Cărţi

Purceluşul are un secret, mai precis, un jurnal secret! În el, îşi povesteşte viaţa, îşi pune întrebări despre lume, despre stăpânul său şi, nu în ultimul rând, despre vecinii săi de ogradă. Si cum este un purceluş, scrie frumos, în limba lui, pe care o înţelegem şi noi, chiar dacă nu suntem purceluşi. Ce aventuri sunt cuprinse în paginile jurnalului, cum îşi va înfrunta purceluşul cei mai aprigi duşmani (care nu sunt alţii decât puişorii de găină), alături de cel mai bun prieten, răţoiul, vom afla!

Lucrarea Principiile fundamentale ale desenului vine în sprijinul celor dornici să înveţe cum să deseneze, fiind concepută sub forma unui curs practic pentru studenţi şi nu numai. Oportunităţile de exersare şi îmbunătăţire ale abilităţilor acoperă un spectru larg de subiecte - obiecte de la cele mai simple până la cele mai complexe, plante, portrete, peisaje - şi sunt susţinute printr-o serie de exemple practice şi tehnici, incluzând perspective şi compoziţii. Prin cele 350 de ilustraţii, Principiile fundamentale ale desenului este un curs care inspiră artiştii în devenire.

Londra, 1912. Jurnalista Frankie George primeşte sarcina de a realiza un interviu cu Ebony Diamond, trapezista-vedetă a circului din oraş. Între cele două femei se leagă rapid o prietenie, iar Frankie se trezeşte că o urmează pe artistă într-un misterios magazin de corsete din Mayfair. Atunci când Ebony Diamond dispare în mod bizar chiar în toiul uneia dintre reprezentaţii, Frankie îşi dă seama că este captivă într-o lume plină de minciuni, urmărită de colegii jurnalişti în căutare de subiecte-bombă, de londonezii care au un fetiş pentru corsete, dar şi de artiştii de la circ. Până la urmă, cum a dispărut Ebony, de cine se temea ea şi ce se întâmplă în misteriosul magazin de corsete?

Corrie Swanson vrea să rezolve un mister vechi şi uitat. În 1876, într-un orăşel minier din Munţii Stâncoşi, câţiva mineri au fost omorâţi de un urs grizzly. Orăşelul a devenit în zilele noastre o staţiune modernă de schi, iar cimitirul său este dezgropat pentru a face loc unor amenajări. Agentul special FBI, Pendergast, soseşte la faţa locului pentru a da o mână de ajutor tocmai când mai multe incendiere ale caselor unor milionari terorizează oraşul şi alungă turiştii.

Este mijlocul verii şi Stockholm se pregăteşte pentru nunta unei iubite prinţese suedeze. Încercând să-şi trăiască viaţa mai departe şi să ajungă la capătul Jocului, HP este în continuare hotărât să-şi găsească, în sfârşit, calea, când primeşte un mesaj text în care e întrebat dacă vrea să revină. Ştie că participarea lui l-a pus pe el şi pe sora lui în pericol şi intenţionează să ignore mesajul, însă în acelaşi timp conştientizează că nu are habar în cine să se încreadă. El încearcă să stea ascuns şi speră să se elibereze de sub controlul Maestrului Jocului, să-i descopere secretele. HP decide deci să îndeplinească o ultimă însărcinare. Şi să dea astfel în vileag secretele Maestrului Jocului, o dată pentru totdeauna, indiferent de preţ.

În 1974, la doar trei ani după „tezele din iulie” ameninţând să instaleze la noi un nou îngheţ cultural, egal aproape, ca forţă distructivă, cu cel precedent, stalinist, Augustin Buzura dă literaturii române „un roman mitic” - Feţele tăcerii. Cititorii îl vor citi cu aviditate. Criticii nu vor greşi considerându-l unul dintre cele mai importante ale literaturii române postbelice. Dar şi unul dintre cele mai vehemente împotriva regimului comunist. S-a lăsat, ca urmare, o tăcere grea asupra lui, fiind considerat periculos, şi nu a mai fost reeditat până după 1989. Feţele tăcerii, roman care dă mărturie despre drama colectivizării în românia anilor ’50, aduce în prim-plan personaje tragice: actori, dar şi supravieţuitori ai acestui act forţat. Feţele tăcerii este un roman viu. În el palpită istoria, psihologia, socialul şi moralul, individualul şi colectivul, angajamentul civic şi intelectual - şi am numit prin acestea datele obligatorii ale unui mare roman, indiferent de locul şi de epoca în care s-a născut ori se va naşte -, toate topite într-o literatură despre om şi umanitate, cu deschidere spre universal. (Angela Martin)

David Baldacci - un maestru modern al thrillerelor şi unul dintre cei mai cunoscuţi romancieri din lume - ne seduce de această dată cu un roman de fantezie, care s-a bucurat rapid de un succes mondial. Lovitura de graţie este povestea fantezistă şi extravagantă – care te intrigă într-un mod misterios – a unei fete forţate să lupte pentru viaţa ei, pe măsură ce investighează secretele micuţei comunităţi în care trăieşte. Folosindu-şi isteţimea, îndemânarea, şiretenia şi inventivitatea, Vega Jane se dovedeşte o eroină puternică şi perseverentă, care ajunge să se bucure rapid de toată simpatia cititorului. Puţine personaje feminine din romanele ultimilor ani sunt atât de uimitoare precum Vega.

În 1803, Sarah, fiica unei familii înstărite din Charleston, Carolina de Sud, primeşte în dar în ziua în care împlineşte 11 ani o sclavă, Hetty, de aceeaşi vârstă cu ea. Povestea este scrisă alternativ din perspectiva acestor două personaje. În debutul cărţii, mama lui Hetty îi spune că demult "în Africa oamenii puteau să zboare", apoi o bate uşor pe omoplaţi, adăugând: "Asta-i tot ce-a mai rămas din aripile tale. Nişte oase plate, nimic mai mult, dar într-o bună zi o să capeţi altele".

Robert Moreno, cetăţean american cu domiciliul în America de Sud, este împuşcat mortal în Bahamas de un lunetist. „Glonţul de un milion de dolari“, tras de la o distanţă de doi kilometri, a fost autorizat de guvernul Statelor Unite, care fusese avertizat printr-un pont că Moreno plănuia un atac terorist asupra sediului unei companii petroliere americane. Însă principala agenţie secretă a guvernului descoperă cu groază o greşeală fatală: Moreno plănuia, de fapt, un protest paşnic.

Jack ryan Jr şi alţi membri ai grupului intitulat „The Campus“ sunt trimişi la Paris ca să observe o celulă a mişcării „Umayyad revolutionary Council“ (UrC), comandată de emirul Saif rahman yasin, liderul UrC (nume fictiv pentru Osama bin Laden). În Ţintă marcată este vorba despre capturarea unui terorist de pe un nivel ierarhic aflat pe la mijloc, şi anume, Hosni Iheb rokki. În timp ce tatăl lui s-a dovedit refractar în a deveni un agent de sacrificiu, Jack Ryan Jr vrea tocmai acest lucru. Antrenându-se cu forţele speciale, el îşi îmbunătăţeşte aptitudinile de luptă pentru a-şi continua munca în Campus, doborând şi eliminând terorişti ori de câte ori situaţia o impune. Iar în timpul ăsta tatăl lui candidează din nou la preşedinţia Statelor Unite.

China, secolul al şaptesprezecelea. Floare-de-Bujor are aproape şaisprezece ani şi, ca toate fetele de vârsta ei, a fost deja promisă în căsătorie de către familie unui bărbat despre care ea nu ştie nimic, nici măcar numele. De ziua ei, tatăl său, un om foarte luminat pentru timpul său, îi oferă ca dar o reprezentaţie după o operă clasică din literatura chineză, "Pavilionul Bujorului", carte care pare să reflecte soarta tinerei fete. Deşi fetele nemăritate nu au voie să iasă în public, vor vedea reprezentaţia de după un paravan. Acesta este momentul când Floare-de-Bujor se îndrăgosteşte de un tânăr distins şi foarte arătos. "Pavilionul Bujorului" are la bază povestea adevărată a trei femei din secolul al XVII-lea din China, care s-au căsătorit cu acelaşi bărbat, imediat una după cealaltă. Aceste trei femei au scris împreună prima carte, "The Three Wives' Commentary", o lucrare de critică literară despre opera "Pavilionul Bujorului". La acea vreme, femeile din China aveau voie să citească opera, dar nu şi să o vadă dramatizată. În secolul al XVII-lea, China avea cele mai multe scriitoare publicate comparativ cu restul lumii. Lisa See a fost fascinată de această descoperire şi a hotarât să reînvie povestea lor. "Pavilionul Bujorului" a fost prima operă de ficţiune din istoria Chinei, în care eroina, o fată în vârstă de şaisprezece ani, şi-a hotărât singură destinul.

În 1938, Ruby, Helen şi Grace, trei fete provenite din medii foarte diferite, sunt concurente la aceeaşi audiţie pentru ocuparea posturilor de dansatoare la un club de noapte cu specific oriental din San Francisco. Grace, o chinezoaică născută în America a fugit de acasă din cauza tatălui abuziv. Helen este dintr-o familie din China, care are rădăcini adânci în Chinatown din San Francisco. Iar Ruby este japoneză dar pretinde că este chinezoaică. Cele trei fete se împrietenesc iar drumul lor este presărat cu succese, greutăţi, război, iubire, trădare şi inimi frânte. Dar cel mai interesant lucru este că autoarea reuşeşte să creeze atât de bine atmosfera acelor vremuri.

Săvârșin. Detaliul prezintă drumul pe care l-am parcurs amândoi, autorii volumului de față, în ultimul deceniu și jumătate, în cunoașterea, restaurarea și apoi recrearea lumii din interiorul acestei case de familie, al acestui cămin regal cu valoare de simbol pentru fiecare familie de români.

Despre Săvârșin, Regele a vorbit puțin, înainte de 2001. Ici și colo, în frânturi de conversații la Versoix, la prânz sau la cină, când Majestățile Lor și noi zăboveam o clipă mai mult în fața ceștilor goale de cafea, auzeam ceva […] despre gustul desăvârșit cu care mama Regelui
a alcătuit fiecare dintre camerele casei, despre meciurile de tenis de pe terenul din parc […].

Într-o zi, au apărut, ca prin minune, un set de 15 fotografii cu interiorul castelului, imagini luate de unul dintre musafirii Reginei Elena, undeva prin anul 1945. Ele arătau, în alb-negru, salonul mare, biroul Majestății Sale, biblioteca, scările holului principal, dormitorul tânărului Rege și camera Reginei Elena.

Prețioaselor fotografii din interiorul castelului li s-au adăugat câteva din parc, cu heleșteul și peluza, cu aleea stejarilor bătrâni și cu terenul de tenis. […]

În timpul scurs până la scrierea acestor rânduri, amândoi am încercat să recompunem acest minunat loc, adunând în toate felurile posibile crâmpeie de adevăr și de stil, de inspirație și de viziune, așa cum am crezut noi că le-a clădit, cu iubire și gust, Regina Elena, din 1943 până în 1948. Am făcut-o folosind fiecare clipă disponibilă, încercând să ne ocupăm de Săvârșin în noianul celor câteva sute de angajamente publice pe care le-am avut în fiecare dintre anii care s-au scurs din anul 2001 încoace.

Cartea narează un episod de început al unei perioade în care cuvintele mari rostite de politicieni au căpătat sensuri divergente pentru locuitorii aceloraşi teritorii. Românii vorbeau despre Eliberarea lor, dar pentru evrei avea să fie Exterminare. […] Astăzi ştim cum a fost posibil. În mare, mecanismele politicii lui Ion Antonescu, care au pus în mişcare genocidul evreilor, sunt cunoscute. Cartea are meritul de a aduce un plus de cunoaştere asupra începutului primei etape a distrugerii evreilor. În luna iulie 1941, pe măsură ce înainta spre Est, încurajându-i şi pe localnici, armata română a efectuat „curăţarea terenului“ de evreii din satele şi micile târguri basarabene şi bucovinene. Simon Geissbühler confruntă opiniile mai multor istorici, recurge la analiza documentară şi adaugă mărturii, reuşind astfel să articuleze propria viziune.

Naraţiunea, uneori, poate şoca. Descrierea unor comportamente de o agresivitate greu imaginabilă ale făptaşilor readuce în actualitate problematica asumării istoriei. […] O lectură raţională, lipsită de preconcepţii, trebuie să evalueze şi să dialogheze asupra argumentelor. Desigur că vor exista şi cititori care să respingă emoţional unele dintre ipotezele sau chiar concluziile cărţii. Dar […] cercetarea istorică nu pune etichete, nici nu condamnă. Ea înlănţuie fapte şi evenimente, le descrie şi le explică. (Alexandru Florian)

SIMON GEISSBÜHLER (n. 1973) este doctor în ştiinţe sociale din anul 2000. A studiat istoria şi politologia la Universitatea din Berna (Elveţia) şi la Universitatea statului Arkansas din Little Rock (SUA) între 1993 şi 1997. În anul 2000, a intrat în diplomaţia elveţiană şi a fost, între 2007 şi 2010, prim-colaborator al Ambasadei Confederaţiei Elveţiene la Bucureşti. Este specialist în istoria şi politica Europei de Est şi a publicat o serie de cărţi şi articole pe teme privind istoria evreilor est-europeni.

Desenul creativ examinează modalităţile prin care desenul poate fi realizat prin intermediul mai multor instrumente de colorat printre care: creioane colorate, pasteluri, creioane cerate, tuşuri şi acuarele. Multitudinea tehnicilor de redare din punct de vedere cromatic în termeni ce ţin de tonul, linia şi textura desenului poate crea confuzii, iar cartea îşi propune să-şi familiarizeze cititorii cu noţiuni de bază ale teoriei culorilor. Pregatiţi-vă pentru o serie de experienţe plăcute – chiar dacă uneori dificile - care vor contribui la dezvoltarea abilită?ilor dumneavostră artistice.

Hercule Poirot, cu mustaţa lui distinctivă şi manierele fine, este unul dintre personajele remarcabile create de Agatha Christie şi unul dintre cei mai iubiţi detectivi din lume. Interpretând personajul principal în serialul de televiziune Poirot, David Suchet a devenit inextricabil legat de „micul belgian˝, un bărbat pe care a ajuns să-l preţuiască datorită rolului pe care îl joacă de mai bine de douăzeci de ani. În Poirot şi cu mine, actorul ne împărtăşeşte numeroase experienţe din timpul filmării serialului de televiziune şi reflecţiile lui legate de felul cum i-a influenţat viaţa micul detectiv.

Michael Levine, un fost agent DEA (Administraţia Americană Anti- drog) îl conduce pe cititor de-a lungul unui deceniu de acţiuni sub acoperire. El dezvăluie modul în care frumoasa „regină a Cocainei“ din America de Sud i-a sedus pe responsabilii CIA, în aşa fel încât aceştia să o protejeze chiar şi când le vindea droguri americanilor. Levine relevă cum grupările paramilitare sponsorizate de CIA au îndepărtat, torturat şi ucis membri ai partidului de guvernământ din Bolivia, care sprijineau lupta DEA contra drogurilor, şi cum CIA a creat La Corporacion, un veritabil „General Motors al cocainei“, care a generat actuala epidemie de cocaină/crack.

Sunt în acest roman, Balciul de argint, scene după scene antologice, singure în stare să se constituie într-o pagină a noului calendar al satului românesc dinaintea şi din timpul morţii lui, şi aceasta antologică, în care Prohodul e plâns cu lacrimi de scriitor, dar şi cu zâmbetul disperării de a nu putea face nimic, nici măcar încetinirea sfârşitului, zâmbetul senin cu care Ştefan Mitroi îmbrăşişează, îndatorat, îndurerat şi incapabil să se despartă de ea, acea vatră unde ultimul tăciune nestins era şi este chiar viaţa lui.

Lumea lui Italo Calvino din Ultimul vine corbul surprinde cu o precizie adesea neliniștitoare realitatea umană deghizată în veșmintele fabulei și ale basmului. Natura din povestirile lui are ceva magic – în zborul unui corb, în urma iridescentă a unui melc, în saltul unei pisici, în asprimea vegetației sărăcăcioase –,  dar magicul poate trezi și încântare, și groază. Prin amestecul de luciditate și de inocență, de cruzime și de visare, de poezie a naturii și de proză cu puternice accente sociale și ideologice, Calvino construiește o feerie la suprafața căreia irup pasiunile omenești.

„Calvino a fost un scriitor de geniu, strălucit, care a dus ficțiunea pe teritorii noi, pentru ca apoi să o întoarcă la izvoarele fabuloase și străvechi ale povestirii.“ (John Updike)

 „Ultimul vine corbul este o mărturie a rolului pe care l-a jucat Italo Calvino în reinventarea artei ficțiunii în epoca noastră. Darul lui special este acela de a lega realitatea imediată de o veșnicie alegorică... Toate personajele și creaturile din povestirile acestea conspiră pentru a reda un sentiment de uimire, de mister și de groază în fața vieții.“ (The Guardian)

Au trecut mai bine de 75 de ani de la apariţia (în 1927) a romanului Ciuleandra, dar naraţiunea şi sensurile ei simbolice îşi dovedesc o excepţională vitalitate. Posteritatea a făcut, printr-o serie de argumente şi conjuncturi imprevizibile, ca micul roman rebrenian să devanseze cota marii, impecabilei şi recii construcţii din Răscoala, pentru ca astăzi Ciuleandra să poată fi aşezat, fără vreo manevră de supralicitare, în preajma capodoperelor Ion şi Pădurea spânzuraţilor pe care timpul nu le-a clintit din prima linie valorică a operei prozatorului ardelean. (Ion Simuț)

Basmul cult Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă a apărut inițial în Convorbiri literare în 1877. A inspirat un balet în patru acte de Alfred Mendelssohn. Această ediție este ilustrată de Igor Vieru.

Colonelul Chabert, erou al razboaielor napoleoniene, dispare in timpul bataliei de la Eylau. Cind nimeni nu se mai asteapta, el reapare in Paris, dupa o lunga convalescenta. Aici, nimic din ce lasase in urma nu mai e la fel: nevasta si-a cautat norocul cu alt barbat, iar banii in care-si pusese speranta nu-i mai apartin nici ei. Chabert incearca atunci sa-si recupereze, odata cu trecutul pierdut, sotia si gindul linistitor al unei pensii. Astfel, angajeaza un avocat ca sa convinga lumea ca nu e un impostor si sa-i dovedeasca sotiei adevarata lui identitate. Cind lucrurile par sa se limpezeasca, iar demnitatea lui, cariera glorioasa, statutul de erou de razboi ii dau incredere ca i se va face dreptate, Chabert se poticneste intr-o realitate cruda: nici o valoare nu poate da sperante unei societati conduse de incilcitele legi ale avocatilor.

Conform medicinei chineze, sanatatea este mentinuta de circulatia qi-ului, energia vitala cu care ne nastem, iar exercitiile de qi gong, bazate pe respiratia ritmica, lenta, in sincron cu miscarile corpului, au efecte benefice asupra sistemului nervos si cresc imunitatea organismului. Practicate de sute de ani in China, aceste exercitii devin tot mai populare si in restul lumii, fiind recomandate in paralel cu tratamentele medicale conventionale. Daniel Reid expune principiile fundamentale ale practicii qi gong si propune un program zilnic care poate fi adaptat pentru persoane de toate virstele, indiferent de conditia lor fizica. Programul cuprinde atit exercitii dinamice, de incalzire sau de relaxare, cit si exercitii in repaus, completate de numeroase explicatii si ilustratii.

„Punând în paralel poveştile efervescente pe care le au de spus un pictor italian renascentist şi o adolescentă modernă, această carte explorează iubirea, arta şi domeniul posibilităţii cu o extraordinară prospeţime, ceea ce i‑a adus o nominalizare pe lista finaliştilor la premiul Man Booker şi premiul Goldsmith pentru originalitate.“ (The Guardian)
 
„Suferinţa doliului este întipărită în vieţile celor două eroine orfane de mamă ale lui Smith, dar, în ciuda înverşunatei lipse de sentimentalism şi a seriozităţii profunde a întrebărilor pe care le pune, romanul  Cum să fii şi una, şi alta e plin de entuziasm nu numai faţă de limbaj, literatură şi puterea transformatoare a artei, ci şi faţă de încurcatele dileme ale unei vieţi de om, când ai vrea să fii mai multe deodată, nu doar să te încadrezi într‑o singură categorie de persoane. Dorinţa de a nu fi nici aşa, nici altfel deschide posibilităţi care înseamnă că te poţi strădui mereu, pentru totdeauna, să fii şi una, şi alta. Cu mare subtilitate şi inventivitate, Smith continuă să extindă graniţele romanului.“ (The Telegraph)

„Nu există nici o îndoială că Smith e de o îndrăzneală ameţitoare. Eşti luat pe sus de forţa inovatoare a romanului până când ajungi, cu respiraţia tăiată, la ultima pagină.“ (The Observer)

„Acei scriitori care fac predicţii apocaliptice despre moartea romanului ar trebui să citească romanul re‑inventat al lui Smith şi să observe cu atenţie câtă viaţă cuprinde.“
(The Independent)