Noutăți

Christopher Hitchens, scriitorul, criticul literar, eseistul, jurnalistul american de origine britanica, ateul zgomotos si polemistul de stanga care a tulburat, cu fiecare aparitie, scena dezbaterilor de presa si de televiziune, isi concepe, in acest volum, ultimul discurs.

Prin eleganta expunerii, prin claritatea celor peste 4 000 de ilustratii (fotografii, grafice, scheme, desene), dar si prin profesionalismul abordarii diverselor subiecte, prezentul dictionar este o lucrare cuprinzatoare, in 12 volume, de la medic la pacient, menita sa devina o prezenta nelipsita in biblioteca tuturor celor care vor sa inteleaga mai mult din suferintele lor şi din modalitatile de a le preveni.

Bine cunoscute pentru proprietatile lor terapeutice, plantele medicinale sunt accesibile, ieftine si, mai ales, lipsite de efectele adverse ale medicamentelor conventionale.

Labirintul de pergament este un thriller de arhiva care a stat o lunga perioada de timp in fruntea celor mai bine vandute carti, fiind absolut unic - nu numai un roman de fantezie si mister, ci si o ghicitoare istorica interactiva, a carei contributie la literatura oculta este una extrem de insemnata. 

Fictiunea si stiinta se imbina intr-un roman bazat pe descoperiri arheologice reale si pe efigii adevarate, rezultand o combinatie indrazneata intre Dan Brown si Umberto Eco. Exista dragoste supranaturala, stiinta, crime, rani care au lasat urme adanci in sufletul personajelor, dar si secrete si istorie - toate se reunesc pentru a face din Labirintul de pergament un roman despre trecut, prezent si viitor.

Considerata prima autobiografie din literatura romana, cartea lui Teodor Varnav, boier din Moldova, a fost scrisa in 1845 si este una dintre putinele marturii din Tarile Romane despre prima jumatate a secolului al-XIX-lea. Cu o familie scapatata, Teodor Varnav are parte de putina educatie (frecventeaza totusi scoala unui dascal grec, pe nume Panaioti,la Bucuresti, in 1813-1814), iar povestea vietii lui este una a stradaniilor neincetate de a-si face o situatie si a regretelor ca nu a avut parte de mai multa invatatura. E in acelasi timp o istorie foarte spumoasa, scrisa in limba timpului, din care nu lipsesc aventurile picaresti si oamenii din cele mai diverse medii.

„Teodor Varnav, dintre toti memorialistii nostri, n-a fost numai primul in data, dar si intiiul si unicul care si-a marturisit fara rusine, dar si fara cinism, ca pe fapte ce nu trebuie ascunse, toate relele pe care de obicei autorii de amintiri le ascund: furturile, mici si mari, din copilarie si adolescenta, iar de la aceasta virsta tulbure, primele iubiri, fie chiar cele ancilare si consecintele lor, sanitare si penale, neplacute. Din acest punct de vedere Teodor Varnav imi aminteste, mutatis mutandis, de marele memorialist englez Samuel Pepys.” (Serban Cioculescu)

Bonjour tristesse urmareste peripetiile unei adolescente care incearca sa inteleaga si sa controleze lumea din jur. Cecile isi petrece vacanta de vara la tarmul Mediteranei, impreuna cu tatal ei si cu iubita acestuia, Elsa, o tinara frivola, ahtiata dupa viata mondena, cu care fiica se intelege excelent. Dar lucrurile se complica atunci cind in vizita soseste Anne, veche prietena a mamei raposate, o femeie stilata, culta, responsabila, de care tatal ei se indragosteste nebuneste si cu care decide sa se casatoreasca. Desi o admira pe Anne, fata de numai 17 ani isi vede amenintata viata usuratica, palpitanta si voluptuoasa, asa ca tese impreuna cu iubitul ei, Cyril, o intriga amoroasa prin care Anne sa decada in ochii tatalui si Elsa sa revina in viata acestuia. Cartea a fost ecranizata de trei ori, versiunea cea mai cunoscuta fiind cea din 1958, in regia lui Otto Preminger, cu Deborah Kerr, David Niven si Jean Seberg in rolurile principale.

Casa scarilor este a unsprezecea carte de poezie a lui Ion Pop, de la debutul din 1966, cu Propuneri pentru o fintina, urmat de Biata mea cumintenie (1969), Gramatica tirzie (1977), Soarele si uitarea, antologia Descoperirea ochiului (2001), pina la Elegii in ofensiva (2003), Litere si albine (2010) si In fata marii (2011). Structurat in trei cicluri, volumul face ecou deopotriva unor „ocazii, momente, intimplari” ale biografiei angajate in „viata imediata”, confrunta – in ciclul Degetul lui Bach – orgoliile si cruzimile Artei cu faptul de viata simplu si comun omenesc, ori angajeaza reflectii mai ample asupra unor momente de istorie recenta, de actualitate a relatiei dintre poezie si viata, dintre o lume pe cale de a-si pierde armatura simbolica si pur si simplu umana, sub asediul derizoriului si al iresponsabilitatii etice.

The New York Trilogy is an astonishing and original book: three cleverly interconnected novels that exploit the elements of standard detective fiction and achieve a new genre that is all the more gripping for its starkness.

Pretutindeni în lume, cărțile care ne învață normele comportamentului civilizat se bucură astăzi de un imens succes. Codul bunelor maniere astăzi nu face excepție: la douăzeci de ani de la apariție, numărul de exemplare vândute a depășit 300 000. Scris cu inteligență, deplin adaptat uzanțelor moderne occidentale și totodată românești, Codul este un veritabil bestseller național. Acum aveți ocazia să-l și ascultați, chiar în lectura autoarei.

Codul bunelor maniere astăzi (ascultă un fragment)

Introducere în bunele maniere 10:30
Prezentare 08:21
Salutul 08:18
Arta conversației și comportamentului în societate 17:00
Cum ne îmbrăcăm 09:08
Bunele maniere la masă 06:11
Cum ne comportăm într-un restaurant 07:42

Bestseller international, numarul 1 in topurile din Europa si America, vandut in peste 4 milioane de exemplare si tradus in peste 35 de limbi. Ecranizarea romanului poarta semnatura regizorului Rob Marshall si a primit in 2006 un premiu Globul de Aur, 3 premii Oscar si 3 premii Bafta.

Ce este o gheisa? Un obiect al dorintei. O opera de arta in miscare. Un actor, un artizan, un entertainer, dupa traditia japoneza. Un tip uman la granita cliseului cultural, imposibil de redat in categoriile occidentale. Sau poate doar o femeie care poseda, in cea mai inalta masura, rafinamentul artelor lumesti.

Chiyo, o fata dintr-un sat de pescari, este vanduta unei okiya pentru a fi initiata in artele gheiselor. Ritualurile seductiei sunt nenumarate, intr-o lume al carei esafodaj se sprijina pe culorile unui chimono, pe dezgolirea unei cefe pictate, pe licitarea virginitatii unei adolescente sau pe teserea unei intrigi de budoar. Sayuri, pe numele ei de gheisa, ajunge sa stapaneasca destine, sa detina secrete si sa construiasca un imperiu al erotismului ritualic.

„Îi datoram aproape dureros această carte.
I-o datorez demult, nu doar dinspre începutul anilor `90, când era (încă o dată şi tot mai sălbatic) ţinta ironiilor şi neînţelegerilor multora („Ce caută ăsta cu crucea în Parlament ?!”), şi când puteam, în sfârşit, spune totul, ci tocmai dinspre finele anilor '70 ai veacului trecut.
Firește că rândurile de acum se vor inclusiv o penitență. Una tardivă și fragilă, e drept, dar nu mai puþin sinceră și încercănată sufletește.“

„Cursul Eminescu şi seminariile de ebraică ale lui Ioan Alexandru erau un havuz de credinţă, cultură şi înţelepciune. Ani de-a rândul l-am urmat cu Biblia-n desagă în tot felul de cămăruţe de prin mansarda Filologiei bucureştene, unde ne citea ce a tradus din Cântarea cântărilor ori scotea pe tăcute un album de autoportrete Rembrandt şi, cale de două ceasuri, în tăcerea noastră înmărmurită, ne făcea istoria Luminii, a Chipului, a mâinii care binecuvântă...
Plecam literalmente halucinaţi după două ceasuri de hermeneutică terapeutică, având inima căptuşită cu ceea ce el numea «cămaşă de aloe», armura lăuntrică prin care devii ignifug, impenetrabil la tot răul lumii, în numele triumfului pe care «fratele Ioan» ni-l striga la final, ca leac faţă de toată urâciunea care ne înconjura: «Ce-mi puteţi face, dacă vă iubesc!?»“ (Dan. C. MIHĂILESCU)

Psihanalistă, scriitoare şi secretară a lui C. G. Jung, Aniela Jaffé studiază şi interpretează relatările venite ca răspuns la ancheta revistei elveţiene Schweizer Beobachter privind fenomenele parapsihologice legate de apariţii de spirite, semne premonitorii, coincidenţe semnificative. Că asemenea fenomene nu sunt tocmai rare o dovedeşte numărul mare de reacţii la anchetă: 1200 de scrisori conţinând 1500 de relatări care se constituie într-un bogat material de studiu. Caracterul arhetipal al întâmplărilor e dezvăluit de remarcabilele similitudini şi constanţa unor teme în povestirile cercetate. Legăturile între anumite întâmplări inexplicabile petrecute relativ recent şi mituri, legende, experienţele misticilor şi reprezentările alchimiştilor ne apropie de inconştientul colectiv – concept central al psihanalizei lui Jung.

„Psihologia inconştientului ne-a aprins lumini noi în atâtea alte privinţe, încât ne-am putea aştepta să lumineze şi lumea întunecată a poveştilor fantastice veşnic tinere. Din materialul bogat care stă la baza acestei cărţi, psihologia abisală dobândeşte într-adevăr cunoştinţe noi şi însemnate, cărora se cuvine să li se acorde întreaga atenţie. O pot recomanda deci tuturor celor care ştiu să aprecieze ceea ce sparge benefic monotonia cotidianului, ne zdruncină (uneori) siguranţa de sine şi ne face să avem parte de presimţiri.“ (C. G. JUNG)

Volumul reuneste dialogurile pe care N. Steinhardt le-a purtat cu Zaharia Sangeorzan si cu Nicolae Baciut. La propunerea primului, parintele de la Rohia a acceptat sa raspunda zilnic la cite o intrebare, incepind de pe 11 ianuarie 1988. S-au adunat 365 de raspunsuri pina in ziua in care N. Steinhardt a murit. Nicolae Baciut a corespondat cu monahul in perioada 1986-1988, legind un dialog pe cele mai diverse teme. Literatura, autohtona sau universala, atit de indragita de Steinhardt, ocupa un loc de cinste in discutii. Moralitatea, religia sau istoria sint si ele intens dezbatute, iar opiniile ferme ale eseistului sint surprinzatoare, emotionante si profunde.

Philippa Gregory este cea mai importanta autoare de romane istorice din Marea Britanie, cunoscuta in lume datorita bestsellerurilor Surorile Boleyn si Mostenirea Boleyn.

Doua povesti se intalnesc in Un apartament la Paris: una din La Belle Epoque, alta din lumea contemporana. Pornind de la fapte istorice, una urmareste spectaculosul jurnal al lui Marthe de Florian, celebra demimondena a Parisului de la sfarsitul veacului al XIX-lea, cealalta, viata unei experte in mobila europeana de la casa de licitatii Sotheby’s, April Vogt. Pe masura ce April, ajutata de un seducator avocat parizian, descopera secretele vietii tumultuoase a lui Marthe, o intreaga epoca, stralucitoare si framantata, se contureaza aducand in prim-plan figurile unor personaje cunoscute, precum pictorul Giovanni Boldini sau Robert de Montesquiou, dar si locuri sau cafenele din vechiul Paris: Maxim’s, Cafe Zephyr, Folies Bergeres, Opera Garnier, Pigalle.

April Vogt, experta in mobila europeana, e trimisa de casa de licitatii Sotheby’s sa evalueze obiectele dintr-un apartament parizian care n-a fost deschis de sapte decenii. Odata ajunsa la Paris, in apartamentul plin de mobile spectaculoase, April va identifica un tablou al pictorului Giovanni Boldini care o infatiseaza pe faimoasa proprietara – curtezana Marthe de Florian. Hotarata sa afle mai multe despre frumoasa demimondena, April gaseste o serie de carti de vizita ascunse in interiorul mobilelor si primeste de la avocatul care se ocupa de mostenire scrisorile si jurnalul acesteia, descoperind astfel ca viata lui Marthe de Florian fusese una fascinanta, petrecuta printre poeti, artisti si oameni politici importanti. Pe masura ce pune cap la cap firele povestii existentei agitate a lui Marthe, April incearca sa-si faca ordine in propria viata.

,,Iata, tovarasi, raspunsul la toate problemele noastre. El se rezuma la un singur cuvant: Omul! Numai daca scapam de om, numai atunci produsul muncii noastre o sa ne apartina. Aproape peste noapte putem deveni bogati si liberi. Intrebarea este: Ce trebuie sa facem? Iata ce: sa muncim zi si noapte, trup si suflet, pentru rasturnarea rasei omenesti! Acesta e mesajul meu catre voi, tovarasi: REVOLUTIE!''

Culegere de documente din Arhivele Societatii Romane de Radiodifuziune

Sumar CD:

Cronici radiofonice (1930 & 1939)

1. Regele Carol II catre Parlamentul Roman.

Cuvantare rostita in sedinta Adunarei Nationale de la 8 iunie 1930

Desvelirea statuei Regelui Carol I [9 mai 1939]

2. Cuvantarea M.S. Regelui Carol II

3. [Tedeumul oficiat de I.P.S. Nicodim Muntean]

4. Cuvantarea dlui prim-ministru, Armand Calinescu Addenda

5. Imnul Regal

„Ce și cine mai suntem, când ne-am pierdut prietenii, patria, cetatea, limba și Dumnezeul? Cum poate credința modela lumea și ce te faci când realitatea în care crezi te minte? E posibil ca, vreodată, să apară o mare credință unificatoare, un fel de esperanto al religiei, care să-i apropie pe toți oamenii?

Sunt câteva din întrebările grave ale căror fire străbat uimitoarea poveste a vieții lui Șabbatai Țevi, un fals Mesia născut în anul 1626 după Cristos sau 5386 după calendarul evreiesc. Viața lui Șabbatai este reconstituită de doctorul Mehmet Akif pentru prietenul său din tinerețe, voltairianul Spiros Philippidis, în anul 1923, anul Convenției pentru schimbul de populații, hotărâtă de Tratatul de la Lausanne: musulmanii din Grecia aveau să fie mutați în noua republică a lui Atatürk, iar creștinii ortodocși din Asia Mică urmau să fie aduși în Grecia.

Istoria prezentului, care-i implică pe cei doi prieteni, se lasă însă acoperită de întâmplările din secolul al XVII-lea, pe care fiecare din ei le înțelege altfel. Iar finalul este neașteptat… Un roman plin de volute baroce, în care adevărul istoric și închipuirea își etalează deopotrivă ispitele. Iar misterul din miezul lui «este cel al supraviețuirii». Sfatul criticului: Nu ratați intervențiile Autorului, un personaj simpatic și foarte atent la poveste. Vă vor fi de folos.“ (Ioana PÂRVULESCU)

Inceput in 1929, la sugestia lui Roger Martin du Gard, in cadrul uneia dintre numeroasele intilniri de la Pontigny la care a fost invitata, si continuat, cu scurte intreruperi, pina in preajma disparitiei sale, jurnalul lui Alice Voinescu cuprinde insemnari despre evenimente si personalitati din perioada interbelica si postbelica. Printre cei ce-si gasesc locul in paginile cartii se numara Nicolae Iorga, George Enescu, Regina Maria, Gala Galaction, Marietta Sadova, dar si oameni de cultura de prim ordin din afara tarii ca Andre Gide, Roger Martin du Gard, Paul Langevin, François Mauriac, Ernst Robert Curtius, cu o parte dintre acestia autoarea sustinind si o bogata corespondenta.Inceput in 1929, la sugestia lui Roger Martin du Gard, in cadrul uneia dintre numeroasele intilniri de la Pontigny la care a fost invitata, si continuat, cu scurte intreruperi, pina in preajma disparitiei sale, jurnalul lui Alice Voinescu cuprinde insemnari despre evenimente si personalitati din perioada interbelica si postbelica. Printre cei ce-si gasesc locul in paginile cartii se numara Nicolae Iorga, George Enescu, Regina Maria, Gala Galaction, Marietta Sadova, dar si oameni de cultura de prim ordin din afara tarii ca Andre Gide, Roger Martin du Gard, Paul Langevin, François Mauriac, Ernst Robert Curtius, cu o parte dintre acestia autoarea sustinind si o bogata corespondenta.

„Iată deci una din ultimele cărţi ale privirii dintr-o epocă în care nu totul putea fi privit, dar ceea ce era îngăduit devenea semnificativ şi pentru domeniul neîngăduit, acuitatea privirii fiind intensificată tocmai de interdicţie. Această carte, scrisă încă sub cenzură, suportă din plin lectura timpurilor noi, spre care, chiar cu rateurile ştiute, se îndreaptă şi România.“ (Monica LOVINESCU)

Dincolo de lucidul tablou al unei existenţe în nuanţe terne, într-o societate uniformizantă, Fototeca este şi un roman despre cum să te uiţi altfel la lumea din afară şi dinăuntru. Colecţionarea de fotografii în fototeca unei reviste devine un pretext pentru a urmări spectacolul de pe „ecranul interior“, acolo unde timpul nu mai înseamnă succesiune, ci simultaneitate, starea privirii te ajută să uiți urâtul, primejdiile, spaimele şi umilinţele, iar viaţa devine „un desen geometric din pătrăţele colorate a căror combinaţie pare nelimitată“.

Adriana Bittel. Cititoare împătimită şi prozatoare, maestră neegalată a prozei scurte. Pe lângă alte preocupări, cum ar fi crearea unei splendide fototeci, a stabilit cum (şi de ce) încărunţeşte o blondă, a avut întâlniri (tainice) la Paris, unde s-a ascuns sub un nume de cod, a urmărit-o pe Iulia în iulie şi l-a citit pe Cehov (de la anticariat), fără să se sature vreodată de el. De scris, scrie rar, dar bine, adică invers decât se procedează îndeobşte. Tot ce atinge în viaţa cotidiană devine literatură. Povestirile ei au trecut fluierând proba timpului şi n-au încărunţit deloc. (Ioana PÂRVULESCU)

Scrise cu rafinament, forţă analitică, umor şi, pe alocuri, poezie, povestirile Adrianei Bittel vorbesc despre România secolului trecut, dar şi despre dragoste, prietenie, feminitate, vârstele oamenilor şi ale lucrurilor, supravieţuire. Fie că se desfăşoară în Bucureştiul interbelic, în cel al anilor ’50 sau în cel al ultimelor decenii comuniste, poveştile mărunte ale protagoniştilor lor au un aer cât se poate de familiar şi în acelaşi timp par a ascunde mereu un enigmatic ce s-ar fi întâmplat dacă, aspiraţia către o altă condiţie, către o lume mai frumoasă. Iar din colecţia aceasta de chipuri face parte, firesc, şi o prezenţă feminină reprezentantă a autoarei înseşi, discretă, mare iubitoare de cărţi şi observatoare avidă a realităţii.

„Suntem Masini-Eu, sisteme naturale de procesare a informatiei, aparute in procesul de evolutie biologica de pe aceasta planeta. Eul este o unealta – una care a evoluat pentru a controla si a prezice comportamentul propriu si intelegerea comportamentului altora. Fiecare dintre noi isi traieste viata constienta in propriul Tunel al Eului, nu in direct contact cu realitatea exterioara, ci posedand o perspectiva launtrica, de persoana intai.“ (Thomas Metzinger)

„Beautiful You este o satira a sexului si a consumerismului… Fantezia lui Palahniuk se afla in momentul ei de aur in acest roman burlesc.” (Publishers Weekly)

Dan Stanca demonstreaza si in aceasta carte viziunea sa asupra vremurilor moderne care, oricit de opace, sint totusi vizitate de miracol.

Cea mai interesanta si completa enciclopedie ilustrata a marilor exploratori ai planetei.Descopera uluitoarele aventuri, trecute sau prezente, multe dintre ele la limita supravietuirii, ale celor care au batut Pamantul in lung si in lat, pentru a-i dezvalui secretele..

„Simt nevoia sa inteleg trecutul si sa ma impac cu el. In timp ce imi caut subiectul, imi adun materialul si scriu, nu incetez nicio clipa sa ma intreb cum m-as comporta eu in situatii istorice critice. De ce parte as fi? As cadea prada nebuniei multimii sau as face parte din minoritatea de opozitie? Cat de mult as fi apoi dispusa sa platesc pentru aceasta? (Katerina Tuckova)

„Stephanie Perkins este Jane Austen a generatiei noastre. Povestile ei iti frang inima, te alina si te lasa fara aer de atata fericire; e magie adevarata in aceste pagini – o experienta pe care n-ai s-o uiti.”( Tahereh Mafi, autoarea seriei Spulbera-ma, bestseller New York Times )

În recenta sa scriere memorialistică al cărei titlu trimite, evident, la Scurtă istorie a timpului, steaua cea mai strălucitoare a unei întregi serii de cărţi despre misterele universului, Stephen Hawking se priveşte pentru prima oară pe sine, trecându-şi în revistă viaţa şi opera de fizician teoretician.

Bogat ilustrată cu fotografii puţin cunoscute, această autobiografie concisă şi sinceră are accente de umor fin şi de înţelepciune. Autorul n-a ocolit detaliile gravei maladii care, deşi l-a transformat într-un invalid, nu l-a împiedicat să gândească şi să creeze. Un capitol e dedicat îndelungatei geneze a Scurtei istorii a timpului. În alte capitole, Hawking îşi prezintă cu modestie, în fraze simple, esenţializate, remarcabilele contribuţii în cosmologie – ceea ce face ca Scurtă istorie a vieţii mele să se adauge, de fapt, amintitei serii de cărţi despre univers.

„Pentru colegii mei sunt un fizician ca oricare altul, dar pentru publicul larg am devenit, probabil, cel mai cunoscut om de ştiinţă din lume. Am avut o viaţă plină şi satisfăcătoare. Am convingerea că invalizii trebuie să se concentreze asupra lucrurilor pe care handicapul nu-i împiedică să le realizeze şi să nu regrete ceea ce nu pot realiza. În ceea ce mă priveşte, am reuşit să fac aproape tot ce am vrut.“ (Stephen W. HAWKING)