Religie & Spiritualitate

„Cei care se opun comunismului trebuie lichidati. Nu e suficient sa-i bagam in puscarii, pentru ca din puscarii mai pot sa iasa. Trebuie impuscati.“ (Sartre)

„Cei care se opun comunismului trebuie lichidati. Nu e suficient sa-i bagam in puscarii, pentru ca din puscarii mai pot sa iasa. Trebuie impuscati.“ (Sartre)

„Cei care se opun comunismului trebuie lichidati. Nu e suficient sa-i bagam in puscarii, pentru ca din puscarii mai pot sa iasa. Trebuie impuscati.“ (Sartre)

„Cei care se opun comunismului trebuie lichidati. Nu e suficient sa-i bagam in puscarii, pentru ca din puscarii mai pot sa iasa. Trebuie impuscati.“ (Sartre)

Charles Bigg s-a nascut in Manchester, in 1840, a studiat la Corpus Christi College, Oxford. A detinut diferite functii in cadrul Bisericii si in mediul universitar pana cand, in 1901, a devenit preot si Regius professor la Universitatea Oxford. Din 1889 pana in 1903, a condus comisia de examinare a episcopilor din Worcester, Peterborough, London si Manchester. A murit la Oxford in 1908.

Francis Crawford Burkitt a fost educat la Harrow School si Trinity College. Studiaza mai intai matematica la Cambridge, apoi istoria religiilor. Devine unul din marii specialisti in istoria crestinismului primar. A fost profesor de religie la University of Cambridge. Ca teolog scrie un mare numar de lucrari de mare rasunet privind raporturile crestinismului cu ereziile si curentele filosofice si religioase din  primele secole ale erei noastre.

Francois LENORMANT (1837-1883) a fost un arheolog francez de renume, specialist in asirologie si autor al multor articole si carti de specialitate in acest domeniu. In 1874, este numit profesor de arheologie la Biblioteca Nationala a Frantei, apoi, in colaborare cu baronul Jean de Witte, infiinteaza publicatia La Gazette archeologique : recueil de Monuments pour servir a la connaissance et a l'histoire de l'art antique (Gazeta arheologica; culegere de documente pentru a servi la cunoasterea si la istoria artei antice). Este unul dintre primii care a recunoscut in scrierile cuneiforme existenta unei limbi non-semite, pe care a denumit-o akkadiana, cunoscuta astazi sub denumirea de sumeriana. Intre 1879 si 1883, face sapaturi arheologice in Italia de sud (fost Grecie mare din timpurile stravechi ale colonizarii Italiei de catre eleni), descoperind la Tarento un important sit cu diverse tipuri de ceramica. Aduna circa 800 de piese, intr-o colectie pe care o vinde apoi muzeului Luvru, cunoscuta astazi sub numele de Banchetul din Tarento. Este vorba de figurine de lut ars, datate intre anii 530-200 i. H. A mai fost interesat si de numismatica, publicand lucrari asupra acestui subiect.

Arthur DARBY NOCK (1902-1963), eminent clasicist, s-a nascut in Portsmouth, Anglia. A studiat la Trinity Colledge si la Universitatea din Birmingham. A predat istoria religiilor la Harvard in perioada 1929-1963. A fost membru al mai multor academii straine. Cele mai cunoscute studii ale sale sunt Conversion (1933) si Saint Paul (1938). A scris mii de articole despre religia antica si literatura clasica, a fost editor al Oxford Classical Dictionary (1949) si important contributor la Cambridge Ancient History.

George Gilbert Aime Murray, un eminent savant al limbii si culturii antice grecesti, a fost Regius Professor of Greek la universitatea Oxford. O figura remarcabila si implicata a societatii moderne, este in mod frecvent prezentat ca un umanist, militant activ pentru pace, sustinator al politicii liberale. Este cunoscut in special pentru studiile sale clasice asupra culturii, religiei si mitologiei grecesti, dar si pentru realizarea unor traduceri deosebite, in versuri, ale capodoperelor teatrului grecesc antic in limba engleza.

George Robert S. Mead (1863-1933) a fost un pionier de prim rang in domeniul studiilor gnostice si hermetice. Angajat pe termen lung in studiul gnozei si gnosticismului, Mead a inceput sa publice in 1890 traducerea la marea opera gnostica Pistis Sophia, care a devenit astfel primul codex gnostic disponibil intr-o traducere exacta. Acestei traduceri i-au urmat diferite lucrari publicate in decursul mai multor ani, reunite sub titlul Echoes from the Gnosis, toate avand legatura directa cu texte gnostice de mare insemnatate.

Unul dintre cele mai mari merite ale lui Mead a fost capacitatea sa de a discerne sensul launtric si spiritual al scrierilor hermetice si gnostice, carora le-a dedicat intreaga sa opera. Apreciat in mod deosebit de Carl Gustav Jung nu doar pentru eruditia lui extraordinara, ci si pentru viziunea sa speciala asupra ideilor gnostice, Mead a deschis noi cai de cercetare a hermetismului si gnozei.

Opera:

Simon Magus (1892); The Upanishads, 2 vol. (1896); Orpheus (1895-6); Pistis Sophia (1896, reed. 1921); Fragments of a Faith Forgotten (1900); Did Jesus Live 100 B.C.? - An Enquiry into the Talmud Jesus Stories, the Toldoth Jeschu, and Some Curious Statements of Epiphanius (1903); Apollonius of Tyana (1901); Thrice Great Hermes: Studies in Hellenistic Theosophy and Gnosis, 3 vol. (1906); The doctrine of the subtle body in Western tradition - an outline of what the philosophers thought and Christians taught on the subject (1919); Gnostic John the Baptizer: Selections from the Mandean John-Book (1924).

Cezar-Ivan Colita este licentiat la Facultatea de Stiinte Politice in cadrul SNSPA, specializarea Stiinte Politice. Totodata, a facut studii de licenta in cadrul FTOUB, specializarea „Teologie pastorala” si un Masterat in cadrul Facultatii de Teologie Ortodoxa „Justinian Patriarhul”, Bucuresti, specializarea „Istorie si Traditie crestina”. Este doctorand in teologie istorica si bizantinologie la Scoala Doctorala Dumitru Staniloae si doctorand în neurostiinte (UMF, Bucuresti).

CHRIS CANDER a absolvit Honors College, University of Houston, în orașul în care a crescut și unde trăiește în prezent, împreună cu soțul, fiica și fiul ei. De șapte ani este writer-in-residence pentru programul Writers in the Schools din Houston. Face parte din comitetul consultativ Inprint și administrează mai multe biblioteci din comunitatea ei, în cadrul mișcării Little Free Library. A debutat cu romanul 11 Stories (2013), care a câștigat Independent Publisher Gold Medal la secțiunea Popular Fiction și a fost finalist la USA Best Book Awards – General Fiction 2014. Al doilea ei roman, Whisper Hollow (2015), a fost inclus pe lista lungă pentru Great Santini Fiction Prize de către Southern Independent Booksellers Alliance și a fost nominalizat pentru Kirkus Prize – Fiction 2015. În 2019 îi apare romanul Greutatea unui pian (The Weight of a Piano; Humanitas Fiction, 2021), publicat în peste cincisprezece țări, ajuns bestseller USA Today și inclus de American Booksellers Association în Indie Next Great Reads List și November 2019 Indie Next List Now. Un nou roman care-i poartă semnătura, A Gracious Neighbor, este anunțat pentru 2022. Chris Cander a scris și o carte pentru copii, The Word Burglar, care a câștigat, în 2014, Moonbeam Children’s Book Award (argint).

CHRIS CANDER a absolvit Honors College, University of Houston, în orașul în care a crescut și unde trăiește în prezent, împreună cu soțul, fiica și fiul ei. De șapte ani este writer-in-residence pentru programul Writers in the Schools din Houston. Face parte din comitetul consultativ Inprint și administrează mai multe biblioteci din comunitatea ei, în cadrul mișcării Little Free Library. A debutat cu romanul 11 Stories (2013), care a câștigat Independent Publisher Gold Medal la secțiunea Popular Fiction și a fost finalist la USA Best Book Awards – General Fiction 2014. Al doilea ei roman, Whisper Hollow (2015), a fost inclus pe lista lungă pentru Great Santini Fiction Prize de către Southern Independent Booksellers Alliance și a fost nominalizat pentru Kirkus Prize – Fiction 2015. În 2019 îi apare romanul Greutatea unui pian (The Weight of a Piano; Humanitas Fiction, 2021), publicat în peste cincisprezece țări, ajuns bestseller USA Today și inclus de American Booksellers Association în Indie Next Great Reads List și November 2019 Indie Next List Now. Un nou roman care-i poartă semnătura, A Gracious Neighbor, este anunțat pentru 2022. Chris Cander a scris și o carte pentru copii, The Word Burglar, care a câștigat, în 2014, Moonbeam Children’s Book Award (argint).

„Egiptenii sunt cei mai credinciosi dintre toti oamenii” – spunea Herodot. Dintre toate popoarele antice, egiptenii au dovedit cea mai constanta preocupare fata de problema mortii si a enigmelor ei, fapt ce si-a pus amprenta pe intreaga lor viata sociala si spirituala, conferindu-i o unicitate stranie si inimitabila. In perspectiva gandirii lor, cu ajutorul unor procedee magice, bazate, in principal, pe o adevarata stiinta a secretelor logosului, moartea putea fi controlata si subordonata. Stradaniile de descifrare a misterului mortii s-au concretizat in reteaua de centre de cult, adevarate scoli initiatice, ce impanzeau intreg cuprinsul Egiptului. Scopul acestor eforturi, uneori extrem de costisitoare, era depasirea pragului, impus de conditia umana, dintre viata si moarte, pentru a supravietui intr-o alta dimensiune, intr-un Egipt ideal, sustinut de atotputernicia zeilor, „triumfand” asupra mortii prin fortarea barierelor ce se interpun intre existenta efemera, pamanteana, si viata eterna din Tara Vesnicia. O caracteristica a acestor texte consta in faptul ca ele suscita comentarii dintre cele mai contradictorii. Unii le-au considerat rod al unei alienari la scara nationala, altii le-au acordat valente ale unei metafizici savante; unii le apreciaza ca fiind produse ale unor minti primitive, altii sunt fascinati de universul fantastic pe care il intrezaresc dincolo de aparentele derutante si inselatoare.

Pe langa ritualurile de pregatire a trupului celui decedat in vederea efectuarii calatoriei postume a sufletului ce se desparte de trup, se puneau in mormant texte continand formule magice, „cuvinte de putere”, rugaciuni, un „ghid” care sa-l indrume spre a ajunge la tinta suprema, respectiv, de a se odihni la „sanul lui Rā”, „in preajma lui Osiris”. Totalitatea acestor texte, scrise, de obicei, pe papirusuri asezate in cutele bandajelor mumiei, alaturi de aceasta, sau inscriptionate chiar pe una dintre fasiile de panza ce infasau mortul, alcatuiesc ceea ce a fost numit Cartea egipteana a mortilor. A fost publicata, pentru prima oara, in anul 1842, de catre Karl Richard Lepsius, iar titlul (in germana, Todtenbuch), desi considerat impropriu, a fost adoptat de egiptologia oficiala.

O caracteristica a acestor texte consta in faptul ca ele suscita comentarii dintre cele mai contradictorii. Unii le-au considerat rod al unei alienari la scara nationala, altii le-au acordat valente ale unei metafizici savante; unii le apreciaza ca fiind produse ale unor minti primitive, altii sunt fascinati de universul fantastic pe care il intrezaresc dincolo de aparentele derutante si inselatoare. Oricine poate fi uimit de credinta egipteanului in divinitatile despre care spune ca le-a inventat el insusi si care, astfel, isi datoreaza existenta celui ce le-a creat. Mai mult decat atat, daca e suparat, nu se sfieste sa le ameninte. Cu toate acestea, nu-i putem acuza pe egipteni de lipsa de inteligenta, de vreme ce au reusit sa conceptualizeze notiuni extrem de abstracte, cum ar fi „substanta” (gr. ousia), sufletul akh ce ii preexista sufletului ce se intrupeaza, „muzica sferelor” si altele.

Maria Genescu

Edda reprezinta o excelenta introducere in lumea vechilor zei nordici, la fel de fascinanta si de bogata precum universul mitologic grecesc sau egiptean. Acest text contine atat cosmogonia din perspectiva popoarelor nordice, cat si cele mai cunoscute istorisiri despre Odin, Thor, Loki si ceilalti zei. Spectaculosul, aventura, crearea si distrugerea lumii zeiesti se impletesc aici intr-un text expresiv si dinamic, patruns pe alocuri de umor, dar si de o complexitate surprinzatoare.

Mitologia nordica, asa cum o cunoastem astazi, este cuprinsa si ea aproape exclusiv in paginile acestor manuscrise. Dintre toate textele medievale islandeze, cel care contribuie decisiv la cunoasterea ei este Edda lui Snorri Sturluson (1179-1241). Autorul este un aristocrat carturar din prima jumatate a secolului al XIII-lea, chiar o figura politica de prim rang in Islanda vremii sale, precum si la curtea regilor norvegieni. Exista mai multe lucrari care au iesit probabil de sub pana sa, in special cu caracter istoriografic, dar Edda este cu siguranta opera sa fundamentala.

Este interesant de remarcat ca tema acestei lucrari nu este propriu-zis mitologia, ci poezia, Snorri concepand-o ca pe un tratat complet de poetica autohtona. Intr-adevar, poezia nordica traditionala dateaza de dinaintea sosirii crestinismului si poseda o bogata zestre de vocabular poetic si reguli prozodice complicate. Aceasta traditie poetica fiind amenintata cu disparitia in fata noilor mode literare de sorginte europeana, Snorri isi propune in Edda s-o consemneze pentru posteritate si mai ales pentru viitoarele generatii de poeti, dorind sa incurajeze transmiterea acestui adevarat mestesug traditional.

Scopul acestei carti este de a defini o cale spirituala pentru prezentul si viitorul omului contemporan, tema sa centrala fiind intelegerea iudaismului si in special a traditiei mistice evreiesti privita ca limbaj al cautarii interioare. Arthur Green impartaseste cu noi o Cabala care ne poate ajuta sa cream un viitor mai bun pentru noi si pentru ceilalti: din substratul textelor si practicilor cabalistice vechi de secole el aduce la lumina Cabala ca o contributie evreiasca la o cautare universala, o versiune evreiasca a unui proces pe care spiritul il determina in toate traditiile.

De ce subliniaza autorul calatoria interioara? Deoarece Cabala este o harta a cosmosului dar si o diagrama a mintii umane. Ea vorbeste despre „lumi”, despre contractia Sinelui divin, despre spatiul primordial si toate celelalte derivate, foloseste limba cosmologiei, a ordonarii lumii si reflecta interioritatea si „ordonarea” sufletului si a experientei umane. Cand te vezi pe tine insuti ca pe o intruchipare a luminii divine, acest lucru iti permite sa vezi si lumea in acelasi fel: restructurarea vietii noastre ca raspuns la aceasta invatatura interioara are ecou direct in relatiile noastre, in modul in care ne raportam la copiii, parintii si prietenii nostri, ne influenteaza deciziile de cariera, ritmul vietii, locul in care alegem sa traim si modul cum traim.

Pliniu cel Batran, descriindu-l in Istoria naturala pe un anume Hermippos, un om invatat din Smirna, care a trait in secolul al III-lea i.Hr., spune despre acesta ca "a comentat doua milioane de versuri ale lui Zarathustra". Cifra exagerata, dupa unii, dar care da seama de amploarea "operei" lui Zarathustra si de vasta raspandire pe care aceasta a avut-o in epoca; verosimila, dupa altii, daca ne amintim ca in disputa din jurul profetului si a perioadei in care a trait acesta se vehiculeaza date contradictorii. De pilda, Eudoxios afirma ca Zarathustra ar fi trait cu 6000 de ani inainte de Platon; Hermippos, cu 5000 de ani inainte de caderea Troiei; iar Pliniu, cu 1000 de ani inaintea lui Moise.

Era firesc ca Zarathustra, un personaj cu o viata si o misiune atat de speciale sa fie socotit autorul sau sa i se atribuie o mare parte din literatura sacra sau sapientiala care a circulat din cele mai vechi timpuri in spatiul iranian.

Ceea ce se poate afirma cu certitudine, in baza parerii cvasiunanime a savantilor, este ca Imnurile cuprinse in sectiunea Yasna din Avesta apartin unei aceleiasi perioade si sunt uniforme stilistic, putand in consecinta sa fie atribuite fara riscuri unui singur autor: Zarathustra.

Reforma lui Zarathustra a vizat in primul rand eliminarea practicilor magice si a credintei in spirite din constiinta oamenilor din epoca sa, intr-o zona aflata sub puternica influenta asiro-babiloniana. "Invatatura lui Zoroastru este de fapt o reforma a vechii religii iraniene si, in Canturi (Gatha) el arata limpede intentia sa de a reda credintei puritatea sa originara" (C. Daniel).

Biografiile filozofilor din secolele al III-lea și al IV-lea d.H. sunt implicit religioase, căci vizează convertirea cititorilor, iar nu prezentarea neutră a vieții unui personaj istoric. Același scop îl au biografiile spirituale compuse în mediul iudaic și cel creștin: câștigarea de noi adepți și întărirea credinței celor vechi.

Epoca este un laborator, unic în istoria spațiului mediteraneean, al dialogului (adesea contondent) între diverse curente filozofico-religioase. În noul „panteon“, Moise și Isus se duelează pentru supremație cu Pitagora și Apollonios, apostolii rivalizează cu magii păgâni și cu profeții taumaturgi.

Ne vom apleca asupra trăsăturilor „bărbatului îndumnezeit“ (theios aner), căci toți eroii volumului aparțin acestei categorii aparte, care definește Modelul spiritual al Antichității târzii. Temele analizate (mântuirea, mulier virilis, moartea, autarhia, asceza, libertatea etc.) sunt tratate comparativ și fenomenologic, subliniind atât diferențele, cât și constantele biografiilor din cele trei medii: iudaic, păgân și creștin.

Volumul, redactat inițial în franceză, a constituit subiectul unui doctorat în cadrul École Pratique des Hautes Études din Paris, sub egida Institutului de Studii Religioase din Trento.

Învățăturile lui Osho, unul dintre cei mai cunoscuți lideri spirituali ai secolului XX, răstoarnă tiparele clasice de gândire, provocându-ne să ne punem în permanență sub semnul întrebării certitudinile și să devenim mai conștienți de noi înșine. Cărțile lui abordează cele mai importante probleme pe care și le pun oamenii interesați de știința transformării de sine și de o spiritualitate adaptată la provocările cotidiene ale vieții contemporane.

Învățăturile lui Osho, unul dintre cei mai cunoscuți lideri spirituali ai secolului XX, răstoarnă tiparele clasice de gândire, provocându-ne să ne punem în permanență sub semnul întrebării certitudinile și să devenim mai conștienți de noi înșine. Cărțile lui abordează cele mai importante probleme pe care și le pun oamenii interesați de știința transformării de sine și de o spiritualitate adaptată la provocările cotidiene ale vieții contemporane.