Cărţi

Ivan Hristov (n. 1978) a debutat în anul în care a absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Sofia, cu volumul "Bun-rămas pentru secolul XIX" (2001), pentru care a primit un important premiu pentru debut. A mai publicat volumele de poezie "Bdin" (2004) și "Poeme americane" (2013), precum și un studiu care a stat la baza lucrării sale de doctorat. Poezia sa a apărut în reviste și antologii din mai multe țări. În 2015, Bdin O Bataklık, apărută la Istanbul în traducerea lui Gökçenur Ç., a fost prima carte a lui Ivan Hristov publicată în afara Bulgariei. "Bdin, urmat de Poeme americane" reia integral cele două volume apărute în 2004, respectiv 2013, care au făcut din Hristov unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai poeziei bulgare de la începutul secolului XXI.

Carte apărută cu sprijinul oferit de TRADUKI.

Răzvan Pricop s-a născut pe 25 iunie 1987, la Constanța. Nu a absolvit cursurile Facultății de Litere din București, dar a absolvit Institutul Național al Magistraturii, tot din București, în anul 2013. A debutat continuu, publicând versuri în revistele Luceafărul, România Literară, Tribuna, Viața Românească, Caiete Silvane, Luceafărul de dimineață și Acolada. În timp, a dezvoltat un atașament egal pentru toate generațiile poetice și reprezentanții lor. "retrovizor" , colecția Debut, Editura frACTalia, 2015, reprezintă debutul editorial al autorului.

„Poet excelent este. La 26 de ani, deplin in/format, cu lecturi multiple, scrie cult, precis, proaspăt. […] Expresiv fără şarjarea expresivităţii, strunit existenţial la limita tatonării unei abisale resemnări tensionate, rafinat şi deopotrivă ingenuu (etimologic: născut liber), Răzvan Pricop mi se pare o certitudine, caz rar de apariţie/evoluţie discretă… Obsesia acestui june jude, ce se reclamă liric din O’Hara, dar şi din „aura formativă a Constanţei Buzea”, dar şi, deloc surprinzător, din Fati – da, Vasile Petre Fati, cel cu Zidul şi pălăria –, este, dincolo de pierderea purităţii aurorale, procesualitatea existenţei, misterul căreia ni-l livrează scris filmic în fotograme rulate pe un nerv tematic acut, întins uneori, dar cu câtă fineţe, până la maximum. Calmul paradoxal, perfid-înşelător, al tonului se insinuează „savant”, vorba acelui Rimbaud, prin distribuţia-alternanţa accentelor patetic-cabrate, cu surprinzătoare pauze de respiraţie sau goluri de animaţie, hipnotic-gratuite – artă subtilă, îndelung exersată.” (Marian Drăghici)

„Ieri, 14 octombrie 2015, am recitit manuscrisul volumului "retrovizor" cu voce tare: e incredibil de bun, de emoționant, însetat de frumusețe & puritate. Un adevărat manifest literar, lipsit (în mod miraculos, misterios, neverosimil astăzi) de meschinăria și duritatea în care își îmbracă mesajul masculii alfa ai diverselor generații. De aproape un deceniu nu am mai citit un debut așa dens, original, unde sintaxa și imagistica strălucesc pe fiecare pagină. Iar flirtul cu cinema-ul și cu tristețea, nostalgia infinită a imaginii filmice m-a uns la suflet. O carte cum le-ar plăcea, sunt sigur, lui Radu Cosașu și Lukas Moodysson. La care ar fi vibrat Pasolini și, iarăși sunt sigur, Alex. Leo Șerban.” (Ștefan Manasia)

„Cum ar fi dacă, într-un cinematograf în ruine, am fi martorii unui dialog în care detaliile esențiale sunt conținute în intenționalitatea omisiunii lor? Te poți baza pe capacitățile vizionare, fiindu-ți confortabil un alt tip de certitudine? Răzvan Pricop reușește ceva rar: ne face conștienți că reversibilitatea memoriei, în care trăiește fiecare dintre noi, este posibilă; că „singura realitate e amintirea”; că detaliile umplu forme nelocuite până acum.” (Andra Rotaru)

"Mi-a trimis Flori protestul sau - fulminant... I-am scris -  nu felicitari, pentru asa ceva nu se felicita, ci <<,-am felicitat>>, vorba frantuzului, ca nu eu sunt cel vizat: m-as fi simtit nimicit de Uraganul Flori." Paul Goma, "Jurnal", miercuri, 26 octombrie 2005

"Atitudinile cetatenesti ale lui Flori Balanescu sunt admirabile. Lipsite de retinerile lase, de oportunismele, de compromisurile habituale, neurmand niciun scop de cariera ori de alta natura putin onorabila, ele marcheaza una din nu prea numeroasele pozitii integre, intrutotul convingatoare, pe care le inregistreaza azi viata noastra publica. Pe urmele lui Paul Goma pe care si l-a ales drept model, Flori Balanescu se pronunta cu o exemplara fermitate impotriva reziduurilor totalitare atat de disipate si nu o data disimulate in mentalul nostru public." Gh. Grigurcu, "De trei ori femeie", "Acolada", 2012

Lucrarea dorește ca prin schematizarea aspectelor teoretice de drept penal general și prin grilele incluse să vină în sprijinul studenților facultăților de Drept care încep studiul dreptului penal, celor care doresc să devină licențiați în Drept și nu în ultimul rând celor interesați de a se perfecționa, aspiranți la a deveni membri ai Barourilor de avocați din țară pentru a‑și îndeplini visurile și a putea deveni practicanți ai dreptului penal.

Oana Elena Gălățeanu este fost procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, în prezent fiind lector universitar doctor în cadrul Facultății de Stiințe Juridice, Sociale și Politice din cadrul Universității „Dunărea de Jos” Galați.

Este membru al Uniunii Colegiilor Consilierilor Juridici din România – Colegiul Consilierilor Juridici Galați și al Centrului de Cercetări Juridice, Administrative, Sociale și Politice al Universității „Dunărea de Jos” Galați.

Este autoare a numeroase studii și articole apărute în reviste de specialitate recunoscute în plan național și incluse în baze de date internaționale; de asemenea e autoare a cărților: "Procedura plângerii prealabile în procesul penal român" (Editura Fundației Universitare „Dunărea de Jos“, Galați 2008), "Teme de drept penal general", vol. I–II (Editura Pro Universitaria, București 2015), "Dreptul concurenței comerciale. Teste grilă" (Editura Fundației Universitare „Dunărea de Jos“, Galați 2010).

Acest manual practic, intens ilustrat, prezinta pe scurt originile si istoria dezvoltarii aparatelor de zbor fara echipaj uman si a dronelor, inainte de a explora diversele tipuri de drone disponibile astazi, precum si aplicatiile acestora. Va sta la dispozitie un ghid cuprinzator care va ajuta sa selectati cele mai bune componente si echipamente , raspunzand celor mai variate cerinte si bugete, si care va ofera sfaturi spre a decide cu privire la cea mai buna configuratie in functie de nevoile dumneavoastra. Sunt prezentate pas cu pas trei exemple de cum se construieste o drona - atat cu aripi fixe cat si cu aripi rotative - pentru a ilustra ceea ce se poate obtine utilizand componente autonome, disponibile din abundenta.

A fost odată o fată… care avea o umbră. Al treilea volum al trilogiei Albă-ca-zăpada
Trupa de teatru a unui liceu de artă pune în scenă o versiune modernă a basmului Albă ca Zăpada, cu Lumikki Andersson în rolul principal. Repetiţiile merg bine, iar între Lumikki şi băiatul care-l interpretează pe vânător pare să existe o chimie palpabilă. Oare Lumikki s-a îndrăgostit pentru prima oară? Cu puţin înainte de premieră, lui Lumikki îi parvine un şir de scrisori semnate de un admirator secret, a cărui pasiune pentru ea se preschimbă rapid într-o obsesie periculoasă. Încercând să afle adevărata identitate a hărţuitorului, Lumikki trebuie să aducă la lumină cele mai sumbre secrete din propriul trecut. Iar cum premiera spectacolului se apropie cu repeziciune, Lumikki trebuie să-l prindă în capcană pe hărţuitorul său, cu sufletul negru ca abanosul.
„Motive din basme, intrigă polițistă, dileme ale lumii de azi – o lectură nu tocmai ușoară, care nu-i menajează nici pe cei mai tineri dintre cititori." Kirkus Reviews
„Fanii lui Nesbø și ai lui Larsson nu vor fi dezamăgiți." Publishers Weekly

Lumikki Andersson. O fată din Riihimäki.
Care are o opinie fermă despre fiecare lucru.
Care ia note maxime și la fizică, și la filosofie.
Care a jucat rolul Ofeliei atât de bine, încât vreo doi profesori s-au enervat, iar restul au fost emoționați.
Care nu ia parte la niciun eveniment al școlii.
Care mereu mănâncă de una singură, dar nu pare niciodată singuratică.
Nu e precum ceilalți.
Este exact ca ei.


Salla Simukka (n. 1981) este autoarea celebrei trilogii Albă-ca-Zăpada, în curs de publicare în 46 de ţări, dar și o traducătoare experimentată.
Simukka semnează în mod regulat cronici literare şi este editor asociat la o publicaţie pentru tineri, Lukufiilis.
În ianuarie 2013, pentru romanele Jäljellä şi Toisaalla, Salla Simukka a fost recompensată cu Topelius Prize, cel mai prestigios premiu finlandez acordat autorilor de literatură pentru copii şi adolescenţi.
La Editura Trei au apărut "Roşu ca sângele" și "Albă-ca-Zăpada", primele două volume ale trilogiei care a făcut-o faimoasă.

Iulius Cezar face parte din seria "Istoria pe înțelesul copiilor", care combină poveștile captivante cu texte ușor de citit. Seria a fost creată cu ajutorul lui Alison Kelly, lector la Universitatea Roehampton.

În anul 44 Î.C., Iulius Cezar a fost înjunghiat mortal în Senatul Roman. Uciderea lui cumplită a dus la prăbușirea Republicii Romane, veche de 450 de ani, și la nașterea Imperiului Roman. Dar cine era el și de unde venea? Poți urmări ascensiunea spectaculoasă a lui Cezar, de la avocat de succes și comandant militar de excepție până la statutul de cel mai puternic om din Roma.

În ținutul faraonilor și al piramidelor, Cleopatra era o prințesă cu un viitor nesigur. Când propriul ei frate a încercat să o ucidă, ea și-a dat seama că nu poate avea încredere în nimeni. Apoi, conducătorii Romei au început să se lupte pentru ai capta atenția și Cleopatra s-a confruntat cu cea mai mare provocare din viața ei. Crezi că a reușit să își îndeplinească planurile? Cleopatra face parte din seria Istoria pe înțelesul copiilor, care combină poveștile captivante cu texte ușor de citit.

Seria a fost creată cu ajutorul lui Alison Kelly, lector la Universitatea Roehampton.

.

<p style="text-align: justify;">Povestea animalelor duse la teatru &icirc;n "Simfonia animalieră" &icirc;ncepea primăvara și se &icirc;ncheia spre finalul anului, c&acirc;nd bizarele animale par să dispară, să se cufunde &icirc;n hibernare. De acolo &icirc;ncepe "Hibernalia", o poveste cu zăpezi și &icirc;nsingurare, așteptare și un drum duc&acirc;nd către o primăvară.</p>
<p style="text-align: justify;">"Hibernalia" ar putea fi considerată continuarea Simfoniei animaliere. Sau, poate, dacă "Simfonia animalieră" ar trebui să se termine, atunci așa s-ar termina. Dar ce se termină vreodată, și c&acirc;nd?</p>
<p style="text-align: justify;">&bdquo;Prin "Hibernalia", cei care au citit "Simfonia animalieră" vor &icirc;nțelege mai bine ce era cu animalele &ndash; ariciul, h&acirc;rciogul și c&acirc;rtița &ndash; puse &icirc;ntr-un fotoliu la teatru și aproape așezate &icirc;ntr-un om la finalul primei simfonii. C&acirc;t despre cei care nu vor citi dec&acirc;t această a doua carte, cred că povestea albă va avea noimă și așa, dar sper că ei vor deveni suficient de curioși &icirc;nc&acirc;t să caute și simfonia verde. Cărțile astea sunt ca jumătățile, luminate, &icirc;ntunecate, ale aceleiași planete mereu rotitoare.&rdquo; &ndash; <strong>Veronica D. Niculescu</strong></p>

Câștigător al Concursului de Debut „Adenium START”, ediția a treia, secțiunea Proză, romanul "Vrum-vrum" o are în centrul său pe Clara B., care, din empatie pentru pălăriatul artist ratat Poeteski, pleacă spre Hollywood pentru a-i recupera acestuia Muza care îl părăsise. O călătorie donquijotescă spre nicăieri, condimentată cu tot ce a putut reține mai bun literatura absurdului de la Jarry și Harms încoace.

Volumul reprezintă o binevenită interogare a rezidenței adevăratului spirit democratic, tezaurizat nu în instituțiile reprezentative ale statului, ci în societate. Numai aici se află garanția reușitei democratice a unui popor, pentru că nimic nu poate asigura libertatea perpetuă a națiunii mai mult decât permanenta responsabilizare a cetățenilor cu privire la destinul politic al comunității în care trăiesc

Este Halloweenul, iar şcoala este plină de zombi şi de monştri ciudaţi. O petrecere care nu anunţa nimic deosebit se transformă într-o tragedie, atunci când în mijlocul celor prezenţi îşi face apariţia un myling – un strigoi cât se poate de adevărat. Acesta şi-a întâlnit victimele şi este decis să se răzbune. Vor reuşi cei doi fraţi, Alrik şi Viggo, să-l oprească? În încercarea de a afla adevărul, ei descoperă un secret teribil din istoria orăşelului Mariefred.

Răzbunarea strigoiului este al treilea titlu din seria PAX.

Desemnată Cartea anului 2015 de ”The Washington Post”, ”Destin şi Furie”, de Lauren Groff, a ocupat numai locuri de top atât în clasamente cât şi în vânzări. Cele mai bune vânzări pe Amazon în 2015, bestseller “The New York Times”, finalistă a „National Book Award - 2015”, volumul preferat din 2015 al lui Barack Obama, „Destin şi furie” ne aminteşte că în orice relaţie există două perspective. Povestea lui Lotto si Mathilde, doi tineri care se iubesc şi îşi unesc destinele, ne dezvăluie că, uneori, secretul unei căsnicii nu este adevărul ci misterul. Douăzeci şi cinci de ani de relaţie arată cu totul altfel atunci când sunt priviţi din ambele tabere. 

Lucrarea trateaza una dintre tendintele aparute la finalul celui de-al Doilea Razboi Mondial, si anume politica de secesiune din Europa Centrala si de Est, luand ca exemplu spatiul romanesc si politica revizionista a populatiei maghiare. Dupa o serie de consideratii de ordin general cu privire la termeni precum dreptul minoritatilor, secesiune, autodeterminare sau autonomie, se face o trecere in revista a tuturor actiunilor revizioniste intreprinse pe teritoriul Romaniei de reprezentantii populatiei minoritare maghiare cu sprijinul altor state, in principal al Ungariei.
Autorii dedica un amplu capitol actiunilor de prevenire si combatere a miscarilor separatiste violente, propunand o serie de masuri in acest sens.

Prima carte din România despre păstrarea clienților. Aceasta nu este o biblie în domeniu, dar este un must read pentru oricine vrea să păstreze un client. 

„Cred în Customer Retention. Cred în Lovemarks. Cred în Customer Experience ca formă evoluată a loialității. Cred în cei mai buni. Cred în experți, în cei care nu se vor mulțumi cu a fi experți din titulatură, ci din convingeri și idei proprii.” Acesta este manifestul cu care își începe Mihai Dragnea pledoaria pentru autenticitate, responsabilitate și creativitate în relația cu clienții. 

În goana după market share și profit se investesc foarte multe resurse în atragerea clienților noi, iar relația cu clienții existenți este adeseori neglijată. Foarte important: Customer Retention nu se referă la loializarea clienților, ci la păstrarea celor care intenționează să renunțe. Customer Loyalty este pentru cei pe care vrei să îi răsplătești că îți sunt clienți. Este vorba despre două segmente diferite cărora trebuie să le corespundă abordări de business distincte. Clienții își exprimă opiniile oriunde, online mai ales, și au o mare putere de decizie, inclusiv pe aceea de a schimba valorile și credințele unei companii. A-i trata nediferențiat pe cei care vor să renunțe la produsele și serviciile tale și pe cei care îți sunt fideli este ca și cum ai trage cu tunul la un concurs de tir cu arcul. 

„Aș recomanda această carte ca lectură obligatorie pentru toate persoanele dintr-o companie, de la front office până la management. În orice moment și la orice palier ierarhic, pot fi luate decizii care să ajute compania să își păstreze clienții mulțumiți și această mulțumire să fie tradusă în fidelitate. Mihai ne arată exact cum trebuie tratată problema retenției și reușește să explice importanța unor decizii potrivite luate în deplină cunoștință de cauză, atât business, cât și customer oriented.” - Andrei Cismaru, Social Media Manager at Bitdefender

„Mihai este un artist desăvârșit. Iar arta sa stă în măiestria cu care reușește să pună în practică una dintre cele mai frumoase discipline de business, relația cu clienții.” - Mădălina Vilău, Managing Director, Marketing Insiders Group

„This is retention vine cu informații foarte bine documentate despre loializare și retenție, două instrumente de marketing despre care nu mulți știu că sunt diferite. Cu un stil diplomatic și pe alocuri umoristic, Mihai ne vorbește despre proveniența acestor instrumente și ne ajută să le diferențiem prin simpla aprofundare a istoriei lor. Specialiștii în marketing vor înțelege, după citirea acestei cărți, că uneori și-au targetat greșit clienții, dar vor ști ce și cum să îmbunătățească pe viitor.”- Gabriela Udeanu, Founder, Buzzle.ro

Catharsis - Erik Axl Sund, Slabiciunea victoriei Bergman, partea a III-a

Sofia Zetterlund este o psihoterapeuta preocupata de studiul persoanelor traumatizate. De fapt, aceasta este o fateta a personalitatii sale. Ea sufera de dubla personalitate si isi cauta zadarnic identitatea in fiecare crima infaptuita. Jeanette este politista care, cautand autorul crimelor, ajunge la psihiatra fara insa a o banui. Viata personala a politistei este aproape inexistenta, are un sot efeminat si lipsit de initiativa, un copil care nu compenseaza absenta iubirii. Ajunge sa aiba o legatura sentimentala cu Sofia Zetterlund, iar aceasta ii da lovitura fatala. Este un roman despre pierderea identitatii si tradare.

In aceasta ultima parte a trilogiei, misterioasa Victoria Bergman incearca sa cada la pace cu trecutul sau cutremurator ajutandu-se de autoterapie. La randul sau, psihoterapeuta Sofia Zetterlund se straduieste sa vina in sprijinul politistei Jeanette Kihlberg, hotarata sa elucideze crimele care au inspaimantat Stockholmul. Va reusi Jeanette sa descopere adevarul despre Victoria? Dar despre Sofia? Care este legatura dintre cele doua femei? Cum si cand se transforma o victima intr-un monstru?

Storm are 21 de ani și este solistul unei trupe rock în plină ascensiune. E rebel, adorat de fani, charismatic, invidiat, dar o traumă din trecut îl face să nu se poată bucura pe deplin de viața care, privită din afară, pare perfectă. Când hotărăște, după un concert și un after party dezlănțuit, să plece în căutarea Lolei – The Punk Rock Goddess, idolul său –, speră ca ea să-l ajute să-și regăsească drumul. Dar călătoria alături de Lola se va transforma în ceva neașteptat, care îl face să înțeleagă tot mai multe despre muzică, fani, idoli, moarte, pierderi și mai ales despre lupta cu demonii tăi. Pentru că, la final, „tot ce contează e să rămâi în viață“.

Cred în mine și numai în mine, fiul înstrăinat de turmă
Creatorul cerului și pământului, văzutelor și nevăzutelor, căci toate există în mintea mea
Și când ea nu va mai fi, nici ele nu vor mai fi.
Nu ne-am înălțat la cer decât din când în când
Atunci când am fumat, am băut sau am fost fericiți.
Nu știm dacă împărăția noastră va avea sau nu sfârșit
Dar nici nu ne pasă
Pentru că tot ce contează e acum.
Nu vrem să ni se ierte păcatele
Ci să ni se înmulțească
În viața veacului ce va să vie.
Be true to yourself and remember to laugh each day
It’s all that really matters.

Când vei găsi drumul tău, vei ști. Te vei simți viu și vei ști. Întotdeauna.

Volumul de față este cea de-a șasea plachetă de versuri a autoarei.

Născută la 5 iulie 1978, la Râmnicu Vâlcea, Elena Otiliaeste dublu licenţiată, absolvind Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti în 2003 şi Universitatea de Arhitectură „Ion Mincu” în 2004.

Poveştile doamnelor şi ale domnilor din Bucureşti nu sunt paseism, nu sunt fugă în trecut, nu sunt un refuz al prezentului şi nici al viitorului. Ele sunt numai căutarea de sine a acelui duh ridicat viu din cenuşa incendiilor, de sub copitele cailor, de sub şenilele invadatoare, din craterele bombelor, din ruinele cutremurelor, din apele inundaţiilor, din asuprire şi din uitare, din jaf şi minciună. A duhului care îşi găseşte casa vremelnică în fiecare din noi, trăitorii pe aceste locuri, ne înrudeşte şi ne înnobilează.

"Îmi plăcea mult și o casă pe șoseaua Jianu, o vilișoară unde, în balcon, se găsea statuia unui om. Nu știu din ce era făcut, poate din papier-maché.

– Un manechin?

– De dimensiunea unui om mediu, stătea într-o atitudine foarte firească, rezemat cu mâinile de balustrada din fier forjat. Era cunoscut de vechii bucureșteni. Jurai că este un om viu, care stă și privește lumea forfotind pe șosea. S-a demolat acolo. Prietenii mei mai în vârstă susțin că era îmbrăcat într-un veșmânt oriental. Nu pot să vă spun exact.

– Și în cartierul meu, pe strada Latină, în frumoasa casă a academicianului Andrei Rădulescu, nu în aripa cu placa memorială a marelui jurist, de la numărul 26, ci dincolo, la numărul 28, unde locuia și cred că încă mai locuiește cunoscuta familie de arhitecți Bolomey, de la una din ferestrele de la parter privea spre stradă bustul pictat al unei femei. Avea ceva enigmatic, intens, în ochii negri, alungiți, cu sprâncene încondeiate. Un chip din O mie și una de nopți. L-a apucat și fiul meu cel mare, Andrei, care mergea pe sub fereastra aceea la grădiniță, prin 1973-1974. Apoi, casa a fost restaurată. Atunci, femeia din fereastră a dispărut."

 

 

 

Tudor Călin Zarojanu a absolvit Universitatea Bucureşti, Facultatea de Matematică, secţia Informatică, în 1980. A lucrat 12 ani ca programator, iar în 1992 a început activitatea de jurnalist: cotidian, săptămânal, lunar, radio, TV, agenţie de ştiri. Din 2010 realizează rubrica „De ce-aş citi?” la TVR.

A publicat până acum: "Viaţa ca troleibuz" (proză scurtă, Cartea Românească 1992, premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut), "Viaţa lui Corneliu Coposu" (biografie, Maşina de Scris 1996), "Reluare cu încetinitorul" (roman, Maşina de Scris 1997), "Sfîrşitul lumii" (roman, Polirom 2005), "Viaţa lui Corneliu Coposu" (ediţia a doua, revăzută şi completată, Maşina de Scris 2005), "Copiii asfaltului" (proză scurtă, Editura Fundaţiei PRO 2006), "Cartea albă a porcului" (album, co-autor, Casa Editorială Ponte 2011), "Mass Media Insider" (roman, Editura Polirom 2012), "Seniorul Corneliu Coposu" (coeditor, Humanitas 2014).

Cu aproape aceleaşi ingrediente ca la prima apariţie editorială (Sânge şi flori de portocal), dar cu un plus de maturitate stilistică, Lacrimi de Ceacâr ne pune în faţa unei poveşti imaginare, într-un decor care nu e neapărat science-fiction, fără să fie propriu-zis nici lumea noastră de azi. Iubirea şi ura, fidelitatea şi trădarea, vocaţia şi ratarea, atent dozate şi într-un perfect balans narativ sunt puse în pagină de Tessa Nadir cu o surprinzător de bună cunoaştere psihologică, astfel încât elementele de fantasy nu obturează nicidecum verosimilitatea personajelor. Iubitorii genului au de ce să se bucure, ca şi cititorul obişnuit de altfel, fie el şi din mult deplânsa „eră cibernetică” pe care, iată, o trăim. Cu o prozatoare închegată – rara avis – încă de la debut. Virgil Borcan

"Naeva se uită la el lung, ca prin ceață, cu ochi obosiți. Ceacârul parcă se legăna de la stânga la dreapta, avea corpul mare și umflat, și brațele alungite, negre. Era ca umbra ei, stând înclinată pe o parte, holbându-se la ea, bălăngănindu-și membrele acelea interminabile și trans­pa­rente. Și începu să… râdă de ea. Vocile și râsetul. Ți-e frică de umbra ta! […] Stătea aici, râdea și se aștepta ca ea să-l felicite pentru ce construise. Și ochii lui, unul albastru, celălalt verde, ca niște semafoare, pâlpâiau…"

TESSA NADIR n. 6 octombrie 1988, Brașov. Absolventă a Facultăţii de Drept şi Sociologie din Braşov, specializarea Drept. A debutat in 2015 cu romanul poliţist Sânge şi flori de portocal, publicat la editura Tracus Arte.

Este "În gaură" relatarea unei crize sau doar o farsă prin care naratorul își pune în scenă propria ratare? Ce este serios și depresiv și ce este comic până la kitsch în acest roman pe cât de simplu, pe atât de tăios? "În gaură" spune povestea unui copywriter politic ce își trăiește criza de la mijlocul vieții în timpul unei alte crize, cea socială. Acțiunea are loc într-un București decăzut, pe fundalul protestelor din 2013 împotriva exploatării de la Roșia Montană. Iată un om captiv al tuturor crizelor posibile, dar mai ales profesionale și amoroase. Ficțiunea pare a fi singura cale de a le depăși. "În gaură" este și un roman despre dorința de a scrie un roman…

Volumul reunește contribuțiile unui număr de 40 de specialiști din diverse domenii (științe sociopolitice, mass-media, arte) având ca temă evoluția postcomunistă a Republicii Moldova și perspectivele care se profilează în vederea aderării și integrării sale în Uniunea Europeană, pe fondul clivajului evident care există în clasa politică de la Chișinău, care trimite electoratul într-o perpetuă confuzie. Un alt aspect important abordat în carte este fenomenul central care, până acum, a compromis traiectul european al Moldovei: corupția.

Volumul Voi folosi intunericul drept calauza de Andrei Mocuța cuprinde poeme care incearca sa surprinda spiritul exotic al culturii catalane si al unor artisti ai locului precum Salvador Dali si Antoni Gaudi. Chiar daca ei sint actorii principali ai jurnalului liric, totusi cel mai viu personaj ce transpare din versurile acestui volum este insasi Barcelona in complexitatea ei arhitecturala inegalabila. Locuri precum Port Vell, Mirador de Colom, Las Ramblas, Sagrada Familia, Plaça de Catalunya, Costa Brava sint popasuri poetice intr-un volum de intimplari si imagini decriptate intr-o cheie ludica, evazionista si personala.
 
„Disponibilitatea literara a ultimelor nume bune de scriitori romani ma uimeste: nu mai sint simpli «poeti», «prozatori», «eseisti», «critici literari», ci, cu egala voga si nonsalanta, toti si toate deodata. Trateaza fiecare gen literar cu relaxare, spre deosebire de promotiile scriitoricesti precedente, unde citesti repede un atasament patetic, exclusiv fata de genul literar in care se scrie. Daca e poet, atunci poezia lui e un fel de juramint de credinta.
Nu-i cazul lui Andrei Mocuta, care se simte ca pestele in apa in toate: in proza, in poezie, in eseu. In nici una nu e insa un intrus sau un pasager. Cea mai recenta carte de poeme, Voi folosi intunericul drept calauza, e un jurnal liric din Barcelona, prilejuit de Turnirul de poezie organizat de Uniunea Scriitorilor din Romania la inceputul verii lui 2014. Anotimp barcelonez fragil, verde crud. Fiecare notatie e un poem fin din care nu lipsesc, precum un condiment rar, ironia – autoironia, cel mai adesea –, apoi culoarea exotica a locului saturat de sugestii culturale, mituri, personalitati si mentalitate, o anumita fragezime vibranta a trairii. Senzatia e de viu si de intensitate adinca a sentimentului.” (Vasile Dan)

Lui Manolito nu ii place la scoala, desi acolo i se intampla cele mai interesante lucruri. Nici de amicii sai nu este prea incantat, si totusi, cu ei pune la cale sotii originale si adesea infricosatoare. Pe fratiorul lui il uraste de-a dreptul, desi se amuza copios impreuna, intre doua boacane, o scatoalca de la mama si mustruluielile invatatoarei, Manolito isi petrece timpul practicandu-si hobby-ul preferat: trancaneala. El povesteste tot - ce a trait pana acum, ce  gandeste si ce crede ca ii va aduce viitorul - despicand vesnic firul in patru. Curios si plin de umor, Manolito este prietenul langa care nu ai cum sa te plictisesti.