Intr-o lume plina de seminarii motivationale, citate inspirationale, teorii si carti despre succes, cartea "Totul pe o ciocolata cu rom" se remarca prin autenticitate. Departe de a fi un jurnal de antreprenor, dar cu o incarcatura emotionala extrem de intensa, cartea surprinde momente din viata unui antreprenor pe care teoriile actuale despre succes nu reusesc sa le transmita. Mai mult decat atat, in contradictie cu toate vocile care spun ca antreprenoriatul este secretul fericirii absolute, autorul reuseste sa transmita mesajul real cum ca succesul are in spate multe nopti nedormite, multe riscuri asumate, compromisuri si sacrificii. Despre alegeri potrivite sau gresite, despre momente de cumpana, despre viata, intr-o lectura alerta, sincera, care va trezi ceva in mintea si in sufletul cititorului. - Wall-Street.ro

Vorbeste fara emfaza si fara partinire despre lucruri greu de vorbit, vorbeste despre cum poti sau despre cum trebuie sa dormi noaptea cu deciziile sau cu dulaii tai, despre nopti nedormite, dezamagiri, raceli nesfarsite, bolile antreprenorilor. Construieste povestea plecand de la minusurile aduse de incapatanarea de a face si a reusi in ce iti propui ca antreprenor. Ajunge sa-si valideze visul si alegerile lasand in urma toate acestea. Reducand la tacere toate neajunsurile pentru a flutura steagul reusitei. Infige acest stindard pe muntele investitiilor lui emotionale si sentimentale. Pe dezamagirile si victoriile de etapa. Peste viata care a trecut in paralel pe langa el in timp ce se concentra pe visul lui... - Nicolae Cirstea, Fondator UNIVERSUL JURIDIC

Cel putin o data in viata, macar in vise sau visuri, mirajul antreprenoriatului, al lipsei sefului, al construirii propriei afaceri trebuie sa ne fi gadilat simturile asa cum apropierea antilopei trezeste instinctele oricarei feline. Puternic, aproape inexplicabil, incontrolabil adesea. Cel putin o data, in acele zile in care ne trezim cu greu pentru ca se clatina motivatia aia de a sari in picioare, ne-am surprins imaginandu-ne ce-ar fi daca scopul pentru care am imbratisa o noua zi ar fi business-ul personal, in care sa credem enorm si pentru care sa urnim muntii din loc doar ca sa vedem ideea crescand sub mainile si ochii nostri.

Cand ajungi sa iti iei viata in maini insa, lucrurile capata cu totul alte dimensiuni. Caruselul prin care treci in fiecare zi, sperantele care uneori se prabusesc cand te astepti mai putin, oameni care pleaca atunci cand ti-e nevoia mai mare sau vin de unde nici nu credeai, planurile care se rescriu in fiecare zi cateodata, tumultul, frumusetea, pasiunea, nebunia si toate senzatiile alea pe care nici nu stiai ca le poti trai, devin dintr-o data "rutina" zilnica. Ajungi sa iti doresti sa te lasi de asta de la fel de multe ori cat iti doresti sa si continui. Asa ca o faci. Un pas. Si inca unul.

Despre oamenii care trec prin asta se spune ca risca sa se dezumanizeze, sa se intareasca prea tare, sa se desensibilizeze, sa gandeasca in cifre, pierderi si profit. Si nu mai seamana decat cu portretele de succes din ziare, nu cu imaginea lor autentica de pe vremuri. Din fericire insa, exista si exceptii. Exista personaje care isi asuma experientele, cu bune si rele, isi asuma dependentele, metehnele si vulnerabilitatile si poate tocmai asta ii face "superoameni". 

Totul pe o ciocolata cu rom" este, in final, o poveste despre bine, greu, urat si frumos deopotriva, alaturi de Alin Popescu, OMUL din spatele uneia dintre cele mai de succes produse din online-ul autohton. - Raluca Mateiu, CEO INTERNET CORP

Nerabdarea crescanda a copiilor in asteptarea Craciunului si mai ales a lui Mos Craciun poate disparea usor daca vor avea la indemana aceste carti de activitati. Labirinturi, desene de colorat, exercitii de stabilit corespondente sau de numarat si multe altele vor face deliciul serilor de iarna pentru cei mici.

 Esti pasionat de benzile desenate? Avem pentru tine adaptarea ilustrata (de Serban Andreescu) a uneia dintre cele mai frumoase povestiri, pe care orice copil trebuie sa o citeasca: Pinocchio, un roman clasic al literaturii pentru copii. Aventurile captivante ale indaratnicei papusi de lemn, marioneta care a prins viata, sunt acum mai amuzante ca oricand. Ilustratiile haioase si distractive te poarta printr-o serie de intamplari inainte ca Pinocchio sa devina cuminte si sa se transforme intr-un baietel adevarat. Ingenioasele benzi desenate te vor fermeca! 

Carte/agenda pentru femei, format A6, cu aforisme, citate si idei forta structurate pe mai multe categorii:

Spiritualitate
Iubire
Stare de spirit
Sexualitate
Educatie, cunoastere si aptitudini
Bogatii
Relatii, prietenie si familie
Trupul meu
Locuinta
Imbogatiri
Pasiuni
Menire
 

Sa fii mereu insetata, inima mea,
sa nu te opresti din cantari.
Fa astfel incat aceasta dorinta tacuta,
ascunsa adanc in tine sa fie sursa
fiecarui cuvant pe care il spui.

Fragment:

Cum sa-l iubesti pe Dumnezeu?
Iubeste-L asa cum un sarac iubeste banii, asa cum un inecat tanjeste dupa o gura de aer, asa dupa cum o fiinta ratacita in desert tanjeste dupa o cana de apa.
Iubeste-L cu inflacararea primei iubiri a tuturor indragostitilor.
Atunci cand vei invata sa-L iubesti cu toata inima ta, atunci il vei gasi. Paramahamsa Yogananda

Un director artistic nominalizat la premiile Emmy, Robert Kopecky nu a visat niciodata ca va ajunge sa scrie o carte despre cum sa supravietuim vietii si mortii. Dar ce altceva ar fi putut face? De-a lungul anilor, Kopecky a avut nu una, ci trei experiente in apropierea mortii. Mai precis, a descoperit ce se afla dincolo de fricile noastre despre moarte si viata. Si avea niste povesti pe care stia ca vrem sa le auzim. Unele chiar foarte amuzante.


Despre autor
Nascut si crescut in suburbiile orasului San Diego, California, Robert Kopecky a supravietuit unei copilarii traumatizante, a calatorit intens in adolescenta si a trait o varietate de experiente - de la un schior rebel, la sudor in fabrica, sculptor de monumente, caricaturist, ilustrator premiat, director artistic si in final designer de animatie pentru The New York Times, Sports Illustrated, PBS Kids, si altele.
Calatoriile sale - din sudul Pacificului pana in capitalele Europei, deserturile Arizonei si canioanele orasului New York au fost punctate de trei dramatice experiente in apropierea mortii (NDE - Near Death Experiences)
Intercalate printr-o viata de succese profesionale si esecuri personale, precum si propriile sale "noptile intunecate ale sufletului", cele trei EAM (experiente in apropierea mortii), precum si necesitatea ulterioara de raspunsuri, l-au condus catre studiu si meditatie timp de cativa ani buni.
Elementele de hinduism, budism, taoism, crestinism gnostic, fizica, filozofie si alte asemenea, au contribuit la realizarile sale transpersonale unice despre viata si moarte, toate acestea inspirandu-i chemarea de a scrie despre transformarea sa directa, intr-o maniera plina de umor si pentru a oferi si altora cu bucurie toate lectiile ce le-a invatat de-a lungul timpului - in mod evident la modul cel mai dur cu putinta.

Ca avatar al Supremului, Skanda portretizeaza eterna lupta dintre ignoranta si cunoastere, dintre joasele forte demoniace si inaltele principii divine care opereaza impreuna atat la nivel cosmic, cat si in plan individual. El intruchipeaza de asemenea Cunoasterea Suprema, singura ce poate distruge ignoranta. Skanda este totodata si manifestarea materiala a mintii care ia nastere din ego-ul cosmic (ahamkara).

Sulita sa este ascutita la varf si foarte lunga, fiind un simbol al mintii care trebuie sa fie perfect focalizata pentru a ucide demonul ignorantei.

* Această cărticică este exemplul perfect de îmbinare a jocului cu studiul;
* Datorită culorilor vesele şi a paginilor mici, copiii vor fi captivaţi de imaginile ce însoţesc fiecare cifră;
* Cărticica poate fi folosită pentru studiu individual sau alături de părinţi şi bunici, dar poate fi şi un instrument didactic util pentru educatori şi învăţători, datorită designului ce permite nenumărate combinaţii de cifre, operaţii şi rezultate.

Mai acum vreo doua, trei luni am avut o discutie cu amicul V. Imi zice: - Ti-am citit un articol pe net. Intreb: - Care? Raspunde: - Ceva cu vinuri. Este interesant, dar inutil. Pe cine mai intereseaza zghihara, francusa, vitele tale disparute... - Nu sunt pierdute, sunt doar uitate, din nefericire, si totusi aceste soiuri reprezinta zestrea viticola a acestori meleaguri. - Hai, fugi de-aici... omu' vrea sa bea, nu da doi bani pe rest... - Nu cred asta, in afara de betivii patentati, oamenii pretuiesc soiurile pamantului; mai ales ca si zghihara si francusa si feteasca, mai toate vitele romanesti, autohtone, au mult de oferit.

Alchimia antica. Noduri celtice, mandale si simboluri sacre

Coloratul este relaxant. Coloratul este totodata si destresant si amplifica si creativitatea. Doar simpla actiune de a alege creionul sau markerul colorat potrivit ne stimuleaza in moduri neasteptate. Colorarea simbolurilor alchimiei stravechi este o modalitate simpla si la indemana oricui de a ne proiecta in alte timpuri de mult uitate, intr-un loc diferit, intr-o lume diferita.

Fiecare dintre modelele din aceasta carte sunt realizate manual si au fost inspirate din spiritualitatea vechilor civilizatii, punand accentul pe cele care au o rezonanta ce induce relaxare, pace si trari inaltatoare.

Fie ca alegi sa colorezi un nod celtic, o mandala budista sau alte modele din aceasta carte, fiecare dintre acestea ii va conferi artistului care coloreaza un spatiu subtil creativ, plin de pace si incantare. Poti chiar sa aprofundezi, folosind scurta descriere a fiecarui simbol de la sfarsitul cartii pentru a explora semnificatia acelei imagini.

Fragment din carte:

Ghidul simbolurilor din Alchimia Antica

ANANSENTONTAN, cunoscut, de asemenea, sub numele de ANANSI sau PAIANJENUL, este un simbol floral al panzei dc paianjen. Alcatuit cu iscusinta si creativitate, el exprima complexitatea vietii. Legenda lui Anansi, zeul paianjen african, ne spune despre el ca este „detinatorul povestilor tuturor Fiintelor Supreme". In folclorul nativ american, paianjenii sunt reprezentati intr-un mod asernanator, si simbolizeaza comunicarea, limbajul, actul creator, dar si comportamentul fara scrupule.
BAMBUSUL a impodobit adesea operele de arta, gradinile, interiorul asezarilor, fiind considerat aducator de noroc si soarta favorabila. Capacitatea bambusului de a creste viguros, inalt, vertical, dar si de a se curba in jurul obstacolelor ce i-ar putca impiedica dezvoltarea, in timp ce se misca usurel in bataia vantului, simbolizeaza forta, adaptabilitatea si respectul, mai ales in culturile asiatice.
URSUL este un simbol al curajului, puterii, protectiei si al ingeniozitatii. Ne poate aminti de nevoia de singuratate — hibernare in cazul sau — ce ne ofera posibilitatea de ne vindeca, luand o pauza de la activitatile noastre zilnice, pentru a restabili echilibrul. Ursii au totusi un caracter imprevizibil, si aceasta ne aduce aminte ca trebuie sa fim constienti de schimbarile neprevazute.
PASAREA s-a bucurat de-a lungul timpului de o gama variata de semnificatii. Ea poate simboliza soarele, cerul, pacea, libertatea. In culturile antice il intruchipeaza de asemenea, pe mesagerul Zeilor. In unele culturi indigene exista reprezentari ale Omului-Pasare, considerat a fi o Fiinta Suprema atotvazatoare. Pasarea se foloseste de un sistem de navigatie propriu si poate migra, in functie de anotimpuri, simbolizand astfel increderea in necesitatea respectarii ciclurilor de miscare si transformare in creatie.
OMUL-PASARE: vezi PASARE.
FLUTURELE este un simbol al frumusetii, o frumusete foarte speciala, care apare dupa o transformare totala. Fluturii sunt un simbol al metamorfozei, al tranzitiei si al evolutiei sufletului. Se crede ca fluturii preiau dorintele oamenilor si le inalta la ceruri.
PISICA, ce debordeaza de independenta, unicitate, istetime, curiozitate si mister, reprezinta conexiunea magica cu supranaturalul. Aceasta felina a fost venerata in Egipt, si a fost asociata dintotdeauna cu lumile subtile, fapt ce se datoreaza probabil simturilor ci foartc ascutite in legatura cu sunetul, miscarea, mirosul si cu schimbarile uneori imperceptibile din mediul inconjurator.

Povestiri taoiste din China antica

O serie de opt povestiri taoiste magice si inspirationale.

Cuprins

• Cei treizeci si trei de intelepti ai robelor stacojii - o povestire despre tenacitate pe calea ta spirituala;


• Gradinarul cel misterios - o povestire despre puterea tainica a tacerii;


• Vindecatorul orb - o povestire despre daruirea de sine, abnegatie si gratia nebanuita;


• Pietrele raului din Valea marmurei negre - o poveste despre lumile paralele;


• Satul gastei cu ciocul incrucisat - o povestire despre rezolvarea conflictului fara violenta;


• Cele trei fiice ale pescarului - o poveste despre armonie si triumf asupra problemelor personale;


• Tigrul mascat - o poveste despre curgerea fireasca a vietii si acceptarea cursului acesteia pentru a reusi sa ne indeplinim menirea;


• Un legamant sacru de iubire - o povestire despre curaj si despre tainica legatura sacra a iubirii.

Indreptar pentru zeite. Inspiratii zilnice despre Supremul Spirit Feminin

Cu multe nume te chemam, si ale tale sunt aceste nume, pe de-a-ntregul.
Cu multe rituri te slavim si ale tale sunt aceste rituri, pe de-a-ntregul.
Esti fara de sfarsit, zeita, tu, regina a cerurilor.
Apuleius – Metamorfoze

Zeita are multe chipuri. Acest indreptar te va ajuta sa explorezi noi fatete ale minunatei ei diversitati, in fiecare zi. Fiecare ruga zilnica si fiecare explicatie ce o insoteste sunt o meditatie asupra lectiilor divine primite in cadrul celor mai puternice experiente umane: creatia, sarbatoarea, nasterea, frumusetea, abundenta, pierderea, dragostea, veneratia, precum si toate ciclurile anotimpurilor si vietilor noastre.
Indreptarul pentru zeite ne ajuta sa facem o legatura intre propria personalitate si spiritul nostru divin, facand astfel loc in gandurile noastre pentru un spatiu sacru in care noile noastre introspectii sa poata prinde radacini si sa creasca. Citind in fiecare zi aceste stravechi rugi pline de emotie, veti avea posibilitatea sa recunoasteti oportunitatile pe care fiecare zi vi le scoate in cale pentru a avea profunde transformari spirituale – putand astfel sa slaviti si sa hraniti feminitatea divina ce salasluieste in noi.


Fragment din cartea: Indreptar pentru zeite de Patricia Monaghan

2 mai

Vara! Vara! Laptele dulce al vacilor
si zeita cu vara ce salasluieste in ea,
si vara cea galbena si margaretele albe,
si zeita cu vara ce salasluieste in ea.
-Cantec irlandez de Armindeni

Odata cu venirea lunii mai, stravechiul an irlandez sarbatorea sosirea verii. Totusi, in calendarul nostru, este inca primavara. Pentru noi, vara nu incepe in mod oficial decat la momentul solstitiului de vara, atunci cand lumina soarelui isi atinge maximul. Totusi, intuitiv, noi recunoastem intelepciunea intampinarii cu bucurie a noului anotimp inca de pe acum, atunci cand strangem brate intregi de flori si ne deschidem usile catre prospetimea noilor adieri de vant, care poarta cu ele parfumul ierbii abia cosite si a copacilor in floare.
Anotimpul vremii schimbatoare trece, iar anotimpul cresterii este acum dimpreuna cu noi. Vara vine, iar impreuna cu ea, zeita anului intra intr-o noua etapa a vietii sale. Ea nu mai este acum o inocenta fecioara, ea este acum o tanara mama infloritoare, care da nastere copiilor ei fara de numar. Primind-o cu bratele deschise, noi ne deschidem de asemenea catre o noua crestere in propriile noastre vieti.

Cuvântul poliamor este unul inventat pentru a denumi un gen diferit de relaționare. Poli provine din limba greacă și înseamnă „mai mulți”. Amor provine din limba  latină și înseamnă „iubire”. Combinarea acestor rădăcini din cele două limbi este împotriva regulilor, așa cum este și să iubim mai mult de o persoană odată atunci când vine vorba de iubirea romantică sau erotică. Folosesc cuvântul poliamor pentru a descrie o întreagă paletă de stiluri de iubire care pornesc din  înțelegerea că iubirea nu poate fi forțată și nici împiedicată să curgă în vreo direcție particulară. Dragostea căreia i se permite să se expansioneze, de obicei ajunge să înglobeze un număr mai mare de oameni.

Pentru autoare, poliamorul desemnează o atitudine interioară de a lăsa iubirea să evolueze fără așteptări ori cerințe ca ea să arate într-un alt fel decât cel în care se configurează cu un număr mai mare de parteneri implicați.

Spre deosebire de alte cărți pe această temă, Poliamor în secolul XXI combină cercetări și fapte reale pentru a oferi o analiză documentată și imparțială a  poliamorului ca stil de viață, precum și ca mișcare socială și de a-l plasa într-un context psihosocial și istoric.

Diversele situații povestite, precum și experiențele personale permit cititorului o mai bună înțelegere a poliamorului și a oamenilor care îl practică și care se  bucură de acesta.

Deborah Anapol tratează multe aspecte practice, utopice precum și dificultățile acestui stil de viață intrigant, misterios și adeseori dramatic.

Autoarea tratează cu multă sinceritate problemele dificile precum natura implicării fără exclusivitate, echilibrul dintre nevoile personale cu loialitatea pentru un  partener, evaluarea dogmelor despre iubire și despre relații, impactul poliamorului asupra copiilor, precum și provocările care apar atunci când un partener  dorește monogamie, iar altul preferă poliamorul.

Fără a emite niciun fel de judecăți, ea explorează această practică ce devine din ce în ce mai populară și revelează natura reală a unui stil de viață pe care mulți nu îl înțeleg.

 „Realitatea demonstrează că relațiile monogame sunt extrem de rare și că e dificil să găsești pe cineva care a avut un singur partener sexual toată viața.  În zilele noastre e aproape neobișnuit să găsești pe cineva care să fi avut doar o relație semnificativă de-a lungul vieții. Așa că întrebarea nu se mai construieşte pe ideea de a iubi mai mult de o persoană, ci mai
degrabă dacă nu e cumva chiar mai bine să avem mai mulți parteneri și dacă e posibil chiar în același timp. Unii dintre noi se descurcă mult mai bine dacă abordează relațiile pe rând, dar există situații care necesită cu disperare și alte scenarii.

Sunt în mod constant uimită de ingeniozitatea, curajul și vulnerabilitatea oamenilor care și-au transformat propriile trupuri și suflete într-un sanctuar al meditației asupra adevăratei naturi a iubirii, cât și de persistenta auto-iluzionare, lipsa de integritate și împietrirea acelora care își justifică aceste atitudini numind ceea ce experimentează pur și simplu poliamor.”

***

Înscrisă cu hotărâre pe calea creaţiei poetice, Elena Otilia îşi transpune în versuri trăirile cu din ce în ce mai multă expresivitate.

Pe firul volumelor publicate, ea îşi desăvârşeşte treptat meşteşugul poetic, şlefuind fiecare vers ca pe o piatră preţioasă.

Un univers tineresc, dominat de vâltorile dragostei, de sentimentele gingaşe care înfloresc în inimile veşnic adolescentine, de ecourile dramatice ale inevitabilelor suferinşe, de amintirile care dor.

O carte pentru tinerii care îşi recunosc trăirile şi pentru cei mereu tineri, care retrăiesc cu bucurie iubirile nemuritoare. Elena Otilia

Născută la 5 iulie 1978, la Râmnicu Vâlcea, este dublu licenţiată, absolvind Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti în 2003 şi Universitatea de Arhitectură „Ion Mincu” în 2004.

„Paul Bogdan transformă proza sa autobiografică în... teatru, iar în acest caz oferă ample indicaţii de regie, mai ample decât acţiunea în sine, minimală şi metaforică (poetică), care însă nu pot fi puse în scenă decât pe calculator, aşa cum se procedează cu probele tehnice ale unor clădiri sau maşini, experimentate şi continuu refăcute pe monitoare complexe. Astfel, autorul realizează în premieră, cel puţin la noi, sincretizarea ingenioasă a celor trei genuri literare: liric, epic şi dramatic. Înclin să cred că acest mod de scriere poate fi o soluţie mult aşteptată pentru literatura viitorului, prea mult aşteptată după „eliberarea” cugetului estetic acum aproape două decenii.[…] Sigur că toate aceste artificii, deloc artificiale, ci cu suflet sigur, fac din Arevahar o carte de mare atracţie, atât tehnică, actuala, cât şi afectivă, fiind şi o promisiune confortabilă pentru un viitor căutat al literaturii române.” (Valentin Taşcu)

Paul Bogdan Născut pe 3 mai 1968 în Târgu Ocna, jud. Bacău, Paul Bogdan urmează între 1991 şi 1996 cursurile Institutului Teologic al Patriarhiei Armene din Ierusalim. Ordinat diacon în 1992 şi preot în 1994, actualmente el este Vicar Eparhial al Arhiepiscopiei Bisericii Armene din România, paroh de Bucureşti. Din 2002 este senior editor al site-ul www.poezie.ro.

A publicat proză scurtă în cotidianele de limbă armeană „Haraci”, din Paris şi „Marmara”, din Constantinopole. Este premiat la concursul de povestiri „Bojdeuca din Ţigău” 2004. Debutează în poezie cu volumul „Poezii”, realizat împreună cu Ioana Andreea Bogdan şi în proză, în 2004, în Antologia concursului naţional de poveşti şi povestiri „Ion Creangă”.

Lunile anului aniversar al centenarului Marii Uniri 2018 devin in acest volum capitole cu 366 de subcapitole in care sunt prezentate sarbatorile si obiceiurile calendaristice inregistrate din provinciile istorice unite la 1 decembrie 1918. In perioada Unirii, taranul folosea doua tipuri de calendare: unul oficial, recunoscut de stat si de biserica, si altul neoficial, transmis exclusiv pe cale orala. Spre deosebire de Calendarul bisericesc, care dedica zilele anului Sfintei Treimi (Tatal, Fiul si Sfantul Duh), Fecioarei Maria, Sfantului Ioan Botezatorul si catorva mii de personaje canonizate, Calendarul popular ii indica in plus sateanului semnificatiile materiale sau spirituale ale zilelor sarbatorite: la Nunta urzicilor (Duminica Floriilor) infloreste urzica si nu mai era folosita in alimentatie; Impuiatul ursilor (1 august, Scoaterea Sf, Cruci) anunta perioada de imperechere a ursilor; Nunta oilor (14 octombrie, Sf. Cuv. Parascheva) se amesteca berbecii cu oile pentru imperechere; la Ziua cucului (25 martie, Buna Vestire), acesta incepe a canta vestind ziua egala cu noaptea etc. Fiecare zi a anului ofera cititorului o frumoasa traditie romaneasca.

Farmecul unei mari civilizații extrem-orientale, prestigiul misterioasei istorii milenare a Chinei, pitorescul peisajelor și al așezărilor atrag turiști de pe toate meridianele. Ajunși în China, vizitatorii constată că frumusețea și exotismul ei întrec până și cele mai minunate visuri. Orașul interzis, Marele zid chinezesc, Armata de teracotă merită să fie văzute măcar o dată în viață.

Ghidul este de un real ajutor şi datorită capitolului Sfaturi practice, care include informaţii despre: Formalităţi, Vama, Substanţe toxice, Urgenţe, Moneda, Hoţii, Transporturi, Asistenţă medicală, Telefon, Politeţea, Alte sfaturi, Limba, Vocabular.

În acest volum, Cristian Niculcea a strâns laolaltă o colecţie de aforisme/mini-eseuri şi versuri în stil clasic, în care starea vegetativă a spiritului găseşte capacitatea de a raţiona pe coordonate cerebrale, în care patimile şi decadenţa spirituală sunt accentuate în manieră satirico-ironică.

Secătuirile sufleteşti sunt exacerbate prin versuri în rimă clasică, manifestând dispreţulindividului pentru un mediu social impur şi pentru sine însuşi.

„Te-ai împiedicat în debusolantul proces noetic, „pricopsindu-te” cu ceea ce se poate numi contuzia gândirii. E o leziune izbucnită în interior, pe tegumentul ideilor înnodate în ele însele. O rută pe care nu se rulează uniform, ci rostogolit. Până când inerţia nu mai ajută, până când invoci fenomenele arbitrare a desţeleni impasul.

Mă tem că, dacă ne-am întoarce pe dos, am fi plini de vânătăi şi cucuie.”

„Între răsărit şi apus, ne zbatem cu inima zvâcnind cât pentru o zi şi o noapte. Între apus şi răsărit, ne reculegem temerile, pregătindu-ne pentru noi greşeli. Ori de câte ori am recalcula paşii, instinctul ne spune să apucăm pe aceleaşi urme. Dacă n-am lăsa atâtea semne după noi, am fi putut călca şi pe verticală?”

„Visul e locul în care am acostat spre a ne testa veleităţi actoriceşti. Fiecare desprindere de făptură oferă spiritului omnipotenţa pe care i-a îngrădit-o concretul. Poate că atunci când noaptea ne acoperă, noaptea ne descoperă.”

„Azi autopsiez Iluzia. Vreau a şti când şi cum şi-a pierdut aura voievodală, din ce motive a metamorfozat dezideratul în stigmat.

Analiza evidenţiază componentele chimice din fluxul sangvin: Mersul de-a Buşilea, Temerea, Petele din Soare. Pe baza acestor informaţii, aş putea lucra la elaborarea unui vaccin. 
Mă tem însă că singurul subiect rămas la dispoziţie pentru astfel de cercetări e sora mai mare a Iluziei: Utopia.”

Cristian Niculcea, Contuzii noetice

***

Toti cei pe care-i viziteaza Omuletul care aduce somnul adorm linistiti si viseaza frumos. Maine, oare cui ii va darui o stea?

o carticica de citit seara, inainte sa ne cufundam in lumea viselor.

Pentru colonelul Joe Mackenzie, munca este pe primul loc, iar prioritatea actuala este testarea prototipurilor Night Wing, cinci avioane revolutionare echipate cu un sistem secret si inovator. Iar Caroline Evans, experta in optica laser, numita si Regina Frumusetii, este principalul element de distragere de la munca. Fermecatoarea blonda ii face inima sa bata mai tare, si dupa un weekend plin de pasiune, Joe incepe sa creada ca poate gasi in viata lui loc si pentru dragoste. Insa, in timp ce testele pentru prototipuri sunt in plina desfasurare, un incident aproape ca ii rapeste un coleg si scoate la iveala faptul ca o persoana din interior saboteaza proiectul Night Wing. Cum Caroline este singura din echipa care ramane pana tarziu la munca si ajunge prima la birou, iar cunostintele si abilitatile ei ii permit sa intervina fara probleme in buna functionare a aparatelor, banuielile tuturor par sa se indrepte intr-o directie evidenta. Acum Joe se vede nevoit sa afle adevarul si sa aleaga intre datorie si pasiunea pentru suspectul principal.

În ipostaza sa de prozator, Florin Ștefănescu practică absurdul și umorul de situație. Povestirile sale, inspirate din viața de fiecare zi, par însemnări din jurnalul unui extraterestru care vizitează Pământul.

Lipsa de logică a existenței, situațiile surprinzătoare regizate de jocul întâmplării, dar și stereotipiile de gândire ale oamenilor de azi sunt înregistrate cu un amuzament secret. Ca și Buster Keaton, care își păstra o expresie a feței gravă și indescifrabilă în timp ce provoca râsul spectatorilor, Florin Ștefănescu nu explică niciodată, cititorilor, de ce anume ar trebui să râdă. El se adresează unor oameni superiori, cu care intră într-o relație de complicitate.

Nu există nimic vulgar în umorul său. Autorul se bazează pe capacitatea de înțelegere a celor cărora li se adresează. Le propune un joc intelectual plin de farmec, pe care ei îl învață repede și continuă să-l joace chiar și după ce termină de citit cartea, privind dintr-o nouă perspectivă spectacolul vieții. Alex. Ștefănescu

Cunoscutul caricaturist LINU, care încântă mii de oameni cu desenele lui, se numește în realitate Florin Ștefănescu și este profesor universitar la Politehnică, doctor și conducător de doctorate, autor a numeroase cărți științifice. Iată că Florin Ștefănescu scrie și scurte povestiri, valorificându-și experiența de viață, imaginația și umorul inteligent.

Biografii lui vor mai consemna, fără îndoială, faptul că are o familie frumoasă, din care fac parte soția, Mihaela Ștefănescu, apreciat medic pediatru, și fiul lor, Toma, elev de liceu, creatorul unor videoclipuri atrăgătoare.

Sora lui, Alexandrina Mihai, și ea eminentă profesoară la Politehnică, a câștigat numeroase concursuri de proiecte europene, iar fratele lui, Alex. Ștefănescu, critic și istoric literar, a publicat, printre altele, o istorie a literaturii române contemporane răsplătită cu Premiul Uniunii Scriitorilor și cu Premiul Academiei.

Fie acasa, fie in misiune, Bingo si Rolly, cei doi catelusi ai lui Bob, sunt plini de energie si buna dispozitie. Intotdeauna vor sa-si ajute stapanul si sa-l faca sa se simta mai bine. Numai ca, din prea mult entuziasm, simpaticii catelusi se pricep de minune sa transforme orice aventura intr-un… DEZASTRU. Dar stati asa!… Tot ei sunt cei care dreg lucrurile pana la urma si sunt gata sa se joace cu Bob.

Mihaela Proca a debutat cu ani în urmă cu articole și lucrări de istoria artei. Direcția preocupărilor sale apare cu evidență în chiar titlurile cărților publicate până acum: Savu Moga, un iconar, Ed. Tehnică, București, 1994; Un veac de artă ortodoxă în Țara Bârsei (1734-1838), București, 2011; Identitate regională și specificitate românească în pictura din Transilvania meridională, în pragul primei modernități, Ed. MNLR, București, 2013. În prezent, lucrează la un catalog de icoane pe sticlă din Transilvania. Este colaboratoare la revista „Cultura” din anul 2010.

Un eveniment tragic o face pe autoare să se întoarcă spre reflecție, spre filozofia de viață și, în fapt, spre literatură. Cu această carte, Mihaela Proca bate la porțile ficțiunii. Sensibilitatea, imaginația, finețea observației dau narațiunilor sale o anumită doză de artisticitate care dezvăluie o autoare exersată, dedicată mai demult pasiunii literare. Deocamdată, cititorul va găsi fragmente de viață personală trăită în mediul familial, experiențe sociale, personalități cu care autoarea s-a intersectat și momente istorice  din România ultimelor decenii. 

Colaj și versuri de Ioana Ieronim

Traducere în engleză de Adam J. Sorkin (versuri), Ernest H. Latham, Jr. (colaj) și autor

Verse and collage by Ioana Ieronim

Translated by Adam J. Sorkin (verse) and Ernest H. Latham, Jr. (collage) with the author

Alte amintiri fermecătoare ale Tatianei Mărgescu, despre Bucureștii de altădată, despre personaje și personalități, despre lucrușoare frumoase și mai ales despre oameni frumoși. Totul cu o scriitură solară, spre delectarea unei seri tihnite sau a unei dimineți vesele. Această carte se recomandă celor dornici să regăsească în lectură un prilej de relaxare, de petrecere a timpului într-un mod ce îmbogățește sufletește.

Intr-o cladire veche si abandonata din New York, un barbat studiaza potentialul noii sale achizitii, fara sa se astepte la surpriza de proportii care ii este rezervata. Miliardarul Roarke va face in curand o descoperire macabra, cand douasprezece schelete sunt gasite ascunse in peretii constructiei. Iar prima persoana la care se gandeste sa apeleze este chiar sotia sa, locotenentul Eve Dallas.
Ramasitele nu au chipuri, nu au nume, nu au istorie... Cu ajutorul echipei sale de specialisti, Eve incepe sa desluseasca itele unui mister vechi de 15 ani. Toate sunt fete, toate sunt atat de tinere – o adolescenta implicata in traficul de droguri; fiica rebela a unei familii de doctori instarite; o fata dornica sa scape din iadul de acasa. Fiecare are propria poveste impresionanta. Si toate au pierdut sansa la o viata mai buna.

Atunci cand descopera legaturi surprinzatoare intre victime si o persoana cunoscuta, Eve este cu atat mai pornita sa dezvaluie secretele locului numit Sanctuarul – si raul ascuns intr-o inima omeneasca.

Fragment din roman:

La Sanctuar, ni se oferea ce ne trebuia. Adapost, mancare, limite, disciplina, educatie. Cuiva ii pasa suficient pentru a ne oferi lucrurile de care aveam nevoie. Iar cand ne-am mutat si a devenit Centrul Puterii Superioare de Purificare pentru Tineri, ni s-a oferit si mai mult intr-un loc mai bun, pentru ca aveau mai multi bani. Daca n-as fi primit ce mi s-a dat, daca nu mi s-ar fi oferit sansa de a vedea calea, de a accepta puterea superioara, nu mi-as fi descoperit niciodata propriul potential, n-as fi putut sa ma folosesc de el si n-as fi avut curajul sa le ofer altora o noua cale de urmat.
- Aceste fete n-au avut niciodata sansa de a descoperi ce potential e posibil sa fi avut, ii aminti Eve. Cineva le-a rapit-o, cineva le-a curmat vietile.
El inclina usor capul, in semn de respect.
- Nu pot decat sa cred ca se afla intr-un loc mai bun.
- Eu nu consider ca moartea e mai buna. Lasati-o cu puterea superioara, ii spuse Eve inainte ca el sa apuce sa vorbeasca. Este vorba de crima. Indiferent unde se afla acum, nimeni nu a avut dreptul sa le trimita acolo.
- Fireste ca nu, desigur ca nu. Sa iei viata cuiva este pacatul suprem impotriva vietii in sine. Am vrut doar sa zic ca, dupa atata durere si necazuri de care au avut parte aceste fete, acum si-au gasit pacea.
Eve se lasa pe spate.
-Asta v-au invatat la Sanctuar, la CPSPT? Ca sa fii mort in pace e mai bine decat sa traiesti o viata dura?
- Ati inteles gresit. Isi lipi palmele, isi indrepta varfurile degetelor spre ea si vorbi cu convingere:
- Gasirea vietii, a luminii din ea, pacea si bogatia din ea, indiferent cat de greu ar fi, este ceea ce ne face sa fim mai presus decat animalele. Intinderea unei maini celor aflati in nevoie, un cuvant bun, un adapost, o sansa de a imprastia lumina si de a ne ghida pe drumul nostru, iar cand drumul se sfarseste exista o lumina si mai puternica, o pace si mai profunda. Asta este ceea ce le doresc acestor nefericite fete. Voi spera acelasi lucru si pentru ucigasul lor. Ca accepta ceea ce a facut, ca se caieste, ca isi marturiseste remuscarile.
Ma multumesc cu marturisirea, n-are decat sa-si pastreze remuscarile.
El se lasa pe spate si suspina, un suspin nuantat cu compatimire.
- Serviciul dumneavoastra va duce in locuri intunecate. Greta, adu-i doamnei locotenent Dallas un pachet gratuit.
Multumesc, nu. In timp ce se ridica, Eve se gandi ca, mai degraba, ar prefera un bat ascutit si aprins infipt in ureche. Nu ni se permite sa acceptam nici un fel de cadouri. Multumesc pentru timpul acordat. Daca o sa mai am intrebari, stiu unde sa va gasesc. Pentru o clipa, el fu pus in incurcatura de acea concediere brusca.
- Sper ca v-am fost intru catva de ajutor. Se ridica in picioare. Va doresc clarviziune pe drumul dumneavoastra.
Iesi la fel de semet cum intrase, dar ea se gandi ca ii diminuase ceva din stralucire.
Se decise ca era meschina daca isi gasea placere in asa ceva, dar, din partea ei, era in regula.

Spre deosebire de fratii sai mai marl, Shane e foarte atasat de pamanturile care s-au transmis in familie de la o generatie la alta si de care se ocupa cu devotament si pricepere. Este cunoscut in tot tinutul drept un crai pe care femeile il adora, insa nu reusesc sa-I prinda in mrejele casatoriei.
Rebecca Knight si-a petrecut intreaga viata adunand titluri universitare prestigioase. De curand, a hotarat schimbe radical nu doar domeniul de studiu, orientandu-se spre fenomenele paranormale, ci si Infatisarea de tocilara tipica, transformandu-se tanara eleganta plina de farmec.
Preocuparile academice o indreapta spre Antietam, orasel din Maryland unde, in 1862, a avut loc una dintre cele mai sangeroase batalii ale Razboiului Civil american. Discutiile cu membrii clanului MacKade, gazdele sale, ii indica o conexiune stranie intre acestia stramosii for din urma cu un secol si jumatate.
Shane este singurul care afirma categoric ca nu a perceput nici o prezenta supranaturala, dar spune oare adevarul? Intre fermierul pragmatic si cercetatoarea geniala, dar fara pic de experienta de viata ia nastere o legatura fragila.
Oare zilele de burlac convins ale lui Shane sunt numarate?


Fragment:

  Zambind in sinea ei, Rebecca inchise carnetul de no-tice si it vari in geanta de umar. Se gandi ca probabil lui Shane i-ar fi facut placere sa i se spund ca e frumos. In definitiv, trebuia sa se fi obisnuit cu asta.
Zari ferma in capatul unui ogor necultivat care mi-rosea puternic a balega. Mirosul nu o deranja; dimpotriva, o intriga. insa avu grija sa." se uite pe unde punea piciorul.
Era o priveliste linistitoare - cer albastru, nori pas-nici, o salcie batrand aplecandu-se gratioasa ca o draperie langa un parau ingust. Trebuia sa fie un parau, deli nu-l vedea, de vreme ce putea sa auda limpede clipocitul apei. Vazu tulpini de porumb, sir dupa sir, inalcandu-se catre soare. Lanuri de gran aurite. Mai era si un hambar matahalos batut de ploi si vant, cu ferestrele acelea ciudate, semanand cu niste ochi, precum si un turn vopsit in bleu, dupa toate probabilitatile un siloz.
Apoi, alte silozuri, sure, padocuri si tarcuri. Vaci, se gandi ea cu zambetul stupid al oraseanului cand le vazu pascand iarba verde a unei pasuni presarate cu pietre.
De la distanta, peisajul rural, linistit si izolat, ce parea neatins de veacuri intregi, semana cu o ilustrata. Iar casa trona chiar in mijloc.
Ii lua ceva timp sa-si dea seama ca inima ii batea repede si apasat. Se opri, trase aer in piept si incepu sa studieze cladirea.
Piatra provenea probabil din aceeasi cariera precum cea folosita la constructia hanului. Aici parea mai putin eleganta, insa mai durabila. Ferestrele constructiei cu doua etaje erau patratoase si simple, iar veranda larga din spate era din lemn cenusiu, decolorat de intern-perii. Rebecca presupuse ca exista o veranda si in fata. Neindoielnic, pe ea se afla un balansoar, poate chiar doua. Ar mai fi trebuit sd fie si o streasina, ca sa to fereasca de soare si ploaie in timp ce stateai sa urmaresti norii rostogolindu-se pe cer.
Capul ii vajdia, si mai ca.' nu baga de seama latratul cainilor. Studie cosurile de fum, apoi obloanele gri des-pre care era convinsa ca nu aveau un scop strict decorativ. Se vazu cu ochii mintii cum se intindea sd le traga pentru a feri interiorul casei de racoarea noptii, dupa care punea lemne pe foc ca sa arda pang dimineata, cand ar fi gasit jar in semineu.
Pret de o fractiune de secunda vazu casa cu o aseme-nea claritate, incat liniile si culorile ei se profilau epu-rate pe fundalul cerului, de pared ar fi fost o fotografie. Clipi si expiry cu putere, abia acum dandu-si seama ca-si tinuse rasuflarea.

In idilicul satuc Edgecombe St. Mary din Anglia, maiorul in retragere Ernest Pettigrew, un gentleman rafinat si cu un caracter ireprosabil, duce o viata linistita, ghidandu-se dupa valorile englezesti traditionale: onoare, datorie, buna cuviinta si nelipsitul ceai pregatit dupa toate regulile artei. Un eveniment tragic, moartea fratelui sau, ii zguduie insa lumea, dandu-i prilejul sa infiripe o relatie surprinzatoare de prietenie cu fermecatoarea doamna Ali, detinatoarea de origine pakistaneza a magazinului local. Atrasi laolalta de pasiunea comuna pentru literatura si de tristetea vaduviei, maiorul si doamna Ali constata in curand ca prietenia lor evolueaza intr-o directie neasteptata. Daca lumea buna din sat il considera pe maior un etalon al gentlemanului englez, pe femeia de origine pakistaneza o trateaza ca pe un element strain. Va supravietui oare relatia lor riscurilor pe care trebuie sa si le asume pentru a-si cauta fericirea dincolo de cultura si de traditiile proprii?

Helen Simonson si-a facut debutul literar cu „Ultima cucerire”, care a intrunit imediat aprecierile criticilor de specialitate, fiind numita „una dintre cele mai bune carti ale anului 2010“ in topurile publicatiilor The New York Times si The Washington Post.