Religie & Spiritualitate

In cartile, studiile si articolele sale, Parintele Arhimandrit Ioasaf Popa se dovedeste a fi un foarte bun cunoscator al Sfintei Scripturi si al Sfintei Traditii si un iubitor al scrierilor Sfintilor Parinti, aducand prin eruditia si vasta lui cultura pretioase contributii in domeniile teologice care l-au preocupat.

Intelepciunea e savoare: ea inseamna a gusta din cunoasterea Celui cu totul altul. Credinta inseamna certitudinea ca aceasta cunoastere e nesfarsita, ca savoarea ei e inepuizabila. Textele acestei colectii se refera la o asemenea cunoastere, la stradania de a o atinge, de a-i simti gustul veritabil.

Pentru prima data in romaneste, volumul care incheie monumentalul proiect al lui Mircea Eliade!Volum coordonat de Ioan Petru Culianu. In aprilie 1983, cind scria prefata celui de-al treilea volum al operei sale monumentale, Istoria credintelor si ideilor religioase, Mircea Eliade anunta o modificare in planul general al lucrarii, lasind pentru un ultim tom capitolele privitoare la religiile Chinei si ale Japoniei, prezentarea religiilor arhaice si traditionale din America, Africa si Oceania, precum si o sectiune de incheiere, despre creativitatea religioasa a societatilor moderne.

O reflectie pe multiple planuri asupra destinului religiei in contemporaneitate, remarcabila prin stilul si claritatea argumentatiei. Desi adopta o pozitie mai degraba atee si, in orice caz, puternic anticlericala, Savater, departe de a vorbi despre un declin al credintelor religioase intr-o epoca tehnologica si materialista, constata o revenire a acestora in prim-planul dezbaterilor ideologice si politice.

„Orice istorie a religiilor este un produs al timpului sau, caruia ii reflecta, alaturi de limite si slabiciuni, exigentele si cunostintele. Aflati in fata unei duble cerinte – pe de o parte, de a contextualiza expunerea diferitelor religii intr-un mod riguros sub aspect cronologic, iar pe de alta parte, de a promova o prezentare a intregului care sa salveze, mai ales in cazul religiilor istorice cu o existenta indelungata, elementele de continuitate si permanenta –, ne-am decis pentru privilegierea celui din urma criteriu.

"Nicolaus Cusanus, una din figurile cele mai complexe ?i captivante din istoria cre?tinismului." (Mircea Eliade)În 1453, la caderea Constantinopolului sub turci, Nicolaus Cusanus, teolog, savant ?i filozof mistic, scrie – drept reactie – micul tratat de armonizare a religiilor.

Intr-o prima instanta, tema experientei spirituale se refera la evenimente personale, secrete si, la limita, incomunicabile, privind individul in specificitatea sa irepetabila. Dar ratiunea unei asemenea experiente consta in depasirea nivelului individual, intr-o realizare personala a universalului.

Obisnuim sa spunem ca "Christos n-a ras niciodata". Si adaugam ca civilizatia bizantina era incorsetata intr-un hieratism nelinistitor. Cu "Rasul patriarhilor", studiu deopotriva erudit si patrunzator, Teodor Baconsky distruge aceste prejudecati care ne impiedica adesea sa intelegem Rasaritul crestin.

"Sta scris: «Sa nu ispitesti pe Domnul, Dumnezeul tau». Nu. Dar Domnul, Dumnezeul tau se poate ispiti pe sine. Si se pare ca tocmai asta s-a intamplat in gradina Ghetsimani.

"Un personaj magnific. Nebun intru Christos. Tulburator prin credinta-i ardenta. Deconcertant prin contradictiile sale. Prigonitor nemilos al crestinilor - metodele sale prefigurandu-le pe cele ale politiilor politice din secolul al XX-lea -, il recunoaste pe Fiul lui Dumnezeu cand, pe Drumul Damascului, Iisus i se adreseaza direct.

Lucrarea de fata are un pronuntat carcter aplicativ. Imi propun sa studiez rezultatele interferentelor lingvistice intre limba romana si limbile clasice in sfera lexicului traducerilor religioase romanesti din secolul al XVII-lea, cu referire speciala la textele biblice. Pin termenul generic "limba clasica" inteleg aici o limba scrisa, cultivata ca atare intr-un mediu cultural aloglot, din ratiuni diverse (liturgice, religioase, educationale etc), in mod exclusiv sau in paralel cu o limba nationala(populara).

Acest volum din seria dedicatata scrierilor lui Andre Scrima cuprinde texte in totalitate inedite. Este vorba intai despre textul, ramas neterminat, al "Antropologiei apofatice", care a constituit baza lucrarii de licenta in Teologie a lui Andre Scrima, in 1956, precum si nucleul tezei sale de doctorat, pregatita in India intre 1957-1958 si sustinuta in anii '60, la Paris.

Exercitind o influenta considerabila asupra mentalitatii crestine din Occidentul secolului XX, cartile lui Romano Guardini exceleaza prin simplitate si profunzime. Cu greu poti intilni intre copertile aceleiasi carti un amestec mai bine dozat de eruditie religioasa si de limpezime a expresiei.

Intelepciunea e savoare: ea inseamna a gusta din cunoasterea Celui cu totul altul. Credinta înseamna certitudinea ca aceasta cunoastere e nesfarsita, ca savoarea ei e inepuizabila. Textele acestei colectii se refera la o asemenea cunoastere, la stradania de a o atinge, de a-i simti gustul veritabil.

Pe un ton confidential, cu o libertate de spirit totala, abatele Pierre ne ofera aici, asa cum nu a mai facut-o niciodata, intrebarile, convingerile si indignarile sale in privinta credintei crestine si a sensului vietii in general.

Intelepciunea e savoare: ea inseamna a gusta din cunoasterea Celui cu totul altul. Credinta inseamna certitudinea ca aceasta cunoastere e nesfarsita, ca savoarea ei e inepuizabila. Textele acestei colectii se refera la o asemenea cunoastere, la stradania de a o atinge, de a-i simti gustul veritabil.

"Graalul are un continut viu, un «mister» care, pana astazi, poate fi considerat in larga masura necunoscut. El tine de o traditie metafizica, in sensul cel mai riguros al termenului.

Un fenomen religios nu se va dezvalui ca atare decat considerat in propria sa modalitate, adica studiat la scara religioasa. A voi sa delimitezi acest fenomen prin fiziologie, psihologie, sociologie, economie, lingvistica, arta etc.

O carte cadou, in format de buzunar, prin care ne reintalnim cu radacinile crestinismului si cu sensibilitatea pastelataa lui Horia Bernea.

Necunoasterea mai larga a scrierilor Sfantului Grigorie Palamas (sau macar a doctrinei energiilor increate) de catre publicul romanesc e un minus pe care aparitia prezentei traduceri doreste, pe buna dreptate, sa-l remedieze. Evident, lucrarea lui Meyendorff nu e primul text despre isihasm, palamism si mistica ortodoxa aparut dupa caderea dictaturii comuniste.

Un alt mod de a vorbi despre educatie, mai putin doct si sistematic, care incearca sa imbine abstractul cu faptul de viata, generalul cu situatia particulara.

Sfantul ierarh Ioan, supranumit si Chrysostomos sau Gura de Aur, este cel care a daruit Bisericii Ortodoxe Slujba Sfintei Liturghii. Vasta sa opera are o frumusete aparte si datorita faptului ca Ioan avea de fiecare data in vedere viata morala a credinciosilor carora le predica.

Traducere din greceşte, introduceri şi note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae

As vrea acum sa-mi aduc aminte de ticalosiile mele din trecut si de stricaciunile trupesti ale sufletului meu, nu ca sa le iubesc pe ele, ci ca sa Te iubesc pe Tine, o, Dumnezeule al meu! Fac lucrul acesta din dragostea dragostei pentru Tine, intorcandu-ma la cararile mele atat de nevrednice intru amaraciunea rememorarii mele, pentru ca Tu sa-mi readuci in suflet dulceata, o, Tu, Dulceata neinselatoare, Dulceata fericita si sigura; si sa ma culegi din nou din risipirea in care m-am risipit in mii de bucatele, cand, indepartandu-ma de Tine Unul, am disparut faramitat in multe.

Proclos a fost fara indoiala unul dintre cei mai mari filozofi cunoscuti vreodata. Autoritatea sa era dominanta chiar si atunci cand traia. In toate epocile care i-au urmat, acesta a exercitat, atat direct cat si indirect, o influenta foarte puternica prin scrierile sale, mai ales prin Elemente de teologie, care erau citite in cele mai multe cercuri, in original sau in traduceri.

Ascensiuni la cer in mistica evreiasca. Stilpi, linii, scari are la baza cinci prelegeri tinute de Moshe Idel la Universitatea Central-Europeana din Budapesta, in toamna anului 2004, in cadrul seriei "Culianu Lectures on Religion". Tematica religioasa legata de psychanodia - inaltarea sufletului la cer - si de extaz este centrala in opera lui Ioan Petru Culianu; pe de alta parte, motivul axis mundi este unul marcant in teoriile lui Mircea Eliade.

Ex Oriente lux! Lumina cunoasterii vine din Orient – obisnuiau sa spuna cei din vechime. Spatiul crestinatatii orientale a fost pina de curind putin cunoscut istoriografiei bisericesti occidentale, desi aici s-au desfasurat marile controverse teologice care au avut ca rezultat precizarea doctrinei crestine.

Perioada cuprinsa intre anii 600 si 1300 reprezinta pentru gindirea crestina a Apusului o epoca de reevaluari si precizari ale unor doctrine ramase neclarificate in epocile anterioare si de raspunsuri doctrinare la probleme noi. Teme fundamentale ale crestinismului – raportul dintre natura si har, dintre har si liberul arbitru, paradoxul dreptatii si milei lui Dumnezeu, prezenta reala a lui Hristos in Euharistie, cinstirea Fecioarei Maria – revin in actualitate, fiind analizate atit pe baza revelatiei biblice si a tezaurului patristic, cit si beneficiind de dezvoltarea gindirii filosofice.

In eshatologia crestina, Antihrist este socotit intruchiparea raului; cea mai veche mentiune a acestui nume din literatura crestina eshatologica apare in Epistolele Sfantului Ioan.

In paginile prezentului volum ni se daruieste o religie a spiritului care ne ajuta sa ne eliberam de dogme si superstitii, de ritualuri si ceremonii, pentru a trai ca spirite libere.