Religie & Spiritualitate

Cu siguranta, ati invatat la geografie, copii, despre Muntii Carpati. Poate ca i‑ati si strabatut cu pasul, in drumetii cu familia, cu scoala sau cu prietenii. Cati stiati, insa, ca Muntii Carpati au si o sfanta a lor, o sfanta de inaltimea duhovniceasca a Mariei Egipteanca? Cuvioasa Teodora de la Sihla, Sfanta Carpatilor, a ­trait in adancul unei pesteri din inima muntilor, hranindu‑se cu radacini si ierburi si band apa din causul stancilor, precum caprioarele. A udat cu lacrimi de pocainta si dragoste de Hristos petalele florilor de colt rasarite printre pietre, prefacand timpul in vesnicie prin puterea rugaciunilor sale. S‑a apropiat atat de mult de lumina dumnezeiasca, incat a devenit ea insasi lumina... Va chem sa‑i aflati viata si nevointa, va chem s‑o cunoasteti, dragii mei, ca sa ii puteti vorbi in rugaciune si sa ii cereti ajutorul cand veti avea nevoie.

E sfanta noastra, a romanilor, nascuta pe aceste pamanturi, insa, ca orice sfant, invaluie in puterea rugaciunii si a dragostei sale de oameni intreg pamantul! Odata ce ii veti citi povestea vietii, pasilor si drumetiilor voastre prin Carpati li se vor adauga, pe langa sprinteneala si siguranta caracteristice varstei, stropul acela de sfiala ce te face sa pricepi launtric ca padurile carpatine sunt o adevarata catedrala a neamului, o catedrala ridicata pe aripi de rugaciune si pe lacrimi de sfinti. - Brandusa Vranceanu

„Sacrul şi profanul sunt două modalităţi de a fi în Lume, două situaţii existenţiale asumate de om de-a lungul istoriei sale. Ele nu prezintă interes doar pentru istoria religiilor sau pentru sociologie, nu fac doar obiectul unor studii istorice, sociologice, etnologice. De fapt, cele două moduri de a fi, sacrul şi profanul, sunt determinate de diferitele poziţii pe care omul le-a cucerit în Cosmos şi sunt importante atât pentru filozofi, cât şi pentru orice cercetător care doreşte să cunoască dimensiunile posibile ale existenţei umane.“ (Mircea ELIADE)

De la cele mai vechi mentiuni ale minunii din Betania pana la legendele si dramele liturgice occidentale, de la comentariile Parintilor Bisericii la rescrierile antice si medievale, de la arta paleocrestina la Giotto, Caravaggio, Van Gogh si Rouault, calatoria impreuna cu Lazar reface etapele dezvoltarii crestinismului, le pune in lumina mizele, legaturile si discontinuitatile. Lazar nu este singurul personaj biblic care ne poate permite sa scriem si sa intelegem istoria crestinismului dinspre interpretarile care i‑au fost date. Si Petru, si Pavel, si Maria Magdalena, fiecare dintre ei poate deschide o astfel de perspectiva. Toti au primit de‑a lungul secolelor identitati apocrife, in care s‑au oglindit constiintele si preocuparile celor care au dorit sa‑i urmeze. Insa prezenta lui Lazar are o constanta cu totul exceptionala, care depaseste cultul care i‑a fost consacrat cu variatii de intensitate in functie de regiune si de perioada. In traditia crestina, sensul invierii din Betania este parte integranta din sensul Invierii lui Hristos si, astfel, din etosul comunitatilor crestine din diferite epoci. De la cel in care crestinii se recunosteau cu speranta la simbolul omului care nu se mai recunoaste in propria viata, strain si inadaptat, Lazar, prietenul lui Hristos, devine o oglinda a conditiei umane. El continua sa ne vorbeasca si astazi, poate si pentru ca atunci, in Betania, a pastrat tacerea.

Teologia ante-decembristă s-a dovedit inferioară informațional și superioară direcțional, iar cea postdecembristă se arată superioară informațional și inferioară ca direcție. Teologia antedecembristă era inferioară cultural dar bine orientată, pe când cea postdecembristă e superioară formal dar dezorientată și dezbinată.

Această carte este un studiu concis care își propune să evidențieze deosebirile esențiale dintre teologia ortodoxă română de dinainte de 1989 și cea ulterioară. Ideea principală a cărții este că teologia ante-decembristă era inferioară ca informație și școlarizare dar superioară ca direcție, limpezime și fidelitate față de origine și Biserică, pe când teologia post-decembristă, deși superioară ca informație se arată inferioară prin neclaritate, lipsă de direcție fermă și mai ales de fidelitate.

Comparația între exponentul reprezentativ al teologiei antedecembriste, păr. Dumitru Stăniloae, și cel mai apreciat teolog post-decembrist constituie o probă zdrobitoare pentru concluzia amintită. Oricât de șocantă și incredibilă, nouă ni se pare însă explicabilă, prin faptul că teologia antedecembristă – oricât de deficitară ca informație și cuprindere – avea o viziune limpede și o direcție fermă, pe când cea post-decembristă, oricât de informată, se arată mult mai dezorientată, lipsită de o viziune clară, de fidelitate deplină și de direcție precisă. Concluzia: decât să zbori cu un „Mercedes” fermecător și amețitor dar cu direcția spre prăpastie, mai bine mergi cu o „Dacia” simplă, încet dar sigur, spre o destinație cunoscută și asigurată. După cum se poate vedea dintru început, lucrarea de față nu este un studiu amănunțit sau cuprinzător, ci numai o evaluare sintetică sau, cum spuneau cei vechi, „o repede ochire” asupra teologiei ortodoxe românești a ultimelor patru decenii. Dar ea se justifică, pentru că înfățișarea, chiar și numai succintă, a panoramei teologice de după 1990 este necesară nu numai pentru o mai bună informare și apreciere ci și pentru conștientizarea noilor responsabilități care se impun Bisericii și teologiei în lumea care se schimbă cu o rapiditate inimaginabilă.

Scrisa intr-un stil definit de claritate si accesibil, cartea deschide un spatiu de reflectie pentru toti cei care cauta o abordare integrata a sanatatii emotionale – fie ca esti terapeut, cititor curios sau aflat in cautarea unui echilibru interior autentic.

Inca de la aparitia ei, aceasta carte care deschidea calea spre noi orizonturi a lansat o uriasa provocare pentru interesul manifestat fata de modul in care spiritualitatea orientala poate sa intareasca bazele psihologiei occidentale. Incepand de atunci, lumea budismului si cea a psihoterapiei au inaintat impreuna, construind o intelegere revolutionara a ceea ce inseamna o viata emotionala sanatoasa. In introducerea introspectiva a cartii, Mark Epstein da glas reflectiilor sale despre aceasta revolutie si analizeaza modul in care este posibil ca ea sa evolueze in viitor.

„O expunere extrem de lucida si avizata a fuziunii dintre psihoterapie si meditatie. O psihologie oriental occidentala care vorbeste cu adevarat din interiorul ambelor lumi.” -- Jack Kornfield, autorul cartii A Path with Heart

Inima meditației este compasiunea. Fără această bază esențială, alte practici sunt inutile. Din fericire, mintea poate fi antrenată în compasiune, devenind astfel un teren fertil pentru practicarea Marii Completitudini (Dzogchen), considerată a fi culmea practicii spirituale în budismul tibetan.

În cartea Inima meditației, Sanctitatea Sa Dalai Lama ne ghidează spre accesarea acestei conștientizări profunde și ne oferă o interpretare modernă la poemul inițiatic Cele 3 căi de a pătrunde în miez, al marelui înțelept Patrul Rinpoche. De asemenea, el lămurește în termeni moderni învățături ancestrale despre eliminarea barierelor care ne atrag în noianul gândurilor și acțiunilor distructive și contraproductive.

„Cartea Inima meditației reflectă profunzimea culturii tibetane meditative și reflexive, infuzată cu bunătate și spirit practic. Este un exemplu strălucit al modului în care măreața civilizație tibetană continuă să aducă beneficii lumii.“ - Dr. Jeffrey Hopkins

Fiecare dintre noi s-a simţit vinovat de nenumărate ori. Adesea, sentimentul vinovăţiei ne împiedică să ne trăim din plin viaţa, otrăvindu-ne cele mai frumoase clipe, ne împiedică să construim relaţii sănătoase cu familia, prie­tenii, cu ceilalţi oameni, putându-ne conduce – ca orice emoţie negativă foarte intensă – chiar la boli fizice grave. Pe de altă parte, tot acest sentiment ne poate da imboldul de a ne schimba obiceiurile rele, spre a deveni mai responsabili şi mai buni. 
Cartea de faţă ne învaţă să vedem distincția – atât de delicată şi importantă – dintre vinovăţia nevrotică, autodevoratoare, distructivă, şi cea sănătoasă, care duce la însănătoşirea sufletească, la pocăinţă, la regăsirea de sine şi la apropierea de Dumnezeu, pentru a ne bucura de o viaţă lăuntrică echilibrată, în armonie cu noi înşine, cu oamenii şi cu Cel Care ne-a zidit.

Părintele Ion Buga este un reputat biblist și predicator, profesor universitar și traducător , un scriitor prolific, preocupat de dialogul dintre credință și cultură, cu un orizont de introspecție larg ce vizează domenii precum antropologia, sociologia, filosofia, muzica și arta.
Sinteza omiletică cuprinsă în această carte este rodul unei preocupări de viață a părintelui, ce caută mereu expresivitatea Cuvântului roditor. Îmbinând erudiția teologică cu o sensibilitate pastorală autentică, omiliile de față nu se adresează doar intelectului, cât mai ales inimii credinciosului, devenind cuvânt viu, în egală măsură hrănitor și pătrunzător.
Discursul traduce mesajul evanghelic în limbajul contemporan, păstrând duhul Părinților filocalici ai Tradiției patristice, pe alocuri cu accente profetice.
Într-o lume ce-și revendică tot felul de repere lipsite de consistența unei reale ținte, omiliile părintelui Buga sunte veritabile chemări la metanoia, la trăire autentică a credinței, oferind credinciosului un posibil model de viață duhovnicească. - Pr. Cristian Muntean 

Sfânta Împărăteasă Elena este un model de referință pentru femeile creștine din toate timpurile, dar mai ales pentru mame, oferind un exemplu de mărturisire a credinței creștine în familie și în societate. Ea a reușit să îmbine cu măiestrie înțelepciunea cu evlavia, noblețea sufletească cu dărnicia, dovedind că adevărata putere stă în credință și în faptele bune.

Sfânta Elena este cunoscută ca o femeie de o profundă evlavie și milostenie, trăindu-și viața în slujba lui Dumnezeu și a oamenilor.  Viața Sfintei Împărătese Elena este plină de lecții morale și spirituale, care rămân actuale și astăzi.  Fie ca mijlocirea Sfintei Împărătese Elena să ne fie sprijin și călăuză în toate zilele vieții noastre
Sfântă Împărăteasă Elena, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Apărute, fragmentar, în varii ediții, nu întotdeauna traduse din original și niciodată adunate la un loc, cele cinci sute de capete semnate de Sfântul Nicolae Velimirovici tratează despre cinci teme fundamentale ale creștinismului: despre dragoste și adevărata sa față, despre credință și esențialitatea păstrării neprihănite a predaniei ortodoxe, despre minuni și - paradoxal doar pentru cine are o certă înrudire cu orbirea sufletească - firescul, de fapt, al acestora, despre tineri și, în fine, despre Sfânta Biserică.

Esența gândirii teologice, așa cum o numeam mai sus, a Sfântului Nicolae are, printre nenumărate altele, și meritul racordării ei neobosite și revelatoare la realitățile imediate ale veacului atât de sângeros în care eruditul autor și-a desfășurat activitatea. Iar dacă veacul este sângeros și nebun, atrage neobosit atenția sfântul, aceasta se întâmplă din pricina înstrăinării sale de Hristos. Așa se explică și faptul că, parcurgând scrierile acestui veritabil Ioan Gură-de-Aur al secolului douăzeci, ne aflăm tot timpul - neîndurător pentru unii, dulce reconfortant pentru alții - în plin sistem de referință scripturistic. Singurul care poate da seamă, fără rest, despre chipul părelnic al acestei lumi.

Tradiţia biblică. Tradiţia a două mii de ani de nevoinţă creştină, de coborâre ascetică până în abisurile fiinţei omeneşti şi de luminări de la Dumnezeu.
Medicina. Psihologia. Toată puterea ştiinţei şi cunoaşterii omeneşti, puterea a mii dintre cele mai bune minţi şi munca lor de o viaţă întreagă.
Împreună pentru a da răspunsul, într-o nouă lucrare a unui autor consacrat.
Boala. Suferinţa. De ce? Pentru ce? De unde şi încotro?
Teolog, medic şi cadru didactic universitar, Konstantin V. Zorin îmbină rigurozitatea ştiinţifică şi suflul proaspăt al prezentării moderne cu forţa şi densitatea tradiţiei sfinte. Între sensul vieţii şi sensul morţii, boala îşi află în noua lui carte o abordare sistematică şi completă: de la stres şi traume psihice, de la fuga de sine, adormirea conştiinţei şi pustietatea lăuntrică la alergii, hipertensiune şi îngrăşare, mecanismele prin care maladia duhovnicească se transformă în suferinţă şi boală fizică apar cu limpezime în faţa ochilor cititorului.
Credinciosul interesat de sport sau sportivul preocupat de problemele vieţii spirituale va găsi pentru prima dată într-o carte de acest gen un capitol consacrat relaţiei dintre creştinism şi cultura fizică, în completarea clasicei liste de „medicamente” duhovniceşti.
Paşi spre însănătoşire: o perspectivă completă. 

Cunoscut deja ]n calitatea de restaurator pasionat al imaginii interbelicului, Dan Ciachir își urmează cerecetarea până în zilele noastre cu un aplomb ce ne-ar îndemna a-l numi un reporter al istoriei.

Gheorghe Grigurcu - România literară, nr. 8/2025

O poveste despre dragoste și război, despre întâlnirea omului cu Dumnezeu

„Scopul principal al cărților mele este de a trezi în inimile cititorilor mei capacitatea de a iubi, fără de care întâlnirea cu Dumnezeu va conduce nu la unirea cu El, ci la respingerea Lui. Pentru că «Dumnezeu este iubire»”. (pr. Alexandru Torik)

Părintele Alexandru Torik este cunoscut cititorilor creștini iubitori de beletristică din România, romanele sale Selafiila, Căprioara, Dimitrie și vămile cerului, seria Flavian – best-seller‑uri care au încântat și lu­mi­nat duhovnicește generația cea mai tânără de cititori –, impunându‑l publicului ca pe un scriitor accesibil și profund în același timp, capabil să ofere o viziune de viață deopotrivă întăritoare și duhovnicească, adaptată vremurilor pe care le trăim, dar aptă să ne conducă spre porțile Cerului. 
Misionar al zilelor noastre, care știe, în proza sa, să îmbrace o inimă de diamant în „ținută de blugi”, părintele Alexandru Torik, refuzând formele fără fond, ne oferă istorisiri pline de suspans și emoție. 
Convertirea omului secular pe calea spre Dumnezeu este tema do­minantă a scrierilor de ficțiune ale autorului, care reușește să surprindă această temă, în cele mai diverse medii de viață, desfășurând‑o în linii narative tensionate, dinamice și imprevizibile, care te țin cu sufletul la gură. Fie că te poartă în universurile reale ori fantastice ale adolescenților, prin geografii exotice, în lumea sporturilor extreme ori prin episoadele, neașteptat de diverse, ale vieții preoților de azi, cu ispitele și încercările lor, ori chiar în inima Ortodoxiei – Sfântul Munte Athos, literatura părintelui Torik este centrată pe două aspecte: realitatea de zi cu zi și prezența lucrătoare a lui Dumnezeu în cotidian, prezență pe care eroii nefamiliarizați cu viața creștină din proza sa se deprind să o descopere prin experiență proprie, cu ajutorul Bisericii și al semenilor. 
Acest roman este o poveste de dragoste și război, mai precis, povestea unei mari iubiri și a unor mari prietenii, născute în spatele frontului. 

În rugăciune ține-te de regula urmă­toa­re: mai bine să spui cinci cuvinte din inimă decât nenumărate cu limba. Când bagi de seamă că inima ta e rece și n-ai chef să te rogi, oprește-te, încălzește-ți inima cu oarecare imagi­ne vie – de pildă, cea a ticăloșiei tale, a sărăciei și orbirii tale duhovnicești – sau prin gândul la marile binefaceri din fiecare clipă ale lui Dumne­zeu față de tine și de tot neamul omenesc, mai ales față de creștini, iar apoi roagă-te fără grabă, cu simțire caldă. Chiar dacă nu vei reuși să citești toate rugăciunile, n-o să fie nici un necaz, iar fo­lo­sul din rugăciunea nepripită și caldă va fi mult mai mare decât dacă ai citi toate rugăciunile, dar în grabă, fără simțire. Voiesc cinci cuvinte a grăi cu mintea mea decât zece mii de cuvinte cu limba. Se înțelege, ar fi foarte bine dacă am putea spune cu simțire la rugăciune și zeci de mii de cu­­vinte. - Sfântul Ioan din Kronstadt

Cartea de față, a cunoscutului neuropsihiatru Vladeta Ierotici, nu este doar o culegere de convorbiri duhovnicești cu renumiți părinți ortodocși sârbi ai veacurilor al XX‑lea și al XXI‑lea, ci și o incursiune în provocările lumii actuale și răspunsurile la acestea, privite din punctul de vedere al unui om care de‑a lungul întregii sale vieți, prin lucrarea rugăciunii, smereniei și pocăinței, s‑a străduit să se apropie și să‑L cunoască pe Dumnezeu.

„În afară de rugăciune și post, smerenia este un lucru absolut necesar pentru om. El trebuie să simtă că este neînsemnat înaintea lui Dumnezeu, aducându‑I Acestuia ca jertfă smerenia, absolut necesară în relațiile cu oamenii și cu sine însuși. Fiecare adevărată căință a noastră aduce o bucurie de nedescris făpturilor cerești și fiecare cădere a noastră – o durere pe măsură. Dacă am simți tristețea și mâhnirea unui om căruia noi i‑am provocat vreo durere sau întristare, am înțelege simțămintele de tristețe pe care, mult mai puternic, le simt făpturile cerești când cădem în vreun păcat. Iar dacă un om este capabil să trăiască o covârșitoare stare de tristețe fără dorința de a se răzbuna atunci când l‑am jignit, oare cum vor resimți această tristețe ființele cerești, care sunt mult mai sensibile? Rugați‑vă cu cea mai simplă rugăciune posibilă: «Doamne Iisuse Hristoase, iartă‑mă și ajută‑mă!»” - pr. Iustin Popovici

Singurătatea are multe fețe și, negreșit, fiecare dintre noi se va regăsi în portretele și scenele de viață pe care părintele Haralambos Papadopoulos le reunește în acest volum, în care se întrețes tainic și gingaș tensiunea înfruntării și secretul tămăduirii singurătății copleșite de iubirea și milostivirea revărsate de Cer peste noi.

– Și ce înseamnă să trăiești? Că eu, sincer, nu știu. N‑am cunoscut decât o viață ce pendulează între „trebuie” și „nu trebuie”. De mic, m-am aflat sub un clopot de sticlă. „La izolare”, spre a nu păcătui.
– A trăi e o problemă aparte. Cea mai mare artă de pe pământ. Arta ființării. O aventură fără garanții și certitudini. Se aseamănă mersului  pe sârmă. Și asta nu înveți nici din cărți, nici din predici, nici din citate. Numai trăind înveți. Vei urca și coborî de multe ori în iad spre a ajunge în rai. Altă cale nu există.
În budism ești singur. Nu există Dumnezeu. Întreaga nevoință e susținută de tine. Tu și cu tine. Tu cu oglinda ta. Multă singurătate. O singurătate profundă. În creș­ti­nism însă ai un ajutor, un tovarăș de drum. Și, mai mult: Îl ai pe Dumnezeu, Care pătimește și El. Simți că Cineva te iubește, Se interesează de tine, chiar și când tu nu‑ți dai seama de asta. Îi vorbești. Îi spui ce simți. Există dialog. O relație. Și te afli în preajma Cuiva. - Pr. Haralambos Papadopoulos

În noua serie de antologii pe care v-o propunem, ­cuvântul plin de har al Sfântului Ioan din Kronstadt devine mai apropiat și mai de folos, feluritele lui cugetări duhovnicești fiind reunite și organizate aici spre o mult mai ușoară și rodnică însușire de către cititori.

„Atunci când îți hrănești sufletul cu gânduri bune, îți este bine și ușor, simți în inimă pace și bucurie și ai întru tine duh bun, Duhul cel Sfânt. Când ești însă frământat de cugete rele sau de porniri ticăloase ale inimii, îți este rău și te simți împovărat. Această tulburare lăuntrică îți arată că ai întru tine duh rău și viclean, care leagă sufletul și‑l împiedică să se înalțe către Dumnezeu. Duhul cel viclean este duhul îndoielii, al necredinței, al patimilor, al strâmtorării, al întristării și al neliniștii, în vreme ce duhul cel bun este duhul credinței, care nu se îndoiește, duhul virtuților, al libertății sufletești și al lărgimii, duhul păcii și al bucuriei.
Înalță‑te cât mai adesea cu inimă mulțumitoare către Duhul cel Atotsfânt, Care te luminează și te însuflețește, și fugi din răsputeri de îndoială, de necredință și de patimi, cele prin care ne pătrunde în suflet șarpele răutății, furul și ucigătorul de suflete.” - Sfântul Ioan din Kronstadt

Despre mânie, enervare, invidie, mândrie, gelozie, timiditate, frică, nerăbdare, ură, descurajare, deznădejde...

Viaţa noastră lăuntrică constă în principal din emoţii – şi cu cât mai mare este proporţia emoţiilor negative, cu atât suntem mai puţin fericiţi.
O eroare foarte răspândită este aceea potrivit căreia toate emoţiile sunt fireşti şi că nu se poate face nimic în privinţa lor. Această eroare este secretul nefericirii multor oameni.
Oamenii fericiţi sunt tocmai cei care au învăţat să îşi controleze emoţiile şi, în primul rând, să le învingă pe cele negative.
Lucrarea de faţă, cu multe informaţii utile, vă ajută să înţelegeți de ce apar diverse emoţii negative şi cum puteți să le controlaţi. Cu pu­ţină practică, starea lăuntrică – iar odată cu ea şi viaţa noastră – va începe să se schimbe în bine. - Dmitry Semenik

Rezultatul studiului aprofundat al budismului caruia Zhao Puchu i-a dedicat intreaga sa viata. Scrisa sub forma intrebarilor urmate de raspunsuri, aceasta carte rezuma in mod elegant originea si istoria budismului de peste doua mii de ani, doctrinele si invataturile profunde, precum si o multitudine de scrieri clasice.

Volumul de fata poate constitui un model de interpretare stiintifica a operei eliadiene, nu doar in ceea ce priveste samanismul, ci si referitor la celelalte teme majore ale operei, propunand o privire de ansamblu atat asupra evolutiei studiilor dedicate samanismului, cat si asupra tensiunilor dintre diversele scoli de interpretare, oferind un spectacol fascinant al modului in care diferitele metode stiintifice se identifica, se confrunta si se definesc.

In lumea academica occidentala, Mircea Eliade este cunoscut ca istoric al religiilor si mai putin ca scriitor de fictiune. Giovanni Casadio se numara printre putinii istorici ai religiilor care cunosc opera lui Eliade in integralitatea ei. Fiind un ganditor de formatie umanista si posedand o vasta cultura, prin maniera sa de a scrie, Casadio se apropie de acel ideal gandit de Eliade, cel al hermeneuticii creatoare, pe care o numea „calea regala“ ce poate fi urmata de un istoric al religiilor.

In 2014, Giovanni Casadio a publicat un volum dedicat studiului samanismului, o tema de cercetare foarte vasta, ce a necesitat parcurgerea unei bibliografii impresionante. Datorita experientei sale deosebite, autorul a reusit sa creeze o lucrare foarte densa din punct de vedere conceptual, metodologic si critic.

Lucrarea este impartita in trei sectiuni majore, ordonate cronologic in functie de aparitia cartii lui Mircea Eliade – Le chamanisme et les techniques archaïques de l’extase (1951), considerata o „cumpana“ ce desparte apele in acest domeniu de cercetare.

Este o sansa deosebita ca unul dintre marii specialisti in istoria religiilor s-a aplecat asupra contributiei lui Mircea Eliade in studiul samanismului: stapanind in mod exhaustiv bibliografia oceanica dedicata acestei teme de cercetare, cunoscand in mod stralucit aproape tot ceea ce tine de domeniul istoriei religiilor (metodologii, opere de referinta, istoriografia si evolutia acesteia), Casadio ne ofera o viziune extrem de complexa si de minutioasa asupra metodei pe care Eliade a folosit-o in lucrarile sale majore, punand bazele acelei hermeneutici specifice istoriei religiilor.

Așa cum ne-a obișnuit, părintele Gabriele Amorth, renumitul exorcist șef al Romei, dezvoltă subiectele cheie ale ministerului exorcismului, acoperind detalii importante despre problemele demonice sau oculte. El folosește exemple concrete din experiențele sale și ale altor exorciști pentru a-și ilustra și susține punctele de vedere.

Pentru SFINȚIREA LUMII. Moştenirea vitală a Conciliului Vatican II A 60-A ANIVERSARE a încheierii lucrărilor ultimului conciliu A fost necesar Conciliul Vatican II și dacă da, de ce? Care anume au fost învățăturile Conciliului și cum se reflectă ele în scopul său de a reînnoi Biserica și de a sfinți lumea? Care sunt cheile care ne descoperă întreaga semnificație a învăţăturilor Conciliului și îi definesc moştenirea pentru viitor?

În rafinatul dialog consemnat în Forța budismului, Dalai Lama discută cu Jean-Claude Carrière despre problemele majore ale timpului nostru, printre care suprapopularea, degradarea planetei, violența, educația, dar și chestiuni spirituale precum moartea și reîncarnarea.