fi putut obține de acolo; nu căuta un sprijin, nici să se bucure de o viață spirituală. Era doar un călugăr simplu, ce căuta Adevărul mai presus de toate”.

Moartea, rânjind din toate publicațiile și pe toate ecranele, i-a condus pe mulți dintre semenii noștri la un înalt grad de disperare, iar dacă nu, cel puțin la o analiză urgentă și radicală a vieții: a rostului nostru pe pământ, a chestiunii serioase și personale a sfârșitului fiecăruia dintre noi, copil, tânăr, adult sau vârstnic, a planului lui Dumnezeu cu noi, a sensului suferinței și pierderii celor dragi, a pașilor de urmat într-o paradigmă umană și spirituală complet dată peste cap.

"Cartea lui Joseph Ratzinger nu este un comentariu al rânduielii liturghiei din ritul romano-catolic, ci o analiză a acelui spirit care însufleţeşte orice liturghie creştină întemeiată pe Sfânta Tradiţie a succesiunii apostolice prin care Spiritul lui Dumnezeu călăuzeşte corabia Bisericii în mijlocul valurilor şi furtunilor istoriei acestei lumi. Este o carte despre semnificaţia cosmică a liturghiei, despre formarea ei biblică în cadrul istoriei, despre sacralitatea timpului şi a spaţiului, despre semnificaţia ontologică şi escatologică a orientării către Răsărit, dar şi despre raportul cu moştenirea iudaică, despre sensul icoanelor, muzicii, gesturilor precum îngenuncheatul sau semnul crucii, sau semnificaţia escatologică a veşmintelor şi ornatelor liturgice, nu în ultimul rând şi despre unitatea în diversitate a riturilor aflate în comuniune apostolică de credinţă. De aceea, Spiritul Liturghiei poate fi un îndrumar deosebit de util atât edificării spirituale a credincioşilor romano-catolici, greco-catolici şi ortodocşi, cât şi pentru toţi acei oameni de bună-credinţă interesaţi să descopere universul fascinant al sensurilor şi simbolurilor pe care se întemeiază cultul creştin." Dan Siserman