Religie & Spiritualitate

Copiii nostri cresc in vremuri foarte primejdioase, in care societatea se leapada de idealurile crestine si, mai presus de orice, de toate idealurile dragostei jertfitoare. In locul acestora, in spiritul vremurilor noastre, se sadeste in inimile copiilor cultul iubirii de sine si al placerilor. Este foarte important sa‑l invatam pe copil sa‑si recunoasca faptele rele si sa se straduiasca spre tot binele.

Fara ajutorul lui Dumnezeu, fara participarea la binecuvantatele si mantuitoarele Taine ale Sfintei Biserici, nu vom putea rezista in fata acestei primejdii. De o importanta capitala in crestinism, in educatia morala a copiilor, este marturisirea pacatelor in Taina Pocaintei. Marturisindu‑si pacatele, copiii, prin puterea data preotului de Sus, primesc nu doar iertare, ci si invataturi pentru viata, si astfel se vor deprinde sa caute rezolvarea problemelor cu care se confrunta in biserica, unde primesc binecuvantare, intremare, iertare, intarirea nadejdii in mantuire. 

Ziua in care copilul se spovedeste si se impartaseste trebuie sa fie pentru el o zi de praznic si de bucurie. Indemnati‑i, propuneti‑le copiilor sa mearga la biserica, sa se pregateasca de spovedanie si de impartasanie, dar in nici un caz nu‑i fortati – pocainta trebuind sa fie sincera si de bunavoie.

Textul clasic budist al lui Kamalashila despre antrenarea minții, comentat de Sanctitatea Sa Tenzin Gyatso, al 14-lea Dalai Lama

O traducere accesibilă a cunoscutului manual despre meditația budistă elaborat de Kamalashila – cu comentarii de la profesorul budist preferat al tuturor, Dalai Lama!

Bazată pe o secțiune importantă din Bhavanakrama, de Kamalashila, cartea Etapele meditației reprezintă cel mai amplu comentariu oferit de Dalai Lama asupra acestui manual de meditație concis, dar important. Este un text preferat al Sanctității Sale, despre care spune adesea că „este ca o cheie care deschide ușa către toate celelalte scrieri budiste majore“.

Subiectele abordate în Etapele meditației includ natura minții, cum să dezvolți înțelepciunea aducătoare de calm, compasiunea și bunătatea iubitoare și cum să stabilești armonia între revelațiile personale și relațiile blânde și calme cu ceilalți.

„Când individul atinge starea omniscientă de iluminare deplină, toate emoțiile perturbatoare și obscuritățile sunt eliminate pentru totdeauna. Practicantul se trezește astfel la cunoașterea deplină. De aici încolo, o astfel de ființă iluminată deține potențialul nelimitat de a le ajuta pe toate ființele să atingă eliberarea.“ - Dalai Lama

Biblia de la București, cunoscută și sub denumirea de Biblia lui Șerban Cantacuzino, a fost prima traducere completă a Sfintei Scripturi în limba română, ieșită din lumina tiparului în anul 1688. Textul acesteia a fost scris cu caractere chirilice, iar traducerea s-a bazat pe versiunea lui Nicolae Milescu a Septuagintei, revizuită de frații Radu și Șerban Greceanu. Această lucrare a reprezentat piatra de temelie pentru dezvoltarea limbii române scrise.

Noua editie a Bibliei sau a Sfintei Scripturi apare in anul 2025, Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Romane si Anul comemorativ al duhovnicilor si marturisitorilor ortodocsi romani din secolul al XX-lea.

Noua editie a Bibliei sau a Sfintei Scripturi apare in anul 2025, Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Romane si Anul comemorativ al duhovnicilor si marturisitorilor ortodocsi romani din secolul al XX-lea.

Povestirile sunt instructive, sub raport etic, pornind de la viata imediata, cea din scoala, adesea, sau uneori dintr-o lume fantastica, a parabolelor biblice (Biserica din deal, Copilul cu inima de cristal). Sunt scene desprinse cu simplitate narativa din cotidian, dar semnificatia mai profunda a unor acte nu lipseste (Peticul). […] O atentie mai mare merita Biserica din deal, unde atmosfera unui sat descris in ritualurile sale face sa creasca emotia povestirii […], amintindu-ne vremurile de altadata, surprinse in aceste pagini, o lume a bunelor randuieli, a credintei si a familiei armonioase si senine. — Adrian Popescu

Dumnezeu îi permite omului să-l întâlnească, pentru ca omul să găsească bucurie și adevăr în Dumnezeu. Și dacă omul este adesea convins de propria sa nimicnicie chiar la prima sa întâlnire cu Dumnezeu, această primă intuiție pregătește doar terenul pentru ceea ce urmează. El renunță să se certe cu Dumnezeu, să forțeze un parteneriat în care ar putea arunca mereu în balanță propriul său cuvânt împotriva cuvântului lui Dumnezeu. El a înțeles odată pentru totdeauna cât de înălțat este Dumnezeu deasupra lui. Dar si cât de mult s-a apropiat Domnul de el prin întruparea Fiului său pentru a-i deschide cale spre Dumnezeu.

A vorbi despre un act care vizează realizarea binelui înseamnă a recunoaşte posibilitatea eșecului; într-adevăr, așa cum observă Platon în Republica, efortul de a realiza o intenție în ordinea practică este întotdeauna incomplet într-o anumită privință. Din acest motiv, politica nu are niciodată în vedere doar stabilirea ordinii, ci, de asemenea și într-un mod fundamental, gestionarea dezordinii. [...] Această problemă, adică cea a definirii politicii ca efort pur practic de gestionare a dezordinii, a îmbrăcat o mare varietate de forme în istorie: de la o anumită interpretare a Cetăţii lui Dumnezeu, scrisă de Augustin, până la Machiavelli, la teoria modernă a contractului social, la definiția dată de Weber suveranității ca deținere a monopolului asupra puterii coercitive şi până la afirmația lui Carl Schmitt că politica se întemeiază pe distincția dintre prieten şi inamic.

Omul creat după chipul lui Dumnezeu este în aşa fel plăsmuit încât, în calitatea lui de fiinţă inteligentă şi de sine stătătoare, să Îl închipuie pe Dumnezeu pe pământ, să facă voia Lui care este scrisă în inimă şi să-şi facă din această lege voie proprie. Scopul plăsmuirii lui era acela ca făptura să îşi (re)cunoască Ziditorul. A fost făcută aşadar, ca să (re)cunoască pe Făcătorul şi Creatorul ei. A fost plăsmuită ca să fie înălţată la Dumnezeu. A fost plăsmuită spre a da slavă lui Dumnezeu. A fost plăsmuită pentru ca făptura zidită să laude întru cunoştinţă pe dumnezeiescul ei creator.

Viețile de sfinți sunt istorii reale, în măsură să hrănească încă de timpuriu nu atât imaginația copiilor, cât mai ales inimile lor. Născute din experiența vie, aceste istorisiri au schimbat sufletele celor ce s-au aplecat asupra lor și, prin aceasta, lumea.

Această smerită carte o dedic lui Sebastian, Anastasia, Paisie și tuturor copiilor acestui neam de Sfinți și de eroi. Ține Doamne copiii noștri pe calea pentru care au luptat marii noștri înaintași!

Marele făcător de minuni, Sfântul Spiridon al Trimitundei, este supranumit, în Grecia, Sfântul călător. Asta, datorită faptului că încălțămintea sa se uzează periodic, trebuind să fie schimbată cu o pereche nouă de către monahii care au în grijă racla cu sfintele moaște din Corfu. Este evident faptul că sfântul călătorește prin lume, ajutându‑i pe cei care îl cheamă în rugăciune. Sute și poate mii de mărturii, din întreaga lume, întăresc afirmația de mai sus.

Această smerită carte o dedic părinților noștri trupești și sufletești. Doamne mântuiește-i!

Cugetări și predici la Învierea Domnului Învierea nu este începutul unei noi ere și nu este doar un mare eveniment al trecutului. Învierea este izvorul vieții creștine. Învierea este viața însăși. Tocmai de aceea, Sfântul Ierarh, urmându-l pe Apostolul Pavel, arată că, dacă evenimentul Învierii ar fi îndepărtat din creștinism, atunci ar trebui îndepărtat din lume și creștinismul însuși. Mai precis, nici n-ar mai fi nevoie să fie îndepărtat, căci s-ar stinge de la sine. Credința creștină ar rămâne, în acest caz, doar unul dintre numeroasele sisteme de înțelepciune practică ale vieții, care, mai ales astăzi, sunt din belșug.

Pentru orice suflet îndurerat, această carte este o îmbărbătare și o mângâiere. Pentru pastori, cei care zilnic sunt puși să împartă suferința celor ce aleargă la ei, este o experiență în plus. Fie că avem de-a face cu o persoană căzută în depresie, cu un bolnav apăsat de frica morții sau cu cineva care tocmai a pierdut pe cineva drag, gândurile cuprinse în această carte îi vor repune în albia credinței și a speranței mântuitoare.

În viața adultă, de sine stătătoare, nu intrăm în condiţii egale. Unii sunt mai încrezători în ei înșiși, mai capabili să iubească şi să ierte, alții sunt mai dependenți, mai slabi, mai anxioși și mai nefericiți cauza principală fiind relațiile noastre cu părinții. Nu întâmplător se spune că toate problemele noastre vin din copilărie.

Volumul părintelui Nicholas G. Louh și al soției sale, Roxanne Louh (doctor în psihologie) se adresează tuturor celor care trecem prin neguri - uneori asemănătoare Vinerii Mari -, prin mo­mente în care suntem speriați, furioși, derutați, copleșiți sau răniți - mo­mente în care ne întrebăm unde este, în tot acest zbu­cium, Dum­nezeu... Nici o negură nu‑i atât de deasă, încât să nu răzbată prin ea Hristos, nici o vale atât de adâncă, încât să nu ne scoată la suprafață.

Tratatele cuprinse in acest volum ne dau masura geniului teologic si exegetic al Sfantului Vasile cel Mare. Despre Sfantul Duh este cel mai profund si mai insemnat tratat patristic care demonstreaza dumnezeirea Duhului Sfant, „un adevarat arc de bolta al distinctiei dintre fiinta si ipostasuri in Sfanta Treime”, dupa cum a fost numit.

„Cheia unei lumi mai fericite și mai pline de succes este dezvoltarea compasiunii.“ - Sanctitatea Sa Tenzin Gyatso, al 14-lea Dalai Lama

A oferi și a primi afecțiune este cheia fericirii, iar compasiunea reprezintă cheia care ne deschide inima către afecțiune. Viața plină de compasiune, o carte generoasă și blândă, conține unele dintre cele mai îndrăgite învățături despre compasiune pe care Dalai Lama le-a oferit vreodată. Aici sunt adunate pentru prima dată patru dintre cele mai accesibile și inspiratoare învățături ale Sanctității Sale despre compasiune.

În aceste patru învățături, impregnate de umorul blând și de bunătatea extraordinară a acestui învățător incomparabil, Sanctitatea Sa explorează altruismul și nevoia de compasiune atât la nivel individual, cât și la nivel global – și ne oferă practici specifice pentru dezvoltarea iubirii și compasiunii chiar și în cele mai dificile situații.

Emoționantă și transformatoare, cartea Viața plină de compasiune este o invitație personală din partea unuia dintre cei mai talentați profesori din lume de a trăi o viață plină de fericire, bucurie și prosperitate autentice.

De ce ne aflăm în situația de acum? Încotro ne îndreptăm? Are viața noastră vreun sens? Cum ar trebui să ne trăim viața?

 Dalai Lama ne oferă în minunata carte Sensul vieții răspunsuri la aceste întrebări și la multe altele, abordând cu înțelepciune unele dintre cele mai profunde și provocatoare teme de gândire din viața oricărui om. Bazându-și explicația pe cele douăsprezece verigi ale dependenței, așa cum sunt descrise în imaginea budistă a Roții Vieții, Sanctitatea Sa descrie în nuanțe vii și pline de compasiune modul în care ne blocăm în închisoarea contraproductivă a egoismului și suferinței și ne arată cum să inversăm procesul, transformând limitările într-o sursă de ajutor și fericire pentru ceilalți.

Amprentate cu inteligența, umorul și bunătatea lui Dalai Lama, aceste învățături abordează probleme dificile, precum stăpânirea agresivității din interior și din exterior, concilierea responsabilității personale cu doctrina altruismului, gestionarea bolilor terminale și a sfârșitului vieții, împăcarea iubirii pentru sine și pentru familie cu iubirea pentru toate ființele și integrarea acestor practici în viața de zi cu zi.

Calea Bodhisattva, unul dintre cele mai îndrăgite texte budiste, este un ghid practic pentru generarea iubirii, compasiunii, generozității și răbdării. În cartea Ghidul Bodhisattva, Sanctitatea Sa Dalai Lama ne oferă un comentariu indispensabil asupra ideilor-cheie ale textului și ne arată cum oricare dintre noi poate dezvolta o inimă bună cu adevărat și de ce aspirația către fericirea și iluminarea celorlalți este esențială pentru orice cale spirituală autentică.

Înțelepciunea profundă a Sanctității Sale – rezultatul unei vieți de practică și studiu – strălucește magnific în această carte extraordinară!

„Credința e foarte importantă în budism, dar înțelepciunea e și mai importantă. Credința adevărată trebuie să se bazeze pe raționament. A spune pur și simplu «Mă retrag în izolare» sau «Sunt evalvios», orbește și fără reflecție, nu are nicio valoare. Iată de ce sutrele menționează cele patru încredințări:

Nu vă bazați pe indivizi, bazați‑vă pe învățături.

Nu vă bazați pe cuvinte, bazați‑vă pe înțeles.

Nu vă bazați pe sensul adaptat, bazați‑vă pe sensul ultim.

Nu vă bazați pe cunoștințe intelectuale, bazați‑vă pe înțelepciune.“ - Sanctitatea Sa al 14-lea Dalai Lama

Cartea de față ne prezintă mijlocul prin care omul, creația lui Dumnezeu, poate intra în comuniune cu El spre a se supune Lui și a iubi fiecare seamăn în parte, indiferent de starea socială, așa cum Dumnezeu ne iubește pe fiecare fără să ne judece sau să facă diferențe. Fiecare filă, prin ceea ce cuprinde, ne duce mai aproape de Divinitate. Totodată ne oferă unelte prin care putem să înțelegem ce misiune avem fiecare în această viață pământeană.

Intre cei care pot fi numiti pe drept cuvant eroi ai umanitatii, in numele unui crez si a libertatii de gandire, jertfiti orbeste de intoleranta semenilor se numara, neindoielnic, cehul Jan Hus, de la a carui moarte pe rugul de la Konstanz, in miezul verii 1415 se implinesc acum sase veacuri.
Gratie talmacirii doamnei Anca Irina Ionescu avem pentru prima oara sub ochi texte husite esentiale, predici si scrisori care refac un peisaj de civilizatie in care istorie si teologie se impletesc, schitând atmosfera unui ev mediu crepuscular, care pregatea nemijlocit marea preschimbare spirituala a Europei ce s-a numit Reforma.
Suntem in vremea in care „marea schisma a Occidentului” (1378-1417) impartise lumea catolica in papi si antipapi, la Roma, la Avignon si la Bologna si cand unitatea bisericii apusene era cautata prin unica solutie posibila, „via concilii”. La Pisa in 1409, la Konstanz in 1414- 1417, la Basel in 1431, inalta ierarhie a Ecclesiei petrine incerca sa raspunda asteptarilor unui Occident sfasiat de indoieli si asteptari apocaliptice.
Era timpul misticismului speculativ franciscan si al celui dominican din Renania si Flandra, a genezei acelei „devotio moderna” care a dus la faimoasele „béguinages” din Tarile de Jos, la evanghelismul popular iubitor de „Biblia pauperum” si de „Patimi” redate în crudul realism al altarelor poliptice din aria germana. - acad. Razvan Theodorescu

Mă iubește Dumnezeu chiar dacă am făcut lucruri rele? Dumnezeu există cu adevărat? Dumnezeu chiar îmi ascultă rugăciunile? Sunt întrebări pe care mulți le purtăm în tăcere, mai ales atunci când ne simțim vinovați, pierduți sau singuri. Întrebări pe care nu îndrăznim întotdeauna să le spunem cu voce tare.

Sfântul Ioan Botezătorul rămâne pentru credincioși un mijlocitor al pocăinței și un sprijin în încercările vieții. Rugăciunile adresate lui nu se limitează la soluționarea problemelor exterioare; ele devin o puternică chemare la îndreptarea sufletului, la recunoașterea păcatelor și la vindecarea relațiilor cu cei dragi. 
Prin ajutorul și mijlocirea Înaintemergătorului Ioan, oamenii primesc curajul de a se smeri, răbdarea și înțelepciunea de a face alegeri care transformă viața. 
Pentru toți cei care se apropie cu credință, Sfântul Ioan Botezătorul este sprijinul care transformă încercările în lecții de viață, apropiindu-i de Dumnezeu și de calea cea strâmtă spre Împărăție.
Sfinte Ioan Botezătorul,roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!