Noutăți

Viaţa familiei Banks, de pe aleea Cireşilor, se schimbă peste noapte odată cu apariţia lui Mary Poppins, o guvernantă cum nu mai e alta. Deşi severă şi cârcotaşă, noua angajată a familiei Banks reuşeşte să îi cucerească pe cei mici, care nu îşi mai pot imagina viaţa fără ea. Doar nu e puţin lucru să ai o guvernantă care se deplasează purtată de vânt, înţelege graiul animalelor, îi poate duce oricând în Ţara Basmelor ori în vizită la unchiul Perucă, un personaj plin de umor care obişnuieşte să îşi bea ceaiul suspendat în aer. Într-o zi însă, Mary Poppins îşi ia umbrela cu cap de papagal şi se face nevăzută.

Viaţa familiei Banks, de pe aleea Cireşilor, se schimbă peste noapte odată cu apariţia lui Mary Poppins, o guvernantă cum nu mai e alta. Deşi severă şi cârcotaşă, noua angajată a familiei Banks reuşeşte să îi cucerească pe cei mici, care nu îşi mai pot imagina viaţa fără ea. Doar nu e puţin lucru să ai o guvernantă care se deplasează purtată de vânt, înţelege graiul animalelor, îi poate duce oricând în Ţara Basmelor ori în vizită la unchiul Perucă, un personaj plin de umor care obişnuieşte să îşi bea ceaiul suspendat în aer. Într-o zi însă, Mary Poppins îşi ia umbrela cu cap de papagal şi se face nevăzută.

 

Premiat cu titlul Grand Underground– Premiile tiuk! pentru anul cultural 2010

Un playlist format din super-piese, pe care cititorii și le pot aduna pentru a le asculta în surdină în timp ce parcurg aceste povestiri excelente ce formează o narațiune apocaliptică metonimică, impecabil scrisă de vocalistul Mihnea Blidariu. Fiecare capitol are în centrul narațiunii un personaj din societatea românească bine definit și oarecum reprezentativ, care-și trăiește ultimele clipe ale vieții, chiar dacă „nimeni nu vrea să facă nimic pentru ultima oară“. Personajele știu asta, iar noi, cititorii, le urmărim SFÂRȘITul. (Mihail Vakulovski)

Un roman despre sfârșitul lumii la români. Diferitele personaje din structura cărții sunt figurile ce populează România, contextul ei social, politic și mediatic. Recunoști ușor oameni pe care îi vezi zi de zi la televizor, dar e posibil să te recunoști pe tine însuți sau un prieten foarte bun. Playlist e un amestec de furie, ironie, teamă, greață, speranță, ură, iubire, sarcasm și neliniște. Este fundalul muzical al unui sfârșit ce a început de mult…

Dau dependență. Și sunt dependentă de clientul meu. Sunt o prostituată. De lux. Prețul e mare. Și mi-l plătesc de fiecare dată. Pentru că am ales să mă vând mie. Sunt propria-mi curvă. Mă iubesc și mă vreau. Mă chem. Și intru în mine cu o forță tumultuoasă. Ea urlă, sfâșiată. Dar se predă, firavă. E în brațele mele, alintată, sărutată, mângâiată. Sunt în siguranță. Cu mine. În mine.

„Ce se află dincolo de măștile pe care ne-am obișnuit să le purtăm zi de zi prin lume, dincolo de coaja opacă – și uneori înșelătoare – care pare să ne protejeze o vreme de privirile oamenilor? Durere. Și iubire. Și moarte. Și tentative de suicid. Și supraviețuire. Și sex fără amor. Și amor cu mult sex. Și traume. Nevroze. Părinți. Și vină. Și iertare. Niciodată pentru mine. Și instincte. Multe instincte. Miros. Piele. Foame. Sete. Dor. Deziluzii. Visuri. Speranță. Tot sufletul meu. Mai presus de orice, frumusețe și curaj. Frumusețea de a fi exact așa cum ești, până la capăt, și curajul de a accepta și iubi asta. Așa e Ioana. Primiți-o cât mai aproape de inimă, în locul acela doar al vostru, unde nu există ipocrizie sau prejudecăți. O să vă mângâie. O să vă trezească. O să vă schimbe.„ (Cristina Nemerovschi)

După ce au fost subiect de studiu pentru boala Octopussy descoperită de unchiul lor, gemenele Becks și Hyena sunt obligate să se despartă. De data aceasta, Becks pleacă la liceu în Anglia. Pentru ea, școala însă nu va fi decât un pretext pentru a experimenta cât mai mult – de la sex dezinhibat, până la dragoste și prietenie – totul departe de casă, de Hyena și de mediul familiei sale… ciudate. Detestată de cercul noilor colege, acceptată așa cum este, în cele din urmă, dar și îndrăgostită de tânăra Natty, Becks încearcă să afle răspunsuri clare la întrebările aparent inexplicabile care au condus-o până în acest moment al vieții sale. Ce are de făcut? Ce înseamnă normal și ce nu? Care sunt limitele? Care este adevărul? Poate fi oare el aflat? Și cu ce riscuri?

“După ce a stârnit controverse aprinse cu debutul ei, Octopussy, Cristina Boncea nu s-a mulțumit doar să stea pe margine și să privească, ci a dus povestea mai departe, în stilul ei deja bine conturat, fără compromisuri: Becks merge la școală este și mai îndrăzneață, și mai șocantă pentru ipocriți, cu umor și mesaj pe care va trebuie să le descoperiți cu fiecare pagină. În romanele Cristinei nu găsești nimic din ce e superficial, ușor, la îndemână pentru toată lumea, ci dimpotrivă – găsești excepțiile, renegații, pe cei diferiți, neîncadrați în tipare. Sunt despre libertate, până la urmă. Libertatea pe care nu o vei găsi niciodată ascultând de ceilalți. Nu sunt doar cărți pentru adolescenți, sunt pentru oricine crede că literatura trebuie să-ți spună adevăruri, nu să te consoleze cu minciuni confortabile.”(Cristina Nemerovschi)

Personaj prezent intr-o bogata bibliografie, Gavril Vatamaniuc (supranumit de unii „ultimul partizan”) este un luptator de natura aparte, facand parte din a doua generatie a rezistentei bucovinene.

„Un roman bazat pe o poveste de dragoste. Care‑i sunt şansele într‑o lume literară amestecată, multiformă, nu chiar polifonică totuşi? Două ar fi condiţiile elementare: substanţa umană şi o inserare semnificativă în context real.EA (superb titlu, lapidar la extrem, cuprinzător, şocant chiar) are ambele ingrediente. Povestea de dragoste are vibraţie, emoţionează, e credibilă. Iar contextul e fericit ales. Centrul de greutate al poveştii cade în ultimele săptămâni ale Primăverii de la Praga şi o scurtă perioadă după sugrumarea acesteia. Din perspectiva unei aproape jumătăţi de veac, imaginea de fundal a acestei penultime crize de sistem imperial, înainte de momentul Gdansk‑Solidarność, e vie, privită prin ochii şi emoţiile unor tineri.

Dar povestea de dragoste a acestor tineri întrucâtva complementari, din urmă cu jumătate de secol, deşi perenă și prezentă, în direct şi subteran, nu e decât cadrul temei şi mizei. Ca în orice proză autentică, eroul, narator la persoana întâi, evoluează permanent, găsindu‑şi identitatea și destinul, de la tânărul aproape superficial din primele rânduri la senectul de azi, împăcat cu sine și cu insuportabila uşurătate a existenţei.

Principala calitate a romanului e faptul că autorul îl sileşte pe erou să opteze. Şi fiecare opţiune, în momente critice, îl împinge pe drumul maturizării. E momentul să admitem că nu putem trece peste identitatea onomastică dintre autor şi eroul său. Dar ipotezele asupra unor elemente biografice trebuie lăsate la îndemâna cititorilor de toate vârstele și de toate condiţiile. Ceea ce contează e că autorul îşi construieşte eroul, ca de altfel toate personajele, cu mână sigură şi cu simţ literar benefic.

Zugrăvirea a patru medii prin care eroul îşi parcurge periplul e iarăşi sugestivă. O scurtă secvenţă din metroul praghez sugerează sensibil atmosfera din vara lui ‘68, așa cum experienţa câtorva zile într‑un kibbutz de la începutul anilor ‘70 face cunoscută această originală realitate socială celor care n‑au întâlnit‑o. La fel, mediul secuiesc, privit cu blândă și afectuoasă ironie. Cât despre mediul establishment‑ului căruia eroul îi aparţine, tabloul e mai divers, cu personaje şi situaţii reliefate.

Scriitura e cursivă, personajele se diferenţiază și prin limbaj propriu, bine definit.” Radu-Ilarion Munteanu

Ideea care m-a pornit să scriu poveştile acestea: istoria măruntă, a cotidianului ordinar dintr-o epocă ce pare să se estompeze. Nimic programatic, doar fragmente de viaţă adevărată sau veridică. Poate puţin credibile azi şi totuşi trăite cam aşa, mai ieri. O viaţă plina de vulgaritate, în fond. De care râdem acum, ca să nu ne mai (de)plângem.

Sabina de Rochefort, scriitoare de origine română stabilită în Statele Unite, revine cu un nou roman, după "Domnișoara Bovary în New York" – „o carte de debut pe măsura originalului”. Amellia, o tânără născută într-un orășel de lângă coasta Atlanticului, se confesează încă dinainte de a vedea lumina zilei, și crește sub ochii avizi ai cititorului, intersectându-se cu nenumărate personaje și cu viețile lor. Aflată sub vraja lui Samuel, un Pygmalion american, ea nu devine nici Galateea, nici Eliza Doolittle, ci reușește să-și creeze o nouă personalitate, plină de farmec și prospețime, în această rescriere contemporană a celebrului mit al metamorfozei și al idealului de neatins. Acțiunea se petrece în America zilelor noastre, între Florida, New York și Long Island, dar eroii sunt înconjurați de aura magică a Greciei antice, care transformă o virtuală poveste romantică de box office hollywoodian într-o subtilă „tragedie americană”.

Cunoscut ca fost consilier al lui Emil Constantinescu, deși ar trebui cunoscut mai degrabă ca un scriitor talentat și plin de farmec, Dan Căpățînă ne recucerește cu noua sa carte de memorii, "Amintiri răzlețe". Este o plăcere să citești această carte.

Spre deosebire de alți autori care devin gravi și solemni când își povestesc viața, încercând să-și fardeze autoportretul, Dan Căpățînă se amuză pe seama propriilor lui peripeții existențiale. Și când ia parte la un banchet cu persoane simandicoase, și când practică fără vocație diferite sporturi, și când se străduiește în zadar să se facă auzit de șeful statului, și când trebuie să asculte discursul plicticos al unui înalt prelat etc., etc., el se prezintă pe sine cu umor.

Senzaționale sunt și evocările din cea mai îndepărtată copilărie, cu amintiri de război care par secvențe dintr-un film de desene animate. Om cultivat, de o inteligență strălucită, știind că biografia sa nu este decât un episod din vasta comedie umană, autorul relansează literatura memorialistică, care devenise în ultima vreme la noi act pur (de fapt, impur) de narcisism. Mi-ar plăcea să fiu președintele României numai și numai ca să îl am și eu consilier pe Dan Căpățînă. Alex. Ștefănescu



Îl cunosc pe Dan Căpățînă din școala primară. Apoi, cum se spune, ne-am pierdut din vedere. La vârsta primei tinereți, l-am întâlnit pe neașteptate într-o casă cu trei fete de pe strada Frumoasă. Eu o curtam timid pe fata cea mare, Anca L., și, cu încuviințarea mamei sale, o însoțeam la diverse reuniuni dansante. Am fost surprins să recunosc în curtezanul surorii celei mici pe vechiul meu coleg de bancă. Și această întâlnire a fost efemeră, așa cum s-au dovedit și pretențiile noastre donjuanești. Un șir întreg de „pierderi din vedere” se înșiruie după 1990. Aveam să aflu ulterior că Dan, atras de continentul american, stătea mult timp la fiica sa, doctor la Yale University. Următoarea întâlnire – cea decisivă – a fost prima sa carte de amintiri (2002) și surpriza că Dan e un umorist autentic. Acum, în această a doua carte, mă bucur să constat că Dan Căpățînă își continuă periplul său de picaro modern, povestindu-și avatarurile cu vervă și degajare cuceritoare. Fraze incisive ori melancolice deconstruiesc dinlăuntru o întreagă lume, îi ridiculizează beteșugurile și-i feștelesc ambițiile statuare. A găsi punctul din care privind, împăratul se arată gol – iată secretul și arta autorului. Constantin Abăluță



M-am născut acum 70 de ani şi ceva. Mă pricep să calculez tot felul de construcţii. Am fost pe rând cercetător, profesor, proiectant, informatician. Chiar şi doctor (în ştiinţe). După '89, am intrat pentru un timp în politică. Apoi am ieşit şi mi-am văzut de treabă. Acum sunt manager. Păi cum!

P.S. După unii, sunt şi scriitor. Citiţi şi veţi vedea! Dan Căpăţînă

„Ştiinţa politică are ambiţia şi vocaţia de a guverna şi raţionaliza o serie de obiecte de reflecţie şi de investigaţie precum puterea, participarea, guvernarea ori statul. O face întotdeauna în funcţie de propriul său nucleu de raţionalitate, stabilit de judecata politică, de normele cunoaşterii ştiinţifice, precum şi de diferitele limbaje ale ştiinţei şi ale politicii înseşi. În loc să fie conştiinţa critică a democraţiei, ştiinţa politică s-a transformat treptat într-un instrument de legitimare intelectuală a tuturor actelor de dominaţie pe care regimurile politice ale prezentului le întreprind sub numele democraţiei. În chip asemănător, sociologia a devenit ştiinţa care, studiindu-le cu ajutorul unei metodologii din ce în ce mai formalizate, confirmă şi justifică toate presupoziţiile pe care se întemeiază societatea seculară, fragmentată funcţional şi divizată etic. Drept urmare, ştiinţele sociale nu-şi propun să spună adevărul în prezenţa puterii, ci se întreabă dacă au cumva de spus vreun adevăr şi dacă mai este cineva interesat să-l afle. Teologia a rămas pesemne singura nişă intelectuală în care adevărului îi este dat să se refugieze fără a-şi ascunde identitatea şi fără a-şi anunţa iminenta dispariţie. Teologia politică este una dintre tentativele procedurale ale teologiei, ştiinţă asociată genealogic adevărului, de restaurare a suveranităţii cunoaşterii şi de confruntare cu adevărul a puterilor din politică şi din societate. Atât politica, cât şi societatea zilelor noastre şi-au adăugat acelaşi prefix pentru a deveni inteligibile. Post-democraţia face pereche analitică cu societatea post-seculară. Dacă sunt văzute nu ca imanenţe supuse unei ştiinţe empirice, ci ca ficţiuni, ca operaţiuni încrucişate şi agregate ale gândirii, ţesutul social contemporan şi regimul politic ce-l pune în operă au nevoie de o hermeneutică ce nu mai poate face economie de transcendenţă. Teologia politică poate fi o asemenea hermeneutică, cu condiţia de a nu ceda ea însăşi tentaţiei imanenţei, revendicându-se de la o tradiţie creştină anume, ci îndrăznind să se raporteze reflexiv şi critic la toate.”

„În societăţile democratice şi pluraliste de azi, raţiunea seculară tinde, adesea cu maximă energie şi de regulă în termeni extrem de persuasivi, să nu-şi mai reprezinte subiectul sub specia omului, a fiinţei, ci sub cea a cetăţeanului, adică a unui agent raţional care nu mai este construit şi explicat ontologic, ci în termeni etico-politici şi, la rigoare, în cheia juridică a drepturilor şi obligaţiilor. Întrebarea din titlu, au cetăţenii suflet?, îşi propune să situeze chestiunea cetăţeniei democratice pe teren teologico-politic. Teza acestei cărţi este aceea că teologia politică are atât vocaţia, cât şi instrumentele conceptuale şi metodele de analiză pentru a se comporta ca o ştiinţă socială a societăţilor post-seculare.”

 

Daniel Barbu a studiat istoria artei, istoria, filosofia şi teologia la Bucureşti, Cluj şi Fribourg. Din 1996 este profesor de ştiinţă politică la Universitatea din Bucureşti. A fost profesor invitat la University of Pittsburgh, Pa., Institut d'Études Politiques din Bordeaux, Central European University din Budapesta şi Institut d'Études Politiques din Aix-en-Provence. A publicat douăsprezece cărţi, între care: Byzance, Rome et les Roumains. Essais sur la production politique de la foi au Moyen Âge (1998),Bizanţ contra Bizanţ. Explorări în cultura politică românească (2001), Politica pentru barbari (2005), Die abwesende Republik (2009). Fost ministru al Culturii (2012-2013), în prezent senator.

 

Al Doilea Război Mondial. Un băieţel îşi creează propria sa lume, Urania, o ţară de vis, a ordinii şi a frumuseţii. Peste ani, aflat în misiune în inima Mexicului, descoperă, cu ajutorul ghidului său Raphael, ruinele unui ţinut întemeiat în secolul al XIX-lea de către o comunitate creştină, pe care încearcă să-l transforme într-o cetate ideală, stăpânită de poporul-curcubeu: Campos este Urania, lumea visată de el în copilărie. Mahalaua Roşie, Lili din lagună, colegiul Emporio, dragostea pentru Dahlia, înţelepciunea Consilierului, grădina, limba elmen, dar şi cruzimile realităţii. Eşecul e inevitabil: totul a fost distrus, iar oamenii "au plecat, ca un stol de fluturi".

"Le Clézio redă în această carte dulce-amăruie un Mexic universal. Eterna speranţă a celor oprimaţi, eterna rătăcire a bărbatului şi a femeii, eterna satisfacţie demnă de dispreţ a celor care deţin puterea". Le Monde

"Urania aduce în prim-plan poezia locurilor şi magia lumii indiene; este povestea căutării şi a întâlnirii omului cu propriul destin". L'Express

 

Scriitori: Elisa Merca, Viviana Pantazică, Ana-Maria Tănasă, Oana Alexandra Câmpean, Ioana Drogeanu, Bianca Andreea Toderiuc, Ștefania Els, Eva Maria Brândușa Smeoreanu, David Stavila, Adriana Ciupe, Ștefana Fusaru, Bianca Antonia Mureșan, Gabriel Cărtărescu, Rami-Mihai Cristescu, Adora Mihaela Dion Păun, Mina Comeagă, Irina Costin, Miruna Matei, Filip Popescu, Andrei Ovidiu Tudor, Cătălina Maria Cristina Tudora, Caterine Edit Dascălu, Daria Merce, Teodora Maria Roșca, Augusta Maria Șolomon, 

Ilustratori: Adela Aldea, Alexandru David, Dimitrie Ciprian Gheorghe, Ioana Ghiurco, Petru Miu, Ioana Robciuc, Carina Andreea Vasile, Ioana Văllimărescu

La început a fost un concurs de creaţie numit "Locuieşte în poveste". A mai fost şi o idee: o replică a volumului seniorilor, care invita copiii să scrie sau să ilustreze o povestire, o poezie dintr-o perspectivă neaşteptată, prin care să descoperim noi, cititorii, felul în care se vede lumea de sus, de jos, dintr-o parte sau din perspectiva unor obiecte, fiinţe necuvântătoare sau cuvântătoare, stări... Florentina Sâmihăian

Anton Lupan, un român şcolit la Paris, porneşte în 1881 în căutarea bunului său prieten, Pierre Vaillant, care dispăruse pe mare. La bordul goeletei lui, Speranța, Anton adună oameni unul şi unul: neînfricaţi, omenoşi şi dornici de aventură. Între ei se leagă o prietenie trainică şi împreună cutreieră mări şi oceane, țin piept piraţilor și stihiilor naturii, şi își înfruntă propriii demoni. 

„Toate pânzele sus! "este mai mult decât o carte. Este o navă care te transportă în spațiu și în timp. Te scoate cât ai clipi din peisajul ordonat și previzibil al cotidianului. Îți livrează la domiciliu aventuri, locuri exotice și prieteni de nădejde. Citind, devii membru al fantasticului echipaj de pe Speranța. Dacă ești mic, te vei simți mare și puternic, iar dacă ești deja mare și puternic, te vei simți din nou copil, vrăjit de farmecul acestei cărți picurându-ți în suflet elixirul tinereții fără bătrânețe.“  Florin Bican

 

Bully este un băiețel de doisprezece ani care, de când i-a murit mama, e nevoit să trăiască pe stradă. N-o mai are decât pe Jack, cățelușa care îl apără și îl însoțește peste tot, ca o umbră. Într-o zi, când deschide pentru a mia oară ultima felicitare primită de la mama lui, Bully descoperă ceva înăuntru: un bilet de loterie. Și nu orice bilet, ci unul câștigător. Dar îl ia gura pe dinainte şi vestea despre norocul care a dat peste el ajunge la urechile cui nu trebuie...  Din clipa în care găseşte biletul, Bully mai are exact 5 zile, 5 ore și 19 minute nu doar ca să-și revendice premiul, ci şi ca să-şi salveze viaţa. 

 

Venim pe lume hotarati sa gasim o poveste oriunde – pe cer, pe fetele oamenilor, in obiectele din jurul nostru. Ne citim propria viata, precum si vietilor celorlalti, ne citim lumea ca pe o carte. Iata convingerea lui Alberto Manguel, un Casanova al lecturii, cum l-a numit George Steiner. "Un cititor in padurea din oglinda" exploreaza arta de a citi si de a scrie in cateva dintre ipostazele ei fascinante. Sub semnul lui Borges si al bibliotecilor infinite, autorul ne duce spre locuri si timpuri minunate si spre secrete bine pazite, unde ne intalnim cu personaje si personalitati: Lewis Carroll si Che Guevara, Alice in Tara Minunilor si Pinocchio...

 

„Eseurile de o asemenea calitate merita citite sau recitite oriunde le intalnim.“ The New York Review of Books

 

„Afinitatile si lecturile lui Manguel reprezinta o gama infinita si baroca, un concerto grosso.“ The Guardian

Toti visam si visul este esential pentru supravietuirea si evolutia noastra. Robert Moss ne arata in ce fel au influentat visele evenimente importante din istoria lumii. Marturii din vremuri imemoriale si scrieri bine-cunoscute se intalnesc acum intr-o carte vizionara, in care cititorul descopera in alta lumina personalitati vizionare, printre care Ioana d’Arc, Mark Twain, Freud sau Winston Churchill. Cu talentul lui de povestitor, cu toata eruditia lui si cu experienta lui de ghid al visului activ, Robert Moss face o incursiune fascinanta in istoria visatorilor.

 

„Cititorii vor fi impresionati de felul in care Robert Moss reinterpreteaza lumea.“ Robert Moss

Lăsaţi atunci trufia la o parte,
Căci de bărbaţi trufia ne desparte.
Şi mâinile, duioase şi supuse,
În slujba lor pe veci să fie puse.
Şi soţul meu, de îndată ce ar vrea,
În mâna lui mi aş pune mâna mea.

Then vail your stomachs, for it is no boot,
And place your hands below your husband’s foot:
In token of which duty, if he please,
My hand is ready; may it do him ease.

De multe ori ii auzim pe parintii care se confrunta cu probleme intrebindu-se: „De ce copilul nu face ce-i spun eu?”, „Cind va invata sa ma asculte?”, „Oare va ajunge vreodata sa faca alegeri mai bune?”. Asemenea intrebari arata ca parintii asteapta de la copiii lor sa identifice singuri modul in care pot sa evolueze si sa-si formeze caracterul. Daca doriti sa aveti un copil echilibrat, capabil sa ia decizii corecte in ceea ce-l priveste, trebuie sa va implicati in fiecare etapa a dezvoltarii lui. Povestile, strategiile si recomandarile prezentate in volum va ajuta sa deveniti „coechipieri” ai copilului dumneavoastra si sa-l invatati sa devina independent si responsabil. 

Din cuprins:  Responsabilitatea personala • Parentingul se invata • Tergiversarea: prietena esecului • Nu cauta scuze • Cum sa devii un parinte puternic • Ocupa-te de lucrurile dificile! • Lasa-i sa fie ei insisi • Familia ca echipa • Bunicii • Pregatirea pentru viata • Adoptarea metodei intrebarii din spatele intrebarii

„Ambitia mea e sa scriu cea mai trista si mai comica poveste din lume. Nu cred ca mi-a iesit inca partea cu «din lume», nici cu «cea mai», dar o sa mai insist. Cartea de fata nu e despre sfirsitul lumii, ci despre cum continua ea sa existe, cu bune si rele, tinuta laolalta, ca sa nu se destrame, parca mai degraba de o frica omniprezenta decit de legile fizicii. Am incercat sa transpun in universul mic al unei agentii de publicitate problemele lumii contemporane, asa cum le resimt eu. - Bogdan Costin

21.12.2012. Probabil cel mai faimos sfirsit al lumii din istoria omenirii, datorat internetului. Totusi, putini au crezut ca acesta chiar va avea loc. Emil Pop, taciturnul IT-ist al unei agentii de publicitate, e unul dintre ei. Cu citeva zile inainte, el o va rapi pe Mariana, colega lui de la Contabilitate, si o va duce in buncarul sau. Zilele petrecute acolo, in asteptarea unei apocalipse putin probabile, ii vor aduce Marianei revelatii neasteptate, in timp ce lumea de la suprafata va deraia de la cursul ei firesc atunci cind cei care o cunosc vor constata disparitia sa. 

Noul roman al lui Bogdan Costin este o satira la adresa unei civilizatii pe cit de moderne si de avansate tehnologic, pe atit de dominate de frica, in toate formele ei. Nu atit de cea a extinctiei totale, cit de micile frici care ii tin captivi pe oameni in inconfortabilele buncare ce devin propriile lor vieti, odata cu deziluziile aduse de trecerea timpului. 

 „Dintre toate locurile casei, bucataria era inima ce o facea sa palpite, transformand o cladire inerta intr-o fiinta vie. Mai mult decat o simpla locuinta, Casa Albastra era sanctuarul, refugiul si altarul stapanei sale. Casa Albastra era Frida. In ea strangea amintiri ale trecerii sale prin viata. Era un loc unde convietuiau fara probleme portretele lui Lenin, Stalin, Mao Zedong cu catapetesme rustice ale Fecioarei de Guadalupe.“

 Acolo vor intra, in timp, Diego Rivera, Trotki, Hemingway, Dalí, Henry Miller. Acolo se vor trai iubirile, acolo se va infrunta moartea, acolo se va desena povestea...

 

"Cartea Plantei de Menta", un carnetel negru, s-a descoperit candva printre obiectele personale ale Fridei Kahlo. Era o colectie de retete culinare dupa care se pregateau ofrandele cu ocazia Zilei Mortilor.

Inspirat de aceasta marturie emotionanta, F.G. Haghenbeck a inceput sa reconstituie viata celebrei pictorite. Biografie si fictiune, poveste si istorie, "Cartea secreta a Fridei Kahlo" deseneaza destinul implacabil al unei artiste, al unei femei, al unui spirit tulburat.

 

„Din relatari de epoca, din fragmente citite in jurnalul pictoritei si crampeie de marturii, Haghenbeck parca tese intr-o imagine insufletita complicata existenta a Fridei, reteta cu reteta, pictura cu pictura.“ Washington Independent Review of Books

Castigatoare a Premiului Hugo

Lya, un telepat, impreuna cu partenerul ei, Robb, care poate citi emotiile, sunt chemati in capitala planetei Shkeen pentru a descifra misterul populatiei locale care pune in pericol si colonia umana. De 14 000 de ani locuitorii planetei practica un cult bizar, imposibil de inteles pentru colonistii umani abia sositi, dar care apoi incepe sa-i atraga ca un magnet. Atunci cand tot mai multi ofiteri isi abandoneaza posturile pentru a se dedica in totalitate cultului, guvernatorul Valcarenghi ii trimite pe Lya si pe Robb sa investigheze misterul.

Cantec pentru Lya este una dintre cele mai inteligente si in acelasi timp umane nuvele scrise de George R.R. Martin. Incluse in volum, cititorii vor descoperi mai multe proze scurte ale creatorului faimoasei serii "Cantec de gheata si foc".

Mult timp s-a crezut că scrisorile lui Himmler adresate soţiei sale, Marga, precum şi alte documente care au aparţinut Reichsfuhrerului SS, erau definitiv pierdute. Însă, după sinuciderea acestuia şi după sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, scrisorile au fost găsite la Tel Aviv, în Israel. Completându-le perfect pe cele ale Margăi, păstrate în Arhivele Federale de la Koblenz, ele constituie un tablou inedit al vieţii private a uneia dintre cele mai importante figuri ale regimului nazist.

„Cea mai poznaşă dintre cărţile sale.“ (Mario Vargas Lllosa)

Poveşti cu cronopi şi glorii este una dintre cărţile legendare ale lui Julio Cortázar, o privilegiată introducere în lumea sa fantastică. Imaginaţia şi umorul coroziv suprarealist se regăsesc aici în încercarea autorului de a evada din mrejele rutinei şi ale locului comun. Povestirile din acest volum sunt un antidot sigur împotriva solemnităţii şi al plictiselii, universul ludic al lui Cortázar scânteind de o satiră vie şi un amestec de proză şi poezie, filosofie şi comedie, cronică şi fantezie.

„Nimeni nu poate face sumarul unei povestiri de Cortázar; fiecare dintre ele este rezultatul succesiunii unor cuvinte bine determinate într-o ordine bine determinată. Dacă încercăm să le povestim, ne dăm seama că pierdem ceva foarte valoros.“ (Jorge Luis Borges)

Presiunea "termenelor" de la serviciu, munca nesatisfăcătoare în echipă, proasta gestionare a timpului sau lipsa de apreciere din partea superiorilor sunt doar o parte dintre motivele pentru care tot mai mulți angajați se plâng că suferă de "epuizare profesională" sau "burnout". Recunoscând că o parte din soluții ar putea veni pe cale instituțională, prezenta carte oferă angajaților 25 de măsuri eficiente și ușor de aplicat pentru o profilaxie, la nivel individual, a epuizării cronice. Practicabile oricând (în pauza de masă sau în drum spre casă) și în orice condiții, tehnicile de prevenție a burnoutului includ îndrumări privind atenuarea tendințelor perfecționiste, renegocierea relațiilor de serviciu, ritmarea timpului, claritatea în gândire și centrarea pe un singur scop și relaxarea meditativă de tip mindfulness. 

Jörg Fengler este psihoterapeut și formator-supervizor la Institutul de Psihologie Aplicată din Bonn. A scris cărți despre adicții, dinamici de grup și organizații disfuncționale.

Guvernele o plătesc. Criminalii se tem de ea. Nimeni nu știe când o să apară.

Vanessa "Michael" Munroe este specialistă în obținerea informațiilor prețioase, economice și politice, și le pune la dispoziția corporațiilor, a șefilor de state sau a clienților privați care plătesc pe măsură. Când avea 14 ani, fata s-a alăturat unui grup de mercenari, de la care a învățat să lupte și să supraviețuiască în orice condiții. După o absență de aproape zece ani de pe continentul negru, Munroe se întoarce, acceptând o misiune din partea unui magnat texan al petrolului. În țara copilăriei sale, Munroe trebuie să dea piept și cu demonii trecutului, cu jungla și cu răufăcătorii locului, pentru că misiunea este mai dificilă decât credea la început.

 

"Munroe e o eroină senzațională, iar Steves e o scriitoare senzațională." - Lee Child

"Stevens scrie cu încrederea celui ce știe că a dat lovitura când a creat un personaj care are lumea la picioarele sale." - Los Angeles Times

"Vanessa Munroe este cea mai nouă fată rea din lumea thrillerului." - New York Post

 

Taylor Stevens este autoarea seriei Vanessa Michael Munroe, serie care s-a bucurat de un succes răsunător. Publicate în peste 20 de limbi, cărțile seriei au în centru o femeie-mercenar, amestec de Jason Bourne și Jack Reacher, care vânează informații. Drepturile de ecranizare au fost cumpărate de Lightstorm Entertainment, casa de producție a lui James Cameron. Stevens a început să scrie ficțiune târziu. Născută în interiorul unui cult apocaliptic, despărțită de familia ei când avea 12 ani și lăsată să meargă la școală doar până în clasa a șasea, Taylor Stevens a locuit pe trei continente și zece țări până la vârsta de 14 ani. Aproape toată adolescența și-a petrecut-o cerșind pe străzi și făcând tot felul de munci istovitoare. La 20 de ani, Stevens a părăsit cultul și a început să-și construiască o viață nouă, în libertate.

 

„In anul 2006, fiind director general la AXA TV, am semnat un protocol de colaborare cu televiziunea nationala din Ucraina, sediul regional al acesteia (cel mai apropiat de Baia Mare) fiind la Ujgorod. Timp de opt ani am calatorit de nenumarate ori in spatiul dintre Ujgorod si Solotvino. Lumea  pe care am cunoscut-o, cu metehnele, realitatile si mitologia  ei, se regaseste in «Herina», care e tinutul prozaic imaginar situat intre: Iasinia (capitala hutulilor) si Iaremcea (una dintre celebrele statiuni turistice ale imperiului polonez). De fapt, e vorba despre un spatiu de vreo 20 de kilometri aflat in Carpatii Padurosi (sau in Carpatia, cum ii spun cei din Ucraina). Acest spatiu e locul de unde izvorasc Tisa, care o ia inspre Ungaria, si Prutul, care curge in sens opus, catre Colomeea si Cernauti. In tinutul fabulos al «Herinei» se petrece actiunea acestei carti care propune o lume a unui defunct imperiu ce-si cauta si astazi cotele de supravietuire.” (Marian Ilea)

Povesti ale unor oameni obisnuiti care infrunta greutatile de zi cu zi, povesti ale unor oameni de succes, vacante fericite ale unei familii in care tatal munceste in alta localitate, viata intr-un salon de spital... Savuroasa imbinare de autobiografie si fictiune, proza Ioanei Cretoiu ofera imaginea caleidoscopica a unei lumi romanesti familiare multora dintre cititorii de astazi. Oscilind intre tandrete, ironie si tristete, rememorarile anilor copilariei, plasate in perioada de inceput a regimului popular, stau alaturi de povestiri despre adaptarea ingenioasa la penuria de alimente si absurdul vietii din ceausism, dar si despre depopularea satelor, plecarea tinerilor la studii in strainatate si pierderea reperelor valorice.