Noutăți

Ștefan Bolea are un condei exersat și acest lucru se vede imediat la lectura cărții. Fraza este bine condusă, exprimarea este expresivă, luminând contururile ideilor, demonstrația se articulează logic, discursul este convingător și flexibil. – Corin Braga

Calitatea intelectuală înaltă a autorului se vede de fapt de la primele pagini ale prezentei cărți. Cercetarea lui Ștefan Bolea asupra „umbrei” urmează un fir conceptual livresc, un drum cu serpentine prin creații de natură filosofică, literară și psihologică – uneori prin creații muzicale, apoi filmice – din secolul al XIX-lea ș i apoi, în parte, din secolul XX. – Marta Petreu

Să notăm originalitatea temei abordate, acuratețea analizelor de text, comprehensiunea inter- și transdisciplinară a interpretării, un fin spirit critic, adaptat temei înseși, precum și o bibliografie impresionantă, din care noi înșine am avut multe de învățat. –Virgil Ciomoș

Transferul în plină postmodernitate a unui concept bine înrădăcinat în mentalul occidental de secol al XIX-lea este pasionant, iar recursul la sugestiile provenite din cultura light indică și ele lejeritatea cu care Ștefan Bolea se deplasează pe toate palierele culturale. Avem de-a face cu o carte excelentă, rod al unui spirit viu și rafinat, o carte bazată pe o bibliografie extrem de vastă, de nouă și de variată. – Ilinca Ilian

Pendulând între dezamăgire și nesiguranță, între debusolare și dezabuzare, între suferință și disperare, între vis și realitate, fata din roman, Ileana, nu prea are între ce să aleagă. Pentru că orice ar alege e rău și orice ar face e și mai rău. De aceea e și condamnată la inacțiune, devenind prizoniera unui destin nemilos. De care nu e capabilă să se rupă și pe care nu poate să-l schimbe, cu toate că face câteva încercări în acest sens, adevărat că timide. După ce eșuează în câteva tentative de a-și recăpăta libertatea, personajul – narator preferă să aștepte. Să aștepte ca drama pe care o trăiește să ia (de la sine) o altă turnură, poate nu neapărat una fericită, dar o altă turnură. Dar asta nu se întâmplă și atunci durerea mocnită se transformă în suferință, iar drama, într-o tragedie.

Începutul oniric și finalul realist al romanului sunt ca două paranteze între care Ileana își conștientizează abandonul. Ceea ce se anunța a fi un roman realist sau post-realist se transformă într-o narațiune alegorică. Situat între Carlos Fuentes și Ovidiu Nimigean, romanul Valentinei Șcerbani redă, într-un limbaj îmbibat de poezie, povestea unei pierderi. Un roman pur și simplu răscolitor. – Dumitru CRUDU

Maria Vranceanu este expert in nutrigenomica si medicina antiaging. In anul 2010 a absolvit cursul de specializare in Nutrigenomica, nutrigenetica si nutraceutica, la Universitatea de Studii din Florenta, Italia, Departamentul de stiinte biomedicale, experimentale si clinice. In anul 2015 a absolvit cursurile de master: Nutritia personalizata: baze moleculare si genetice la Universitatea Tor Vergata din Roma, Facultatea de Medicina si Chirurgie. In septembrie 2017 a absolvit, la Milano, Scoala de medicina preventiva, regenerativa si antiaging. Este consilier expert in antiaging in cadrul clinicii Milano Esteticasei, Italia, si este acreditata de catre A.M.I.A. (Associazione medici italiani antiaging). Este doctoranda in cadrul Universitatii de Medicina si Farmacie, Cluj Napoca. Se ocupa de nutritia personalizata pe baza profilului ADN, lifestyle si antiaging.

Ediţia „Urmuz” este o ediţie care restituie proiectul lui Urmuz, titlul acesta aproape futurist este titlul pe care autorul îl preconiza pentru textele sale. Domnul Ion Pop face muncă de restituire şi textele publicate aici nu sunt doar prezentate ca atare ci sunt însoţite de note şi de comentarii, în aşa fel încât ediţia aceasta cred că este una foarte necesară pentru înţelegerea procesului de creaţie urmuzian, dar şi mai ales pentru cei care vor să studieze Urmuz.  – Carmen Muşat

Scopul nostru este de a realiza o construcție teoretică („o poietică a grotescului”) în care să avem trăsături suprasegmentale sau arhetipale de identificare estetică dincolo de „mode și timp”. Am parcurs în cercuri concentrice, de la o perspectivă de ansamblu la analiza de amănunt a textului, de la viziunea istorică de ansamblu la analiza textelor, un drum sinuos, bazat pe o mișcare de „du-te-vino” care să ne permită construirea modelului și înțelegerea din interior a sistemului de elemente specifice. A înțelege pe „altul” (conștiință, epocă, text) transformă hermeneutica dintr-o simplă metodă de cercetare într-un act existențial. Este un plonjon în interiorul „altuia”, o experiență interioară, în care ființa hermeneutului-care-înțelege devine ființa-care-înțelege-pe-altul-prin-sine printr-un act de empatie și identificare.

 ***

N-aș vrea s-o descurajez și nici să spun că ambiția ei de a cuprinde toată literatura subiectului este singulară. Nu, mai toți, în condiția ei, au această dorință de totalitate, toți am avut-o și, uneori, o păstrăm până ținem un condei în mână. O ambiție care se opune (și bine face!) „urechismului” tradițional, maladie răspândite în lumea intelighenței românești, obișnuită să frunzărească dornică să epateze și să încheie repede.  Îmiamintesc ce mărturisește Eliade în jurnalul său intim: a sporit bibliografia unei idei ca să scap de suspiciunea de „fragmentarism”, „șmecherie”, „urechism”, „impostură”, „diletantism est-european” sau, mă rog, de această nefericită reputație… Nu știu dacă Alunița Cofan a pornit de la aceleași considerente, dar, oricum, paginile ei mi se par uneori încărcate ca niște corăbii care transportă ingrediente din orientul îndepărtat spre orientul, mai sărac, al Europei… Eugen Simion

Subliniez un merit: al modestiei, dar şi al strategiei procedării – două aspecte datorită cărora lucrarea capătă şi savoarea unui demers-surpriză. Din mai multe motive. Fiindcă, în primul rând,demonstraţia depăşeşte aria literaturii (anunţată în titlu), transgresând perimetrul criticii, istoriei şi teoriei literare şi înglobându-l, în cunoştinţă de cauză, în cel al esteticii, semioticii, logicii şi filosofiei, şi înscriindu-l în cercul mai larg al artelor, în care fenomenul literar este încadrat într-o manieră la fel de avizată. (...)  De fapt, autoarea a izbutit performanţa de a împlini şi complini cele două modalităţi de luare în stăpânire a materiei, într-un studiu în care partea teoretică nu este afişată ca într-o vitrină, pentru a lua ochii cititorilor, ci face corp comun cu o componentă aplicativă a lucrării, tot aşa cum demersul inductiv este peste tot flancat de geamănul său deductiv. Nicolae Mecu

Originală ca propunere în cîmpul teoriei estetice româneşti, lucrarea îşi are, totuşi, vecinătăţile ei. (...) Trebuie spus însă că, prin comparaţie cu trivialul, grotescul apare dezavantajat. El nu e atât de radical şi are un caracter mai vag. (...)  Luând act de indeterminarea semantică a termenului, autoarea încearcă să elaboreze o definiţie de cîmp semantic, prin intermediul „logicii dinamice a contradictoriului” brevetate de St. Lupasco. Paul Cernat

„Desfid prevestirile.
Pana si moartea unei vrabii
Asculta de un destin.
Daca e sa fie acum,
n-o sa mai fie maine
daca n-o sa fie maine,
o sa fie acum
daca n-o sa fie acum,
oricum va fi sa fie!
Totul e sa fii gata!
Daca tot nu stii ce lasi in urma ta,
Ce conteaza ca pleci cu o clipa mai
devreme
Deci, fie!” - Shakespeare, Hamlet traducere Nina Cassian 

Mai acum vreo doua, trei luni am avut o discutie cu amicul V. Imi zice: - Ti-am citit un articol pe net. Intreb: - Care? Raspunde: - Ceva cu vinuri. Este interesant, dar inutil. Pe cine mai intereseaza zghihara, francusa, vitele tale disparute... - Nu sunt pierdute, sunt doar uitate, din nefericire, si totusi aceste soiuri reprezinta zestrea viticola a acestori meleaguri. - Hai, fugi de-aici... omu' vrea sa bea, nu da doi bani pe rest... - Nu cred asta, in afara de betivii patentati, oamenii pretuiesc soiurile pamantului; mai ales ca si zghihara si francusa si feteasca, mai toate vitele romanesti, autohtone, au mult de oferit.

Textul are la baza articole stiintifice si declaratii NASA, interviuri cu Ann Druyan, Carl Sagan si Neil deGrasse Tyson. Replicile proprii personajelor au fost marcate ca text autentic (T.a.). Toate datele tehnice, locatiile si aprecierile stiintifice sunt exacte. - Calin Tudor Zarojanu

"Dupa ce si-a amanat destul de mult debutul editorial, Cristina Stancu pare a-si fi descoperit in sfarsit propriile teritorii poetice (dar si existentiale), niste teritorii crepusculare, cateodata apocaliptice, populate de o umanitate bantuita de anxietati, nelinisti thanatice, stari de Spaltung, crize ale limbajului si comunicarii, scene de supliciu si autosupliciu. Scrie o poezie introspectiva, care nu ezita adesea sa aduca la suprafata vegetatii sufletesti pline de stranietate, o poezie cruda uneori ca o operatie fara anestezie si o scrie convingator, evitand gesticulatia zgomotoasa si patetismul. In versurile ei nu se urla niciodata, dar se scrasneste tot timpul din dinti." (Octavian Soviany)

Un inventar al ideilor false despre autorul cartii "Discurs asupra metodei", cu detaliile necesare si cu o incercare de apologie.

In gandirea contemporana, detractorii de tot felul par a intregi un consens in exigenta renuntarii la mostenirea carteziana. Renascuta din constiinta bunului simt, constiinta rationala care parea un bun castigat si o referinta statornica, risca din plin rolul unei referinte negative. Textura simbolic-narativa a vietii suporta greu suveranitatea solara a unui concept si reversul ei metodic, deductivismul. Cogito a murit, filosofia republicii se rastalmaceste in republica filosofiei, iar Descartes nu este decat un platonic ratacit in modernitate. Iata ceea ce autorul cartii de fata doreste sa preintampine, redescoperindu-l cu nesat pe ganditorul care nici macar nu ceruse un punct de sprijin arhimedic, ci doar cautase unul de plecare intr-o procesiune teoretica. 

Gandesc, deci exist nu este intocmai rationamentul lui Descartes, ci, mai curand, formula prin care filosoful desemneaza ori rezuma acest rationament, in momentul in care doreste sa reflecteze asupra-i: „Gandesc, deci exist este aproape un nume propriu, numele unei gandiri, al unui demers intelectual”, acestea sunt cuvintele prin care Denis Kambouchner surprinde si convinge, asa cum de la orice autor respectabil ne-am astepta, inca din prima treime a cartii sale. Pentru morala cogitativa, cartezianismul trebuie inteles, intai de toate, ca pilda de determinare, pentru care indoiala si provizoratul nu sunt decat strategii cu valoare persuasiva. - Cristina SAVOIU

Desi scrise cu iminenta mortii, cu stiloul in dreapta si cu robinetul de gaz ucigas in stinga, aceste pagini sint un imn inchinat vietii, iubirii, un alt manual (tot) al fericirii perfecte, mereu cautate, niciodata pe deplin atinse. (Sasa PANA)

***

Cu o intarziere de cateva decenii acest JURNAL, un text totodata minunat si cutremurator, este adus in fata cititorilor. In alcatuirea volumului intra si un grupaj de revelatoare scrisori ale lui Ilarie Voronca destinate logodnicei si apoi sotiei sale Colomba, precum si o serie de inedite fotografii din albumul de familie. (Vladimir PANA)

*** Volum cistigator al premiului de debut in poezie Alexandru Musina / 2016

Pre

Stau acasa
si-mi astept diviziunea celulara.
Apropo de asta,
am aflat dintr-o poveste
ca pe craiul serpilor il cheama Divizion
si se tine de cuvant.
Pe urma am fost in excursie cu tramvaiul
si m-am simtit zdruncinata.
Sa stiti ca un om, in viata,
poate fi chiar si demonolog
si nimeni n-are ce sa-i reproseze.
Si trece vremea
si nu ma mai divizez.
Si trece vremea
si ma expandez.

E graitor faptul ca verbul romanesc "a invata” provine din vitium, „vitiu”, apucatura, deprindere negativa. De ce au transformat romanii viciul in invatatura, adica negativul in pozitiv? Oare asa stau lucrurile? Oare viciul sa-si fi intors camasa pe dos ori, dimpotriva, si-a pastrat-o ca atare, schimbandu-si doar numele? Invatatura pentru romani, a ramas un viciu, o apucatura, o sminteala si, drept urmare, se impune anularea ei prin dezvatatura. Dezvatatura este adevarata slefuire sufleteasca, smulgerea din radacina a Viciului primordial, contracararea blestemului, dezvitierea.

Ion Muresan s-a nascut pe 9 ianuarie 1955, in localitatea Vultureni, judetul Cluj. A absolvit, in 1981, Facultatea de Istorie si Filosofie „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca. A publicat volumele de poezie: Cartea de iarna (Ed. Cartea Romaneasca, 1981 – Premiul Uniunii Scriitorilor), Poemul care nu poate fi inteles (Ed. Arhipelag, 1993 – Premiul Uniunii Scriitorilor), cartea Alcool (Ed. Charmides, 2010 – Premiul Uniunii Scriitorilor şi Premiul Academiei Romane). A publicat, de asemenea, volumele Le mouvement sans coeur de l’image (trad. Dumitru Tepeneag, Editions Belin, Paris, 2000) Zugang verboten / Acces interzis (trad. Ernest Wichner, Büroarcrasch, Viena, 2008), The Book of Winter and Other Poems (trad. Adam J. Sorkin si Lidia Vianu, University of Plymouth, 2011). Este prezent in antologii de poezie aparute in Anglia, Franta, Germania, Italia, Serbia, Ungaria etc.
In 2014, i s-a decernat, la Botosani, Premiul National de Poezie „Mihai Eminescu” pentru Opera Omnia.

CUPRINS 

Sufletul nathanic  
Lentila ca metafora  
Radacinile crestine ale stiintei occidentale 
Libertate si autoritate  
Caderea in intelectualism a fost necesara 
Cosmologie hristocentrica   
Initierea rosicruciana  
Revelatorul adevarului despre inteligenta umana  
Epoca empatiei   
Specializare si transdisciplinaritate   
Capitularea spiritului european  
Cine a fost (este) eul lui Rudolf Steiner  
Cei doi Ioan  
Somn si veghe  
Efectele secundare ale nemuririi  
Kenozele   
Cuvint de incheiere / Matase, rina, cupru 

Antologie. Volumul II cuprinde Poeme, Proza, Teatru
    "Chiar daca opera lui Harms este departe de politica, puterea oficiala nu fara temei isi vede in autorul ei un critic necrutator. Ceea ce multora li se parea "viata normala" Daniil Harms o infatiseaza si o descrie ca pe o stare cosmareasca, absurda, care nu se lasa intelegerii si explicatiei rationale." (Vladimir Gribanov)

  "Vestea proasta este ca limbajul public se degradeaza incontinuu. Bunaoara, inclinatia barbatilor romani, indiferent de clasa, virsta ori educatie, de a-si invoca public organul genital, te miri cind si te miri unde, ca si cum altminteri s-ar sufoca, pare cu totul si cu totul de neoprit.

  "Poezia lui Pavel Gataiantu e in racord perfect cu tot ce se scrie azi in lume. De larga respiratie multiculturala, globalizatoare, cum se intituleaza, de fapt, si una din cartile sale: Europoeme.
   Actuala sa carte, Subiect rezervat, articulata pe acumulari retorice si tematice de ultima ora, transgresand o lirica sincrona cu ceea ce fac poetii romani ai generatiei '80, aduce inca o data un aer proaspat, lipsit de orice complexe, degajat si incisiv in spatiul literar romanesc." (Daniel Piscu)

  Lucrarea elaborata de Alexandru Vakulovski constituie un dosar memorialistico-documentar despre razboi, care tinteste razboiul, il distruge, il umanizeaza, fiind un semnal al unor voci intruse, insa actori in marile evenimente globale si care de curand si-au anuntat intrarea in marea istorie. (Ion Xenofontov)

Adorno respinge idealul certitudinii in filosofie propriu rationalismului clasic, precum si orice forma constringatoare a gindirii (logica formala, deductia) corespunzatoare acestui ideal. Filosofia trebuie, dupa Adorno, sa accepte riscul de a gresi, numai astfel poate ajunge la ceva nou.

 Exista un spirit orthodox (cu h) care traverseaza, in mod discret, toate confesiunile crestine, asa cum exista un duh neorthodox care bantuie adesea prin ceea ce numim, indeobste, "ortodoxie". Exista o traditie orthodoxa autentica, nobila si frumoasa, asa cum exista o pseudotraditie ortodoxa (fara h) ideologizata si nociva. Operand o asemenea distinctie imi propun o decantare a valorilor adevaratelor orthodoxii, criticand, uneori cu accentuata pasiune, dar mereu argumentat, variantele necrestine ale falsei "ortodoxii". Pe parcursul lecturii, cititorul isi va da seama ca are de-a face nu cu o incercare de "subminare" a Bisericii ortodoxe, ci cu o adevarata apologie a dreptei credinte care se inradacineaza in Revelatie, in Scriptura si in Traditia de aur a Parintilor. (Cristian Badilita)

Aparitia volumului de debut al lui Emilian Pal implica o buna doza de stranietate. In primul rand prin aceea ca este foarte putin probabil ca un poet excelent sa apara din senin si sa debuteze la 35 de ani. De obicei aceasta este varsta la care poetii se rateaza, nu se nasc. Nu este cazul aici, Emilian Pal debuteaza in forta cu o voce distincta, taioasa si rafinata deopotriva. fortral este o carte spectru si, pentru ca tot vorbeam despre stranietate, pot garanta ca este o carte care isi bantuie cititorul, una dintre cele mai intense si mai subtile explorari ale traumei la care am asistat (prin lectura) vreodata. (Cosmin Perta)

Chiar daca, in mare, in creatia autoarei ramane dominanta starea individual-intima, deschiderile si revelatiile poetice sunt orientate spre profunzimile sufletesti, concomitent Ahmatova iesind temerar din sfera cotidianului si personajului, implicandu-se in universalitate. Astfel ca pana si atitudinile programatice, „de exterior”, au pe fundal poezia de dragoste. Insa ceea ce face ca cercul sa nu se inchida, totusi, sa nu se instaureze monotonia in discursul liric, de multe ori ca de litanie, sunt nuantele, intensitatile intonationale, conflictele emotionale, sugestiile lasate, parca, in suspans, care ii solicita cititorului sa participe, sa duca la un final sau altul gandul, sentimntul autoarei. (Leo Butnaru)

Volumul contine 49 de poeme grupate in capitolele: o biata lama de cutit, jurnalul unui naufaragiu, poemele nocturne. 

Raluca Leontina Neagu s-a nascut in 1993, in Calarasi. Este studenta la Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei, Universitatea din Bucuresti. A colaborat cu revistele Algoritm Literar, Armonii Culturale, Actualitatea Literara, Mantaua lui Gogol, New York Magazin Cultural. In prezent este co-organizator al Serilor Literare Isis. 

unde se termina lumina constituie volumul de debut al autoarei. 

Contine 101 poeme din volumele Ninsoarea electrica, 1, 2, 3 SAU..., Cruciada intrerupta, Aer cu diamante, Poemele siameze, In asteptarea cometei, Batranetile unui baiat cuminte, Ioana care rupe poeme, Perchezitionarea ingerilor, Vanatoarea pe capete, Greva capsunelor, Aerostate plangand, Jurnalul morilor de vant, Aritmetica pleoapelor, Postume, selectionate de Teodor Duna.